“Iata-ne de Anul Nou… “ – Predicile Sfantului Iustin Popovici si Arhim. Andrei Coroian la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare: ZIUA MANTUIRII

31-12-2013 Sublinieri

metropolis-fritz-lang

basil-2-up

Intrarea in vesnicie

Predica SFANTULUI IUSTIN POPOVICI la Sfantul Vasile cel Mare

(Anul Nou, 1965)

Iata-ne de Anul Nou… Ce este aceasta noapte, ce este clipa, ce este ora, ce este timpul? Oare ce numim noi, oamenii, timp? Timpul, acesta este un rau imens in josul caruia Domnul a impins tot ceea ce a creat: cerul, soarele, stelele, pamantul, oamenii de pe el, fiecare lucru, fiecare fiinţa. Toate acestea le-a impins in josul suvoiului timpului. Incotro curge acest rau, incotro ne poarta, incotro mergem purtaţi de suvoiul acestui rau de nestavilit pe care noi il numim timpul?

Timpul. Ce este timpul? Timpul este intrarea in vesnicie. De aceea este timpul nespus de important pentru noi, important ca si vesnicia in cealalta lume. De aceea este fiecare zi foarte importanta in viaţa noastra, fiecare noapte; nu, fiecare clipa, caci de fiecare clipa depinde vesnicia noastra. Da, timpul este intrarea in vesnicie. Aceasta este, fraţilor si surorilor, concepţia  evanghelica a timpului. Inţelegerea timpului de catre Hristos. Timpul ne este dat ca prin el sa castigam vesnicia. Iata, o astfel de semnificaţie are timpul.

Biserica in aceasta lume nu este nimic altceva decat un atelier dumnezeiesc in care timpul se transforma in vesnicie, atelier dumnezeiesc care ne invaţa inţelepciunea, pentru ca fiecare zi sa o transformam in vesnicie, fiecare clipa proprie sa o umplem cu ceea ce este vesnic, de la inceput pana in ziua de azi si din ziua de azi pana la Infricosatoarea Judecata si in toata vesnicia. Biserica lui Hristos este un atelier dumnezeiesc care transforma timpul in vesnicie.

Aţi auzit cuvintele Mantuitorului, Evanghelia Mantuitorului de Anul Nou. El spune:

Am venit sa propovaduiesc anul placut Domnului (Luca 4, 19).

Acesta este anul care a inceput atunci si niciodata nu se mai intrerupe, anii care vor dainui. Acesta este timpul care se transforma in vesnicie. Domnul Hristos a binecuvantat timpul, l-a umplut de Sine si l-a umplut vesnic si de vesnicie. De cand a coborat in lumea noastra pamanteasca si a intrat in acest torent, in acest rau al timpului, a luat nastere anul placut Domnului. Noua ne sunt date puteri dumnezeiesti, ca noi, oamenii, mici si saraci, sa putem umplem pe pamant, zilele si nopţile noastre, sufletele noastre si fiinţa noastra cu ceea ce este vesnic, cu ceea ce este al lui Hristos, cu ceea ce este ceresc. Un asemenea dar ne-a adus Domnul noua, oamenilor.

Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul (Psalmul 117, 24). Atunci, prin biruinţa asupra morţii, prin biruinţa asupra diavolului, prin dreptatea asupra pacatului ne-a daruit Viaţa vesnica, nemurirea. De aceea este acea zi pe care a facut-o Domnul, ziua care a inceput de la Inviere si dureaza vesnic, prin toata vesnicia, pentru fiecare om pe pamant, pentru fiecare fiinţa omeneasca. De la Nasterea Domnului Hristos in aceasta lume, de la Invierea Sa nu mai exista nicio indreptaţire. Fiecare zi este ziua mantuirii caci este aici, in mijlocul nostru, Domnul Hristos Cel Inviat, si deasupra noastra si in jurul nostru si pretutindeni. Pretutindeni in toata lumea este Domnul Hristos Inviat, fara de moarte! Omule, atunci de ce zabovesti? Pentru tine fiecare zi este ziua mantuirii.

Fiecare zi este ziua mantuirii. Nu numai aceasta, fiecare clipa este ziua mantuirii. Amintiţi-va de talharul de pe cruce (Luca 23, 42-44). In momentul in care s-a pocait, pentru el a luat nastere nu numai ziua, nu numai anul, nu numai mii de ani, ci intreaga vesnicie. Ce s-a intamplat cu Zaheu? In acea zi in care a intrat Domnul in casa sa, atunci cand in sufletul lui Zaheu s-a intamplat o mare transfigurare prin intalnirea cu Domnul, ce a devenit acea zi pentru el? (Luca 19, 2-9)

Vesnicia, vesnicia lui, nu numai mii de ani. Caci de atunci el si-a randuit intreaga sa viaţa intru vesnicie, a mers dupa Domnul si a dobandit Viaţa vesnica. Tot asa se intampla si cu fiecare om in aceasta lume. Ce se cere de la noi? Ca noi sa transformam fiecare zi in vesnicie, fiecare zi. Aceasta este pocainţa pentru noi, pocainţa si lupta cu pacatele noastre. Pacatul sa-l nimicesc in mine; si cand reusesc aceasta prin pocainţa, dobandesc bucurie dumnezeiasca. Iata-mi vesnicia, iata ziua binecuvantata, iata ziua pe care a facut-o Domnul, iata biruinţa mea asupra a tot ceea ce este muritor, asupra a tot ceea ce este pacatos, asupra a tot ceea ce este demonic.

Iata, a cui zi o slavim? A Marelui si Sfantului invaţator al lumii, a lui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, omul care si-a transformat timpul vieţii sale pamantesti in vesnicie.  Priveste-l,  ia  aminte! Cum traieste el, cum in fiecare ora, in fiecare clipa el transforma timpul in vesnicie, traieste in Biserica lui Hristos si cu puterea ei, el transforma timpul sau in vesnicie.

Fie ca Sfantul Vasile sa reverse de la Domnul credinţa mare, dragoste evanghelica mare, rugaciune neincetata, post aspru, milostivire, iubire de fraţi, iubire de Dumnezeu. Cu ajutorul tuturor acestor sfinte virtuţi sa ne transformam zilele noastre, nopţile noastre, orele noastre si clipele noastre in vesnicie, sa fim si noi, atunci cand vom iesi din aceasta lume, cu sufletele pline de credinţa evanghelica, de dragoste evanghelica si de toate virtuţile evanghelice, sa ne inalţam la Ceruri si acolo impreuna cu toţi Sfinţii sa-L slavim pe Domnul nostru cel Minunat si Neschimbat, pe Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinstea si slava vesnica, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

saint-basil-the-great-05

Arhim. Andrei Coroian:

Un răspuns la chemarea Domnului. Sfântul Vasile cel Mare

Glasul Cuvântului lui Dumnezeu a răsunat în urechile primului om creat: „Adame, unde eşti?” (Facere 3, 9), iar apoi, în nenumărate rânduri şi în multe chipuri, până când însuşi „Cuvântul s-a făcut trup” (Ioan 1, 14). Refuzul întâiului om de a recunoaşte greşeala făcută şi de a-şi relua viaţa fericită, pentru care fusese creat şi rânduit, a devenit normă generală pentru toţi urmaşii lui. Vreme de mii de ani, doar sporadic mai apare câte un răspuns pozitiv la profeţii şi drepţii Vechiului Testament şi parţial la înţelepţii din celelalte popoare.

Arătarea Cuvântului veşnic în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, chemarea Sa plină de dragoste, bunătate, adresată direct în nenumărate rânduri prin cuvinte ca: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28); „de însetează cineva să vină la Mine şi să bea” căci „ râuri de apă vie vor curge din inima lui” (Ioan 7, 37 – 38), sau „cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da nu va înseta în veac, căci ea se va face izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4, 14); sau „luând Crucea ta urmează Mie” (Marcu 10, 21) sunt chemări care au provocat de-a lungul timpului răspunsul a sute, mii, chiar zeci de mii de suflete.

Luna Ianuarie cuprinde în sinaxarul ei asemenea răspunsuri, vieţi cu totul dăruite lui Hristos – Dumnezeu, desăvârşite în viaţa Lui şi încununate de El cu neveştejită cunună a sfinţeniei. Tuturor membrilor Bisericii creştine, le sunt date pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, spre asemănarea deplină cu El, toate cele cinci moduri generale de cunoaştere[1]: 1. Cunoaşterea naturală dată tuturor oamenilor; 2. Scriptura Vechiului Testament (dată evreilor); 3. Revelaţia Noului Testament – Evanghelia; 4. Experienţa Bisericii cuprinsă în tradiţia ei; 5. Experienţa personală, care este oglindită mai ales în vieţile sfinţilor. Dintre multele exemple cuprinse în sinaxarul acestei luni, începând cu Sfântul Botezător Ioan, continuând cu Sfinţii Trei Ierarhi şi apoi cu marii cuvioşi Antonie, Etimie, Teodosie, Efrem Sirul, Maxim Mărturisitorul, ne vom opri asupra Sfântului Ierarh Vasile cel Mare (330 – 377) creştin, monah, preot şi ierarh cu o vocaţie şi trăire aproape unică în istoria Bisericii.

El este, poate, cel mai frumos răspuns la chemarea dumnezeiască, acoperind prin viaţa, activitatea şi scrierile sale întreg complexul vieţii bisericeşti: ascetice, morale, mistice, dogmatice, apologetice, misionare, caritative şi administrative. O icoană asemeni lui Hristos care se înalţă spre contemplare şi urmare în ziua întâi a anului calendaristic. Născut în Cezareea Capadociei, într-o familie foarte evlavioasă, înstărită şi cultă, Sfântul Vasile se distinge prin evlavie, inteligenţă şi sete de cunoaştere. Într-o familie care a dăruit Bisericii cinci mari sfinţi, ierarhii Grigore de Nisa şi Petru al Sevastiei, cuviosul Navgratie, Macrina cea tânără, fraţii sfântului, şi cuvioasa Macrina cea Bătrână, bunica lor, el rămâne unic prin asceza practicată, adâncimea doctrinei, cultura dobândită şi mai ales prin credinţa sa vie şi râvna sa apostolică.

Elev de excepţie al şcolilor din Capadochia, Pont şi Constantinopol şi student eminent al Universităţii din Atena, alături de prietenul său Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Vasile rămâne modelul tânărului studios creştin, care cunoaşte doar două poteci: cea care duce la şcoală şi cea care duce la Biserică. Evlavia şi credinţa în care au trăit cei doi prieteni în Atena, înţelepciunea lor de „bătrâni frumoşi” a umplut de admiraţie şi consideraţie chiar pe dascălii lor, filosofi necreştini. Răspunsul dat de studentul Vasile la întrebarea filosofului Eubul: care este firea filosofiei? … „firea filosofiei adevărate este pomenirea morţii” a rămas sinteză peste veacuri o maximă de mare adâncime duhovnicească. După terminarea studiilor, ajuns la vârsta maturităţii, Vasile care va fi numit cel Mare, renunţă la o carieră strălucită de prefect, jurist, profesor sau retor, retrăgându-se în pustia Pontului. Ca student, a adunat ca o albină harnică ştiinţa profană a vremii sale, ca doritor de viaţă îngerească, cercetează părinţii din Pustia Egiptului şi a Palestinei, adunând „nectar duhovnicesc”, iar apoi, vreme de unsprezece ani, practică viaţă călugărească atât cenobitică, cât şi eremitică. Aici, într-o sărăcie desăvârşită, în neîncetată rugăciune, meditaţie şi studiul Sfintei Scripturi, va ajunge măsura desăvârşită a sfinţeniei. Cum va spune Sfântul Grigore în necrologul de la înmormântarea sa: „el s-a ridicat prin rugăciune şi contemplaţie printre cetele heruvimilor, lângă Sfânta Treime, prin înălţimea descoperirilor egalându-i pe apostoli, în multe depăşindu-i pe profeţi”[2].

Chemat la slujirea arhierească în vremuri extrem de grele pentru Biserică, în cei şapte ani de arhierie va lăsa posterităţii o slujire unică în dimensiunea şi profunzimea ei. Rămânând în continuare un vajnic ascet care prin sărăcie, post, ajunare, priveghere, neîncetată rugăciune, trăia înălţimea vieţii sihăstreşti, fiind în acelaşi timp şi preot misionar fără egal, care zilnic, ore în şir, era prezent în mijlocul credincioşilor săi, predicând, sfătuindu-i şi rugându-se pentru ei. Retras în pustia inimii sale el a fost  filantrop fără egal, care a înfiinţat primele spitale, azile, orfelinate, la a căror conducere şi activitate a participat personal. Scriitor bisericesc fecund, a lăsat scrieri teologice, ascetice, mistice, dogmatice, polemice, apologetice, exegetice.  A fost un mare rugător, care a lăsat o Sfântă Liturghie şi rugăciuni de mare adâncime şi trăire duhovnicească, fiind în acelaşi timp şi om de acţiune. Conducător plin de curaj şi luciditate, care ca un bun păstor, îşi pune viaţa pentru oile sale cuvântătoare, s-a confruntat adesea cu puternicii vremii sale. El rămâne persoana şi personalitatea cu totul dăruită cauzei lui Hristos şi Bisericii Sale, cu o credinţă nezdruncinată, o nădejde nepieritoare şi o iubire pururea jertfelnică, dispus chiar sacrificiului suprem pentru adevărul evanghelic.

Este îndeajuns să reamintim confruntările cu cei doi stăpânitori ai vremii sale, împăraţii romani Iulian Apostatul, fost coleg de studii, şi Valens. Când primul l-a umilit pe Sfântul Vasile, ameninţându-l cu exilul, moartea şi distrugerea Cetăţii Cezareea, pentru că refuzase să aloce o imensă sumă de bani cheltuielilor militare ale imperiului din banii destinaţi spitalelor şi orfelinatelor, Sfântul Vasile nu numai că nu se sperie şi nu deznădăjduieşte, ci, adunând tot poporul în biserici, se roagă toată noaptea. Într-o vedenie el vede pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care porunceşte Mucenicului Mercurie, fost militar, să-l ucidă pe împăratul apostat, duşmanul Fiului Ei. Fapta se petrece întocmai, Iulian piere în lupta cu perşii, ucis de o suliţă nevăzută, strigând: „ai învins, Galileene”, iar poporul şi ierarhul său mulţumesc lui Dumnezeu cu bucurie. Când urmaşul acestuia, împăratul arian Valens, prin forţă armată deposedează creştinii ortodocşi de bisericile lor, distribuindu-le arienilor, întâlneşte opoziţia de netrecut a Sfântului Vasile. Îl ameninţă cu confiscarea averilor, cu exilul şi moartea, însă i se rupe pana de scris, de trei ori, şi împăratul începe să tremure. Apoi îl investeşte pe sfânt cu scrisori împărăteşti, pentru a face el dreptate, ca să împartă bisericile în mod echitabil. Vasile ce face? Cheamă pe toţi ortodocşii  şi arienii la rugăciune. Închide şi sigilează catedrala. „La a căror rugăciuni uşile se vor deschide singure, a lor să fie în veci” şi aşa bisericile revin la ortodocşi, împreună cu mulţi arieni care părăsesc erezia.

Pe patul de moarte fiind, în iubirea lui jertfelnică cere lui Dumnezeu, pentru sufletul medicului evreu Iosif, încă o zi de viaţă şi sănătate ca să-l boteze. Astfel, contrar prezicerilor acestuia, în noaptea când ar fi trebuit să moară, se însănătoşeşte, slujeşte Sfânta Liturghie, predică şi îl botează pe Iosif cu toată casa lui. Apoi închide ochii liniştit, Dumnezeu primind în cer sufletul său. Uimit, fostul evreu încreştinat cu numele de Ioan, exclamă: „ai murit când ai vrut tu, Vasile”.

Considerând că studierea Vieţilor Sfinţilor este o lecţie folositoare în şcoala Bisericii, unde găsim pilde vii, de minuni făcătoare şi de puteri dătătoare, imediat ca importanţă după Sfintele Evanghelii, încheiem aici aceste scurte consideraţii asupra trăirii sfântului Vasile. El a fost şi este pentru orice creştin din Biserică – mirean, monah, preot sau episcop – model şi dreptar a toată virtutea. La Sfântul Vasile, cum va observa marele său prieten Sfântul Grigore, frumuseţea cuvântului, va fi întotdeauna urmată de puterea faptei izvorâte dintr-un suflet desăvârşit în credinţă, nădejde şi iubire. În el avem o icoană a dumnezeirii prin har, pictată de însuşi Dumnezeu.


[1] Sf. Nicolae Velimirovici, Predică la Duminica a III-a după Rusalii, Ed. Ileana, Bucureşti, 2006.

[2] „Vulturul rănit” de Stelianos Papadopoulos, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002.

09.-St.-Basil-56-x-22-cm

Va mai recomandam:


Categorii

1. SPECIAL, Anul Nou, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Andrei Coroian, Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Vasile cel Mare, Taierea Imprejur a Domnului

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la ““Iata-ne de Anul Nou… “ – Predicile Sfantului Iustin Popovici si Arhim. Andrei Coroian la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare: ZIUA MANTUIRII

  1. Daca imi permiteti,o urare de An Nou;

    “Dreptule Judecator,
    Tu dai anii tuturor.
    Pentru anul care vine
    Sa ne dai ce-i bun Stapane!
    Te rugam nu ne uita,
    Scrie-ne in cartea Ta,
    Daca bine Te cinstim,
    Ce e de folos primim.
    “La Multi Ani”de ne-am ura,
    Viata este-n mana Ta.
    Viata vesnic-am trai,
    Daca am sti a Te iubi.
    “La Multi Ani”cu sanatate
    De Rai toti sa avem parte!”

    Maica Nectaria

  2. @soram:

    Amin!

    La multi ani!

  3. Sărbători fericite și un an nou cu pace și împliniri!

  4. Pingback: Sf. Vasile cel Mare – retor între retori, filosof între filosofi, apărător al Dreptei Credinţe | Alex Rădescu
  5. Dragi admini, din inima va urez sa aveti parte de tot ce este bun si frumos. La multi ani plini de har!

  6. Pingback: Sfantul Vasile cel Mare – LEUL LUI HRISTOS [film documentar subtitrat in romana] - Recomandari
  7. @Manucor:

    Multumim si noi – din inima! La mult har si la multe binecuvantari!

  8. La multi ani, binecuvantati !

    Dumnezeu, sa ne invredniceasca a primi pacea Sa, in sufletele noastre !

  9. @Amin!

    La multi ani binecuvantati!

  10. La multi ani,tuturor ce poarta numele sfant,Vasile,Vasilica sau derivate,tuturor celor ce scriu pe blogurile adminilor si,nu in ultimul rand,ADMINILOR siIEROMONAHILOR indrumatori de suflete.La multi ani intregii omeniri.DOAMNE AJUTA.

  11. Un alt sfant drag noua: Sfantul Efrem cel Nou
    http://jurnalulanei.wordpress.com/20…ou-3-ianuarie/
    http://bios-doareu.blogspot.ro/2013/…el-nou-si.html

  12. Pingback: Sf. Vasile cel Mare – La multi ani ! | albastru de ...
  13. Pingback: Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE -
  14. Pingback: UNDE A MERS SFANTUL VASILE CEL MARE “DE REVELION”? Cum flamanzeste omul launtric in mijlocul “minunilor” societatii de consum… - Recomandari
  15. Pingback: CU CE GANDURI SA INCEPEM ANUL CEL NOU? -
  16. Pingback: ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: Anul Nou DIN NOI, Anul vechi AL LUMII… | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: “Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”. Calda omilie a Arhim. Emilianos pentru ANUL NOU, praznicul TAIERII IMPRE
  20. Pingback: Intram in Noul An… MULTUMIND DOMNULUI PENTRU TIMPUL DARUIT si GANDINDU-NE LA (CE RAMANE IN) VESNICIE… | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: Scrisoare de Anul Nou de la parintele ARSENIE PAPACIOC... "Nu e rusinos pentru om a cadea strivit de durere, e rusinos de a muri istovit de placeri"
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate