CE SA ASTEPTAM SI CE SA NE DORIM DE LA ANUL NOU? Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE

31-12-2014 Sublinieri

12892108

Cititi si:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

***

Predici audio ale Parintelui Nichifor Horia (Iasi) la intrarea in Anul Nou si la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare si a Taierii Imprejur a Domnului:

31 decembrie 2010 (la Vecernia Sfantului Vasile cel Mare):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

1 ianuarie 2009:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

1 ianuarie 2010:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

*

1 ianuarie 2012:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa predicilor: Doxologia

***

Predica a Parintelui Ioanichie Balan (Man. Sihastria) la 1 ianuarie 1997:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predici si talcuiri ale Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la Taierea Imprejur dupa Trup si punerea numelui Domnului:

2014:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

2013:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa predicilor: ASCOR Cluj

Transcrierea primelor doua cuvinte de mai sus:

arhim-nichifor-horia

Predica Parintelui Nichifor la inceputul Anului Nou civil,

sarbatoarea Taierii Imprejur dupa Trup a Domnului si praznicul Sfantului Vasile cel Mare (2009):

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi,

Cât am petrecut între ale lumii ne-am obişnuit ca această zi să fie zi de petrecere, de artificii, în care se bucură omul şi nu ştie prea bine de ce se bucură. Trec ani şi prăznuim această trecere a lor. În Biserică nu vom întâlni o asemenea prăznuire, o asemenea sărbătorire. Nu faptul trec anii, ci cum trec este ceea ce căutăm noi să înţelegem şi cum de aici, din trecerea anilor, să înţelegem veşnicia şi aşteptarea noastră cea adevărată, pe care o mărturisim în Crez: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. În felul acesta încheiem Crezul.

Sigur, într-o asemenea trecere a anilor omul îşi pune nădejdea într-un nou început, ne urăm „Mulţi ani!”, deşi, până la urmă, mulţi sau puţini, cât dă Domnul, numai de-ar fi rodnici! De-ar fi cu înţelegere, de-ar fi cu dreptate! Ne dorim și ne urăm buni ani. Dacă ar fi să ne gândim că anul acesta să aşteptăm nişte semne mari sau nişte schimbări mari, judecând după lumea în care trăim, ne-am aştepta la schimbări în bine? Dacă e să fim oneşti cu noi înşine, ne vom da seama că NU. Pentru că vedem în jurul nostru că s-a întărit lumea şi întru viclenie şi întru nelucrare a poruncilor lui Dumnezeu, a dreptăţii lui Dumnezeu. Iată, avem, altfel de prăznuire în Biserică, nu cu începutul sau sfârșitul anului. Evenimentele noastre, pe care le prăznuim şi de care ne bucurăm în Biserică, sunt cele legate de venirea lui Dumnezeu la noi, Care ne-a descoperit de ce să trăim, cum să trăim şi cum să descoperim încă din viaţa aceasta puterea de a înţelege Împărăţia Cerurilor şi de a lucra cele ale ei. Ne bucurăm ştiind că această Împărăţie a Cerurilor este o Împărăţie a dreptăţii şi a curăţiei şi ne pregătim pentru ea în măsura în care începem să lucrăm dreptatea, începem să lucrăm cele ale curăţiei, cele ale lepădării de egoism.

Adeseori ne amăgim pe noi înşine spunând că toţi fac aşa, de exemplu, că toţi dau mită, toţi viclenesc când e vorba de un post mai bun, de o hrană mai bună, se descurcă, cum era pe vremea lui Ceauşescu, furând de ici, de colo, şi tot felul de lucruri mici, până la urmă… Fiindcă sunt lucruri mai mari decât acestea, pe care le lucrează unii fără frică de Dumnezeu. Şi în această lume nedreaptă, care spune că-L cinsteşte pe Dumnezeu, dar slobozeşte avortul, şi nici măcar nu informează pe biata femeie ce înseamnă asta în viaţa ei, în credinţa ei, această lume care spune că crede în Dumnezeu şi-L mărturiseşte, dar caută să bage în şcoli şi în mintea copiilor tot felul de învăţături despre cum să se destrăbăleze, să desfrâneze, spunând că e ceva firesc, şi deja, în clasa a patra, îşi pun problema cât de repede îşi încep fetele viaţa în desfrâu şi în curvie, această lume care mărturiseşte că crede în Dumnezeu, dar, de fapt, se îndepărtează de El, în această lume ne pregătim de Împărăţia Cerurilor atunci când, într-adevăr, credem cuvântul lui Dumnezeu şi îl lucrăm. second-coming-icon-detail01smŞi credem, aşa cum mărturisim în Crez, că Hristos va să vină cu slavă din nou, nu cum a venit prima dată smerit, în peşteră, ci cu slavă de data aceasta şi cu multă putere, ca să judece cât de mult am căutat această Împărăţie a Cerurilor şi cât de mult am lucrat pentru ca ea să înceapă încă de aici, de pe pământ, în jurul nostru. Pentru că în momentul în care încep să lucrez dreptatea, să mă slobozesc de egoismul din mine, să cred mai mult în Dumnezeu, deja Dumnezeu lucrează prin mine, prin tine şi prin toţi ceilalţi.

Prăznuim astăzi pe Sfântul Vasile cel Mare, pentru că întrutotul s-a dăruit lui Dumnezeu şi oamenilor, punându-și nu doar averea sa la dispoziţie, lucru uşor până la urmă – nu foarte uşor, pentru că suntem legaţi de averile noastre, de siguranţa pe care ne-o dau ele, dar mult mai uşor decât a-ţi pune în faţa lui Dumnezeu şi în slujba oamenilor tot trupul tău, toată puterea ta, toată suflarea ta. Iată, Sfântul Vasile cel Mare a lucrat acestea, de aceea s-a sfinţit, de aceea moaştele lui și rugăciunile lui au putere. Şi faptul că le avem ne cheamă şi pe noi să înţelegem şi să lucrăm cele ce a lucrat el.

Să lucrăm din toată inima cuvântul lui Dumnezeu. Să împlinim în fiecare zi şi în fiecare clipă a noastră acest cuvânt pe care îl rostim în rugăciune: Facă-se voia Ta, Doamne! Şi voia lui Dumnezeu este să trăim în înţelegere, să ne pregătim pentru Împărăţia lui Dumnezeu în fiecare clipă. Şi atunci, judecata nu este doar una la capătul vieţii, ci una de fiecare zi. Cel mai mic gând pe care l-ai jertfit lui Dumnezeu – bunăoară puteam să răspund în faţa unei umilințe, în faţa unei nedreptăţi, și n-am făcut-o, crezând că Dumnezeu vede lucrul acesta – El va lucra pentru smerirea mea, pentru răbdarea mea, bine şi în inima mea şi în inima celuilalt; puteam să fac asta şi n-am făcut-o; e un lucru mic, dar nu de nimic. E un lucru prin care mă apropii de Dumnezeu şi Dumnezeu de mine. Puteam să dorm mai puţin şi am făcut-o. Sau puteam să mă înfrânez, chiar şi numai de la un pahar de apă sau de la mai puţin de atât. În toate acestea încep să simt apropierea lui Dumnezeu pentru care cel mai mic gând al nostru e important.

Dar și invers: puteam să văd că cel de lângă mine, care a căzut, este într-o neputinţă şi n-am făcut-o, pentru că eram grăbit sau mi-a fost silă, greu voi mai găsi pacea gândurilor și pacea pe care Dumnezeu voia să mi-o reverse în suflet. Puteam să mă rog mai mult și n-am făcut-o; mai puţin voi simţi harul lui Dumnezeu lucrând în viaţa mea. Şi atunci, în fiecare zi, în felul acesta voi simţi judecata lui Dumnezeu asupra mea. Nu în sensul că Dumnezeu e vreun contabil care înregistrează toate cele pe care le fac, Dumnezeu dăruieşte întru dărnicie, dar El vrea ca să fim cu luare-aminte, nu cu nepăsare, nu îndreptăţindu-ne într-o viaţa uşuratică, într-o viaţă cu nepăsare şi negândindu-ne cu adevărat că El are un plan cu noi în lume, aici şi acum. M-a împins cineva pe stradă şi asta poate să-mi fie mie întâlnire cu Dumnezeu dacă mă rog: <Doamne, de ce mi s-a întâmplat asta?>, în loc să-l înjur, în loc să gândesc rău sau să-l bârfesc. Mi s-a întâmplat să mă inunde vecinul şi asta, dacă o pun în faţa lui Dumnezeu, altfel voi trăi decât dacă mă voi grăbi să-l dau în judecată [sau să mă cert cu el].

Church_of_Christ_iconPrăznuim în Biserică ca mari praznice, de căpetenie vieţii noastre: Naşterea Domnului, Buna Vestire – care înseamnă începutul mântuirii noastre –, Învierea lui Hristos, pentru că prin ele înţelegem ce vrea Dumnezeu de la noi şi cum să trăim ca să simţim încă de aici Împărăţia Cerurilor, ca să înţelegem că aceste cuvinte, pentru noi înseamnă însăşi viaţa noastră, viaţa pe care o punem înaintea lui Hristos, viaţa pe care Hristos ne-o schimbă şi vom începe să trăim într-un firesc ceea ce la început nu ne era firesc. Firescul omului căzut este, poate, cum spuneam, să nedreptăţească, să înjure, să strige, să bea, să se îmbete, ăsta este firescul omului care s-a înstrăinat de Dumnezeu, care poate avea multe dar nu ştie să-şi trăiască viaţa, nu ştie că dincolo de moarte îl aşteaptă veşnicia şi încă de aici poate să simtă cum va trăi acea veşnicie. A fost nepăsător faţă de Dumnezeu, a trăit în ură sau în deznădejde sau cu gândul sinuciderii, cu acestea va intra în veşnicie. Nu întâmplător prooroci care și-au jertfit viaţa, apostoli care şi-au jertfit zilele şi sănătatea au rostit imperativul de a trăi cu luare-aminte!

Da, iată, este dureros că nu toţi caută cu adevărat Împărăţia Cerurilor și rătăcesc. Sfântul Apostol Pavel are acest cuvânt înfricoșător:

Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Cât timp stăruim în acestea, cât timp ni se pare lucru de nimic păcatul, care înseamnă minciuna vieţii noastre, nu vom putea să ne împărtăşim de fericirea cea adevărată. Şi asta o vedem oarecum de aici: un beţiv care a băut o lună, un an, trei ani şi până la 60 de ani continuă să bea, deşi este nefericit, deşi-şi ruinează sănătatea, familia, cariera dacă va fi avut-o şi tot ce îi e de preţ, el continuă să bea, fiind profund nefericit, până la urmă. Dar, de multe ori, nerecunoscând aceasta: <Ce, eu sunt beţiv? Nu, eu beau cum bea toată lumea! E ceva firesc!> La fel se întâmplă şi cu cel curvar şi cu cel fumător, care nu se mai poate lăsa de fumat, şi cu toate celelalte. Si veţi înţelege că ceea ce caută Dumnezeu de la noi este fericirea noastră, este puterea asupra acestor gânduri [duhuri, patimi], care ne joacă precum păpuşile de la teatru.

Vă povestesc o întâmplare: în faţa unui duhovnic se mărturiseşte cineva că înjură. Iar duhovnicul îi spune: <Bine, şi de ce înjuri?> <Pentru că aşa îmi vine!> <Bine, și mie de ce nu-mi vine?> <A, păi sfinţiei tale n-are cum să-i vină aşa ceva…> Pare simplu pentru toţi: de ce nu are cum să-i vină? Pentru că viaţa şi-o trăia altfel! Pentru că altceva preţuia în viaţă, altceva gândea. Şi acest altceva era un firesc de-al lui de acum. În momentul în care omul se apleacă cu gingăşie asupra unui om, asupra unui copil, asupra unui om în suferinţă, ştie că omul acela nu va înjura, nu va drăcui, nu va nedreptăţi. Dar, dacă văd că omul e dispreţuitor cu toate cele mici şi mari, îmi dau seama ca el trăieşte un chin, el însuşi şi cei din jurul lui, copii, soţ/soţie, vecini, colegi. Iată că încă de aici începem să avem o palidă şi foarte mică măsură a chinului [vesnic] şi a fericirii [vesnice], fericirea fiind lucrată de poruncile lui Hristos, fericire pe care vrea să ne-o împărtăşească.

Dar, până la urmă, din această viaţă, nu doar de aceste gânduri deşarte sau neputincioase suntem chemaţi să scăpăm, şi încă din această viaţă ne este dat, de vom trăi cu luare-aminte, să vedem pe Dumnezeu. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, spune Domnul. Îl vor vedea nu la televizor, nu la Discovery, nu încercând fel de fel de experimente, care mai de care mai „inteligente”, ci vor vedea pentru că Domnul Însuşi Se va descoperi. Dumnezeu nu e o particulă fără voinţă pe care s-o manipulezi, s-o cercetezi, s-o diseci, s-o împarți. Dumnezeu nu e o formulă abstractă pe care să ţi-o însuşeşti prin învăţare precum matematica sau altă ştiinţă. Dumnezeu nu e un lucru pe care să-l cumperi cu bani. Pe Dumnezeu nu poţi să-L cunoşti, nu poţi să te apropii de El decât în măsura în care El Însuşi vrea să ţi Se descopere; şi vrea să ni Se descopere nouă, tuturor, când ne vom curăţa sufletele noastre de orice viclenie, de orice mândrie, de orice delăsare şi nepăsare. Atunci când vom spune cu adevărat <Vreau, Doamne, să Te cunosc!> şi vom curăţa viaţa noastră de toată minciuna, nădăjduim că vom cunoaşte şi noi pe Dumnezeu.

ib9Marii sfinţi au fost sfinţi nu doar că au făcut minuni, nu doar că s-au rugat pentru oameni, ci pentru că toată viaţa lor au crezut desăvârşit fiecare cuvânt al Domnului şi l-au lucrat, pentru că s-au uimit de felul în care lucrează Dumnezeu în lume şi L-au cunoscut şi L-au văzut pe Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare, pe care-l prăznuim astăzi, este sfânt care a cunoscut pe Dumnezeu. Rugăciunile, Liturghia sa, sunt de o adâncime cutremurătoare. Nu ştiinţa sau ceva cărţi citite l-au adus pe Vasile cel Mare într-o asemenea cunoştinţă, ci curăţirea inimii, împlinirea acestei fericiri: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. L-au văzut Apostolii în lumina Taborului, iată, L-a văzut aproape de noi în timp şi Sfântul Siluan şi poate şi alţii, de care noi nu ştim, sfinţi pentru care viaţa asta a însemnat: o neîncetată luptă de a se curăţa pe ei înşişi. Nimic din ceea ce lucrează omul, din ceea ce râvneşte omul nu se face fără un efort: că vreau să devin medic, că vreau să-mi fac o casă, că vreau să plec undeva, toate presupun o pregătire, uneori de o viaţă. Nu se fac lucrurile acestea spontan. Să nu ne gândim că a cunoaşte pe Dumnezeu, a vedea pe Dumnezeu o vom face doar visând la aceasta, meditând la aceasta, eventual citind din când în când din Noul Testament, ci silindu-ne în fiecare zi să luăm aminte la viaţă noastră, să lucrăm cu acrivie poruncile lui Dumnezeu, să ne înfrânăm de la orice poftă care ne dezbină lăuntric şi să ştim că, odată ce am păşit pe acest drum, nu trebuie să mă opresc doar la a deveni mai bun decât vecina sau decât unchiul sau decât verişorul, ci la a deveni sfinţi. Acesta este cuvântul pe care Dumnezeu ni-l spune: Fiţi sfinţi, pentru că Tatăl vostru este Sfânt! Fiţi sfinţi, pentru că asta este fericirea pe care o căutaţi! Nu este fericirea de a sta la mare, nu este fericirea de a mânca bine sau de a bea un pahar de vin bun sau de a chiui la o nuntă. Este fericirea de a începe să înţelegi că în rătăcirea cestei lumi, în întunericul acestei lumi, Dumnezeu te cheamă să înţelegi acest plan pe care îl are din veac cu lumea şi cu tine însuţi! Şi, în măsura în care vei începe să înţelegi aşa, vei începe să vezi cum lucrează Dumnezeu în viaţa ta şi cum începi tu însuţi să-i vezi altfel pe oameni. Altfel le vezi nefericirea de care, de multe ori, ei înşişi nu-şi dau seama.

Fericirea pe care ne-o făgăduieşte Domnul nu e o autosugestie, nu e o îmbătare cu apă rece, pentru că altfel sfinţii ar fi fost cei mai nefericiţi oameni. Şi iată că ei mărturisesc şi morţi adevărul vieţii lor. Trupul lor s-a învrednicit de nestricăciune pentru că viaţa lor a fost nestricăcioasă, nerătăcită. De la moaştele noi ne împărtăşim putere şi viaţă.

Astăzi prăznuim Tăierea imprejur după trup a Domnului. Domnul Însuşi a luat trup de copil, trup de prunc, s-a supus acestor neputinţe ale firii, ba, mai mult, în faţa părinţilor pe care i-a avut pe acest pământ: Maica Domnului, Sfânta Fecioară, binecuvântată și aleasă de Dumnezeu și logodnicul Iosif. A crescut fiind-le supus, neînfruntându-i, neîncercând să-i covârșească cu înţelepciunea Lui, cu experienţa, și putea s-o facă, după cum o făcuse în Templu, în faţa atâtor înţelepţi. Ne învaţă acest chip al smereniei, ca în toate să punem şi noi iubirea şi voia lui Dumnezeu, înaintea oricărui gând de a ne slăvi pe noi înşine. Şi învăţând această smerenie şi că viaţa noastră duhovnicească nu are sfârșit, nu are răgaz, ci este într-o continuă luptă de a dobândi „diploma” pe care o căutăm, întâlnirea desăvârşită cu Dumnezeu, înţelegând acestea, şi noi să ne împărtăşim de fericirea sfinţilor de a şti în fiecare zi cu luare-aminte pentru ce trăim şi să putem spune cu credinţă aceste cuvinte: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Nu cred că anul care va veni va fi mai bun decât ceilalți nici pentru noi, ca lume, nici pentru fiecare din noi. Ba aş îndrăzni să spun că n-are cum să fie mai bun. Dar cred că în acest an şi în toţi cei ce vor veni, dacă-L vom căuta pe Dumnezeu vom dobândi o putere şi o fericire pe care n-am avea-o nici dacă ar fi anii aceștia mai plini de desfătări şi de uşurătăţi decât toţi anii de până acum la un loc. Să căutăm pe Dumnezeu precum sfinţii L-au căutat şi atunci vom cunoaşte o nădejde şi o siguranţă care nu se vor clinti pentru că sunt întemeiate pe piatra care este Hristos. […]

Afteia Iisus 12 ani in Templu

***

Cuvantul Arhim. Nichifor Horia pentru INTRAREA IN NOUL AN,

de la Vecernia pentru Praznicul Sfantului Vasile cel Mare (Man. Bucium, 31 dec. 2010):

Viaţa pe care o trăim, cu bucuriile, dar, mai ales cu întristările şi dezamăgirile ei, este doar un chip al Vieţii la care suntem chemaţi, al fericirii pe care Domnul ne-a gătit-o, al Împărăţiei Cerurilor de care Domnul spune:

Veniţi de moşteniţi Împărăţia pe care am gătit-o vouă.

Cui? Celor ce cred, celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu. […] Noi desavarsiti trebuie să fim, dar, iată şi măsura în care nu deplin am realizat aceasta şi mai mult am văzut neputinţele şi slăbiciunile noastre, dar am continuat a nădăjdui în Domnul, am continuat a nădăjdui în această Viaţă adevărată. Toţi aceia se vor bucura de Împărăţia lui Dumnezeu și de bucuria slavei Lui.

Am cântat acest imn de seară, Lumină lină a sfintei slave. Această Lumină lină, pe măsură ce ni se împărtăşeşte încă de aici, din viaţă, ca lumină dătătoare de sens a faptelor noastre, a gândurilor noastre, a cum să ne petrecem ziua fără de păcat, această lumină deja ne uneşte în chip mângâietor cu Dumnezeu.

Şi în această seara, iată, deja am ales să ne petrecem ziua nu în foc de artificii, nu în muzică răsunătoare, ci în nădejdea acestei vieţi lipsite de deşertăciune. Şi acest chip al vieţii adevărate este Biserica, în care căutăm să ne unim cu Dumnezeu, să înţelegem cum lucrează Dumnezeu în lume, ce vrea să însemne această Împărăţie a Cerurilor, ce înseamnă fericirea de acolo.

duccio_salomon_grtIată, Solomon a fost unul dintre regii al cărui nume s-a păstrat până în zilele noastre. Câte nume de preşedinţi aproape de noi cunoaştem? Nici măcar pe cei de azi din toate țările nu-i cunoaştem, darămite să ne mai amintim de cei care au fost acum 50-100 de ani. Dar iată, numele lui Solomon a străbătut lumea, pentru că în timpul lui oamenii au avut o mai mare siguranță, şi a zilei de mâine, dar, în primul rând, a unor valori mai drepte, a unor legi care apărau pe om, nu-l expuneau tuturor minciunilor, și orgoliilor, şi capriciilor celor mari, şi celor avuţi, a unor legi care se îndreptau spre slava lui Dumnezeu Celui adevărat, pe Care însuşi Solomon Îl slăvea. Şi iată, Solomon, în acest popor pe care îl fericea regina Saba pentru că avea un asemenea împărat, era cel care, mai mult decât toţi, era sporit în înţelepciune, pe care o ceruse de la Dumnezeu, dar care se împărtăşea de toată bogăţia, de toată slava acestei lumi, încât şi Hristos, în momentul în care îi învaţă pe Apostoli să nu se îngrijească de îmbrăcăminte, le spune:

Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

Iată, Solomon, putem spune fericit şi râvnit de toţi cei din timpul lui, şi, dacă l-am avea în mijlocul nostru, şi noi am râvni cinstei, şi siguranţei, şi slavei, şi desfătărilor, de care a avut parte. Solomon îşi începe una din cântările deosebite din Biblie, Ecclesiastul, cu aceste cuvinte:

Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune.

Aceste cuvinte nu sunt ale unui sărac, nu sunt ale unui filosof, nu sunt nici măcar ale unui călugăr ce s-a retras într-o pustie, ci sunt ale unui împărat care s-a bucurat de toate ale sale pământeşti după care mulţi alergăm şi tânjim şi îi invidiem pe alţii. Iată, Solomon a avut toată cinstea şi înţelepciunea acestei lumi.

Ce vor să însemne aceste cuvinte, deşertăciunea deşertăciunilor? Au sensul că nimic din viaţa aceasta nu poate împlini desăvârşit pe om. Şi tot ceea ce înseamnă bucurie şi desfătare pentru noi, bogăţie, cinste, slavă şi toate celelalte, pe toate Solomon le descoperă ca fiind deşertăciune. Una singură o vădeşte a fi trainică, şi anume încredinţarea în mâna lui Dumnezeu şi înţelesul a cum lucrează Dumnezeu în istorie.

decani5Şi astăzi, Dumnezeu, Care pare că este departe de noi, atât de departe încât pare că tot răul şi-a dat mâna şi nu mai vedem binele de atâta minciună şi înşelăciune, şi abuzuri, şi nenorociri, şi cu fiecare an parcă nu aşteptă mai mult bine, ci mai mult rău; iată, Dumnezeu, Care pare a fi departe de noi, Se descoperă tuturor celor care nădăjduim în El şi ne rugăm Lui cu inimă curată. Poate nu mai avem timp să ne începem ziua cu ore de rugăciune sau noaptea cu timp îndelungat de jertfă în rugăciune, dar la serviciul nostru, sau mergând spre casă, sau când avem de gestionat un conflict cu cineva, dacă inima ne-o îndreptăm spre Dumnezeu și cerem de la Dumnezeu să ne descopere bucuria Împărăţiei Cerurilor, şi cum să trăim aici, pe pământ, voia Lui, vom simţi în inima noastră şi în viaţa noastră lucrarea Lui. Dacă vom căuta cu fiecare zi să ieşim din egoismul nostru, din grija doar a zilei de azi, vom simţi cum Dumnezeu lărgeşte inimile noastre şi ne dă o bucurie pe care Solomon o căuta atunci când a văzut deşertăciunea deşertăciunilor în toate grijile şi răsplătirile lumii acesteia.

Iată, pentru că suntem neputincioşi a cugeta acestea, pentru că nu suntem statornici a păstra un asemenea gând în noi, Biserica ne pune aproape în fiecare zi chip de sfânt, chip care a putut străbate prin întunericul acesta al neştiinţei şi al egoismului, a putut străbate spre Dumnezeu. Şi unul dintre aceşti sfinţi este Sfântul Vasile cel Mare, pe care îl cinstim astăzi, care, în lume fiind şi bogat, şi dintr-un neam bun, şi cu o învăţătură de care puţini puteau beneficia, a fost înzestrat de Dumnezeu – şi, într-o anumită măsură, nu e meritul nostru, nu e meritul tău, omule, că te naşti deştept sau că te naşti într-o familie care te poate da la şcoală şi-ţi poate cultiva înţelepciunea; dacă te năşteai într-o familie care nu te putea da la şcoală, erai, în cel mai bun caz, un bun gospodar, dacă nu cumva un deznădăjduit şi un descurajat. Iată, Sfântul Vasile cel Mare a beneficiat de toate acestea şi poate ar fi putut să se bucure de toată cinstea şi de toată bunăstarea şi de toată bogăţia acestei lumi. Însă încă de la anii tinereţii parcă a intuit adânc această deșertăciune a deşertăciunilor pe care avea să o citească în Ecclesiastul şi a ales a renunţa la toate acestea, nu că erau rele în sine, ci pentru că, într-o anumită măsură, toată grija noastră, chiar şi într-o carieră profesională, cu însetare, chiar și acestea ne opresc din urcuşul nostru de a-L cunoaşte mai degrabă pe Dumnezeu.

cypruslimassolchapelofstnapastbasilthegreatŞi Sfântul Vasile cel Mare, înainte de a fi episcop, s-a retras un timp în pustie, pentru a înţelege ce-i cu sufletul lui, ce-i cu gândul lui, ce-i cu întristările lui şi pentru a cere de la Dumnezeu cuvânt de înţelepciune. Şi, după ce lucrurile acestea s-au limpezit în el, aşa cum, într-un vas care stă liniştit, se lasă deoparte fiecare gunoi și rămâne apa limpede deasupra, abia atunci Sfântul Vasile cel Mare a fost chemat de Dumnezeu la propovăduire şi a devenit un adevărat tezaur pentru întreaga noastră Biserică, tezaur prin puterea rugăciunilor sale – iată, avem Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, multe alte rugăciuni care vădesc această înţelegere dreaptă şi această adâncime pe care Sfântul a purtat-o în inima sa. Aşadar, a avut puterea aceasta de a înţelege lucrarea lui Dumnezeu în lume şi de a fi un luminător între oameni.

Nici eu, nici dumneavoastră poate nu suntem chemaţi să fim la măsura Sfântului Vasile cel Mare. Dar pe noi toţi Dumnezeu ne cheamă spre bucurie, spre Viaţa cea adevărată în care nu vom putea intra decât curăţiţi de toată minciuna, de tot dispreţul pe care îl purtăm celor din jur, de tot egoismul, de toată mândria. Să nu uităm că ceea ce căutăm în această viaţă, dincolo de deşertăciunea deşertăciunilor, este acest chip adevărat al încrederii pe care o avem în Dumnezeu şi al cunoașterii cât mai adevărate şi mai înţelegătoare de Dumnezeu.

Să căutăm aceasta şi să cerem ajutor sfinţilor, pentru ca, la un capăt al vieţii, să nu spunem, chiar cu înţelepciune, deşertăciunea deşertăciunilor, ci să putem grăi imn de slavă înălţat lui Dumnezeu, care-L binecuvântează pe Dumnezeu şi-L slăveşte, pentru că această Împărăţie ni se descoperă în slujbele care începe, de exemplu, Liturghia:

Binecuvântată este Împărăţia…

şi în acest imn de slavă să învăţăm inimile noastre să se bucure şi să nădăjduiască în această Împărăţie. Şi orice întristare, orice durere pe care I-o arătăm Lui, se va vindeca şi va fi creştere spre adevărul pe care Domnul vrea să ni-l împărtăşească.

Să întâmpinăm noul an rugându-ne nu doar să nu fie criză, sau să nu ne fie rău, sau doar să fim sănătoşi, sau să fim bogaţi, sau să ne meargă bine, ci:

Doamne, dacă voi fi sănătos sau bolnav, să fiu încredinţat că Tu mă acoperi cu dragostea Ta şi cu înţelepciunea Ta şi că acestea toate pentru mine sunt de folos, spre a Te cunoaşte mai adânc. Dacă voi fi eu într-o criză sau ţara într-o criză, să înţeleg dincolo de acestea cum lucrezi Tu în istorie şi în lume. Şsfantul-ioan-sinaitul-si-scara-dumnezeiescului-urcus-9788971i, dacă va fi să nu sporesc în bogăţie sau în sănătate sau în toate celelalte, dă-mi înţelegerea că viaţa mea pe pământ, ca a lui Solomon, ba chiar ca a Sfântului Vasile cel Mare, este un urcuş spre Tine, Doamne, şi că abia la capătul acestui urcuş începe viaţa cea adevărată.

Să ne dăruiască Dumnezeu să ne bucurăm de această viaţă adevărată, să mulţumim lui Dumnezeu pentru ea, să nădăjduim în ea, să ştim că nemincinos este Domnul şi, crezând în El, ne vom bucura de cuvintele pe care le spune:

Cel ce ascultă cuvintele Mele și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni şi s-a mutat din moarte la viaţă.

De la moarte la viaţă cu fiecare an să creştem, de la moarte la viaţă să înaintăm şi această viaţă încă din această lume, s-o simţim în inimile noastre. Amin.

Dumnezeu să ne ajute!

09.-St.-Basil-56-x-22-cm

Va mai recomandam:

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Anul Nou, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ciprian Negreanu, Parintele Ioanichie Balan, Parintele Nichifor Horia, Sfantul Vasile cel Mare, Taierea Imprejur a Domnului, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “CE SA ASTEPTAM SI CE SA NE DORIM DE LA ANUL NOU? Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE

  1. Pingback: UNDE A MERS SFANTUL VASILE CEL MARE “DE REVELION”? Cum flamanzeste omul launtric in mijlocul “minunilor” societatii de consum… - Recomandari
  2. O carte cu omilii mai putin cunoscute ale Sfantului Vasile cel Mare: https://www.facebook.com/Editura.Doxologia/posts/10152933721510119

  3. Pingback: CU CE GANDURI SA PORNIM IN ANUL CEL NOU? -
  4. Pingback: CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a anului 2015: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii” -
  5. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU PRODROMITUL | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: “Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”. Calda omilie a Arhim. Emilianos pentru ANUL NOU, praznicul TAIERII IMPRE
  9. Pingback: Pr. VASILE IOANA: “Primul invitat la masa de Revelion este Dumnezeu” – CUM POT SĂ-L ADUCĂ ȘI SĂ-L ȚINĂ PE DUMNEZEU CU EI (ȘI) CEI NEVOIȚI SĂ PARTICIPE LA MESE FESTIVE ÎN NOAPTEA DE ANUL NOU? | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: 1918 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețil
  11. Pingback: 2018 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețil
  12. Pingback: RUGACIUNI SI URARI PENTRU ANUL NOU 2020... (audio, video) - Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: RUGACIUNI DE MULTUMIRE SI DE BINECUVANTARE LA INTRAREA IN NOUL AN (video, text). CUVINTE DE INVATATURA pentru cei care doresc sa aiba un an 2020 bineplacut lui Dumnezeu (VIDEO) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate