Arhimandritul georgian Lazar Abasidze: „TRUFIEI II PLACE SA-I INVETE PE ALTII”

26-11-2010 Sublinieri

Trebuie crestinul incepator sa se faca invatator aproapelui in lucruri care tin de credinta?

(Extras din: Arhim. Lazar Abasidze, Bolile sufletului)

Pe fondul ravnei duhovnicesti, provenita din  trufie, din aprinderea omului cu slava desarta din parerea de sine, se dezvolta adeseori patima de a-i invata pe altii. In vremea noastra a devenit  un lucru obisnuit ca fiecare sa-si invete si sa-si moralizeze aproapele, desi foarte des se fac invatatori cei care inca n-au facut nici macar cativa pasi in viata crestina, ci doar i-au aruncat o privire prin usa intredeschisa. Cum se intampla adeseori in ziua de astazi, omul, dupa ce si-a petrecut toata viata in necredinta si in pacate s-a pocait si si-a schimbat intrucatva modul de a trai, a mers de cateva ori la biserica sau a stat cateva zile la manastire, a aflat cateva legi si conceptii crestine, a facut cunostinta cu unele reguli si randuieli bisericesti, in mod nemeritat, indata incepe sa-i invete si sa-i mustre pe apropiatii sai, pe prieteni si rude, sa le reproseze necredinta, neimbisericirea, chiar sa-i acuze ca sunt slujitori ai satanei si asa mai departe.

In numeroase cazuri, proaspatul convertit a inceput sa-i „indrepte” pe apropiatii sai. Se straduie din rasputeri sa-i converteasca si sa le mantuiasca sufletele, ajunge el insusi sa se poticneasca nu dupa multa vreme, ajunge sa cada si sa se intoarca la viata pacatoasa de mai inainte. Iar cei pe care el ii mustra, vazandu-l in starea aceea  jalnica, atribuie crestinismului insusi inutilitatea si neputinta si se indeparteaza si mai mult de Biserica, de Dumnezeu.

Cei mai multi dintre noi, indata ce citesc in cartile duhovnicesti ceva instructiv sau sesizeaza o idee interesanta, se grabesc sa-i „serveasca” aproapelui, „spre invatatura”, ceea ce au citit, sa-l moralizeze, sa-i dea sfaturi cu privire la aplicarea unei reguli sau alteia din Sfintii Parinti, dar ei insisi nu s-au folosit inca de regulile acelea si nici nu au de gand sa se foloseasca.

In ziua de azi, foarte des cei ce au crezut nu traiesc in duhul credintei, ci doar inteleg in mod rationalist momente disparate ale stiintei crestine, le rastalmacesc, le impartasesc aproapelui fara sa se foloseasca de aceasta bogatie ei insisi.Cat de raspandit este acum fenomenul urmator: toata viata religioasa a omului incepe si se termina doar in cap, fara sa ajunga la inima; intra cunostinte religioase prin auz, prin ratiune, sunt rumegate in minte, intoarse pe toate fetele si  interpretate, adeseori prelucrate in maniera proprie – si prin limba sunt imediat exteriorizate si date aproapelui drept lucruri luate din experienta duhovniceasca autentica, din viata. O asemenea cunoastere nepusa la incercare, necastigata cu suferinta prin viata faptuitoare, prin lupta este insa desarta. Omul care-i invata pe altii nu din experienta duhovniceasca, ci din carti, seamana dupa cum spune Isaac Sirul, cu un pictor care fagaduindu-i apa unui insetat, o zugraveste in  culori pe perete. Necazul mai consta si in aceea ca cel ce s-a dedicat prematur activitatii invatatoresti ramane el insusi neroditor; aceasta inclinatie devine o mare piedica in calea luarii aminte la sine, a vederii propriilor neputinte, a cautarii propriei vindecari.

Pe de alta parte, la baza unei asemenea atitudini gresite stau slava desarta, parerea de sine, pretuirea de sine, trufia mintii. La fel pot lucra inclinarea spre lenevie, nazuinta de a scapa  de osteneala cea grea a luptei launtrice cu sine si cu inlocuirea acestei munci cu una usoara – cea de a-i invata pe altii. Toata lumea a fost intotdeauna bolnava – si este si acum – de aceasta patima. Toate personalitatile cu o minte cat de cat exceptionala au nazuit intotdeauna sa-i invete pe altii si sa-i converteasca la teoriile nascocite de catre ei; toti filosofii, toti ganditorii religiosi, toti incepatorii ereziilor s-au straduit din rasputeri sa-si raspandeasca ereziile; toate sectele religioase doresc sa  atraga in cursele lor cat mai multi oameni.

Asadar  pot exista o multime de stimuli, de imbolduri neharice la a propovadui si a-i atrage pe altii la credinta proprie. Tocmai de aceea nu trebuie sa  ne incredem in aceste porniri launtrice de “ravna” ale noastre, care ne imping sa-i convertim pe toti la calea adevarata, asa cum faceau, cu Harul lui Dumnezeu, Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti – luminatorii Bisericii. Se prea poate ca aceste patimi rele, care se ascund in noi, sa ne impinga sa ne mutam grija de la mantuirea propriului  suflet la mantuirea celorlalti, ca in felul acesta sa poata ramane libere in inima noastra – iar noi, mantuindu-i pe altii, putem pieri. Nu va faceti voi multi invatatori, fratilor, stiind ca noi, invatatorii  mai mare osanda vom primi, zice Apostolul Iacov (Iac. 3,1).

Iata ce spun despre aceasta Sfintii Parinti.

Un batran a zis: Sa nu incepi sa-i inveti pe altii inainte de vreme, altfel toata viata ta vei ramane cu neajuns la intelegere“.

Ava Pimen cel Mare:

A-l invata pe aproapele este lucru tot atat de potrivnic smeritei cugetari ca si a-l mustra”.

Ava Isaia a zis:

Este primejdios sa-ti inveti aproapele inainte de vreme, ca sa nu cazi tu insuti in lucrurile de care cauta sa-l fereasca invatatura. Cel ce cade in pacat nu-l poate invata pe altul cum sa nu cada in el”.

Tot el zice:

Nazuinta de a-i invata pe altii aratand ca te socoti in stare sa faci aceasta, slujeste drept pricina de cadere pentru suflet. Cei ce au drept calauza parerea de sine si doresc sa-si  ridice aproapele la starea de nepatimire isi pun  propriul suflet intr-o stare nenorocita. Sa stii ca a-ti indruma aproapele sa faca una sau alta e ca si cum ai lucra cu o unealta, stricandu-ti casa in  timp ce te stradui s-o zidesti pe a lui”.

Isaac Sirul:

Bine este a teologhisi pentru Dumnezeu, insa mai bine este omului a se face curat pentru Dumnezeu. Mai bine este sa fii gangav, dar stiutor si incercat, decat sa izvorasti invatatura ca un rau din agerimea mintii tale. Mai de folos este pentru tine sa te ingrijesti a invia prin miscarea gandurilor tale catre cele Dumnezeiesti, sufletul tau cel omorat de patimi, decat sa invii mortii. Multi au facut minuni, au inviat morti, s-au ostenit pentru intoarcerea celor rataciti, prin ei multi au fost adusi la cunostinta de Dumnezeu dar dupa aceasta ei insisi, care le-au adus viata altora, au cazut in patimi urate si scarbavnice,  s-au omorat pe sine si pentru multi s-au facut sminteala atunci cand s-au dat pe fata  faptele lor,  caci inca fiind ei in boala sufleteasca nu s-au ingrijit de sanatatea sufletelor lor...

Chiar daca vei rascumpara sute de robi crestini din  robia paganilor si le vei da libertatea, asta nu te va mantui daca in acelasi timp vei ramane  in robia patimilor”.

Cand  omul ajunge la o asezare impacata a sufletului, atunci poate din sine sa reverse si asupra altora  lumina luminarii intelegerii”.

Binevestirea si propovaduirea nu sunt indeobste datorie a oricarui credincios, si cu atat mai mult nu sunt cea dintai. Cea dintai datorie a crestinului este sa se curateasca de patimi...

Slavei desarte si parerii de sine le place sa invete si sa povatuiasca. Ele nu se ingrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu se gandesc ca prin sfatul nechibzuit pot sa-i pricinuiasca aproapelui o rana  de nevindecat...”

Pentru a da sfat, pentru a-l povatui pe altul, nu este de ajuns sa fii evlavios: trebuie sa ai experienta duhovniceasca, si mai intai de toate ungere duhovniceasca...

Daca omul, mai inainte de a se curati, se va lasa purtat de o ravna nechibzuita, el va aduce celorlalti nu lumina curata, ci amestecata, amagitoare, fiindca in inima lui nu traieste binele curat ci binele amestecat mai mult sau mai putin cu raul”.

Ava Isaia spune:

De unde pot eu sti daca plac lui Dumnezeu, ca sa-i zic fratelui sa faca asa sau altfel?... Eu insumi ma aflu inca sub jugul pocaintei, din pricina pacatelor mele”.

Fiecare dintre noi trebuie sa se ingrijeasca mai mult de sine insusi si folosul sau sufletesc, caci, dupa cuvantul Apostolului, fiecare din noi va raspunde lui Dumnezeu pentru sine – pe  cand la noi toate sunt incurcate, fiindca suntem mai inclinati sa-i invatam pe altii…

Inca n-am apucat sa incep nevointa bunei credinte, dar m-am si imbolnavit de slava desarta. Inca n-am apucat sa intru in pridvor, insa visez deja la Sfanta sfintelor. Inca n-am pus  inceput vietii placute lui Dumnezeu, dar imi mustru deja aproapele. Inca n-am aflat ce e adevarul, dar vreau sa fiu povatuitor altora. Suflete al meu! Toate ti le-a daruit Domnul – intelegere, cunostinta, chibzuinta: cunoaste, deci, ce ti-e de folos. Cum visezi tu sa le impartasesti altora lumina daca tu insuti esti cufundat inca in intuneric? Vindeca-te mai inainte pe tine insusi – iar daca nu poti, plange-ti orbirea”.

Asadar, dupa cum se vede din spusele Sfintilor Parinti, a invata, a indruma, a povatui nu este nici pe departe de folos pentru fiecare, desi pare un lucru atat de laudabil – pe cand a te adanci in cunoasterea propriilor neputinte, a cauta vindecarea lor, este un lucru de prima intaietate pentru oricine.

(in: “Cum sa biruim mandria. Lectii de vindecare a mandriei din sfaturile Sfintilor Parinti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Legaturi:

*


Categorii

Ahimandritul Lazar Absidze, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

68 Commentarii la “Arhimandritul georgian Lazar Abasidze: „TRUFIEI II PLACE SA-I INVETE PE ALTII”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. @ Mihai:

    Nu-ti intelegem iesirea nervoasa (nepublicata) si rafuiala, deci nu-ti putem publica ultimul comentariu, fiindca nu dorim sa incurajam la escaladarea unor conflicte personale, care mai e si gratuita, si pe subiecte pe care deja s-au mai purtat “razboaie” pe la alte comentarii. Haideti sa recitim si noi, barbatii, cuvintele Parintelui si sa ne vedem si propriile patimi. Nu va suparati pe noi!

    Doamne, ajuta!

  2. @mihaela:

    Sa stii ca si eu sunt mandra. Imi este greu sa accept acest lucru, dar ce sa-i faci: e o realitate. Si eu incercam si inca mai incerc pe alocuri sa demonstrez multe chestii cu mult patos, sinceritate, convingere si bune intentii, si poate ca am si dreptate, dar asta nu conteaza. In timp ce aratam cu degetul la altii, alte trei degete sunt intoarse spre noi, acuzator! Nimeni nu se schimba pentru ca-i spunem noi, cu blandete sau mai direct, si pentru ca ca avem bineinteles dreptate, ci se schimba atunci cand viata, adica Dumnezeu il determia ca sa o faca, intr-un mod mai brutal sau mai bland. Si m-am convins ca tacerea e de aur si ca uneori e mult mai bine sa tacem, si sa vorbeasca faptele pentru noi, pentru ca vorba lunga-i saracia omului. 🙂

  3. Cu ocazia zilei Nationale care va fi in curand, as vrea sa scriu cateva versuri din folclorul nostru, despre flacaii si fete de romani autentici.

    “Drag mi-a fost drumu-ntracoace,
    Si n-am pentru cine-l face!
    Dragul meu ce l-am iubit
    Zice ca m-am cam acrit
    Si nu imi mai vorbeste
    De pe mal doar ma priveste
    Si-mi tot zice fugi departe, ca am alte 77
    Ca de mine tu n-ai parte !

    Cand erai roman curat
    Sufletul meu ti l-am dat”

    Doamne ajuta ! La multi ani Romania si romani, barbati si fete !

  4. Antuza !

    Iarta-ma…! dar…nu ma pot asocia la…”si eu….” ; Imi pare rau…dar…nu pot “accepta”…ceva ce nu cunosc…si…nu simt…
    Intr-adevar…”patos-ul”…il manifest de multe ori…dar… nu neaparat,de a convinge…
    Te rog ! inca o data…iarta-ma !

    Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  5. Mihai !

    Citind si cel de-al doilea comentariu al tau…ambele bazate pe…”critica ratiunii pure “….m-ai convins !…ca…”tacerea e de aur ” !!!

    Te rog ! : iarta-ma !

    Doamne ! iarta-ne…si…ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  6. Mihai

    Si…te rog ! nu te supara…dar…realmente nu pot intelege….si totodata mi se pare un paradox…intre…”comentariile” tale…si aceste afirmatii (si din interiorul lor) :

    …”mi-a placut foarte mult cartea Arhimandritului Serafim Alexiev ”Smerenia si mandria”…..de asemena si ”vederea pacatelor noastre” de asemenea si ;;nu judeca sa nu fi judecat cu masura cu care judeci;;,…”

    ” Intr-adevar Parintele Arsenie Boca este un punct de referinta pentru noi romanii…ar trebui sa primeasca premiul nobel in teologie …” ….!

    Inca o data , te rog,iarta-ma !

    Doamne ! iarta-ne…si ajuta-ne !

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  7. Buna dimineata tuturor!

    multumesc inca odata adminilor pentru dragostea lor frateasca.

    Marturisesc sincer, ca m-am exprimat in comentariul meu , natural, fara ascunzisuri, dorind sa vad ce pacate subtile ascund….tocmai ma pregatesc de sfanta spovedanie…nu m-am mai spovedit de mult…si mi-am adus aminte de intamplarea cu Valeriu Gafencu care i-a cerut bunilor prieteni sa ii spuna cu ce a gresit fata de ei..conteaza si critica din exterior, nu prea te poti cunoste total din interior……

    pe mine nu ma deranjeaza mustrarea oricat de dura ar fi,,chiar asteptam acest lucru…in fine…mi-am cerut si imi cer inca odata scuze fata de Mihaela…

    Doamne ajuta-ne

  8. D-le Mihai, dupa cum a mentionat si d-nul admin (suna cam aiurea, dar nu cunosc numele admin.)nu sunt aceeasi persoana cu “mihaela”. Link-ul l-am pus pentru a sustine intrucatva parerile expuse mai sus de catre dvs., admini si Mirela. Nu vreau sa dau cu pietre, si eu am trecut si inca mai trec prin pacatul mandriei, nesmereniei. Chiar citind pe “mihaela” ma vad pe mine, cu greselile mele pe care inca le mai fac, sper din ce in ce mai rar…cu ajutorul lui Dumnezeu.

  9. Intr-adevar, noi femeile suntem mai orgolioase decat barbatii,insa important e sa ne dam seama. Asta e o parere de-a mea, sper sa nu supar pe nimeni.

  10. Stimata d-na Pop

    am inteles ca nu sunteti dumneavoastra, dar asta nu inseamna ca imi retrageam scuzele…. a fost o neintelegere din partea dumneavoastra…dupa ce m-au atentionat fratii admini am inteles si chiar am precizat a 2 oara ca imi cer scuze, prima oara gresind, dar in mod automat scuzele trecand valabile Mihaelei pe care am jignit-o nemaifiind nevoie sa fac aceasta precizare de trecere automata a scuzelor de partea Mihaelei….am mai facut precizarea ca am avut o repulsie fata de orgoliul feminin nu fata de persoana in cauza……

    inca odata imi cer scuze Mihaelei, dar nu imi cer scuze orgoliului feminin

    Doamne ajuta-ne

  11. Offfff ! Mihai !

    Mi-e rau…Stii…am aceeasi senzatie de traire… din versurile lui Labis : ca….”….traiesc un vis…cu fata prefacuta-n caprioara….”….

    Mihaaaaaai ! NU CONSIDER CA M-AI JIGNIT ! ci doar…ca ai perorat…cam pe langa…”subiect”….

    Nu folosesc aproape niciodata cuvantul “scuze”( mi se pare rece…conventional..)…ci…”IERTARE” ! ( doar cateodata…in mod ironic..si…pentru ca ironia sa fie completa…spun : “I’m sorry…” :)))) )
    Si…iar ajung la vorba bunicului : “Ca-i alba…ca-i neagra…lapte sa dea…” :)))
    Am perceput-o ca pe o buna si sincera intentie !…te cred !…doar ca…nu-si avea rostul in ceea ce ma priveste…pentru ca…repet : nu m-am simtit jignita…

    Nu stiu daca se diferentiaza prin ceva… “orgoliul feminin”…de “orgoliul masculin”….Tot orgoliu~trufie~mandrie…este….din pacate !
    Nu am analizat si nici nu mi-am propus sa realizez o statistica..dar…acum…gandindu-ma putin…prin multimea exemplelor..argumentelor…cred ca,totusi…proportia este mai mare in randul barbatilor ….( parerea mea…)

    Spui : “…dar nu imi cer scuze orgoliului feminin”

    Mmmmm…si aici…am o alta parere…si …abordare… ; desi…si eu ca si tine…am aceeasi “repulsie” fata de mandrie~trufie~orgoliu~aroganta” !…insa ! incerc sa mi-o infranez…controlez…si sa nu mi-o manifest cu furie…de teama sa nu alunece in ura…resentimente…si sa-mi intunece mintea…inima….

    “Orgoliulul”…prefer sa-l contrez cu “smerenia” !…exprimata de cele mai multe ori prin…iertare ! si…ceea ce s-ar putea interpreta prin…”bunavointa” . Stiut fiind ca “smerenia” este opusa celui mai mare pacat…si, totodata si…”cea mai puternica arma ” ! impotriva “mandriei” ! In fond…un atribut si o manifestare insuflata de cel rau…La fel…bine stiut fiind ca nimic nu-l arde mai rau si-l face sa se zvarcoleasca…( poate nici agheasma…tamaia…citirea Paslatirii…) ca…SMERENIA ! Si asta – pentru ca el…nu va fi capabil in veci si pururi…s-o faca ! ( doar…un simulacru…o imitatie jalnica…ce ar putea fi interpretata si prin…”falsa smerenie” )

    Iti doresc din suflet ! sa ajungi sa te spovedesti!…si sa te impartasesti ! Te inteleg pentru ca …stiu cum este…si eu am patit ca si tine….acum ceva timp…; tineam Post…trecea…si nu reuseam…sa ajung sa ma spovedesc…sa ma impartasesc…Realizam ca sunt atat de slaba…si nu am putere…sa lupt….Intr-o noapte…spre Sambata Pastelui…am plans cu multa durere si l-am rugat din tot sufletul pe Domnul nostru Iisus Hristos ! si pe Preasfanta Fecioara – Maica Sa !…sa ma ajute…sa-mi dea putere…si sa reusesc…
    Spre dimineata am adormit…epuizata de plans…si…dupa vreo 2 ore…m-am trezit brusc…”ca din senin”…m-am imbracat si m-am dus direct la biserica….Era Sambata mare…dinaintea Pastelui…Sigur ca mi-era ingrozitor de rusine…ca…”n-am avut timp”…un post intreg…si ma gasisem atunci….; n-aveam nici o scuza…doar recunoasterea ca…am fost slaba…neputincioasa….”Intamplarea” a facut ca preotul – duhovnicul meu…sa treaca pe la biserica…cateva minute…ca uitase sa-si ia ceva…Am cazut in genunchi…am plans si…m-a inteles ! A ramas…m-a spovedit…a intarziat in treburile lui….( a doua zi…in timpul Slujbei…m-a si impartasit ! Pe langa altele…ii port o profunda recunostinta !

    Am sa ma rog si pentru tine ! ( mai ales ca suntem sub aripa aceluiasi Arhanghel Mihail ! ) sa-ti ajute Dumnezeu !…sa-ti dea putere sa savarsesti…aceste Taine !

    Sa fim in pace !

    Doamne…iarta-ne…si…ajuta-ne….

    Sa avem inima buna ! si… Dreapta Credinta !

  12. Multumesc pentru incurajare Mihaela…nu m-am mai spovedit demult pentru ca duhovnicul este in orasul natal, este in varsta , acum 1 luna cand am vrut avea proleme de sanatate…si dupa aceea am manat eu asteptand sa mai prind in plasa cativa “puisori”, dar vad ca puisorii devin lei si nu mai are rost sa astept…oricum e dificil atunci cand duhovnicul este departe …..eu as vrea sa ma spovedesc lunar dar nu prea se poate….

    Imi cer iertare ca ti-am cerut scuze…acum sincer nimeni nu are un instrument de masura a pacatelor, care sa masoare concentratia lor si nici sinceritatea cuvintelor spuse, mai ales pe internet unde nici nu vezi fata , expresia omului cand vorbeste, deci nu poti vede daca vorbeste cu manie, furie…doar fata in fata iti poti face o idee din (ne)sinceritatea cuvintelor, tipologia lui etc…

    cand ti-am cerut scuze nu a fost cu raceala….nici conventional….oricum nu trebuia sa imi manifest repulsia pe internet si fata de persoane pe care nu le-am cunoscut…..este prima data cand fac asa ceva….

  13. La Multi ani frati romani!

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Grigorie de Nazianz: CUM TREBUIE SA FIE PREOTUL SI DE CE TREBUIE SA TINA SEAMA IN SLUJIREA SA? (II). “Suntem viteji im­potriva binelui nostru si destepti impotriva sanatatii noastre”
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Smerenia paruta este odrasla a mandriei
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Talcuri adanci si vii pentru noi desprinse din Pilda Fiului Risipitor: DE CE FUGIM DE ASCULTAREA LUI DUMNEZEU? Despre nebunia mandriei si a deznadejdii
  19. Pingback: 45 DE ANI DE LA MUTAREA IN IMPARATIA CERURILOR A SFANTULUI IOAN MAXIMOVICI, FACATORUL DE MINUNI (†2 iulie 1966). Cuvant despre modestie
  20. Pingback: Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): "Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist"
  21. Pingback: PACATUL TRUFIEI versus LEPADAREA DE SINE
  22. Pingback: VAMESUL SI FARISEUL sau o inima care plange. PREDICA PARINTELUI GHEORGHE CALCIU (si audio) -
  23. Pingback: Arhimandritul Lazar: “LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC”. Cand inselarea si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca… -
  24. @Mihaela

    Mai renunta , te rog, la puncte puncte ca-i asasinanta frecventa lor! Distruge textul! … … … … … … … … … … … …

  25. Pingback: Talcuire evanghelica actuala despre cei care AU PRETENTII DE LA DUMNEZEU si isi insusesc CU OBRAZNICIE drepturi si rasplati -
  26. Pingback: In actualitate: PRIMITIVUL “MISTIC”, “VEDETA” DUHOVNICEASCA, “MINUNISTUL”, DREPTUL MANDRU, SARLATANUL RELIGIOS (II) -
  27. Pingback: In actualitate: IMPOSTORUL RELIGIOS, FALSUL PROFET, INSELATUL, FANATICUL… (I) -
  28. Pingback: Parintele Ioan Buliga si Parintele Arsenie Muscalu despre INSELARE, CIPURI, ALARMISME, RAZBOIUL INFORMATIILOR. “Astazi curatenia si smerenia sunt foarte rare, insa invatatori sunt tot mai multi si atunci ratacirea creste…” -
  29. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “Cel ce se invata a-l dispretui pe preot, cu timpul Il va dispretui si pe Dumnezeu… Multe se judeca numai din banuiala” -
  30. Pingback: SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA SI PATIMILE NOASTRE (I): Mandria, trufia, slava desarta, incapatanarea, laudarosenia… -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate