“Chiar daca omul nesimtitor va fi lovit cu toate lemnele, il va durea numai trupul. In timp ce acel sensibil si ravnitor se raneste adanc si cu un cuvant si, simtind si greseala cea mai mica, o socoteste de multe ori ca un pacat foarte mare; el sufera chiar si o hemoragie duhovniceasca atunci cand oamenii nesimtitori vin fara de niciun discernamant sa-i curete o mica rana cu unghii salbatice“.
“Cei sensibili si afectivi, care pe toate le tin cu scumpatate, de obicei sunt nedreptatiti de cei nesimtitori prin cedarile continue pe care ei le fac (acelora) din dragoste; insa dragostea lui Dumnezeu se afla totdeauna cu ei. De multe ori se nedreptatesc si ei insisi din exagerata lor sensibilitate, marindu-si micile lor pacate sau incarcandu-se cu pacate straine, dar iarasi Dumnezeu ii indulceste cu bunatatea Sa paradisiaca, intarindu-i totodata si duhovniceste. Cei care ranesc sau nedreptatesc pe oamenii sensibili launtric nu sunt oameni“.
“Unii sufera de egoism cand li se fac observatii. Insa nu toti cei care sufera cand li se fac observatii au si egoism, ci multi din multa filotimie si mare sensibilitate isi maresc greselile lor si din pricina greutatii in plus ce o ridica (fiind sensibili) se incovoaie. De aceea e necesar sa luam aminte la sufletele sensibile, care au multa filotimie, sa nu le nedreptatim (socotind ca ar avea chipurile mult egoism), ca sa nu le ranim si sa le facem netrebnice“.
“Pe cel orfan, mai ales de mama, chiar arici de ar fi, trebuie sa-l imbratisam cu durere si dragoste fierbinte, ca mai intai sa se incalzeasca si sa prinda curaj, pentru ca mai apoi sa-si deschida si el inima sa”.
“Ucenicul, mai ales la inceput, are nevoie de mare afectiune pentru a nu creste dezavantajat, deoarece multi copii in lume au parinti, dar nu putini dintre ei, din pacate, fie ca au, fie ca n-au parinti, tot una le este, deoarece nu stiu ce inseamna afectiunea, ci numai nemultumirile“.
“Pe cel foarte smerit si sensibil nu trebuie sa-l mustram cu asprime, deoarece se poate incarca cu mai multa greutate decat a gresit si e in primejdie sa se indoaie“.
“Sufletul mare si gingas (sensibil) nu se foloseste de cercetarea minutioasa a pacatelor sale, pana ce se va intari duhovniceste, pentru ca vicleanul il lupta atunci cu sensibilitatea exagerata, ca sa-i creeze neliniste. Vicleanul nu merge contra noastra, ci potrivit cu apele noastre. Adica incearca sa mareasca hohotele si mahnirea ca sa intristeze sufletul si sa-l inece cu neliniste”.
“Cei sensibili vor trebui sa fie foarte atenti la prihanirea de sine, pentru ca vicleanul incearca sa-i aduca la deznadejde (prin sensibilitate exagerata). Prihanirea de sine va trebui sa fie insotita tordeauna de nadejdea in Dumnezeu. In cazul acesta, daca cineva simte neliniste va trebui sa inteleaga ca aghiuta si-a bagat coada sa”.
“Daca cel fara discernamant il mustra pe cel sensibil mult il raneste. Aceasta ar fi ca si cum un om salbatic ar lua o perie de sarma groasa si ar curati o mica urdoare de la ochiul unui prunc”.
“Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta – si daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale, si in continuare iti creeaza neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeaza… Cand simtim neliniste nevoindu-ne, sa stim ca nu ne miscam in spatiul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce. Fiecare sa se nevoiasca cu marime de suflet, potrivit cu puterile lui, si sa cultive filotimia, ca sa-i sporeasca dragostea de Dumnezeu. Atunci va fi manat de filotimie si nevointa lui (adica multele metanii, multele postiri, etc.) nu vor fi nimic altceva, fara numai exploziile dragostei sale – si va inainta cu noblete duhovniceasca. Adica nu trebuie sa se nevoiasca cineva cu acrivie bolnavicioasa si sa se sufoce de neliniste luptandu-se cu gandurile, ci sa-si simplifice nevointa sa si sa nadajduiasca in Hristos, iar nu in el insusi. Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.
Una este lucrarea duhovniceasca subtire si altceva este acrivia bolnavicioasa, care inabusa cu nelinistea launtrica din pricina silirii exterioare fara discernamant, care sparge si capul cu durerile de cap“.
Cu ceva timp in urma,prin rugaciuni,aveam o bucurie imensa in suflet.Isus era cu mine.Fiind in italia,cu ajutorul internetului,am gasit raspunsul la multe intrebari ce ma framantau.la un moment dat,in timp ce ma rugam cu lacrimi,in gand,mi-a venit un cuvant de hula.Vai,cata amaraciune,am putut simti dupa aceea.Am simtit cum ceva bun s-a dezlipit de mine si m-am simtit abandonat,trist,fara rost pe fata pamantului,distrus.Atunci am realizat ca-L suparasem pe Isus si a plecat de la mine.Nici macar lacrimi sa plang nu mai aveam,o situatie pe care nu mai vreau sa o traiesc niciodata.Cumatra mea Mihaela,avea o carte cu “Razboiul Nevazut”,si inca una”Ne vorbeste parintele Cleopa”,pe care citindu-le,am inteles razboiul pe care il am de dus impotriva mea si a diavolului.De atunci a inceput lupta pentru a-l avea din nou pe ISUS HRISTOS in inima mea,caci fara El viata mea nu ar avea nici un rost.Multumesc Domnului ca, cu voia LUI,citind faptele Sfintilor,m-am apropiat mult mai mult de El.E minunat sa-L ai pe Domnul cu tine.Atat pot spune prin cuvinte ,restul e de nedescris,cum spunea parintele Cleopa ,D-zeu sa-l odihnesca, “e o bucurie ce nu se poate descrie prin cuvinte”.Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce luptati pentru mantuirea neamului crestinesc.Amin.
Multumesc frumos pentru aceste texte. Acesta al Sf. Paisie Aghioritul precum si cel al Sf. Nicodim Aghioritul. Le stiam, cu siguranta le-am citit si mai inainte, dar de fiecare data cand e nevoie de intarire duhovniceasca sunt ca un balsam si o noua nadejde pentru pacea si bucuria sufletului meu. Fiti binecuvantati pentru aceasta lucrare buna, marinimoasa si foarte eficace.
Cuviosul Paisie Aghioritul este un mare dar pe care ni l-a facut Dumnezeu si pentru mine un reazem nespus pe drumul catre Imparatia Domnului Iisus Hristos.
Slava Domnului, al Carui Chip se vede intru sfintii Sai!
Citesc cuvintele tale de mai sus si pot sa-ti zic ca trebuie sa te sfatuiesti cu cineva in ceea ce priveste simtirea pe care o ai tu pentru Domnul Iisus Hristos.
Cred ca nu esti ortodox tinand cont de modul in care privesti tu relatia cu Domnul ca fiind una personala; mai sunt alte puncte in cuvintele tale care ma indeamna sa trag concluzia asta.
Ma bucur insa ca incerci sa te apropii de Domnul Hristos si ca il cauti, prin cartile celor care au urmat lui si care au fost ridicati de El ca invatatori si povatuitori in problemele duhului.
Insa cu durere iti spun ca pe calea pe care mergi vei avea multe nereusite.
Din pacate vad ca asculti gandurile si simtirile care iti spun: “uite, Domnul este cu tine, bucura-te”, sau “m-am simtit abandonat,trist,fara rost pe fata pamantului,distrus”.
Demonul seamana gandurile acestea pentru mai multe motive – unul dintre ele este acela de a-l mentine pe nevoitor intr-o stare de euforie, de betie duhovniceasca – nevoitorul se imbata cu gandul la o plasmuire despre Hristos, nicidecum asupra Adevaratului Hristos – din cate vad si tu te lasi purtat de asemenea stari euforice – insa daca esti bine intentionat, vei vedea la sfintii parinti cum sunt combatute asemenea simtiri si ca nici unul dintre parinti nu le-a experimentat.
Al doilea gand pe care il vad aici este ca lasi gandul deznadejdii sa intre in tine usor, semn ca din putina experienta asupra adevaratei simtiri duhovnicesti a dragostei lui Hristos esti purtat in extremele simtirii – cand deznadejde, cand euforie, cand alte diverse stari neduhovnicesti.
Bucuria deplina de care ne povestesti la sfarsit este in general rodul unei intregi vieti de nevointa pentru Hristos.
Cu totii trecem prin stari entuziaste, insa nu trebuie sa le incurcam cu dobandirea unei stari de simtire curata a lui Hristos, care este doar atunci cand dobandim harul Duhului Sfant; harul Duhului Sfant se dobandeste numai dupa marele razboi duhovnicesc al fiecaruia si dupa sacrificiile facute de fiecare in acest razboi.
Cu multa dragoste te rog si te sfatuiesc sa incerci sa discuti cu cei care au multa experienta in ‘deosebirea duhurilor’ si cu cei care au dobandit o curata simtire duhovniceasca – de preferat cu un ieromonah experimentat sau cu un alt duhovnic.
Fie ca bunul Dumnezeu sa-ti lumineze inima intru adevarata si curata simtire duhovniceasca, pentru a trai cu adevarat alaturi de cel pe care il doresti.
Pilde de mangaire si alean , lumina acolo unde se poate strecura cu usurinta nelinistea, ezitarile si in general lupta celor sensibili cu incercarile vietii, cu spinii raului, de care un sufelt sensibil poate usor sa se raneasca, si chiar sa cada in deznadejde.”Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.” Cu multa dragoste intru Hristos si mangaiere tuturor, dar indeosebi, si celor care se ocupa de acest site cu adevarat de folos in drumul mantuirii!
@Doru, Stoian Florin imi pare un om sensibil si ar fi mai bine sa nu procedam ca si “un om salbatic care ar lua o perie de sarma groasa si ar curati o mica urdoare de la ochiul unui prunc”. Lasa urdoarea aia acolo (daca intr-adevar este, nu poti sti ce-i in sufletul omului), ca judecand, facem mai mult rau decat bine si nu suntem mai presus decat persoana pe care o judecam. Dumnezeu are grija de noi toti, chiar daca la inceput suntem putin rataciti… daca il cautam pe Dumnezeu sincer si din toata inima, cu siguranta ne va darui darul “deosebirii duhurilor”.
Nu stabilim noi este ortodox si cine are trairi adevarate…
Nu vreau sa judec pe nimeni, doar daca imi permiteti o parere; fiecare am acumulat de-a lungul timpului o anumita experienta pe calea pe care ne-o dorim, duhovniceasca, si eu cred ca e foarte important sa ne sfatuim cu un adevarat duhovnic (si in zilele noastre, din pacate e foarte greu de gasit, dar cu ajutorul rugaciunii, Bunul Dumnezeu si Maica Domnului ne ajuta), ca sa nu cadem in inselare. Doamne ajuta pe calea mantuirii !
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cu ceva timp in urma,prin rugaciuni,aveam o bucurie imensa in suflet.Isus era cu mine.Fiind in italia,cu ajutorul internetului,am gasit raspunsul la multe intrebari ce ma framantau.la un moment dat,in timp ce ma rugam cu lacrimi,in gand,mi-a venit un cuvant de hula.Vai,cata amaraciune,am putut simti dupa aceea.Am simtit cum ceva bun s-a dezlipit de mine si m-am simtit abandonat,trist,fara rost pe fata pamantului,distrus.Atunci am realizat ca-L suparasem pe Isus si a plecat de la mine.Nici macar lacrimi sa plang nu mai aveam,o situatie pe care nu mai vreau sa o traiesc niciodata.Cumatra mea Mihaela,avea o carte cu “Razboiul Nevazut”,si inca una”Ne vorbeste parintele Cleopa”,pe care citindu-le,am inteles razboiul pe care il am de dus impotriva mea si a diavolului.De atunci a inceput lupta pentru a-l avea din nou pe ISUS HRISTOS in inima mea,caci fara El viata mea nu ar avea nici un rost.Multumesc Domnului ca, cu voia LUI,citind faptele Sfintilor,m-am apropiat mult mai mult de El.E minunat sa-L ai pe Domnul cu tine.Atat pot spune prin cuvinte ,restul e de nedescris,cum spunea parintele Cleopa ,D-zeu sa-l odihnesca, “e o bucurie ce nu se poate descrie prin cuvinte”.Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce luptati pentru mantuirea neamului crestinesc.Amin.
Va multumesc mult pentru aceste cuvinte de mangaiere. Am preluat si eu.
Doamne,ajuta!
Multumesc frumos pentru aceste texte. Acesta al Sf. Paisie Aghioritul precum si cel al Sf. Nicodim Aghioritul. Le stiam, cu siguranta le-am citit si mai inainte, dar de fiecare data cand e nevoie de intarire duhovniceasca sunt ca un balsam si o noua nadejde pentru pacea si bucuria sufletului meu. Fiti binecuvantati pentru aceasta lucrare buna, marinimoasa si foarte eficace.
Hristos in mijlocul nostru!
Cuviosul Paisie Aghioritul este un mare dar pe care ni l-a facut Dumnezeu si pentru mine un reazem nespus pe drumul catre Imparatia Domnului Iisus Hristos.
Slava Domnului, al Carui Chip se vede intru sfintii Sai!
@ Maria-Magdalena:
Este si va fi!
Draga Stoian Florin,
Citesc cuvintele tale de mai sus si pot sa-ti zic ca trebuie sa te sfatuiesti cu cineva in ceea ce priveste simtirea pe care o ai tu pentru Domnul Iisus Hristos.
Cred ca nu esti ortodox tinand cont de modul in care privesti tu relatia cu Domnul ca fiind una personala; mai sunt alte puncte in cuvintele tale care ma indeamna sa trag concluzia asta.
Ma bucur insa ca incerci sa te apropii de Domnul Hristos si ca il cauti, prin cartile celor care au urmat lui si care au fost ridicati de El ca invatatori si povatuitori in problemele duhului.
Insa cu durere iti spun ca pe calea pe care mergi vei avea multe nereusite.
Din pacate vad ca asculti gandurile si simtirile care iti spun: “uite, Domnul este cu tine, bucura-te”, sau “m-am simtit abandonat,trist,fara rost pe fata pamantului,distrus”.
Demonul seamana gandurile acestea pentru mai multe motive – unul dintre ele este acela de a-l mentine pe nevoitor intr-o stare de euforie, de betie duhovniceasca – nevoitorul se imbata cu gandul la o plasmuire despre Hristos, nicidecum asupra Adevaratului Hristos – din cate vad si tu te lasi purtat de asemenea stari euforice – insa daca esti bine intentionat, vei vedea la sfintii parinti cum sunt combatute asemenea simtiri si ca nici unul dintre parinti nu le-a experimentat.
Al doilea gand pe care il vad aici este ca lasi gandul deznadejdii sa intre in tine usor, semn ca din putina experienta asupra adevaratei simtiri duhovnicesti a dragostei lui Hristos esti purtat in extremele simtirii – cand deznadejde, cand euforie, cand alte diverse stari neduhovnicesti.
Bucuria deplina de care ne povestesti la sfarsit este in general rodul unei intregi vieti de nevointa pentru Hristos.
Cu totii trecem prin stari entuziaste, insa nu trebuie sa le incurcam cu dobandirea unei stari de simtire curata a lui Hristos, care este doar atunci cand dobandim harul Duhului Sfant; harul Duhului Sfant se dobandeste numai dupa marele razboi duhovnicesc al fiecaruia si dupa sacrificiile facute de fiecare in acest razboi.
Cu multa dragoste te rog si te sfatuiesc sa incerci sa discuti cu cei care au multa experienta in ‘deosebirea duhurilor’ si cu cei care au dobandit o curata simtire duhovniceasca – de preferat cu un ieromonah experimentat sau cu un alt duhovnic.
Fie ca bunul Dumnezeu sa-ti lumineze inima intru adevarata si curata simtire duhovniceasca, pentru a trai cu adevarat alaturi de cel pe care il doresti.
Numai bine, un crestin ortodox.
Pilde de mangaire si alean , lumina acolo unde se poate strecura cu usurinta nelinistea, ezitarile si in general lupta celor sensibili cu incercarile vietii, cu spinii raului, de care un sufelt sensibil poate usor sa se raneasca, si chiar sa cada in deznadejde.”Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.” Cu multa dragoste intru Hristos si mangaiere tuturor, dar indeosebi, si celor care se ocupa de acest site cu adevarat de folos in drumul mantuirii!
@Doru, Stoian Florin imi pare un om sensibil si ar fi mai bine sa nu procedam ca si “un om salbatic care ar lua o perie de sarma groasa si ar curati o mica urdoare de la ochiul unui prunc”. Lasa urdoarea aia acolo (daca intr-adevar este, nu poti sti ce-i in sufletul omului), ca judecand, facem mai mult rau decat bine si nu suntem mai presus decat persoana pe care o judecam. Dumnezeu are grija de noi toti, chiar daca la inceput suntem putin rataciti… daca il cautam pe Dumnezeu sincer si din toata inima, cu siguranta ne va darui darul “deosebirii duhurilor”.
Nu stabilim noi este ortodox si cine are trairi adevarate…
* cine este ortodox…
Nu vreau sa judec pe nimeni, doar daca imi permiteti o parere; fiecare am acumulat de-a lungul timpului o anumita experienta pe calea pe care ne-o dorim, duhovniceasca, si eu cred ca e foarte important sa ne sfatuim cu un adevarat duhovnic (si in zilele noastre, din pacate e foarte greu de gasit, dar cu ajutorul rugaciunii, Bunul Dumnezeu si Maica Domnului ne ajuta), ca sa nu cadem in inselare. Doamne ajuta pe calea mantuirii !
are dreptate Alex, nu stabilim noi cine este ortodox, iar pe Florin s l-as indruma sa caute un duhovnic incercat…