Daca exista controverse in Ortodoxie, unde este ultimul cuvant?
“Intrebare: Ceea ce nu prea stiu eu si, probabil multi alti oameni nu stiu este: care sunt diferentele si asemanarile concrete dintre, sa zicem, Biserica Ortodoxa Rusa si Biserica Romano-catolica in ceea ce priveste diferitele doctrine si idei despre Sfanta Treime sau despre casatoria preotilor?
Raspuns: Exista multe diferente mici, dar exista, cred eu, o diferenta principala, legata tocmai de Sfantul Duh, pe care o voi explica. Biserica lui Hristos este ceea care ofera oamenilor harul. Or, in Apus, cand Roma s-a rupt de aceasta Biserica, harul s-a pierdut de fapt (poate ca unii oameni l-au mai aflat, ocazional, ici-colo, dar, pentru intreaga lor Biserica, harul a fost taiat). Consider ca Romano-catolicismul modern este o incercare de a inlocui harul pierdut cu geniul omenesc. De aceea, pentru a raspunde la intrebarea „Unde este adevarul?”, Biserica Romano-Catolica il face pe papa „infailibil”.
Sunt unii care se uita la Biserica noastra Ortodoxa si spun: „Este imposibil ca oamenii sa afle adevarul aici. Daca spuneti ca nu credeti nici in Papa, nici in Episcop, nu mai exista nici un fel de garantie. Nu credeti nici macar in Scripturi precum protestantii care le considera cuvantul absolut, „infailibil”. Daca exista controverse, unde este ultimul cuvant?”
Iar noi spunem ca Duhul Sfant se descopera pe Sine Insusi. Aceasta se intampla mai ales atunci cand se aduna Episcopii in Sinod, dar chiar si atunci poate fi un fals Sinod. Cineva ar mai putea spune: „Nu exista nici o speranta!”
Noi raspundem insa ca Sfantul Duh conduce Biserica si El nu-si va calca fagaduinta fata de Biserica. Daca n-ati dobandit convingerea ca asa stau lucrurile, atunci veti nascoci lucruri de genul: Biblie infailibila, Papa infailibil.
De asemenea, puteti tranforma randuielile ortodoxe – cum au facut romano-catolicii – intr-un fel de „lege”, astfel incat totul sa fie frumos precizat: daca incalci aceasta lege, mergi la duhovnic, primesti penitenta cutare si vei fi iarasi perfect „restabilit”. Ortodoxia nu crede astfel. De aici si toata fantezia cu indulgentele, care este o pervertire a ideii de pocainta in ceva cu desavarsire juridic. Daca te pocaiesti, ca talharul de pe cruce, poti fi mantuit in momentul acela. Ortodoxia pune accent pe acest aspect al relatiei dintre suflet si Dumnezeu, iar toate Sfintele Taine si disciplina Bisericii sunt doar cai de impacare a unui suflet cu Dumnezeu: aceasta este intreaga noastra credinta.
In Biserica Romana, pana de curand, cand lucrurile au inceput sa se destrame, accentul a fost pus mai degraba pe respectarea unui intreg set de legi si, in modul acesta, pe apropierea „corecta” – in sensul juridic al cuvantului – de Dumnezeu, modalitate care este o substituire a Sfantului Duh“.
(Cuviosul Seraphim Rose, in: DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU IN INIMA OMULUI)
- Parintele Sofronie de la Essex: IN CATOLICISM PRINCIPIUL IMPERSONAL STRIVESTE PERSOANA
- Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)
- Cuv. Seraphim Rose si lectia esentiala a discernamantului – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (II)
- CUM SA CITIM PE SFINTII PARINTI
- PARINTELE SERAPHIM ROSE NE ARATA DE CE ESTE NECESAR SI CUM PUTEM SA DOBANDIM “CUGETUL PARINTILOR”
- TOATA NADEJDEA LA HRISTOS!
- FERICITUL SERAPHIM ROSE SI ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII INIMII
- CUVIOSUL SERAFIM ROSE – “UN OM AL INIMII”
- Ortodoxia confortabila si inchipuita sau despre ispitele generatiilor rasfatate
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Iisuse vreau să-Ţi aduc slavă
Iisuse vreau să-ţi aduc slavă,
Cu dragoste, cu preţuire,
Din inimă curat şi sincer,
Râvnind cereasca Ta iubire.
Vreau să-Ţi aduc sincer, din suflet,
Iubire şi recuoştinţă,
În curăţia cea profundă,
Şi-n Adevărul de credinţă.
Pentru frumosul din lăuntru,
Ce-l dai prin milă tuturor,
Şi pentru jertfa ta supremă,
Slăvitule Mântuitor.
Pentru cinstitul trup şi sânge,
Ce pe altare î-l jertfeşti,
Pentru iubirea Ta divnă,
Prin care’ntreg Te dăruieşti.
Nimeni Iisus şi niciodată,
Nu ne oferă’aşa iubire
Curată sinceră şi sfântă,
Totală pentru mântuire.
Tu ne-ai dat viaţa şi lumina,
Ne-ai dat şi minte şi cuvânt,
Ne-ai dat minunea care-i trupul,
Din el să facem templu sfânt.
Ne-ai dat pământ cu cer şi ape,
Cu pomi cu hrană şi cu flori,
Şi cântecul şi armonia ,
Lumina cu mii de culori.
Ne-ai dat oceane cu talazuri,
Cu răsărit şi cu apus,
Cu simfoniile naturii,
Şi liturghia Ta Iisus.
Ne-ai dat lăuntric simţăminte,
Cu adâncimi vii şi divine,
Comori cereşti şi ochi lăuntrici,
Ca-n toate să trăim prin Tine.
Ne-ai dat trăiri ce pot ajunge,
-De le găsim prin nevoinţă-
La înălţimi ameţitoare,
De Adevăr şi de credinţă.
Tu ne-ai adus ortodoxia,
Şi-n dogmele bisericeşti,
Prin sfinţi părinţi şi prin sinoade,
Ai lămurit cele cereşti.
Ne-ai lămurit taina Treimii,
Şi taina Duhului cel Sfânt,
Că Tu conduci ortodoxia,
Soborniceşte pe pământ.
Ne-ai dat un infinit de milă,
Şi calea simplă de iertare,
Şi nesfârşita Ta iubire,
Totală şi mântuitoare.
O , infinit de bunătate,
De dragoste şi de iubire,
Dă-mi lacrimi grele, lacrimi sfinte,
S-aduc prin ele mulţumire.
Dă-mi inimă înflăcărată,
Să ardă doar de dorul Tău,
Să vreau şi să culeg din toate,
Iubirea pentru Dumnezeu.
Dă-mi dragoste faţă de semeni,
Că sunt cu toţii fraţii mei,
Să văd şi să’nţeleg tot timpu’
Că Tu eşti pururea în ei.
Minunate versuri,domnule Mirean!
Citind acest fragment din Parintele Serafim Rose,imi dau seama ca acesta are o putere imensa de a ne deschide mintea si inima, de a ne ajuta sa intelegem .Imi amintesc cum ,pentru prima oara, in urma cu vreo doi ani, am intrat intr-o librarie si am ales o carte a Parinteltui, aparent “intamplator”.Dar aceasa carte , ca si “Sfantul inchisorilor”pe care am “descoperit-o” cam in aceeasi perioada,, mi-au schmbat viata ,m-au apropiat de Biserica ortodoxa,in care m-am nascut,dar pe care cei cativa preoti pe care i-am “consultat ” pana atunci, n-au reusit sa mi-o dezvaluie.
Apropiindu-ma ulterior ,datorita acestor carti ,de Biserica,am descoperit si pe marii duhovnici ai ortodoxiei, pe care nu-i cunosteam.Nu ma mai pot desprinde de aceasta lume uluitoare,pe care regret ca nu am cunoscut-o mai devreme.
Doamne ajuta!
Sunt adventist de ziua a saptea (dar nu sunt membru bisericii AZS) si nu cred ca biserica ortodoxa este biserica lui Dumnezeu. Totusi vreau sa spun ca sunt de acord cu acest articol si ca respect acest site. Cred ca in curand Domnul Isus isi va aduna oile Sale din toate bisericile si popoare. Aceasta va fi un popor care nu va primi semnul fiarei si care va fi persecutat de cei care astazi pregatesc Noua Ordine Mondiala.
Continuati mai departe cu acest site si Dumnezeu sa va binecuvinteze.
E BINE CA AI DESCOPERIT-O SI ACUM, CUM SE SPUNE ” TOATE LA TIMPUL LOR”,. DOAMNE AJUTA!
Va multumim, dar e tare, tare, tare ciudat ce spuneti! Sunteti de acord cu acest articol, care spune, practic, tocmai ca Biserica Ortodoxa e Biserica lui Dumnezeu, respectati siteul nostru, care marturiseste acelasi lucru, dar…. nu credeti aceasta?! Si sunteti adventist de ziua a saptea, dar nu apartineti de niciun cult? Interesante mesaje primim in ultima vreme 🙂
Lui David.
Citeste viata si scrierile Cuv. Pr. Serafim Rose si vei afla raspunsuri contemporane la probleme contemporane.
De asemenea, cred ca vietile sfintilor ortodocsi americani iti vor dezvalui multe. Pentru mine sunt o revelatie continuua.
Nu inceta sa cauti. Ceea ce cauti, daca cauti cu adevarat, te va gasi.
dragi prieteni,
intr-adevar sunt diferente intre Ortodoxie si Catolicism, aparute numai din vina oamenilor.
cand catalogati intreaga biserica apuseana ca erezie;
cand spuneti ca s-a luat harul.
iata ceva care acum nu pricep. inima mea nu poate indura. iubirea este si imi spune altceva.
biserica este incercata pana in panzele albe in aceste timpuri. mai ales ortodoxia.
are o viata dubla biserica apuseana?
poate imi explica si mie cineva.
Draga frate,
Nu noi am catalogat catolicismul ca erezie, au facut-o Sfintii, care, cu certitudine, au mult mai multa dragoste fata de aproapele decat avem noi. De aceea, si noi incercam sa spunem acest lucru nu cu o inima rece si nemilostiva, ci cu frica si cutremur, intelegand marea responsabilitate pe care o avem, fiind ortodocsi, responsabilitate care inseamna ca vom fi judecati mult mai aspru decat oricine altcineva. Sa ne amintim de pilda talantilor si de cel care si-a ingropat talantul, adica a ingropat harul dumnezeiesc. Sa nu ne ingropam nici noi harul ortodoxiei, sau sa il relativizam…
Apoi, cand spunem despre catolicism ca este erezie, ne referim la o invatatura de credinta care este gresita. Asta inseamna erezie – gandire gresita, credinta stramba. Nu spunem ca nimeni dintre oamenii care au aceasta credinta gresita nu se mantuieste, ci ca aceasta invatatura nu este cea dreapta, cea adevarata, cea mantuitoare, asa cum este cea ortodoxa. Dar, vorba parintelui Rafail Noica, Dumnezeu nu a lasat oameni pe pamant pe post de surcele pentru focul din iad. Nu stim ce se va intampla cu cei de alte credinte, dar stim sigur ca invatatura lor este gresita si nemantuitoare.
Parintele Dionisie de la Colciu spunea ca a il iubi pe aproapele nu inseamna a iubi credintele lui gresite sau patimile lui. Iubesti pe om pentru chipul lui Dumnezeu din el, nu pentru raul pe care il face si care, de altfel, il primejduieste, sau pentru inselaciunea in care se afla. Aceasta este “dragostea care se bucura de adevar”, dupa cuvantul Ap. Pavel.
Convertitii din apus marturisesc marea lor bucurie cand au descoperit ortodoxia, care, dupa cuvantul parintelui Rafail Noica, este insasi firea omului. Avem un astfel de material care va aparea curand, cu un italian care s-a convertit cu greu la ortodoxie, pentru ca regula nescrisa in occident este tinerea sub obroc a “credintei celei adevarate, a duhului ceresc”, adica boicotarea convertirilor si a botezului. Cata sfasiere de inima a avut acest om pentru piedicile care i s-au pus in calea convertirii sale! Cat rau li se face apusenilor prin punerea sub obroc a luminii ortodoxiei! Aceeasi persoana marturisea ca daca s-ar face misiune adevarata in regiunea sa (Italia de sud) in cateva saptamani ar trece cu miile la ortodoxie. Si, evident, papa stie acest lucru. De aceea a fost inventat ecumenismul, ca oamenii sa nu mai aiba posibilitatea sa se converteasca, sa guste din apa cea vine dupa care nu vor mai inseta niciodata, asa cum a fagaduit Domnul samarinencei la fantana lui Iacob.
Daca avem iubire, sa urmam asadar pilda celor care cu adevarat au iubit, acesti Sfinti ca Sf. Siluan Athonitul, Cuviosul Sofronie, Cuviosul Serafim Rose, Cuviosul Paisie, parintele Dionisie, care au marturisit ca Biserica este Una, cea ortodoxa, pentru ca de aici vine harul iubirii celei adevarate care te indeamna sa iubesti pe tot omul, pentru ca “Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa vina la cunostinta adevarului si sa se mantuiasca”. Daca avem iubire, sa cerem de la Domnul ca toti sa cunoasca harul ortodoxiei.
-Cine sunt potentialii sustinatori ai lui Antihrist?
1.Cei care nu cred in Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu adevarat
(ateii,evreii,musulmanii,budistii,hinduistii,liber cugetatorii etc.)
2.Cei ce cred gresit si se “boteaza” in false biserici
(monofizitii,catolicii,protestantii,evanghelistii,baptistii,penticostalii,
adventistii etc.)
3.Cei botezati in Biserica lui Hristos,adica in Biserica Ortodoxa,
dar care nu cunosc si nu pazesc invatatura de credinta crestin-ortodoxa…
-REPETITIA ESTE
MAMA INVATATURII…
Ultimul cuvant,ca si primul este orto-doxia=BISERICA LUI HRISTOS!
(orto-doxia,din grecste”orthos”insemnand drept, “doxa” inseamna credinta)
Ultimul cuvant insemnand Hristos = Mantuitorul,ca si primul cuvant de la Hristos Biserica primind prin Sfintii lui Apostoli,deci si primul si ultimul CUVANT ADEVARAT ESTE HRISTOS ADAVRUL SI BISERICA LUI CARE ESTE ORTODOXIA.CLAR!…Restul aberatii,fofilari de la ADEVAR.
Doamne Iisuse Hristoase,lumineaza calea Ta si mintea noastra!
@ David
Hello, Felix-Gabriel Lefter. Tot baptist iubitor de ortodoxie si pe aici ?
@ ELEAZAR:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/07/omul-cade-in-groapa-pe-care-el-insusi-a-facut-o/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/05/du-te-sa-ti-fie-dupa-cum-ai-crezut/
dragii mei frati si surori in Domnul nostru Iisus Hristos,
Sa multumim lui Dumnezeu si pentru aceasta zi minunata si ca suntem ortodocsi!
Am avut momente cand am discutat si cu oameni simpli (fara carte) si cu oameni foarte cu carte.
Am pus la rugaciune si inima imi spune ca pentru Domnul nostru Iisus Hristos nu este importanta atata invatatura cat este iubirea si smerenia.
De aceea a spus si Sfantul Antonie la ucenicul care a raspuns “nu stiu”, “adevarat esti pe calea buna”.
Biserica din Apus, influentata de slabiciuni omenesti, a vrut si merge putin diferit de Biserica din Rasarit.
Se cunoaste acum ca Biserica de Rasarit se ingrijeste mai bine de Adevar.
Uitati si David, un crestin de alta confesiune, este interesat de Ortodoxie si daca O accepta in inima lui atunci este ca ceea ce scrie in Scripturi despre fiul risipitor.
oamenii de rand sunt simpli, ei au darurile mult imbogatite: iubirea si smerenia.
este foarte rar ca un om invatat sa pastreze aceste daruri, care sunt de fapt ceea ce ne aseamana cu EL si ne sterge aproape orice diferenta, omeneste vorbind, fata de cum trebuie noi sa corespundem celei mai mari porunci adeverita si inainte si intarita si dupa Intruparea Mantuitorului nostru minunat: Porunca Iubirii.
ecumenismul trebuie asadar privit din plan mai profund, departe de agitatie, departe de una si de alta: este ca si cum la usa casei noastre bate la usa un strain si noi, cu cea mai mare dragoste si oferim un pahar cu apa.
ecumenismul este ingaduit deoarece, sub aparenta lui rautate, se afla un bine maxim (vedeti ca si diavolul are permisiune sa ne ispitesca, intotdeauna pentru progresul nostru duhovnicesc), pe care il simt si il fructifica oamenii cu viata simpla, cu inima plina de iubire si smerenie, care cugeta mai mult, cum spune Parintele Arsenie Papacioc, la Domnul nostru Iisus Hristos.
Noi ortodocsii mentionam de fiecare data ca asa spun Sfintii Parinti.
este foarte bine dar nu de ajuns.
un oarecare Sfant Parinte ar spune:
“dragilor, Domnul va da Har dupa Har, numai sa aveti inima deschisa si sa il primiti. si voi puteti ajunge si sa fiti ca noi, cu Puterea lui Iisus.
indrazniti, si nu mai fiti si voi parinti la randul vostru”.
haideti sa va spun ceva: tot cea ce au spus Sfintii Parinti este deja inscris de Marele Mester (cum spune Parintele Arsenie Papacioc) in inima omului.
Duhul Sfant lucreaza departe de forfota lumii, in cea mai mare linsite si total necunoscut de oameni. roadele Sale in om sunt smerenia si iubirea.
inima imi spune ca trairea ortodoxa este buna, putem lua ceea ce ne zideste si din alt loc (asa ca se ne mai smerim si noi) si mai ales, sa nu permitem sa ne pervertim interiorul fiintei noastre cu ceea ce ofenseaza pe Domnul nostru Iisus Hristos (nu cu ceea ce ofenseaza invatatura, care intotdeauna este perfectibila), in afara de invatatura Sacra.
sa ne bucuram in Domnul nostru Iisus Hristos si sa nu uitam: singura grija capitala a noastra este cum sa-I placem Lui: atunci El, Iisus Dumnezeu, ne da, la momentul oportun cum sa fim smeriti, cum sa iubim, ce sa spunem si ce sa facem.
cu permisiune,
Daniel
lenes si nefolositor
indrazniti, si fiti si voi parinti la randul vostru”.
de la iubire si de la smerenie pleaca toata filocalia, tot ce au scris Sfintii Parinti, in Duhul Domnului nostru Iisus Hristos.
Draga frate,
Ai scris: de la iubire pleaca toata filocalia, tot ce au scris sfintii parinti. Dar ce au scris sfintii parinti, despre care de prea multe ori vorbim fara sa ii citim, fara sa ii intelegem si fara sa le urmam pilda?
Au scris ca fara dreapta credinta dragostea nu e posibila. Sfantul Maxim Marturisitorul, in Capetele despre dragoste, Sf. Ioan Scararul in Scara, Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Gura de Aur, toti parintii ne invata acelasi lucru: dreapta credinta si trairea ascetica, duhovniceasca, sunt ambele absolut necesare pentru mantuire. Nu se poate sa avem traire duhovniceasca fara dreapta credinta, caci suntem amenintati de amagire, si nu se poate dreapta credinta fara traire, caci atunci suntem chimvale rasunatoare. Daca spunem altfel, din pacate, spunem alltfel decat spune Biserica.
Ecumenismul nu este un rau ingaduit de Dumnezeu care poate sa intoarca suflete, deoarece scopul lui este tocmai impiedicarea convertirilor, dupa cum am scris deja in comentariul precedent. Am rezumat acolo marturia unui italian convertit care mi se pare mult mai adevarata decat cea a unui ortodox ecumenist. Deci, tocmai ca prin ecumenism strainului nostru care bate dupa un pahar cu apa i se serveste o bautura stranie, o lesie care stinge toata puterea sufleteasca. Fenomenul ecumenist este foarte precis in manifestarile sale ca sa mai vrem sa gasim in el puncte “pozitive”. Consecintele sale sunt tocmai secatuirea de vlaga a vietii duhovnicesti a ortodocsilor, din cauza laxismului dogmatic, precum si “servirea” de surogate apusenilor. Repetam: daca are cineva dragoste, sa scape pe ortodox de pericolul de a i se stinge candela duhului si pe apusean de surogatul de credinta care i se serveste prin ecumenism…
Sa nu uitam ca ravna Sfantului Siluan Athonitul era ca toti oamenii sa cunoasca harul dumnezeiesc, care, dupa cum el insusi spunea, numai in Biserica Ortodoxa se gaseste. De asemenea, lamuriri suficiente se gasesc si la Cuviosul Sofronie pe tema aceasta legata de dragoste, ascetism si dreapta credinta.
Nu este al smereniei sa punem gandul propriul deasupra Bisericii si al Sfintilor Parintilor. Iar al dragostei este sa dorim ca “toti oamenii sa vina la cunostinta adevarului si sa mantuiasca.”
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_marcu_eugenicul.htm
http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/sfantul-marcu-eugenicul-al-efesului/
draga adm
site-ul dvs ar putea fi foarte obiectiv intitulat Pace intru cuvant.
uite “ecumenismul tocmai ca opreste, sau inabuse convertirile”.
ah, ma doare inima. cam asa te-ai exprimat.
imi doresc, dimpotriva, cu Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa se darame zidurile groase si invizibile care impiedica orice inima si suflet de la convertire. inseamna ca intre Ortodoxie si o parte din Apus este o prapastie pe care o poate acoperi doar convertirea sincera la Ortodoxie.
cand am spus ca in raul maxim este un bine am in vedere, in Lumina Domnului nostru Iisus Hristos, ca un crestin adevarat (ortodox) scoate apa si din piatra seaca.
am spus ca de la iubire si smerenie pleaca toata filocalia.
iubirea si smerenia este o sinteza profunda de origine Divina si in 20 de secole numai Sfintii Parinti au descifrat pentru noi toate fructele in Filocalie: compartament (asceza, ascultare); rugaciunea inimii; dragoste si roadele Duhului Sfant. Iubirea si smerenia sunt exact si adevarat este modul cum a trait pe pamant Mantuitorul nostru Dumnezeu Iisus Hristos.
acum daca Il privim pe dulcele Iisus (de ex in icoane) vedem smerenia si iubirea radiind din EL.
ingerii si arhanghelii cei mai puternici isi au sustinerea tocmai ca sunt plini de iubire si smerenie si Domnul Iisus este cu ei.
in Iubire si Smerenie se afla tot infinitul si ne trebuie o vesnicie sa aflam ce comoara inepuizabila se ascunde in acestea: iubirea si smerenia.
cum demonstram: simplu. opusul lor este ah, mandria. si sa fiu inger tot nu pot scapa de mandrie daca nu il am in inima pe Doctorul inimii.
referitor la ascultare si la Sfintii Parinti
v-am spus o sinteza profunda: de la iubire si smerenie pleaca toata filocalia scrisa de Sfintii Parinti. toate invataturile folositoare scrise acolo se regasesc (pentru a le gasi trebuie sa trecem prin iadul inimii cu ajutorul rugaciunii lui Iisus -vezi pelerinul rus si altele despre rugaciunea inimii) in inima fiecarui om, deoarece fiecare om, explorand adancul fiintei sale, perseverand cu sinceritate si umilindu-se mereu in fata Domnului nostru Iisus Hristos, ajumge ca dincolo de iad, dincolo de rai, dincolo de orice gand, sentiment, imaginatie, respiratie este EL, Cel care bate rabdator la usa inimii omului pana in ultima clipa a vietii sale: Domnul nostru Iisus Hristos.
Sfintii Parinti se bucura cand un suflet descopera inca ceva nou pentru Slavirea lui Dumnezeu; se stie ca inima omului este un abis care are o icarcatura infinita depozitata de Marele Mester.
in Ziua cea mare, nu este de acceptat sa spunem in fata Domnului nostru ca “asa au zis Sfintii Parinti” deoarece Domnul recapituleaza pentru noi trairea noastra autentica, ordonata.
ordinea in acceptiunea duhovniceasca inseamna ca ce citesti asa trebuie sa si indeplinesti.
de ce nu este de acceptat; pentru ca meritele noastre dobandite pe pamant prin mila lui Dumnezeu trebuie sa ne demonstreze ca noi insisi, ajutati si de invataturile Sfintilor Parinti, am trait, catusi de putin asa cum trebuie orice om sa corespunda Domnului nostru Iisus Hristos.
niciodata Sfintii Parinti nu se vor supara pe un frate care, ravnind in mod ortodox si avand Duhul ortodox (adica fiind plin de iubire si smerenie -numai asa Duhul Sfant Se odihneste pe acel om) adauga ceva ziditor. sa stiti ca in realitate, filocalia nu are doar 12 volume, ci ea este infinita deoarece Autorul ei este tocmai Domnul nostru Iisus Hristos.
smerenia inseamna sa fii dezbracat chair si de filocalie, chair si de Domnul Iisus Hristos, sa fii tu insuti in fata Domnului Iisus: numai asa comuniunea bineplacuta Domnului nostru iisus Hristos are loc pe vesnicie.
haideti sa va spun ce glasuieste o Lege Divina:
cu cat depindem mai mult de Domnul Iisus, cu atat suntem mai liberi si cu cat suntem mai liberi cu atat mai mult depindem de Domnul nostru drag Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata lauda si Tatalui Preasfant si preaplin de iubire si Duhului Sfant Mangaietor, totdeauna, amin.
scuze pentru litere gresite
este ora 2 noaptea
va multumesc pentru timpul acordat
cu permisiune
Daniel
@ un adevarat marturisitor
iti multumesc. Sf. Marcu al Efesului a ramas vertical.
acum inteleg ca ecumenismul, propagat se sus in jos, cauta sa ne aseze pe noi, orizontal, sa nu mai avem verticalitate.
inima mea primeste pe orice om de pe planeta dar nu primeste o invatatura straina de Ortodoxie.
pentru ca Autorul invataturii ortodoxe este tocmai EL, Domnul nostru Iisus Hristos.
va multumesc pentru timpul acordat
cu permisiune
Daniel
@ Daniel:
?!?!?!?!?!
Speram ca este o greseala de exprimare si ca nu asta ai vrut sa spui… Daca da, “smerenia” asta este, iarta-ne, draceasca, nu dumnezeiasca. Nici in rest nu suntem siguri ca intelegem exact ce vrei sa spui…
In alta ordine de idei, am prefera sa nu mai folosesti termenul “Mare Mester” pentru Dumnezeu, pentru ca este mult prea apropiat de Marele Arhitect al masonilor (care nu este Sfanta Treime, ci tocmai Lucifer). Nu stim cand a folosit parintele Arsenie aceasta expresie, dar este bine sa o evitam.
bun gasit prieteni,
am luat o secventa cu parintele Arsenie de prin 1998 cand spunea despre Post: ceva ca trupul si el este facut desavarsit de Marele Mester etc.
dvs ati sesizat o asemanare cu lucararea de osandire a masonilor.
fiti linistiti ca si sa mi se spuna de Marele Arhitect inima mea este demult transfigurata la picioarele Crucii Domnului nostru Iisus Hristos.
masonii folosesc cu nerusinare si indrazneala, ah, de trei ori vai pentru ceea ce ei isisi isi pregateasc, ceea ce de fapt este si ramane dea pururi atributul lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat: Tatal si Fiul si Sfantul Duh, amin.
cu smerenia am vrut sa spun asa:
la Pateric este o povestioara ca era batranul si rugandu-se s-a facut deodata lumina mare in odaia lui si o aratare i-a spus: eu sunt Hristos.
la care batranul neclintit ii raspunde: nu aici, ci dincolo il astept pe Hristos; atunci instantaneu aratarea a pierit din odaia batranului.
ceea ce am vrut sa spun, umila mea parere, este ca Domnul nostru Iisus Hristos vrea sa vada de la noi, din interiorul fiintei noastre, cum anume facem eforturi (razboiul cu noi insine si razboiul cu lumea esterioara) considerand ca noi depindem numai de EL si ca mereu (cat mai des) trebuie sa ne lasam incredintati in Voia Lui, nefiind prea suparati si mahniti de faptele oribile ale rautatii nici prea entuziasmati de faptele benefice ale virtutii, pastrand echilibrul si punandu-ne simplu, goliti de orice ceea ce ne-ar putea alimenta mandria, la dispozitia Domnului nostru Iisus Hristos.
este vorba de contradictia aceasta spulberata de pacea inimii: avem permisiunea sa fim liberi, in Duhul Sfant, dar intotdeauna simultan suntem cu Domnul nostru Iisus Hristos, chiar daca libertatea ne separa de EL, numai si numai ingaduita pentru progresul nostru duhovnicesc.
smerenia ne conduce la aceea ca inaintand duhovniceste vedem cat de departe suntem inca de Domnul Iisus si pe de alta parte, avand cumplite razboaie interioare, vedem si simtim cat de aproape este de noi Domnul nostru Iisus Hristos.
cu ingaduita va spun acum si de ce am vrut sa va scriu:
tema nostra este “Daca exista controverse in Ortodoxie, unde este ultimul cuvant?”
controverse in ortodoxia au loc numai aici pe planeta asta.
niciodata nu sunt controverse in ortodoxie.
numai oamenii, dintre care cel dintai sunt eu, pacatosul, intelegem gresit.
ultimul cuvant este acolo unde vrea Bunul Dumnezeu: in inima omului bun.
poate fi pacea, tacerea, replica oportuna, iubirea, dovada ca ne facem cum trebuie datoria acolo unde suntem, cuvantul dat, smerenia etc.
in concluzie, ultimul cuvant este viata buna care sa adevereasca, in Lumina Domnului nostru Iisus Hristos, ca suntem ortodocsi.
ultimul cuvant nu este supararea, controversa de dragul sa parem mai asa sau altfel sau alte chestii care ne maresc mandria.
in durerea inimii mele am vazut ca faptul acesta de a cataloga tot Apusul apostat ne situeaza pe noi, ortodocsi laolalta cu musulmanii, care la fel, catalogheaza toti crestinii ca barbari.
oamenii simpli nu au nici o vina de coruptia si apostazia conducatorilor si a intelectualilor care au strambat invatatura.
convertirile la ortodoxie trebuiesc facute cu milioanele in fiecare zi.
va spun ceva cutremurator: in fiecare zi, in fata Tronului Ceresc sunt prezentate multe suflete nepregatite care trebuie sa auda din Gura Sfanta sentinte ingrozitoare (de fapt asa cum ele si-au condus viata pamanteasca).
ma opresc.
fac tacere in toata fiinta mea si ma cutremur.
am citi episodul cu Sf. Cosma din Efes. foarte ziditor.
dar era pe la 1440.
ei, acum, incercarile astea de ecumenism sunt draconice, pe fata, diavolesti. deoarece puterea si coruptia, care sunt total straine de Domnul nostru Iisus Hristos guverneaza planeta.
dar oamenii simpli, sarmanii oameni simpli: eu vad un ecumenism simplu, exemplificator pentru convertire la ortodoxie, fara cearta si reprosuri, fara a imi stirbi din invatatura sanatoasa a ortodoxiei.
de aceea am spus ca din rau sa extragem ceea ce este bine si folositor.
ca era odata si alt parinte – in pateric – imbunatatit si venise la dansul cineva strain, de alt neam. strainul avea o comportare remarcata imediat de batran care a inteles cat de departe era de mantuire si ce lectie mare i-a dat lui, spre smerire, strainul.
iata, sa nu ne fie frica de dusmani si sa mergem inainte deoarece avem asigurare de la Prietenul nostru Credincios Care intotdeauna isi tine promisiunile ce se adeveresc numai si numai dupa Timpul si Logica Sa minunata, Domnul nostru Iisus Hristos:
“Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” din Ceaslov.
va iubesc pe toti in Domnul,
fiti mereu bucurosi si plini de ravna pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
in plus, Maica Domnului, neobosita si pururea rugatoare totdeauna ne ajuta si ne intareste.
sa ne facem noi cum trebuie datoria si atunci si Domnul nostru Iisus Hristos Isi face El datoria.
cu permisiune,
Daniel
Despre o controversa la ordinea zilei in sanul Bisericii ortodoxe, un rezumat al luarilor de pozitie fata de Marturisirea de credinta anti-ecumenista: http://www.parohia-petresti.ro/index.php#info
“Daniel” este troll. La fel ca si prietenul sau “David”. Amandoi bantuie si blogul lui saccsiv cu aceleasi teorii New Age ca sa semene confuzie si sa abata ortodocsii de la dreapta credinta. Stie cateva citate din Scriptura si cateva generalitati despre Sfintii parinti pe care le invarteste si rastalmaceste in comentarii dezlanate si aparent lipsite de sens, dar in care strecoara intotdeauna samanta ereziei, dupa cum ati observat.
@ cAsAndrA !
Iata ca avem un mic “caine de paza” pe acest site…cu un fin miros si cu o fina abilitate de a distinge nuante si mirosuri si note defintorii mai greu sesizabile si perceptibile de catre alti oameni care nu si-au exercitat si format indeajuns aptitudinea si deprinderea vigilenta de a analiza la rece cele ce le spun altii despre Credinta noastra Ortodoxa!
Cu adevarat exista la multi crestini (neortodocsi, dar si ortodocsi dar mai mult pietisti si sentimentalisti si inclinati catre trairea “numai in Iubire fata de semeni…” a Invataturii lui Hristos, fara grija de a avea Iubirea fata de semeni invaluita in ARMURA ADEVARULUI…), o ciudata “mireasma” a unei stari neautentice (imature, neasezate, copilaresti si visatoare…), care ii insoteste in ceea ce spun si fac si scriu si vorbesc si lucreaza ei (trupeste si profesional si mai ales duhovniceste in Via Bisericii) in lume…!
Expresii de genul “inima mea este de mult “tansfigurata” la Picioarele Crucii lui Hristos”…arata clar starea de “neautentica asezare” a unui suflet in viata de credinta duhovniceasca, oricat ar spune el ca este ortodox, si aceasta pentru ca asa cum spune un Prooroc in Vechiul Testament Inima este foarte inselatoare si vicleana (Cartea Proroocului Ieremia, cap.17, vers.9), iar Sfintii Parinti spun ca, inima nu se curata si “preface” (si nu se…transfigureaza) usoar intr-o inima Curata si Sfintita…si care sa devina o adevarata “Biserica Launtrica” a unui crestin in care acesta sa aduca curata si fara pata “slujba de taina si jertfa rugaciunii launtrice catre Dumnezeu”…
Nu se poate contesta ca un om (ca fratele de mai sus) care vorbeste din Pateric si Sfintii Parinti si din Invataturile marilor duhovnici contemporani nu ar fi ortodox in “orientare” si in “aderarea si achiesarea teoretica si formala a mintii sale la Doctrina Ortodoxa Oficiala si la Predania Dogmatico-teoretica a Bisericii”, dar in ceea ce priveste trairea si practicarea si experierea acestei Comori a Invataturii Bisericii, si cunoasterea din cercare a Predaniei Mistico-ascetice si a lucrarii duhovnicesti de curatare, luminare si desavarsire, foarte putini oameni stiu sa umble cu acrivie si fara ratacire si inselare…
Putini sunt oamenii (chiar putini si tot mai putini sunt si pastori ortodocsi…de suflete) care mai asculta si urmeaza azi cu grija si care mai ales mai …”cerceteaza” cu indarjire si regulat (nelasandu-se inselati de lancezeala si uitare si alte patimi…) Invatatura Sfintilor Parinti despre CALEA MANTUIRII si despre cursele si rascrucile si varajmasii si primejdiile care sunt pe ea…
Biserica are doua mari Predanii (UNA este invatatura ei UNUL este TEZAURUL EI, UNA este COMOARA ei, dar aceast Tezaur are doua aspecte si laturi si parti…) si anume PREDANIA DOGMATICA (a se intelege “lato sensu” toata invatatura teoretica despre tot ceea ce este si reprezinta si are si exprima si savarseste si marturiseste in lume Biserica Ortodoxa…dogmatic, liturgic, eclessiologic, moral…etc) si PREDANIA MISTICO-ASCETICA (adica Invatura practica si concreta a Sfintilor Parinti despre cum trebuie Traita si aplicata si insusita si experiata si aplicata INVATATURA dogmatica si RANDUIALA liturgica a Bisericii) in timpul vietii de catre un crestin care doreste sa se mantuiasca.
Invatatori si profesori si indrumatori in Invataura Teoretica a Bisericii sunt destul de multi in Biserica si ei (cei mai multi dintre ei) se aseamana cu niste “INDICATOARE” de circulatie care vorbesc si spun lumii si inseamna oamenii sa apuce “DRUMUL manturii si Directia catre Rai si Imparatia Cerurilor”, dar “Calauzitori” priceputi si experimentati si cercati si cu darul discernamantului in Invatura si Lucrarea Duhovniceasca Practica si Mstico-ascetica a Bisericii sunt…putini… adica CALAUZE si GHIZI si SERPASI si Capi de coloana, care sa cunaosca fara gres si fara inselare Drumul Mnaturii sunt foarte putini…
Ce bine ar fi daca fratele Daniel ar pune mana pe Cartile Sfintilor Ignatie Brinacianinov si Teofan Zavoratul si ale Parintelui Paisie Aghioritul si ale altor Sfinti Parinti si le-ar citi cu atentie…, caci ar ajunge sa vada la un moment dat in viata lui ca cu adevarat Domnul Hrstos poate sa scoata si dintr-un “rau” temporar si la prima vedere mai putin periculos (adica dintr-o lunga perioada de nestiinta…) un mare “bine”…si anume intrarea fratelui Daniel in taramul invataurilor fara greseala a Sfintilor Parinti despre cum se poate un muritor mantui…si despre cum sa vorbeasca cu grija si atentie si cu mare discretie despre drumul manturii pe care merge…!
Domnul sa ne ajute sa ne vedem fiecare pacatele noastre! Amin!
daca ati inteles asa ramane asa cum ati inteles.
@ Vela Gheorghe
@ cAsAndrA
ma opresc, din nou, special pentru voi doua.
pe Dumnezeu Il preocupa intotdeauna lucrarea tainica a inimii.
va spun, nu va ajuta cu nimic la mantuire sa cunoasteti atatea, chiar legate de credinta noastra ortodoxa. (vezi si spusa Sf. Ioan Gura de Aur: degeaba stim daca nu indeplinim cu viata noastra).
va spun: dati dovada de maturitate in Domnul nostru Iisus Hristos.
@ administrator
consider o greseala faptul ca “filtrati” comentariile din rationamentul ca unele texte pot vatama sufleteste. ma refer doar la ce se scrie pe acest blog.
din contra, cand apar astfel de situatii, fiti prompt si argumentati ca un adevarat crestin ortodox astfel incat lumina experientei de traire interioara, duhovnicesca sa arda greselile si sa se extraga din ele ceea ce ramane ziditor in drumul catre mantuire.
adica detinem Adevarul dar, cand suntem confruntati de situatii contrare, nu gasim leac pentru ele, decat sa le inlaturam ?
atunci unde mai este rasplata pentru obtinerea victoriei?
unde mai este cresterea duhovniceasca daca inlaturam prilejurile de a apara ortodoxia, de a creste in iubirea catre Domnul nostru Iisus Hristos?
pe cine rasplateste Bunul Stapan?
pe cel care se lupta cu greutatile sau pe cel care le evita?
sau cum mai vreti ca cineva strain sa se converteasca la ortodoxie?
Domnul Iisus va iubeste,
Maica Domnului va iubeste,
eu va iubesc
Daniel
@ Vela Gheorghe
Multumesc pentru cuvintele bune. Nu toata lumea suporta adevarul daca e brutal exprimat si pe multe site-uri sunt preferati troli deviatori cu cuvinte mieroase.
Toate blogurile, in special religioase, sunt infiltrate de oamenii puterii. In occident, cele protestante in cea mai mare parte sunt un cuib de ura fata de ceilalti crestini, sau in cel mai bun caz de extrema laxitate. Cele catolice sunt un amestec de superstitie si corectitudinea “politica” a zilei, imbracate in dogma, dar susceptibile la tot felul de erezii.
Blogurile ortodoxe sunt ultima reduta (pe internet) a adevaratei credinte in Hristos si veti vedea ca aici se va da lupta cea mai crunta si mai subtila in acelasi timp. Cineva sugera pe blogul lui saccsiv ca daca luam in fiecare zi doze mici de otrava ne face mai puternici, dar eu cred ca otrava e daunatoare credintei in orice cantitate.
@ Admin
Va cer scuze daca mi-am arogat drepturi pe care nu le aveam. Dv. sunteti cei mai in masura sa va aparati site-ul.
@ Casandra:
Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, sunt binevenite interventiile si avertismentele, atunci cand ai informatii care noua ne lipsesc sau cand observi lucruri care noua ne scapa. Nici acum nu suntem lamuriti ce e cu Daniel, daca e intr-adevar un “troll”, un “infilitrat” sau doar un om de buna-credinta, insa aflat el insusi in confuzie sau in amagire in unele privinte. Nu l-am urmarit constant pe alte bloguri. De aceea, si nu doar de aceea, ci si pentru ca suntem crestini, trebuie sa evitam, intr-adevar, sa ne exprimam prea brutal si trebuie sa acordam, pana la proba contrarie, chiar daca pastrand precautia cea mai mare, si prezumtia de nevinovatie si de buna-credinta. E un pericol si sa plecam mereu cu suspiciune din capul locului.
@ Admin
Eu cred ca s-a dat de gol singur in ultimele doua comentarii. In ultimul regreta ca “filtrati” comentariile care pot vatama sufleteste, deci practic admite ca textele lui sunt vatamatoare. Iar penultimul, “ramane cum ati inteles”, imi aminteste de un banc vechi din epoca Cizmarului de Aur, in care un om care venea acasa de la lucru in fiecare zi se intalnea cu altul care il injura mereu; dupa un timp omul injurat s-a saturat de atatea insulte si a adus cu el un militian, iar atunci cand s-au intalnit cu cel care il injura, aceluia i-a fost frica sa mai injure din cauza militianului si i-a zis doar “ramane cum ne-am inteles”.
Poate vad eu prea mult in ce scriu cei ca el, dar o sa iau exemplu de la rabdarea crestineasca cu care ne tolerati pe noi toti.