Duminica femeii samarinence: OMUL INTRE “BINELE” FIRII CAZUTE SI LUCRAREA LAUNTRICA A DUHULUI

24-05-2008 Sublinieri

02285_samaritan_woman_emmanuel_tzirtzilakis.jpg

Sfantul Ignatie Briancianinov: Despre închinarea în duh şi adevăr

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui (Ioan 4, 23).

Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul.

Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos, precum a dat El mărturie despre Sine: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa (Ioan 14, 6). Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu: Cuvântul Tău este adevărul (Ioan 17, 17). Acest Cuvânt era mai înainte de veci în Dumnezeu, a fost rostit de Dumnezeu şi către Dumnezeu; acest Cuvânt este Dumnezeu: acest Cuvânt este Făcătorul tuturor, văzutelor şi nevăzutelor (Ioan 1, 1- 3; Col. 1, 16). Acest Cuvânt trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr (Ioan 1, 14). Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, ci Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel unul-născut, Care este în sânul Tatălui, Acela a mărturisit (Ioan 1, 18).

Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, L-a mărturisit înaintea oamenilor, L-a arătat pe deplin oamenilor pe Dumnezeu: Fiul lui Dumnezeu le-a arătat oamenilor adevărul la care ei singuri nu puteau ajunge, mărturisind şi întărind în chip de netăgăduit adevărul prin preaîmbelşugata dare a harului dumnezeiesc. Din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har: că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut (Ioan 1, 16-17). Asta înseamnă: Iisus Hristos nu a adus vreo înţelegere mai mult sau mai puţin amănunţită şi limpede a harului şi adevărului, ci însuşi harul, însuşi adevărul au fost date oamenilor, sădite în oameni fiinţial. Am fost făcuţi părtaşi dumnezeieştii firi (II Petru 1, 4). Adevărul are Duhul său propriu. Acest Duh este numit Duhul Adevărului (Ioan 15, 26 şi 16, 13). El este Duhul, Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26). El este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Ioan 14, 26). El este Duhul Fiului (Galateni 4, 6), întrucât alcătuieşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul o singură şi nedespărţită Fiinţă dumnezeiască.

Primirea Adevărului este totodată şi primire a Sfântului Duh: fiindcă Adevărul Cel atotsfânt vesteşte despre Sine că El va trimite pe Sfântul Duh de la Tatăl ucenicilor Săi. Este firesc ca Sfântul Duh al Adevărului să adăsteze acolo unde lucrează Sfântul Adevăr şi să pecetluiască lucrările lui. Deopotrivă, unde lucrează Sfântul Duh se află arătarea preaîmbelşugată a Adevărului, precum şi Domnul le-a grăit ucenicilor Săi: Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va povăţui pe voi la tot adevărul (Ioan 16, 13). Înfăţişând minunata legătură dintre Cuvântul dumnezeiesc şi Duhul Cel dumnezeiesc, Domnul a zis despre Duhul: Acela pe Mine Mă va slăvi, că dintr-al Meu va lua şi va vesti vouă. Toate câte are Tatăl, ale Mele sunt (Ioan 16, 14-15). Duhul vesteşte şi arată oamenilor pe Fiul Cel de o fiinţă cu El – Duhul, Care este atras de oameni prin credinţa acestora în Fiul Cel de o fiinţă cu Duhul. Pe adevăratul creştin, Sfântul Duh îl zideşte duhovniceşte şi îl schimbă la faţă întru sălaş al lui Dumnezeu (Efeseni 2, 22); El zugrăveşte şi sălăşluieşte pe Hristos în omul cel lăuntric (Efeseni 3, 16-17). El aduce oamenilor înfierea de către Dumnezeu, făcându-i asemănători cu Hristos, sălăşluind în ei însuşirile lui Hristos (Ioan 14, 6). Oamenii înfiaţi de Dumnezeu se roagă Lui ca unui Tată, fiindcă Duhul Sfânt mărturiseşte, în chip cu totul învederat şi simţit, duhului omului înnoit de El (Romani 8, 16) despre unirea acestui om cu Dumnezeu, despre înfierea lui de către Dumnezeu. Întrucât sunteţi fii, spune Apostolul, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, care strigă: Avva Părinte! (Galateni 4, 6). Acest fel de închinători sunt recunoscuţi drept adevăraţi închinători ai lui Dumnezeu! Pe închinătorii de acest fel, care se închină lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr, îi caută şi îi primeşte Dumnezeu. În afara adevăratului creştinism nu este nici cunoştinţă de Dumnezeu, nici slujire lui Dumnezeu.

Nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin Mine (Ioan 14, 6), a grăit Domnul. Pentru cel care nu crede în Domnul Iisus Hristos nu este Dumnezeu: Tot cel ce tăgăduieşte pe Fiul, nici pe Tatăl nu-L are (I Ioan 2, 23), cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţă, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36). Nu este cu putinţă să ne apropiem de Dumnezeu, nu este cu putinţă să intrăm în vreo împărtăşire cu Dumnezeu altfel decât prin mijlocirea Domnului nostru Iisus Hristos, singurul mijlocitor, singurul mijloc de împărtăşire între Dumnezeu şi oameni! Nu este adevărată cunoaştere a Domnului Iisus Hristos fără mijlocirea Sfântului Duh! Nimeni nu poate numi pe Domnul Iisus, a zis Apostolul, fără numai întru Duhul Sfânt (I Cor. 12, 3). De n-are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Romani 8, 9). În afara creştinismului nu e virtute vrednică de Cer! Binele, a zis Preacuviosul Marcu Ascetul, „nu poate fi nici crezut, nici lucrat, fără numai în Hristos Iisus şi în Sfântul Duh“.

Nevrednice sunt de Dumnezeu faptele bune cele după firea omenească, ce vin din firea noastră căzută, în care binele este amestecat cu răul, în care binele în cea mai mare parte de-abia se bagă de seamă din pricina mulţimii răului. Firea căzută este în stare cu precădere de rău, precum a dat mărturie Dumnezeu însuşi: Se pleacă cugetul omului cu osârdie spre cele rele din tinereţile lui (Fac. 8, 21). Voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri (Luca 11, 13). Atâta preţ are în faţa Evangheliei şi a lui Dumnezeu bunătatea firească a omului şi faptele ce izvorăsc din ea! În deşert proslăveşte firea căzută faptele sale bune mari şi răsunătoare!

Această laudă de sine este mărturie a unei orbiri înfricoşătoare! Răul miros al trufiei, pe care îl răspândesc aceste morminte văruite, este urât de Domnul: Lui îi este pe plac tămâia smereniei. Această laudă de sine este dare în vileag fără voie a însuşirilor răsunătoarelor fapte bune omeneşti, insuflate şi hrănite de slava deşartă.

Din această pricină, Domnul a poruncit lepădarea de firea căzută omenirii căzute şi oarbe, care nu îşi dă seama de amara sa cădere, ci, dimpotrivă, vede în ea un triumf măreţ, care caută să sporească acest triumf. Pentru mântuire este neapărat trebuincioasă lepădarea de păcat! Însă, păcatul ni s-a împropriat până într-atât că ne-a intrat în fire, în însuşi sufletul nostru. Pentru lepădarea de păcat s-a făcut neapărat trebuincioasă lepădarea de firea căzută, lepădarea de suflet (Matei 10, 39), lepădarea nu numai de faptele rele cele văzute, ci şi de faptele bune, multcinstite şi proslăvite de către lume, ale omului celui vechi; este neapărată nevoie să ne schimbăm felul de a gândi cu mintea lui Hristos, iar lucrarea după imboldul simţurilor şi după îndreptarul cugetării trupeşti s-o înlocuim cu plinirea plină de osârdie a poruncilor lui Hristos. De veţi rămâne în cuvântul Meu, a zis Domnul, cu adevărat ucenici ai Mei sunteţi; şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va slobozi pe voi (Ioan 8, 31-32). Minunate şi adânci cuvinte! Învăţătura pe care o desprindem din ele în chip nemijlocit este că păcatul îl ţine pe om în robia sa numai şi numai prin mijlocirea vederilor rătăcite şi mincinoase. Este deopotrivă de limpede faptul că pierzătoarea rătăcire a acestor vederi stă tocmai în recunoaşterea drept bine a ceea ce nu este de fapt bine şi în nerecunoaşterea drept rău a ceea ce este de fapt rău ucigător.

Cel ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascultă (Ioan 8, 47), a grăit Domnul. Fraţilor! Să ne smerim înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Să arătăm – aşa cum n-au făcut-o iudeii împietriţi, care au lepădat pe Domnul şi, totodată, învăţătura Lui – supunere faţă de Domnul, plecându-ne atotsfintei şi mântuitoarei Lui învăţături! Să lepădăm felul de a gândi pe care ni-l aduc firea căzută şi lumea vrăjmaşă lui Dumnezeu! Să ne însuşim felul de a gândi cu care ne îmbie Domnul în Sfânta Sa Evanghelie! Să urmăm Adevărului, şi vom moşteni Adevărul. Adevărul slobozeşte mintea omenească din lanţurile nevăzute ale rătăcirii, în care l-a ferecat păcatul.

Şi nu numai atât: atotputernicul Adevăr, aducând libertate duhovnicească minţii, o scoate – după ce a înnoit-o şi înviat-o cu viaţă de Sus – pe calea poruncilor lui Hristos, şi calea nedreptăţii se depărtează de la ea (Ps. 118, 29). Sufletul înviat de Adevăr cântă împreună cu Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai desfătat inima mea. Lege pune mie, Doamne, în calea îndreptărilor Tale, şi o voi căuta pe dânsa totdeauna, înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta, şi o voi păzi pe ea cu toată inima mea (Ps. 118, 32-34). Un asemenea suflet se face negreşit părtaş al Sfântului Duh, Care nu poate să nu adaste acolo unde adastă şi stăpâneşte Adevărul dumnezeiesc, Care în sfatul Său cel de taină cu Atotsfântul Adevăr vesteşte despre Sine astfel: Părtaş sunt Eu tuturor celor ce se tem de Tine (Ps. 118, 63).

Atâta vreme cât rămâne în firea sa căzută, omul rămâne cufundat în bezna celei mai adânci neştiinţe: el nu ştie cum trebuie să se roage şi nu ştie pentru ce trebuie să se roage (Romani 8, 26), nu e în stare să slujească lui Dumnezeu. Numai credinţa în Hristos aduce cunoaşterea adevărului; credinţa, vădită prin plinirea poruncilor lui Hristos, atrage în inima credinciosului harul Sfântului Duh, precum a zis Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Gura mea am deschis şi am tras Duh, că de poruncile Tale am dorit (Ps. 118, 131). Numai adevăratul creştin, creştinul cu credinţa şi cu faptele, poate fi adevărat închinător al lui Dumnezeu, care se închină şi slujeşte lui Dumnezeu, ca unui Tată, în Duh şi Adevăr. Amin.”

(Sfantul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod şi Penticostar, Ed. Sophia, Bucuresti, 2003)

intalnirea-cu-femeia-samarineanca-fantana-lui-iacob.jpg

***

Sfantul Teofan Zavoratul: Sa nu Il tinem pe Domnul pe dinafara

“Acest lucru trebuie sa-l aiba ca lege toti cei care se nasc în obsti crestine, sa nu se margineasca, adica, a tine de Domnul numai pe dinafara, ci sa se îngrijeasca a se uni cu El launtric, pentru ca mai apoi sa poarte deja în sine marturia statornica a faptului ca sta întru adevar. De ce este nevoie însa pentru asta? Este nevoie sa întrupam în noi însine adevarul lui Hristos, iar adevarul lui Hristos este scularea celui cazut.

Asadar, dezbraca-te de omul cel vechi, care putrezeste în ghearele poftelor amagitoare si îmbraca-te în omul cel nou, zidit dupa Dumnezeu întru dreptate si preacuviosia adevarului, si vei cunoaste în tine însuti ca Domnul Iisus Hristos e, cu adevarat, Mântuitorul nu doar al lumii îndeobste, ci si al tau anume”.

(din Sfantul Teofan Zavoratul: “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”)

Alte predici:

iisus-si-femeia-samarineana-1-739375.jpg


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Femeia samarineanca, Sfantul Ignatie Briancianinov, Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

67 Commentarii la “Duminica femeii samarinence: OMUL INTRE “BINELE” FIRII CAZUTE SI LUCRAREA LAUNTRICA A DUHULUI

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. indraznesc sa postez niste ganduri pe care le-am scris despre INCHINAREA IN DUH SI IN ADEVAR, in trecutul nu prea indeprtat pe un alt forum….:

    VIAŢA DUHOVNICEASCĂ este …O VIAŢĂ HARICĂ…şi o viaţă de…ÎNCHINARE FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI DE ADORARE A LUI ÎN DUH ŞI ADEVĂR! (cf. Ev. după Sf. Ap. Ioan, cap.4, vers.24);

    Cu mila lui Dumnezeu vrem să zăbovim puţin asupra acestui aspect al vieţii duhovniceşti, pentru că considerăm că este necesar…şi este necesar a fi înţeleasă ….ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNEZEU ÎN DUH ŞI ADEVĂR…pentru că duşmanii Ortodoxiei, citează des acest verset – IOAN 4, 24- şi spun în zeflemea…

    – păi vezi frate..ce spune Biblia, …ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR!, frate,
    şi nu la …”icoane” şi “cruci” şi “potire” şi “moaşte de sfinţi”, şi alte …OBIECTE PE CARE VOI ORTODOCŞII le consideraţi …în mod fals…”SFINTE” !

    – Numai că ei săracii, N-AU ÎNŢELES BINE ACEST VERSET!, şi cum spune Părintele Arsenie Boca…”COBOARĂ LA IAD CU …BIBLIA LOR ÎN MÂNĂ”;

    – Şi iată de ce… coboară….astfel de oameni stricaţi la minte…Pentru că ÎNCHINAREA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR, înseamnă conform unor mari teologi şi Sfinţi ai Bisericii 3 MARI LUCRURI. Şi iată care sunt aceste 3 mari lucruri :

    1. Închinarea în Duh şi în Adevăr înseamnă…Închinarea faţă de Dumnezeu …ÎN DUHUL SFÂNT şi ÎN ADEVĂRUL DOGMATIC AL BISERICII ORTODOXE;

    2. Închinarea în Duh şi în Adevăr înseamnă Închinarea faţă de Dumnezeu…în “duhul omului” (adică în partea cea mai adâncă a fiinţei umane) şi în …”adevărul conştienţei” adică în starea de maximă luciditate a minţii şi conştiinţei pe care o are creştinul ortodox când se roagă cu adevărat Lui Dumnezeu ŞI NU o închinare ÎN MOD ÎNŞELAT sau într-o stare de …ÎNŞELARE DE SINE (despre care ne avertizeaza Sf.Ignatie ca au cazut multi “rugatori si misticii ai Apuslui”). Starea de închinare în faţa lui Dumnzeu în “adevăr”…este opusă stării de închinare falsă în …”minciuna închipuirilor şi imaginaţiilor” care îi vin omului în minte şi inimă în timpul rugăciunii, prin lucrarea meşteşugită şi ispititoare şi întinătoare a diavolului;

    3. Închinarea în Duh şi în Adevăr mai înseamnă şi…ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNEZEU…ÎN SFERA ŞI ATMOSFERA LUCRURILOR DUHOVNICEŞTI (cf. Sf. Teofan Zăvorâtul – “VIAŢA LĂUNTRICĂ”), pe de-o parte dar şi …ÎN ADEVĂRUL PRACTICILOR LITURGICE ORTODOXE…care paractici precum la Sf. Liturghie Ortodoxă sunt singurele care asigură …receptarea lui Dumnezeu şi mai ales… PREZENŢA LUI REALĂ ŞI VENIREA LUI IMEDIATĂ ŞI REALĂ ATUNCI CÂND ESTE …CORECT INVOCAT (spre ex. invocarea lui Dumnezeu DE LA SFÂNTA EPICLEZĂ ORTODOXĂ) şi care închinare în Adevărul practicilor liturgice …NU-L MAI ARE NICI O DENOMINAŢIUNE CREŞTINĂ, nici măcar…Catolicismul;

    Aşadar ACEASTA ÎNŢELEG ORTODOCŞII PRIN ÎNCHINAREA FAŢĂ DE DUMNZEU “ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR!”

    Sunt niste consideratii si idei, inspirate tocmai din cartile celor cei doi Sfinti dragi: IGANTIE si TEOFAN…si “compilate” ca intr-o “garnitura ruseasca” (cum imi place mie sa spun) de hrana duhovniceasca…!

    Doamne ajuta!

  2. o mica idee continuatoare…, cu riscul de a-i supara pe cititori, prin prezentarea in randurile de mai jos, intr-o “succinta maniera comparativa” a doua feluri de invocari si de “chemari”, respectiv a demonilor si CEA A DOMNULUI DUMNEZEU! Adevaratul STAPAN DE DREPT si DE FAPT al Creatiei si AL UNIVERSULUI!

    In magia (vrajitoria neagra) exista multe “formule”, “incantatii”, “invocari”, si alte asemenea “descantece” oculte de a-l chema pe cel rau sa vina la vrajitor, si sa “descopere” vrajitorului.
    Magia neagra, chemandu-l pe “TATAL MINCIUNII”, cum este numit diavolul de INSUSI HRISTOS (Ev. dupa IOAN, cap.8, vers.44), foloseste NENUMARATE cai de a intra in legatura cu el.
    Minciuna are o mie de fete si de masti spunea cineva, IAR ADEVARUL ARE NUMAI UNA!

    Dar FIINDCA ADEVARUL ESTE UNUL SINGUR, si ce-i care I se inchina trebuie sa i se inchine “IN DUH SI IN ADEVAR”, Acest SUPREM ADEVAR (CARE ESTE SI FIINTA si PERSOANA, sau mai corect spus FIINTA PERSONALA), doreste SA I NE INCHINAM din punct de vedere liturgic, noi oamenii INTR-UN UNIC FEL, si NU IN MAI MULTE!!, si SA-L CHEMAM SA VINA IN MIJLOCUL NOSTRU, printr-o UNICA INVOCARE LITURGICA si SACRAMENTALA, si nu prin mai multe!, asa cum tot EL le-a descoperit Sfintilor Sai.

    Asadar, cand am scris mai sus, ca cel de-al treilea aspect al Inchinarii “in Duh si Adevar”, respectiv cel in “sfera si atmosfera lucrurilor duhovnicesti, si in in ADEVARUL PRACTICILOR LITURGICE ORTODOXE”, am vrut sa spun (dar am uitat sa mai insist si sa precizez), ca o astfel de inchinare ESTE POSIBILA DOAR IN ORTODOXIE!

    DE CE?

    FIINDCA numai in Ortodoxie EXISTA O CORECTA INVOCARE LITURGICA SI SACRAMENTALA a lui Dumnezeu, si iarasi numai in Ortodoxie mai exista (fiindca Apusul a renuntat de mult la ea) EPICLEZA, respectiv “RUGACIUNEA DE PREFACERE A DARURILOR in INSUSI TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI”!
    Prin urmare numai in Ortodoxie mai exista pastrat ADEVARUL in ceea ce priveste RITUALUL de invocare al Domnului, in celelate denominatiuni, intrand MINCIUNA INOVATIILOR catolice si cu deosebire protestante!

    Un poet crestin (Traian Dorz) a spus intr-o carte a sa(“Lumina Iubitului Fiu”) asa: “DUHUL SE PASTREAZA PRIN ADEVAR, DUPA CUM ADEVARUL DEVINE RODNIC SI APRINS PRIN DUHUL…ADEVARUL NUMAI I N T R E G POATE FI PASTRAT!”

    Si cand ne gandim ca prin “infratirea ecumenista” se vrea (in mod ascuns dar real) TOCMAI “ciuntirea” si “MODIFICARE…INOVATOARE” a Liturghiei noastre scumpe, respectiv a ADEVARULUI SAU LITURGIC!

    Adica dusmanii Ortodoxiei, vor sa ne “ajute”, cu directul concurs al unor ierarhi (vanduti lor), ca sa ajungem SA NU NE MAI PUTEM INCHINA tocmai IN DUH si IN ADEVAR, ci asa cum vor ei, adica IN MINCIUNA, si avandu-i nevazuti ca si “coparticipanti” pe “ingerii minciunii”!!

    Duhul Sfant se departeaza acolo UNDE ADEVARUL este “intinat” si chiar “sacrificat” din cauza acceptarii EREZIEI sau din cauza macar a unei “simpatii vinovate” fata de erezia “cosmetizata” si imbracata in haina “lipsei de primejdie”!

    Si acolo unde DUHUL SFANT NU MAI ESTE, atunci nu mai poate fi NICI IN INCHINARE IN “DUH SI ADEVAR”!

    Iar cine nu se mai inchina lui Dumnezeu, asa cum El Insusi ISI DORESTE (cf. Evanghelia de Maine din Ioan, cap.4, vers.23 (a doua parte a versetului)…), inseamna CA NU FACE VOIA DOMNULUI, si NU RAMANE IN CUVINTELE LUI (IOAN, cap.15, vers.7), si daca nu ramane in Cuvintele lui, atuinci “se arunca afara ca mladita si se usuca; si le aduna si le arunca in foc si ARD (cf. IOAN, cap.15, vers.6)”!

    Iata ASADAR unde ii duce MINCIUNA si EREZIA, pe inchinatorii care nu se mai inchina IN DUH SI IN ADEVAR!

    Fereasca-ne Domnul sa ajugem “mladite” uscate, scoase din VIA ADEVARATA A BISERICII LUI HRISTOS, si sa ardem in focul Vesnic!

    HRISTOS A INVIAT!

  3. Sfânt Adevăr Desăvârşit,
    fii-mi toiag, şi scut, şi soare,
    pân-la hotarul strălucit
    de unde-i veşnic sărbătoare!

  4. “Nevrednice sunt de Dumnezeu faptele bune cele după firea omenească, ce vin din firea noastră căzută, în care binele este amestecat cu răul, în care binele în cea mai mare parte deabia se bagă de seamă din pricina mulţimii răului”

    N-am prea inteles sensul pe care vrea sfantul sa ni-l infatiseze! Cica – faptele bune facute din firea noastra (cazuta?!) d-apoi cine-i drept si corect in fata lui Dumnezeu 100% si cine ne poate incredinta cat/in ce masura suntem de cazuti ori corecti?!Daca am crede si-am simti asta (ca am atins procentajul maxim)am fi plini de mandrie – deci stapaniti de cel mai grav pacat! Pe urma vine si spune doar ca acesta (binele) este amestecat cu raul – cum vine asta? si mai incolo – dupa ce e facut amestecat cu raul deabia se baga in seama din pricina multimii raului (care rau? raul in general ce ne inconjoara sau vorbim tot procentual in facerea unui bine? (spre ex.70%-rau 30% – bine). Nu prea ma dumiresc ce-a vrut sa evidentieze. DAr la modul general – fapta buna facuta firesc de ce este nevrednica? Prin asta am arata sau am da a se intelege ca – omul este total nevrednic si incapabil de a face binele la modul firesc fiindca asa simte din mila, compasiune fata de aproapele iar prin asta, am nega existenta darului lui Dumnezeu pus in om doar suntem chip si – uneori – asemanare dupa EL, nu?

  5. Surioara MAGDA, pentru “dumirirea” fratiei tale, as vrea sa citesti, vol.4, din Seria “Experiente Ascetice”, a Sf. Ignatie, volum intitulat “CALEA RUGATORULUI (Izbavirea de Durerile Ostenelilor Zadarnice)”, si in acest volum sa citesti ultimile doua capitole(TEME).

    In aceste ultime doua capitole (cu deosebire in ultimul) ai o MARE LAMURIRE, despre …STARILE NATURII (FIRII) OMENESTI in priviinta binelui si a raului!

    Dar o sa mai postez si eu (de fapt o sa trasfer pe forumul siteului acestuia niste…ganduri postate in alta parte) cateva “explicatii”!

    RAPORTUL si “LUPTA” permanenta si continuua (pana in ceasul mortii cf. SF. ISAIA PUSTINICUL – “ASKETICONUL”) dintre FIREA CEA VECHE (omul cel VECHI) si FIREA CEA NOUA (OMUL CEL NOU), si dintre “LUCRARILE” contrarii ale acestor doua firi, PREZENTE in ACEEASI PERSOANA si FIINTA UMANA, este CHESTIUNEA DUHOVNICEASCA cea mai importanta A INVATATURILOR SF. IGNATIE BRIANCIANINOV, o invatatura care “din CAPUL UNGHIULUI” trebuie BINE si TEMEINIC inteleasa de catre crestini (cu deosebire de catre PASTORI), in timpul vietii, si in lucrarea lor de…”mantuire”! si cu deosebire in INTELEGEREA acestui mare CORIFEU si TITAN al Crestinatatii – SF. IGANTIE BRAINACIANINOV si a Scrierilor sale!

    In curand o sa revenim asupra acestei chestiuni, dar abia am intrat in casa, venind de la Biserica!

    Doamne ajuta!

  6. o prima explicatie…luata (dar redata cu priopriile cuvinte si nu mot a mot)din invatatura Sf. IGNATIE….

    …TOT PĂMÂNTUL A FOST LOVIT CU BOALA CĂDERII ŞI A PĂCATULUI…şi nu numai în sufletul cu tot ce are sufletul (adică minte, voinţă, sentiment, vigilenţă etc) şi trupul omului (cu tot ce are el trupul, adică celule, ţesuturi, organe, aparate, sisteme, etc), CI ÎN TOATĂ CREAŢIA A INTRAT PĂCATUL ŞI PUTREZICIUNEA LUI, adică în soarele de pe cer (care şi-a pierdut o parte de lumină, jelindu-l pe Adam când a ajuns din rege…rob al diavolului si al “satapanitorilor care stau in vazduh”), în lună şi cosmosul văzut, apoi, în văzduh, în apă, în pământ (în regunul mineral), în plante, în animale etc. adică în toate cele 4 regnuri văzute (căci mai este şi regnul al 5-lea angelic cel invizibil dar real)!

    Şi BOTEZUL înseamnă…VACCINUL ÎMPOTRIVA VIRUSULUI CARE EXITĂ ÎN OM ŞI în strcutura internă a fiinţei sale şi ÎN ÎNTREAGA CREAŢIE VĂZUTĂ!

  7. o alta explicatie…

    Sf. Ignatie Briancianinov spune în scrierile sale că atunci când sunt trataţi oamenii bolnavii grav şi care zac la pat şi cărora le sunt adminsitrate de către medicii specialişti, medicamente puternice, aceste medicamente ca să-şi facă efectul INTEREACŢIONAEZĂ CU PUTEREA DE VIAŢĂ CARE A MAI RĂMAS ÎN ORGANISMUL BOLNAVULUI, căci fără de acest REST DE VIAŢĂ ŞI PUTERE al corpului omenesc…tratamentul ar fi inutil (spre ex. ce folos ar avea să i se administreze unui cadavru …medicamente…când în el nu mai există viaţă)…;

    inca una…

    In Epistola catre ROMANI, in cap.5 începând cu vers. 18, ni se spune că PĂCATUL A INTRAT ÎN TOŢI OAMENII ŞI TOŢI SUNT PĂCĂTOŞI şi de asemenea ni se mai spune in Cartea lui IOV, in cap.14 şi in Psalmul PSALMUL 50, dar si in alte texte din Sfânta Scriptură!

    Cineva poate riposta şi spune…”CUM ŞI UN COPIL MIC ARE SUFLETUL MURDAR ??”

    Şi răspundem CATEGORIC DA!!

    Da! un prunc are un strat negru nevăzut pe sufletul lui…AŞA CUM SE NASC NEGRI …CU CULOAREA NEAGRĂ A PIELII!

    Mai mult are şi sângele murdar şi pătat şi de asemenea…inima plină de răni şi murdărie, aşa cum o ţarină de pământ este toată însămânţată cu neghină şi volbură şi pălămidă şi buruieni nenumărate, care chiar dacă nu se văd în pământ, se văd după ce răsar. Şi în toate celule şi puterile şi simţurile şi mădularele pruncului mic, ESTE PREZENT PĂCATUL şi ….MURDĂRIA LUI în stare latentă, aşa cum este prezent latent cancerul în organism şi cariul în lemn!

    Dintr-o mamă bolnavă de Sida se naşte un copil bolnav de sida!
    Şi dintr-un om păcătos, în care păcatul este amestecat cu plămada firii lui….SE NAŞTE UN COPIL CU PĂCATUL AMESTECAT TOT ÎN FIREA LUI!!

    Este frumos, tare frumos, puiul de leopard, la naştere şi este…blând DAR ARE PETE…şi când este mare….Sfâşie!

    Este frumos şi puiul de om…la naştere…dar când creşte mai mare….FIARA DIN EL A FIRII CELEI VECHI CARE ARE PĂCATUL ÎN TOATE CELULE ŞI MĂDULARELE SALE…SE VA ARĂTA CLAR ÎN LUME!!

    Şi împotriva acestui păcat care este prezent în fiinţa omului şi care curge prin venele lui şi gândurile lui şi funcţiile şi puterile trupului şi ale sufletului ca un argint viu…TREBUIE PRUNCUL BOTEZAT!!

    ADICĂ PRUNCUL ESTE …NECURAT şi FĂRĂ DE CETĂŢENIA LUI ISRAEL CEL NOU, câtă vreme pruncul nu este VACCINAT cu…VACCINUL BOTEZULUI!!

    Şi Sf. Scriptură ne spune clar că “NIMIC STRICAT, SPURCAT şi NECURAT NU VA INTRA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR” şi că “CARNEA ŞI SÂNGELE NU POT MOŞTENII ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNZEU”(cf. 1 CORINTENI, cap.15, vers.50, MATEI, cap.26, vers.41; GALATENI, cap.5, vers.19-21; EFESENI, cap.5, vers.5 şi 1 CORINTENI, cap.15, vers.42 şi GALATENI, cap.6, vers.8 şi mai ales IOAN, cap.3, vers.5 şi 6, cap.6, vers.63 şi altele)

    Sfinţii Părinţi ne spun că câtă vreme un pămânean, fie el şi prunc de ţâţă, nu a primit JERTFA CRUCII ŞI ROADELE EI ŞI PUTERILE EI ELIBERATOARE în fiinţa şi viaţa sa…omul acela este…ROB AL LEGII PĂCATULUI şi păcatul domneşte în el CA O LEGE A NECESITĂŢII.

    Dar când un astfel de se botează….CU BOTEZUL CREŞTIN ORTODOX (singurul care are…PUETERE HARICĂ….GARANTATĂ), atunci el ESTE SCOS DE SUB LEGE ŞI TRECE SUB HAR…!!! (cf. ROAMENI,cap.6, vers.14)!

    Aşadar iată ce face Sfântul Botez Ortodox şi Adevărat în viaţa unui …sclav al păcatului….ÎL ELIBEREAZĂ ŞI ÎL TRECE SUB LEGEA SLOBOZENIEI, cf. IACOV, cap.1, vers.25, şi cap.2, vers.12!

    In curand o sa mai revenim!

    Doamne ajuta!

  8. Domnului Vela Gheorghe atat vreau sa ii spun-ca are dreptate.Doamne ajuta la toata lumea!

  9. inca ceva…

    Viaţa duhovnicesacă a avut-o Adam până la cădere şi a pierdut-o atunci când a intrat microbul şi virusul păcatului şi al morţii în el.
    Fiinţa umană înainte de cădere era compusă (ca şi constituţie) din 3 elemente componente : trup, suflet şi har. Harul era asemănător cu o haină de lumină, şi câtă vreme Adam a fost îmbrăcat cu ea avea o maiestate şi putere deosebită şi toate animalele paradisului se gudurau pe lângă el şi-i recunoşteau demnitatea şi autoritatea de rege al creaţiei văzute. Mai mult decât atât din această haină de lumină ieşea un parfum deosebit şi Adam emana sfinţenie şi viaţă în jurul său;

    – Când Adam a greşit şi a fost înşelat de duşmanul oamenilor care însetează de pierea lor (a stirpei omeneşti aşa cum ne spune sf. Ignatie Briancianinov), adică de diavol, Adam a pierdut tocmai acestă haină de lumină, Satana jupuindu-l de ea şi îmbrăcându-l cu hlamida întunericului şi porfira rănilor şi a vătămărilor, ne spune tot Sf. Ignatie Briancianinov, în vol.IV din Seria “Experienţe Ascetice, în cuvântul al VI-lea despre Mântuire”, lucrare tipărită la Ed. Sophia din Bucureşti;

    – Vătămarea omului nu s-a oprit numai aici că i s-a luat haina de lumină a harului şi că a fost îmbrăcat cu o haină a întunericului şi a durerilor, ci omorârea (căci tocmai asta i-a adus căderea în păcat, omului nesupus voiţei lui Dumnezeu) şi vătămarea omului au mers mai departe şi au intrat în om şi virusul păcatului a intrat în toate celulele şi componentele trupului şi în toate puterile şi facultăţile sufletului, şi a destabilizat toate programele cu care omul a fost programat de Creatorul său şi a introdus în om o moarte lentă şi o destabilizare şi dezacordare şi o fragmentare şi o dizarmonie şi luptă între mădularele şi funcţiunile şi puterile care i-au mai rămas, vătămându-le pe toate şi otrăvindu-le pe toate şi netrebnicindu-le în întregime;

    – Şi atât de tare s-a amestecat păcatul cu trupul şi sufletul omului încât omul a devenit în întregime, din creştet şi până în tălpi CUIB AL PĂCATULUI, dar şi fiecare mădular al său a devenit cuib al păcatului. Ochii au devenit cuib al păcatului, pentru că doar poftesc sau pizmuiesc, urechile au devenit cuib al păcatului pentru că doresc să fie linguşite şi lăudate, mâinile au devenit cuib al păcatului, pentru că varsă sânge nevinovat, picioarele au devenit cuib al păcatului, pentru că aleargă la rău, limba a devenit cuib al păcatului, pentru că jigneşte şi înjură şi blasfemiază şi aşa toată fiinţa umană a devenit un focar de infecţie şi de boală şi neputinţă;

    – Aşadar, prin intrarea păcatului în om, în Adam, omul a pierdut nu ceva special ci tocmai o componentă inerentă şi fundamentală a fiinţei sale, şi omul a rămas din trei părţi numai cu două, dar şi acestea vătămate, corupte, virusate şi otrăvite de microbul care a intrat în Protopărintele nostru.

    – Şi ceea ce este cel mai grav, prin sămânţa sa, Adam a transmis tuturor urmaşilor săi o natură şi fire omenească vătămată şi numai cu două componente;

    – Urmaşii săi nu au ştiut ce a pierdut Adam, părintele lor, aşa cum un copil născut în închisoare nu ştie ce însemnă frumuseţea naturii înconjurătoare şi a lumii de dincolo de ziduri, şi credeau urmaşii lui adam că felul cum trăiesc ESTE UN FEL FIRESC, părere şi mentalitate pe care o au cea mai mare parte dintre oameni şi azi. Numai că noi oamneii N-AM FOST AŞA şi NU VOM RĂMÂNE AŞA, ci suntem doar într-o stare intermediară dar care stare în curând se va încheia aşa cum ne spune Sf. Ap. Pavel în 1 Cor. cap.15, vers.39-54;

    -Precum trupul fără suflet este un cadavru pentru că Viaţa trupului este sufletul, tot aşa sufletul fără har este mort (sau moare încet);

    – Când a venit Domnul Hristos în lume a adus “HARUL ŞI ADEVĂRUL”(cf. Ev. Ioan cap.1, vers. 17-1Cool iar prin botezul creştin cea de-a treia componentă pe care a pierdut-o Adam o primesc din nou unii dintre pământeni şi nu toţi şi anume numai creştinii.

    – Iar felul de viaţă pe care încep să-l trăiască cei care s-au botezat şi au devenit creştini cu adevărat NU ESTE UN FEL FIRESC, unul natural, CI UNUL SUPRAFIRESC, pentru că puterea cadre le alimentează sufletul nu este de pe tărâmul pământenilor ci din cer, şi dacă nu-i de pe pământ nu-i firească ci SUPRAFIREASCĂ,

    – Viaţa duhovnicească va fi firească NUMAI ÎN VEACUL VIITOR, când păcatul va fi scos pentru totdeauna din Creaţie. Atunci când oamenii mântuiţi vor tzrtăi într-un pământ nou cu un cer nou, dar până atunci EA, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ESTE DOAR O ARVUNĂ şi nu ceva natural ci un mod de existenţă SUPRANATURAL.

    – Şi tocmai aceasta este DATORIA NOASTRĂ A CREŞTINILOR TREZIŢI, CA SĂ MĂRTURISIM ACEASTĂ VIAŢĂ oamenilor care se mulţumesc să trăiască viaţa coruptă şi puturoasă a căderii.

    – Haideţi s-o mărturisim şi să-i facem şi pe alţii s-o trăiască şi să se mântuiască

    SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

  10. inca ceva…

    Viaţa duhovnicesacă a avut-o Adam până la cădere şi a pierdut-o atunci când a intrat microbul şi virusul păcatului şi al morţii în el.
    Fiinţa umană înainte de cădere era compusă (ca şi constituţie) din 3 elemente componente : trup, suflet şi har. Harul era asemănător cu o haină de lumină, şi câtă vreme Adam a fost îmbrăcat cu ea avea o maiestate şi putere deosebită şi toate animalele paradisului se gudurau pe lângă el şi-i recunoşteau demnitatea şi autoritatea de rege al creaţiei văzute. Mai mult decât atât din această haină de lumină ieşea un parfum deosebit şi Adam emana sfinţenie şi viaţă în jurul său;

    – Când Adam a greşit şi a fost înşelat de duşmanul oamenilor care însetează de pierea lor (a stirpei omeneşti aşa cum ne spune sf. Ignatie Briancianinov), adică de diavol, Adam a pierdut tocmai acestă haină de lumină, Satana jupuindu-l de ea şi îmbrăcându-l cu hlamida întunericului şi porfira rănilor şi a vătămărilor, ne spune tot Sf. Ignatie Briancianinov, în vol.IV din Seria “Experienţe Ascetice, în cuvântul al VI-lea despre Mântuire”, lucrare tipărită la Ed. Sophia din Bucureşti;

    – Vătămarea omului nu s-a oprit numai aici că i s-a luat haina de lumină a harului şi că a fost îmbrăcat cu o haină a întunericului şi a durerilor, ci omorârea (căci tocmai asta i-a adus căderea în păcat, omului nesupus voiţei lui Dumnezeu) şi vătămarea omului au mers mai departe şi au intrat în om şi virusul păcatului a intrat în toate celulele şi componentele trupului şi în toate puterile şi facultăţile sufletului, şi a destabilizat toate programele cu care omul a fost programat de Creatorul său şi a introdus în om o moarte lentă şi o destabilizare şi dezacordare şi o fragmentare şi o dizarmonie şi luptă între mădularele şi funcţiunile şi puterile care i-au mai rămas, vătămându-le pe toate şi otrăvindu-le pe toate şi netrebnicindu-le în întregime;

    – Şi atât de tare s-a amestecat păcatul cu trupul şi sufletul omului încât omul a devenit în întregime, din creştet şi până în tălpi CUIB AL PĂCATULUI, dar şi fiecare mădular al său a devenit cuib al păcatului. Ochii au devenit cuib al păcatului, pentru că doar poftesc sau pizmuiesc, urechile au devenit cuib al păcatului pentru că doresc să fie linguşite şi lăudate, mâinile au devenit cuib al păcatului, pentru că varsă sânge nevinovat, picioarele au devenit cuib al păcatului, pentru că aleargă la rău, limba a devenit cuib al păcatului, pentru că jigneşte şi înjură şi blasfemiază şi aşa toată fiinţa umană a devenit un focar de infecţie şi de boală şi neputinţă;

    – Aşadar, prin intrarea păcatului în om, în Adam, omul a pierdut nu ceva special ci tocmai o componentă inerentă şi fundamentală a fiinţei sale, şi omul a rămas din trei părţi numai cu două, dar şi acestea vătămate, corupte, virusate şi otrăvite de microbul care a intrat în Protopărintele nostru.

    – Şi ceea ce este cel mai grav, prin sămânţa sa, Adam a transmis tuturor urmaşilor săi o natură şi fire omenească vătămată şi numai cu două componente;

    – Urmaşii săi nu au ştiut ce a pierdut Adam, părintele lor, aşa cum un copil născut în închisoare nu ştie ce însemnă frumuseţea naturii înconjurătoare şi a lumii de dincolo de ziduri, şi credeau urmaşii lui adam că felul cum trăiesc ESTE UN FEL FIRESC, părere şi mentalitate pe care o au cea mai mare parte dintre oameni şi azi. Numai că noi oamneii N-AM FOST AŞA şi NU VOM RĂMÂNE AŞA, ci suntem doar într-o stare intermediară dar care stare în curând se va încheia aşa cum ne spune Sf. Ap. Pavel în 1 Cor. cap.15, vers.39-54;

    -Precum trupul fără suflet este un cadavru pentru că Viaţa trupului este sufletul, tot aşa sufletul fără har este mort (sau moare încet);

    – Când a venit Domnul Hristos în lume a adus “HARUL ŞI ADEVĂRUL”(cf. Ev. Ioan cap.1, vers. 17-1Cool iar prin botezul creştin cea de-a treia componentă pe care a pierdut-o Adam o primesc din nou unii dintre pământeni şi nu toţi şi anume numai creştinii.

    – Iar felul de viaţă pe care încep să-l trăiască cei care s-au botezat şi au devenit creştini cu adevărat NU ESTE UN FEL FIRESC, unul natural, CI UNUL SUPRAFIRESC, pentru că puterea cadre le alimentează sufletul nu este de pe tărâmul pământenilor ci din cer, şi dacă nu-i de pe pământ nu-i firească ci SUPRAFIREASCĂ,

    – Viaţa duhovnicească va fi firească NUMAI ÎN VEACUL VIITOR, când păcatul va fi scos pentru totdeauna din Creaţie. Atunci când oamenii mântuiţi vor tzrtăi într-un pământ nou cu un cer nou, dar până atunci EA, VIAŢA DUHOVNICEASCĂ ESTE DOAR O ARVUNĂ şi nu ceva natural ci un mod de existenţă SUPRANATURAL.

    – Şi tocmai aceasta este DATORIA NOASTRĂ A CREŞTINILOR TREZIŢI, CA SĂ MĂRTURISIM ACEASTĂ VIAŢĂ oamenilor care se mulţumesc să trăiască viaţa coruptă şi puturoasă a căderii.

    – Haideţi s-o mărturisim şi să-i facem şi pe alţii s-o trăiască şi să se mântuiască

    SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

  11. primul om a fost “firesc” fără vătămare şi normal..
    Adam nu a avut păr pe faţă (barbă) şi nici pe corp şi nici sudoare şi nici urdori sau alte secreţii ale corpului, înainte de cădere, ci toate acestea au apărut ca şi consecinţe ale căderii şi ca nişte mutaţii intervenite;

    – vătămarea intrată în om A DEVENIT LEGE ÎN OAMENI, iar oamenii nu se puteau sustrage (cu excepţia a foarte puţini, şi anume drepţii Vechiului Testament, şi mai ales Iov care l-a învins pe diavol înainte de venirea harului eliberator şi mântuitor în lume (cf. Tit, 2,11) cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur) de sub puterea sa apăsătoare şi îmbolditoare de a face păcatul şi răul(c.f. Romani 7, 21)

    – Hristos este cel de-al treilea om din istorie după adam şi Eva care i-a exact acelaşi corp dinainte de cădere, adică fără de virusul păcatului în el, dar totuşi cu o mică diferenţă faţă de primul Adam şi anume Domnul i-a accidentele căderii (barba, părul de pe corp, apoi afectele (cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul)precm: foamea, setea, durerea, care afecte Adam nu le cunoştea)

    – Prin urmare chiar dacă primesc în mod nevăzut cea de-a treia componentă prin botez Adică haina de lumină a harului botezului, eu nu mai am constituţia biofizică precum cea a lui Adam dinainte de căderea în păcat şi nici nu o pot obţine decât după Judecata Universală, dacă bine înţeles mă mântuieşte Domnul;

    – Dar ca şi creştin eliberat de Hristos de sub legea păcatului eu nu mai trăiesc şi exist sub legea păcatului, CI SUB HAR (Romani 6, 14).

    -Părintele Stăniloae, spune undeva că prin cădere Adam a căzut într-o stare de existenţă SUBNATURALĂ, iar prin Tainele Bisericii şi prin Asceză ne ridicăm din nou la starea lui Adam dinainte de cădere şi chiar că o depăşim,

    – Dar eu după ce primesc harul nu mai trăiesc sub lege ci sub har (c.f.Romani cap.6, 14; cap.7, 5-6) şi chiar dacă sunt sub har totuşi nu mi-a dispărut nici barba nici părul, nici sudoarea,etc

    – Însă venirea harului în mine mă face să am accesul la îndumnezeire încă de aici de pe pâmânt şi posibilitatea SĂ-L DEPĂŞESC PE ADAM,

    – acest ceva pe care îl trăiesc încă de pe acum nu mai este nici măcar ceva firesc ci ceva SUPRAFIRESC şi O GUSTARE ÎNAINTE DE VREME CU DUHUL A REALITĂŢILOR VEŞNICE VIITOARE de care se vor bucura cetăţenii Împărîţiei Cerurilor.

  12. Frate Vela!
    Ceea ce-mi spui/sesizezi tu – stiu si eu in mare parte!
    Eu vorbesc despre facerea de bine de ce este impletita cum spune sfantul cu raul?!
    Spre ex.la Judecata Finala – in ’24 de vami’ Nicodim Mandita – spune ca, paganii, necrestinii – unii dintre ei vor intra in Imparatia Cerului fiindca au facut ‘cele ale legii’ din fire sadite de Dumnezeu dar…nu vor avea ochi sa-L vada pe Hristos si bunatatile promise fiindca ‘asa cum este ochiul pentru vazut asa este Botezul pentru crestini’. Intelegi care este intrebarea?! Sa zicem ca un om se duce la Biserica numai de Pasti si de Craciun, la botez, la nunta si la inmormantare; in rest doarme pe-o ureche…dar cand vede un amarat pe strada, cand un vecin, strain ii cere ajutorul este inimos si-i sare in ajutor! Unde este raul?

  13. Ma gandesc ca un necrestin care face cele ale lui Dumnezeu din fire, dand ascultare semintelor binelui sadite in firea umana, este mai de cinste decat un crestin care face si el cele bune din fire, iar la Biserica merge la Pasti si la Craciun.
    Pentru ca primul nu il cunoaste pe Hristos si, poate , “nu a fost ajutat” de circumstantele vietii sa Il intalneasca pe Hristos.
    Dar crestinul e dator sa Il caute, pentru ca Il cunoaste, macar ca doar din botez si din biserica (iar nu din “experienta” personala, la inceput). Crestinul e dator sa Il cunoasca pe Hristos pana la identificare cu El. Daca crestinul face binele si nu il face in numele lui Hristos, ci pentru ca asa ii spune lui firea, nu are folos. Pentru ca, pentru crestin (de la care se asteapta a se indumnezei), binele facut in numele lui Hristos este BINE cu adevarat, curatit de Acesta si lucrator prin Acesta.
    Cumva, crestinul nu are scuza sa faca un bine fara Hristos.

  14. Cred ca multi suntem izbiti de cele spuse de sfintii parinti, cum ca binele facut de dragul binelui, nu in numele lui Hristos, nu este de vreun folos crestinului. Parca nu ne vine sa o credem numai asa, pentru au zis-o altii.
    Si mie imi pare rau de oamenii buni pe care ii cunosc (si, slava lui Dumnezeu, unii sunt buni de pus la rana!) si care fac binele din firea lor cea buna, dar de Hristos inca nu se apropie.
    Insa marturiile crestinilor traitori din preajma mea intaresc cele spuse de Sfinti si Cuviosi (care s-au miscat in Duhul Sfant,deci nu au grait de la ei).
    Pana nu gustam din Hristos (pana nu depasim morala crestina si nu intram in duhovnicie), nu vedem diferentele.
    Si apoi, cred ca Dumnezeu poarta de grija celor buni pana intr-acolo incat ii aduce sa faca binele in numele Lui. Am vazut asta si ma astept sa mai vad.

  15. o mica continuare a celor spuse mai inainte, DUPA CARE O SA-TI RASPUND SURIOARA MAGADA cuprivire la “chestiunea PROCENTAJULUI” de prezenta a firii celei vechi sau celei noi in ACTELE si MANIFESTARILE unui om…

    Una dintre cauzele fundamentale care îi despart pe creştini în mai multe denominaţiuni, şi care îi fac să înţeleagă diferit MÂNTUIREA adusă DE DOMNUL şi MODALITATEA PRACTICĂ şi CONCRETĂ A OBŢINERII EI, este…ÎNŢELEGEREA DIFERITĂ a ceea ce este omul, adică A FIINŢEI UMANE!

    Mulţi teologi contemporani, consideră că atunci când creştinii dar şi toţi oamenii necreştini vor avea o viziune comună aspra tuturor problemelor legate de om, vor avea şi o…raportare comună faţă de CEL CARE A CREAT OMUL şi S-A JERTFIT pentru el, adică faţă de Dumnezu!

    Toate problemele şi întrebările legate de om, care nu sunt puţine, se pot totuşi, închega în 3 IDEI – CHESTIUNI MAJORE, care trebuie elucidate şi înţelese bine.

    acestea sunt:

    1. ORIGINEA,
    2. CONSTITŢIA,
    3. MENIREA fiinţei umane.

    Dacă aceste 3 mari probleme în care este cuprinsă aproape toată taina omului ar fi elucidate de oameni în mod corect…ATUNCI CU TOŢII AR AVEA UN SINGUR MOD DE A VEDEA ATÂT LUMEA şi VIAŢA, CÂT MAI ALES SALVAREA ETERNĂ A SUFLETELOR LOR.

    Nimeni nu are nevoie de UN MÂNTUITOR, spunea Sf. Ignatie Briancianinov, până nu-şi dă seama că fără …ACEST MÂNTUITOR este …pierdut pe veci!

    Şi nimeni nu doreşte …MÂNTUIREA LUI HRISTOS IISUS-MÂNTUITORUL LUMII, până prima dată nu-şi înţelege…PIEIREA SA!!

    Iar pieirea şi nevoia mântuirii o înţelege omul şi apoi ÎL DOREŞTE PE HRISTOS CA SĂ-L MÂNTUIASCĂ, atunci…când omul AFLĂ ADEVĂRUL NEMĂSLUIT DESPRE SINE, despre cine este el pe lume şi în univers…şi despre ce rost are el în lumea asta!

    Prin urmarea Înţelegerea acestor 3 probleme: ORIGINEA, CONSTITUŢIA, MENIREA

    fiinţei umane…sunt ADEVĂRURILE CARE-L AJUTĂ CEL MAI MULT pe un pământean păcătos SĂ DEVINĂ UN MÂNTUIT VEŞNIC. De ce vesnic?

    Fiindca MANTUIREA nu este….”provizorie” si nici “relativa”, ci ETERNA!

    Doamne ajuta!

  16. SFINŢII EPISCOPI IGNATIE BRIANCIANINOV şi TEOFAN ZĂVORÂTUL au RE…EXPLICAT lumii ADEVĂRUL DESPRE OM, şi despre ROSTUL LUI PE LUME!

    Înainte de a muri, SF. Ignatie Briancianinov, a început să scrie o lucrare despre om pe care nu a mai dus-o la capăt căci a fost chemat de Domnul la Lăcaşurile Împărăţiei Sale cele pline de odihnă şi bucurie Veşnică;

    – Lucrarea are un titlu foarte sugestiv, şi anume : “CUVÂNT DESPRE OM”;

    – Probabil (zic eu, şi gândesc iarăşi eu…), Sf. Ignatie dorea să facă o lucrare aproape exhaustivă despre antropologia creştină, adică despre om, care este COROANA CREAŢIEI VĂZUTE şi ÎNGER ÎN DOUĂ FIRI cum l-a numit un alt mare ierah şi Teolog şi Sfânt al Bisericii de Răsărit cu mai multe secole înainte – SF. Grigorie Palama – numai că nu a fost să fie aşa…Totuşi şi ceea ce a apucat acest Sf. Ierah să scrie este “deosebit de important” pentru noi creştinii ortodocşi, iar tot ceea ce Sf. Ignatie a scris şi gândit despre om este cuprins în alte lucrări şi cu deosebire în Seria “Experienţe Ascetice”, în vol.3 mai ales…

    – Sf. Ignatie scrie în “CUVÂNT DESPRE OM” ceva deosebit şi anume că omului nu i se pot da decât două definiţii fundamentale şi care singurele sunt cât mai aproape de cee ce este el în realitate şi anume…

    1. Omul este CASĂ, dar care casă nu se poate să nu aibă un stăpân…, iar acest stăpân este fie Domnul, fie vrăjmaşul omului şi al lui Dumnezeu, adică diavolul…

    2. Omul este VAS, dar care vas nu se poate să nu aibă un…CONŢINUT, adică omul este fie umplut cu Duhul Domnului, fie cu duhul celui rău.

    – Nu spune chiar cu aceste cuvinte Sf. Ignatie, dar acesta este înţelesul…Din motive de spaţiu nu putem expune amănunţit aceste scrise al Sf. Ignatie, dar le recomandăm fraţilor care nu au avut în mână până acum, lucrarea aceasta ultimă a sa, să şi-o procure şi să-i savureze dulceaţa.

    Doamne ajuta!

  17. Sf. Ignatie Briancianinov, în capodopera scrierilor sale, intitulată “OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI”, sau “FĂRĂMITURILE OSPĂŢULUI”, cum mai este cunoscută, spune că la mântuire nu se ajunge decât dacă omul SE DESFACE ÎN TIMPUL VIEŢII PĂMÂNTEŞTI DE PĂRTĂŞIA CU DUHURILE CĂZUTE şi ÎŞI REFACE PĂRTĂŞIA CU DUMNEZEU care a fost ruptă şi întreruptă de păcatele săvârşite până atunci.

    Şi mai spune acelaşi ierarh, în vol. 3 din Seria Experienţe Ascetice că rostul omului pe lume este SĂ OBSERVE ŞI SĂ ÎNŢELEAGĂ, că este LOGODIT CU SUFERINŢA şi rob neputinţei şi după ce înţelege aceasta TREBUIE SĂ STRIGE DUPĂ MÂNTUITORUL HRISTOS.

    Aşadar scopul prim, ultim şi suprem al omului este mântuirea sa, dar la ea omul nu ajuge şi NU ŞI-O DOREŞTE DELOC, până ce mai întâi nu îşi vede robia şi suferinţa cu care este logodit în însuşi trupul şi sufletul său, adică PÂNĂ CE MAI ÎNTÂI NU-ŞI VEDE OMUL PIEIREA ŞI PIERZAREA SA ŞI PETRECEREA SA ÎN ROBIE CUMPLITĂ (cum spune Sf. Ignatie în vol. 4 din Experienţe Ascetice) şi până nu înţelege că această robie şi suferinţă o are de la părtăşia conştientă sau inconştientă cu duhurile căzute şi că trebuie să se desfacă de această părtăşie şi trebuie să UNEASCĂ DIN NOU CU DOMNUL.

    – Se poate întreba cineva dintre cititorii nedumeriţi sau care n-au citit aceste scrieri, cum vine asta “părtăşia cu duhurile căzute” şi ce înseamnă desfacerea de ea ?

    – La care răspundem că părtăşia omului cu duhurile căzute, înseamnă în fapt PETRECEREA DUHURILOR CĂZUTE ÎN OM, care petrecere seamănă cu LOCUIREA PERMANENTĂ A UNUI STĂPÂN ÎNTR-O CASĂ.

    Petrecerea aceasta a dracilor în oameni poate să fie în două feluri:

    a) În chip simţit (sensibil), precum în cei doi demonizaţi din Gadara, pe care Domnul i-a trimis în turma de porci;

    b) ÎN CHIP MORAL, prin gânduri şi intenţii şi dorinţe şi pofte şi patimi şi planuri rele şi imorale şi ticăloase, care TRĂIESC CA NIŞTE VITE ŞI JIVINE TICĂLOASE ÎN STAULUL INIMII PĂCĂTOŞITE ŞI ROBITE ŞI SUPTE DE PĂCATE.

    S-a întâmplat de mai multe ori ca cei demonizaţi, adică care aveau pe demon(i) în ei, la moartea lor să meargă în Rai, căci chinuirera lor de diavoli a fost socotită ca un… canon de chinuire făcut pe lumea asta şi care a luat sfârşit prin moarte.

    Şi iarăşi s-a întâmplat (în mod absolut şi fără de măcar o singură excepţie), ca cei în care demonii au petrecut şi stat în ei (în mintea şi inima lor) în chip moral, SĂ MEARGĂ ÎN IAD PENTRU VEŞNICIE, dacă nu s-au căit de faptele lor şi gândurile şi intenţiile şi planurile lor prin Sfânta TAINA POCĂINŢEI.

    Un alt mare Ierah al Bisericii Rusiei TEOFAN ZĂVORÂTUL, spunea în unele din lucările sale – pe care lucrări iarăşi le recomandăm (pe toate) din toată inima fraţilor cititori – şi cu deosebire în “Vaţa Lăuntrică” şi “CALEA SPRE MÂNTUIRE” (care este capodopera sa) că aşa cum se află un om în inima sa AŞA ÎL ARE DUMNEZEU ÎNAINTEA OCHILOR SĂI.

    Adică dacă în inimă te-ai lepădat de toate lucrările şi gândurile şi faptele şi păcatele întunericului, adică de diavolul care stă în spatele tuturor acestora (aşa cum spune naşul sau creştinul care se botează la maturitate – cum fac unii chinezi şi musulmani după ce s-au aciuit în ţara noastră) ŞI TE ÎNTORCI ÎN INIMĂ CU FAŢA MINŢII CĂTRE EL şi DOREŞTI SĂ TRĂIEŞTI ÎN UNIRE CU EL ŞI CU VOINŢA, ADEVĂRUL ŞI HARUL LUI, atunci Domnul se bucură pentru că omul ÎNVIE PE DINĂUNTRU, ADICĂ ÎN INIMA SA.

    Dar dacă omul are doar o “mască de creştin”, şi în inimă gândeşte, doreşte şi îşi imaginează păcatele, atunci EL ESTE MORT ÎN INIMĂ şi nu şi-a desfăcut părtăşia cu Satana, ci şi-o întăreşte şi mai mult şi va merge în iad, pentru că nu şi-a curăţit VASUL INIMII ŞI FIINŢEI SALE, deşertând toată mizeria puturoasă a păcatului şi punând în locul ei în vasul inimii MIRUL CUNOŞTIINŢEI DUMNEZEIEŞTI ŞI AL HARULUI MÂNTUITOR.

    Prin urmare, descoperirea neputinţei din noi şi a legăturii care există între ea şi demoni, şi descoperirea părtăşiei ascunse pe care o avem cei mai mulţi dintre noi, înlăuntrul nostru (în minte şi inimă) cu duhurile căzute, acestea sunt două scopuri prealabile (sau două obiective majore anterioare) atingerii scopului suprem – ACELA AL MÂNTUIRII NOASTRE

    – În vol. 4 din Seria Experienţe Ascetice, vol. cu titlul “CALEA RUGĂTORULUI, sau IZBĂVIREA DE DURERILE OSTENELILOR ZADARNICE”, apărut la Ed. Sophia din Bucureşti, Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV, spune în Cuvântul al VI-lea “Despre Mântuire”, că dacă i-ai lua în parte şi i-ai întreba pe rând pe mulţi dintre creştinii ortodocşi ce înseamnă MÂNTUIREA şi în ce constă ea, cea mai mare parte dintre ei (dintre cei întrebaţi) nu ar putea să-ţi dea un răspuns clar şi limpede, iar alţii nu ar şti deloc ce să-ţi răspundă.

    Şi spune Sf. Ignatie în acelaşi cuvânt că NIMENI NU-ŞI DOREŞTE MÂNTUIREA şi nu caută să ştie ce este ea şi în ce constă ea, PÂNĂ CE MAI ÎNTÂI NU-ŞI CUNOAŞTE OMUL PIEIREA (care se lucrează tainic şi adânc constant şi în fiecare zi în el, şi în toate mădularele şi părţile fiinţei sale, câtă vreme omul nu este credincios şi trezit din moartea şi somnul de moarte al păcatului);

    Şi abia când omul îşi vede şi conştientizează PIEIREA, abia atunci, odată cu înţelegerea pieirii mai înţelege două lucruri mari (nu spune aşa Sf. Ignatie cu aceste cuvinte în vol. 4, amintit mai sus, ci spune în toată opera sa, în alte lucrări, şi citez din memorie) şi anume:

    – 1. Că această pieire este lucrată în el de către duhurile căzute şi mai ales de PĂRTĂŞIA PE CARE EL O ARE CU ELE PRIN SĂVÂRŞIREA PĂCATULUI şi prin răul (microbul şi virusul păcatului şi al morţii), pe care ele, duhurile căzute l-au inoculat în fiinţa sa prin căderea în păcat a lui Adam şi prin sămânţa lui Adam tot neamul omenesc şi fiecare om a primit “pieirea”, adică moartea, prin faptul că fiecare om se naşte cu PIEIREA ÎN CONSTITUŢIA SA ORGANICĂ ŞI… INTERNĂ, adică în toate mădularele sufletului şi ale trupului;

    – 2. CĂ NU SE POATE SALVA DIN ACEASTĂ PIEIRE CARE EXISTĂ ÎN EL şi de ROBIA PĂRTĂŞIEI CU DUHURILE CĂZUTE care îl menţin în această pieire PRIN FORŢE PROPRII ŞI CU MIJLOACE PROPRII, ci omul acesta care îşi înţelege tragica şi dramatica şi fără de ieşire situaţia în care se află, ÎŞI ADUCE AMINTE CĂ EXISTĂ UN MÂNTUITOR PE CARE ÎL PROPOVĂDIEŞTE BISERICA ORTODOXĂ şi… ÎNCEPE SĂ STRIGE DUPĂ EL ŞI SĂ-L CHEME ÎN AJUTOR CA SĂ-L MÂNTUIASCĂ.

    – Însă Sf. Ignatie nu se rezumă în acest vol. 4 şi în Cuvântul Despre Mântuire să specifice doar simplu şi lapidar că OMUL AFLĂ ŞI ÎNŢELEGE CE ESTE MÂNTUIREA DUPĂ CE MAI ÎNTÂI ÎŞI DĂ SEAMA DE PIEIREA SA, ŞI DE PUTEREA PE CARE DEMONII O AU ŞI O EXERCITĂ CA O TERIBILĂ LEGĂTURĂ CONSTANTĂ ŞI CU NEPUTINŢĂ DE RUPT ASUPRA LUI, ci prezintă lucrurile şi aflarea mântuirii mult mai adânc şi detaliat, prin faptul că arată cu lux de amănunte ÎN CE CONSTĂ TOCMAI PIEIREA OMULUI.

    – În altă lucrare celebră a sa – şi care este capodopera sa – ititulată “OFRANDĂ (sau PRINOS în alte Ediţii) MONAHILOR CONTEMPORANI”, capodoperă care mai poartă şi titlu “FĂRĂMITURILE OASPĂŢULUI”, Sf. Ignatie prezintă TOT DETALIAT şi cum după botez (adică după ce a fost alungat din om), diavolul îşi reface prin păcatele pe care omul le face cu voie şi bună ştiinţă LEGĂTURA înrobitoare (pentru creştinul botezat dar neglijent) CU SUFLETUL OMENESC, şi iarăşi DETALIAT arată acest Sf. Ierarh cum omul poate să rupă (şi obligatoriu trebuie s-o rupă prin pocăinţă, dacă vrea să se mântuiască) această legătură cu diavolul şi cum poate scăpa din robia faraonului celui nevăzut.

    – Totuşi Sf. Ignatie explică clar în “Ofrandă Monahilor Contemporani” şi anume că, cităm din memorie: “Mântuirea creştinului constă în desfacerea părtăşiei cu duhurile căzute, părtăşie legată prin săvârşirea păcatului şi trăirea după lucrările firii celei vechi (adică viaţa căderii), ŞI REFACEREA PĂRTĂŞIEI, PRIN POCĂINŢA SINCERĂ A INIMII şi a duhului lăuntric, CU DOMNUL DUMNEZEU” – ACEASTA ESTE MÂNTUIREA.

    Doamne ajuta!

  18. axxa iti multumesc de raspuns!
    Intuiesc ceea ce vrei sa transmiti, dar…

    “Daca crestinul face binele si nu il face in numele lui Hristos, ci pentru ca asa ii spune lui firea, nu are folos.” – eu zic ca nici astia nu sunt de lepadat; isi arata astfel umanitatea, darul de a fi si buni, nu numai rai! A fi categoric in afirmatie inseamna a jigni pe Dumnezeu si a-i cere socoteala ca, macar din fire nu ne-a sadit sa faci cele ale legii, inclusiv binele; pe urma in ce sens si din care/ce punct de vedere nu ar avea folos pentru/de pe urma facerea binelui?! Binele il faci firesc, ca-ti ‘vine’ sa-l savarsesti si pace! Trebuie sa existe rasplata pentru ca faci bine?! Atunci am vorbi de scop ascuns, sau doritor de a ti se intoarce binele facut candva/cumva de catre celalalt si atunci n-ar mai fi ‘bine’.

    “binele facut de dragul binelui, nu in numele lui Hristos, nu este de vreun folos crestinului.” – de dragul binelui – nu-mi suna deloc logic, nici firesc – dupa mine ar suna cam asa la ceea ce spui – fac bine nu neaparat pentru rasplata celuilalt, ci pentru a arata celorlalti cat de bun, milostiv sunt eu – in cazul asta se probeaza ceea ce spui!; eu vorbesc de savarsirea binelui la modul spontan prin ceea ce-ti trasmite celalalt aflat in nevoie indiferent daca este vorba de mancare, bautura, haine, bani, sprijin sufletesc…

  19. Na! Ca am deslusit sensul vorbind cu voi.

  20. Acum s-au afisat si completarile tale frate Vela! Stai un bob zabava sa citesc!

  21. Stai un pic frate Vela!
    Din ceea ce-am citit, am inteles ca de buna voie si nesiliti de nimeni alegem la un moment dat (chiar daca nu pentru totdeauna sa slujim pacatului invitand duhurile necurate sa salasluiasca, fornaiasca in trupul si/sau inima noastra afumandu-o cu noi si noi ispite pe care, noi prosti si slabi le incuviintam, ori suntem de partea lui Hristos fie fractionat si pentru un oarecare timp iar nu pentru totdeauna, cum ar fi de dorit sa fie, sa se intample! Dar – oare! – aceste inrauriri cand ne complacem in pacate (nu conteaza de care fel/tip) ne impiedica in a fi buni, chiar imposibil?!

  22. Inclusiv marele filosof german IMANUEL KANT spunea că una dintre cele 4 întrebări fundamentale care i-au rezumat ca un schelet (dispositio) întregul său mesaj filosofic şi întreaga lui filosofie a fost aceasta “CE ESTE OMUL ?”
    Celelalte 3 erau : “Ce pot să ştiu ?”, “Ce trebuie să fac ?” şi “Ce pot să sper?”

    Din păcate filosofia şi mai ales antropologia laică nu dau o lămurire completă şi nici…exactă şi fără de eroare aupra a ceea ce este omul. Comform opiniilor antropologilor laici de astăzi dar şi de mai ieri, omul este FIINŢĂ BIO-PSIHO-SOCIALĂ.

    Tot ei, antropologii, dar şi specialiştii în fizică şi cu deosebire în fizică cuantică spun că tot Universul care îl înconjoară pe om se poate reduce la 3 mari elemente componente: MATERIE, ENERGIE şi INFORMAŢIE.

    Dar ceea ce este omul şi ce este Universul care-l înconjoară lămureşte NUMAI FĂCĂTORUL CARE A VENIT ÎN INTERIORUL CREAŢIEI MÂINILOR SALE ŞI A LUAT CHIP ŞI CONDIŢIE DE…CREATURĂ!

    Despre om şi Univers şi desprea Armonia care domneşte în componentele creaţiei şi depre poziţia omului şi menirea lui de a cunoşate şi contribui la acordarea voineţei lui cu această armonie şi de a o menţine şi mai ales de a o mări au vorbit mai mulţi Sfinţi Părinţi şi cu deosebire doi : Sf. Atanasie cel Mare, care a rămas celebru în istorie pentru această expresie “PANARMONIOS KOSMOU SYNTAXIS” (Armonia care domneşte în legătura îmbinătoare dintre elementele creaţiei) şi Sf. Maxim Mărturisitorul care spunea că rostul omului este să înţeleagă RAŢIUNILE (sensurile şi înţelesurile) DIVINE ALE COMPONENTELOR CREAŢIEI SAU ALE LUCRURILOR DIN LUME ŞI DIN UNIVERS, şi să ajute prin înţelegerea lor la o raportare corectă faţă de cosmos şi mai ales să contribuie prin…PREOŢIA SA DE…PREOT ŞI LITURGHISITOR AL LITURGHIEI COSMICE LA….TRANSFORMAREA PÂNĂ LA SPIRITUALIZARE şi ÎNDUMNEZEIRE A CREAŢIEI!

  23. Da, binele poate fi facut din diverse ratiuni. Unele mai putin dezvaluite 🙂 ( slava desarta, etc.).
    Eu cred ca binele facut din orice alte considerente decat numele lui Hristos este grevat de riscul de a nu aduce plata celui ce il face. Umanitarismul nu este egal cu dragostea dumnezeiasca pe care trebuie sa o traim noi. Umanitarismul este doar confirmarea faptului ca omul nu a fost creat rau. Dar cum raul este totusi in om, “gratie” propriei lui lucrari, a face binele fara Hristos mi se pare echivalent cu a da unui insetat un pahar de apa, dar fara apa in el. Insetatul este crestinul care face un bine fara Hristos.
    Nu stiu judecatile lui Dumnezeu, dar stiu ca El nu are pe nimeni de pierdut, asa ca niciun lucru bun nu va trece cu vederea. Dar, pentru indumnezeire nu e suficient sa faci lucruri bune, ci sa le faci in numele Lui.
    Oricum, poate te va bucura sa citesti viata sfantului Petru vamesul (in cazul in care nu o stiai deja): http://forum.schituldarvari.ro/viewtopic.php?t=1931

  24. Si acum suriora MAGDA, chiar daca ai te-ai dumurit prin raspunsul surioarei “axxa”, cu privire la CE este rau intr-o facere de bine, fie ea si fireasca?;

    Totusi asa cum ti-am promis, adaug si eu o mica “explicatie”, dupa puterea mea, la cele spuse si lamurite, atat de frumos si de intelept si limpede de catre surioara “axxa”, fiindca trebuie sa CLARIFICAM prima dumitale “nedumerire”, si anume (te citez…):
    ” N-am prea inteles sensul pe care vrea sfantul sa ni-l infatiseze! Cica – faptele bune facute din firea noastra (cazuta?!) d-apoi cine-i drept si corect in fata lui Dumnezeu 100% si cine ne poate incredinta cat/in ce masura suntem de cazuti ori corecti?!Daca am crede si-am simti asta (ca am atins procentajul maxim)am fi plini de mandrie – deci stapaniti de cel mai grav pacat! Pe urma vine si spune doar ca acesta (binele) este amestecat cu raul – cum vine asta? si mai incolo – dupa ce e facut amestecat cu raul deabia se baga in seama din pricina multimii raului (care rau? raul in general ce ne inconjoara sau vorbim tot procentual in facerea unui bine? (spre ex.70%-rau 30% – bine). Nu prea ma dumiresc ce-a vrut sa evidentieze”…

    Omul care NU ESTE TREZIT, si care NU ESTE CONSTIENT URMATOR AL LUI HRISTOS in viata aceasta….PETRECE IN LUCRARILE FIRII CELEI VECHI!

    Tot binele pe care el il face din aceasta stare, este un bine “OTRAVIT” si NETREBNIC si INTINAT inaintea Ochilor lui Dumnezeu. De ce?

    Fiindca se asemeana cu O JERTFA NECURATA (chiar daca faptuitorul acestui bine “cazut, nu are nici o intentie, si nici prin cap nu-i trece sa OFERE aceasta fapta buna sau bine facut, ca o jertfa facuta Domnului – din moment ce el nu vrea sa fie UN ROB SMERIT AL LUI DUMNEZEU “) inaintea OCHILOR LUI DUMNEZEU!

    Spunea tot Sf. IGNATIE asa (citez din memorie): “Daca intr-o mancare tare buna si gustoasa si sanatoasa se adauga numai cateva picaturi de otrava, oare mai este buna de mancat o asemenea mancare??” Nu, FIINDCA A FOST CONTAMINATA…!
    Si adaugam noi, oare ar avea vreo “rasplata” cel care ofera o astfle de mancare semenilor care ar avea nevoie de ea?? NU!

    Ar fi o OSTENEALA ZADARNICA si chiar VREDNICA DE ONDAMNAT!

    TOT asa, sunt multe OSTENELI si TRUDE si “JERTFE” si “OFRANDE” si “munci” si “ZBATERI” ale oamenilor CARE SUNT SI VOR RAMANE…ZADARNICE!

    Si tot asa sunt si SACRIFICII si SUFERINTE si …DURERI la fel, adica ZADARNICE!!!
    Din cauza aceasta Sfantul IGANATIE a si pus TITLUL vol. al 4-lea din Seria “Experiente Ascetice” atat de sugestiv…”CALEA RUGATORULUI – IZBAVIREA DE DURERILE OSTENELILOR…ZADARNICE”!, fiindca a vrut sa LAMUREASCA o fateta a INSELARII in care isi duc viata cei mai multi dintre omeni si anume ZABATANDU-SE si SUFERIND…ZADARNIC!

    La fel explica “CHESTIUNEA ACEASTA DELICATA” si Sf. TEOFAN ZAVORATUL, care spune asa (iarasi citez din memorie…) “NU EXISTA OM FARA DE CRUCE, nici unul macar, fie el pagan sau crestin, numai ca unora dintre oameni CRUCEA NECAZURILOR si a GREUTATILOR si a PROBLEMELOR, NU LE ESTE DE NICI UN FOLOS, fiindca ei nu si-o asuma si nu o privesc ca pe o “PEDAGOGIE”, si “SARCINA”, si “LUCRARE” si “suferinta MANTUITOARE”, data de Domnul si RANDUITA DE EL, pentru mantuirea lor”!

    Tot Sf. TEOFAN, mai spune ca si diavolul ii tintuieste pe oameni pe o “cruce A LUI”, si anume PE CRUCEA PATIMILOR si VICIILOR, si asa de tare ii “IMOBILIZEAZA” pe ea, de parca LE-AR FI BATUT IN CUIE VOINTA, ca sa nu se mai elibereze din…”CAPTIVITATEA” si “LEGATURILE PATIMILOR”!
    Asadar, iata ca exista SI CRUCI…ZADARNICE, duse si purtate in viata de catre oameni…IN ZADAR!

    Parintele Cleopa spune in Cartile sale ca Imparatii si Regii (intr-un cuvant domnitorii popooarelor) care CRED in Dumnezeu si FAC VOIA LUI din DRAGOSTE sau macar FRICA fata de EL, se vor muta la Sfarsitul vietii lor, DINTR-O IMPARTIE (pamanteasca), INTRA-ALTA (cereasca)!

    Si tot Parintele Cleopa, mai spune ca exista oemni care traiesc aici in multe chinuri si la sfarsitul vietii lor, SE MUTA DINTR-UN CHIN (cel pamantesc), INTR-ALTUL (cel al iadului vesnic…)!

    Deci, ESTE DEOSEBIT DE IMPORTANTA pentru un pamnetean, cu deosebire pentru UN CRESTIN, ca sa afle si sa stie cum sa “LUCREZE” DUHOVNICESTE, eficent si RENTABIL si nu…falimentar!

    nu am terminat inca, mai am…dar trebuie sa fac o mica pauza…

    Doamne ajuta!

  25. Ne cerem iertare ca intervenim, totusi, intr-un tarziu, rugandu-l pe Gheorghita sa incerce totusi sa scrie mesaje mai concise, mai sintetice, sa sa nu exagereze incercand sa spuna deodata cam tot ce stie si a acumulat. Sunt MULTE, PREA MULTE cuvinte pentru niste comentarii si cred ca se risca atat vorba cea multa (chiar daca nu desarta), cat si obosirea, crearea unei senzatii de satietate si respingere. Pana la urma, sincer, nu stiu daca aduce mai mult folos sa despicam firul in 44 🙂 intre noi sau sa cautam sa citim bine, atent, linistit, repetat, sa “rumegam” si sa punem la inima cuvintele Evangheliei si ale Sfintilor Parinti, pentru a trezi in noi ravna de a si lucra ceva duhovnicese in viata noastra si a nu ramane numai la cuvinte si discutii multe.

    Iertati-ma daca gresesc! Oricum, insist pentru avertizarea fratelui Gheorghita Vela sa-si limiteze pe cat posibil mai mult atat numarul, cat si volumul mesajelor sale! Multumim mult pentru intelegere si nadajduiesc sa nu se simta nimeni ofensat! (eventual unele aspecte mai detaliate ma gandesc ca s-ar putea continua si in particular – daca doriti sa faceti schimb de adrese sau ID intre voi), pentru a nu monopoliza discutia aici).

  26. Ramane in mare masura O TAINA…”coexistenta” CONCOMINTENTA a celor doua firi sia celor doi oameni (cel vechi si cel NOU) intr-o unica fiinta si PERSOANA umana… si de asemenea ramane o TAINA PE VECI PECETLUITA, pentru omul necrestin aceasta, fiindca in el traieste doar OMUL CEL VECHI si firea cazuta!

    Dar si pentru oamenii care NU practica Ortodoxia si NU o TRAIESC, ramane o “taina” un mister PE VECI ACOPERIT aceasta traire si “fiintare” a DOI omeni INTR-UNUL SINGUR…!

    Ferice de crestini CARE AU AFLAT MULTE DEPSRE ACEASTA TAINA!, caci intelegerea ei este CU ADEVRAT PRIMA MARE TREAPTA si PRIMUL MARE PUNCT STRATEGIC CASTIGAT in aflarea altor mari INVATATURI despre mantuire…!

    Din această taină şi din acest mister Sfinţii Părinţi ruşi amintiţi NE-AU DESCOPERIT FOARTE MULTE LUCRURI, şi suficiente, de a ne face o idee măcar generală, dacă nu chiar detaliată, DESPRE CEEA CE SUNTEM ÎN ADÂNCUL FIINŢEI NOASTRE ŞI ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI NOSTRU, adânc şi lăuntru despre care…ŞTIINŢA PSHIHOLOGIE şi A METAFIZICII (care sunt ştiinţe mincionoase şi…”MĂSLUITE”, după cum ne spune Sfântul Ignatie Briancianinov în “PREDICI LA TRIOD ŞI PENTICOSTAR”), nu ne spun mai nimic, sau dacă ne spun ceva ne spun lucruri…SLABE, explicate cu…înţelesuri slabe ale lumii vătămate de virusul minciunii şi erorii care este prezent în ea şi în minţile oamenilor neduhovniceşti (cf.COLOSENI, cap.2, vers.8 ), aceste ştiinţe mincinoase trâmbţând şi declarând emfatic tot timpul că cunosc “adevărul” despre suflet, şi că-i învaţă pe oameni adevărul despre ceea ce sunt ei, DAR NEPOSEDÂNDUL ÎN REALITATE … ADEVĂRUL…ŞI FIIND DEPARTE DE EL (cf. 2 TIMOTEI, cap.3, vers.7);

    vom continua….

    Doamne ajuta!

  27. ai dreptate frate ADMIN, cu comentariul de mai sus, “promit – parol”, ca am incheiat…

    Da este obositor si plictisitor si chiar….enrvant… sa scrii mereu, “batator la ochi” ca vrei sa…”impresionezi” cu ceea ce…chipurile stii…

    Ma asteapta o saptamana plina, iar o sa lipsesc mult de acasa, si mi-am zis ca “acum cat este cald subiectul”, sa mai scriu ceva…

    S-au acumulat multe comentaruii fiindca am dat multe “copy-pasteuri” si de asta am “aglomerat” forumul…!

    Acum am terminat si ma duc la culacare, rugandu-va sa ma iertati…pentru…prea multa “fudulie” asrata…!

    O noapte frumoasa tuturor!

    DOAMNE AJUTA!

  28. Iertare, eu din lipsa de timp, nici nu mai citesc mesajele fratelui Vela, desi stiu ca sint foarte bine argumentate…
    Mai nou, cam sar si peste ale Magdei… Poate au muuult mai mult timp diponibil decit mine.

  29. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Macarie despre cum Il imbracam pe Hristos
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate