Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!

24-12-2008 Sublinieri

“Ţie, aşadar, căruia ţi-a murit ce ţi-a fost drag, ţie, căruia ţi s-a stricat jucăria, ţie, celuia care te vezi păcătos, bicisnic, ţie, celuia care ai ucis atâtea lucruri sfinte, ţie, pe care viaţa te-a zdrobit şi pe care te paşte deznădejdea, iată că ţi S-a născut prunc. Ţie“.

1225nativity0051.jpg

Aparut in revista “Presa ortodoxa”, numar semnal, decembrie 2008 (preluat cu acordul editorilor revistei):

Crăciunul în cumpăna vremilor

“Îmbinând ritmul nădejdii omeneşti în rânduiala mişcărilor lumii, creştinătatea sărbătoreşte Crăciunul la răsturnarea crugului ceresc, odată cu începutul creşterii zilelor asupra nopţilor.

Crăciunul! Zi de plinătate şi belşug, în care vestea bună se împlineşte, în care nădejdea de mai bine a omului îşi află chezăşie – ce stranie îmbinare de înţelesuri descoperă omului! În ceasul ales pentru numărătoarea neamurilor pământului, Dumnezeu este de faţă. Domnul Slavei, al plinătăţii şi al tăriei îşi ţine făgăduiala mântuirii omului, apleacă cerurile spre pământ, ca să îl ridice spre Sine, se întrupează. Şi, făcându-se Om, ia chipul săracului şi Se naşte-n ieslea vitelor, căci – spune Evanghelistul, vorbind de Maica Domnului şi de Iosif – nu mai era loc în han şi pentru dânşii.

Steaua Lui se arată magilor Chaldeei care-i aduc aur, smirnă şi tămâie, iar pe Irod îl umple de mânie. Îngerul se arată atunci în vis lui Iosif, poruncindu-i să ia Maica şi pe Prunc şi să fugă în Eghipet. Iar ceata îngerilor se arată păstorilor la turme, înspăimântându-i cu strigătul ei de slavă întru cei de dus şi de pace între oameni şi bună învoire. Cine nu ştie pe de rost întâmplările acestea, pe care tot norodul românesc şi le închipuie în rânduiala colorată a Vicleimului? Şi cine nu se împărtăşeşte, fie cât de nedesluşit, din această bucurie tainică a împărţirii timpului? Dar, de ce înţelegerea populară a legat povestea mai ales de amintirea lui Irod?

Ca şi acum 1935 de ani, împărăţiile fac numărătoarea şi împărţirea seminţiilor pământului. Dar, între oameni nu e nici pace, nici bună învoire! Fiecare se numără şi îşi numără vecinul. Corăbiile încrucişează încărcate întinsul mărilor, caravanele străbat pustiurile, pe munţi se văd focurile taberelor. Timpul pare a sta în cumpănă. Un semn de nedumerire şade întins peste ape. Se aşteaptă îngânarea tunurilor…

Şi totuşi, nu sunt nici 20 de ani de când omenirea – ieşită din cel mai crunt măcel pe care l-a pomenit lumea de când este, secătuită de vlaga celor mai frumoase trupuri de feciori, semănate peste toate brazdele pământului – jurase să sfârşească pentru totdeauna cu silnicia ca mijloc de împlinire a năzuinţelor colective. Să fi fost cuminţenia cea de pe urmă sau să fi fost istovirea? Fapt e că, peste potopul de ruini, a strălucit, o clipă în zare, curcubeul. Şi arcurile de triumf au părut că primesc pe învingătorii „celei din urmă biruinţe“. Elan generos sau naivitate, ori poate chiar ipocrizie completă, ce a rămas din acest pământ? Amintirea unei nădejdi neîmplinite, a unei tinereţi prea devreme irosite.

N-au trecut 20 de ani şi, peste generaţia celor căliţi în fier deodinioară, s-a ridicat altă generaţie neîncercată, gata să arunce iarăşi sorţii. Lumea şi-a uitat de jurământ. Chingile vechei [teorii] malthusiene trag astăzi iarşi spre vâltoare batalioane răbdării. Strigătul lor ar fi: „pâine“, „pace“. Dar când pâinea e ameninţată, cum să stea omul locului?

Ca şi acum 20 de ani, ca şi acum peste o mie nouă sute, Craciunul anului 1935 e o zi de judecată. Nu e în joc numai stăpânirea apelor, a văzduhului şi a pământurilor. Nici chiar supremaţia unei rase, a unei aşezări sau a unei civilizaţii. În joc e însăşi ideea de om, chipul lui de fiinţă cugetătoare liberă, aşezată la cheia de boltă a creaţiei, sortit să trăiască printre semeni, comunicând prin înţelesuri şi împărtăşindu-se din folosirea aceloraşi unelte, pentru împlinirea poftelor şi pus, astfel, între automatismul mecanic al aservirii şi incoerenţa anarhică a libertăţii, să strălucească chipul înţelepciunii şi al măsurii. Reuşi-vor uneltele omului, creaţiile lui, cu poftele nemăsurate şi ambiţiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om şi să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creaţiei şi smintindu-l din propria lui „condiţie umană”, adică, făcându-l „neom”? Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să îşi regăsească marginile şi, odată cu ele, echilibrul stării sale? E o întrebare obsedantă, deschisă limpede de câteva sute de ani, şi poate o întrebare legată de esenţa fiinţei lui, de ceea ce s-ar numi „aventura umană“. La răscrucea atâtor întrebări, Crăciunul anului 1935, Crăciunul de totdeauna, străluceşte chipul Pruncului Dumnezeiesc, născut în staul, gol, spre mirarea înţelepţilor, spaima păstorilor şi mânia Irozilor.

lrg-9385-icoane_nasterea_domnului_000016_.JPG

Prunc ni S-a născut nouă!

Oamenii se nasc, cresc, se frământă, năzuiesc, suferă şi pier. La fel ca oamenii, se ridică neamurile şi Împărăţiile cresc, înfloresc o clipă, dăinuiesc şi cad. Şi, la fel cu oamenii şi cu Împărăţiile, dar în alt ritm, se aprind stelele cerului, luminează o vreme şi se sting…

Şi, prefacerea aceasta pare omului inelară, condiţia naşterii din nou e moartea, totul trece, totul se întoarce fără de sfârşit. Şi, din adâncul amărăciunii sale, Înţeleptul, care pare că presimte-n El, totuşi, altă chemare, fie măcar ca în vis, o fărâmă de năzuinţă spre vecinicie, rosteşte cu amărăciune (de unde, oare, amărăciunea asta, dacă în lume sunt toate cum au fost?): „Zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie!

În faţa acestei deznădejdi a sufletului omenesc rămas de sine şi văduvit de Dumnezeu, de bucurie, Biserica, creştinii lumii întregi răspund, din toate vremurile, cu un fapt, cu unul singur: Crăciunul… Şi, tocmai acestei strădanii, a cărei culme, pentru noi, creştinii, este Maica Domnului, acest suspin al firii după mântuire  – îi răspunde, nu ca un ţel, dar ca o împlinire, însemnătatea zilei de Crăciun.

În ea, aşteptarea omenirii întregi şi-n omenire, a fiecăruia din noi, aşa cum suntem, cu patimile noastre, cu păcatele şi cu minciunile noastre, îşi află un răspuns, o dezlegare. E semnul că strădania noastră nu e în zadar, că nu în zadar năzuim către mai bine. Că strădania noastră s-a auzit la cer şi că nu mai suntem de acum sortiţi risipei, că glasul a aflat răspuns la Scaunul Domnesc, că, în sfârşit, vom avea parte de dreptate. Spre asta năzuieşte, de o mărturiseşte sau nu o mărturiseşte, toată străduinţa omenească. Sterpi suntem toţi prin firea noastră şi robi suntem toţi prin fire. Ne robim tuturor; ne robim ţelurilor făptuirii noastre, ne măcinăm în luptă cu puterile lumeşti, să-nfăptuim visurile care ne-au robit; ne robim şi nouă înşine, şi unii altora, numai şi numai ca să avem parte de-mplinire.Ba, chiar şi atunci când, mândri, revoltaţi, asemeni lui Spartacus, vrem să ne azvârlim lanţurile şi să fim [liberi], nu facem decât să ne schimbăm robia.

Şi iată că, dintr-o dată, avem semn: că stârpiciunea noastră şi-a aflat limanul, că goliciunea noastră şi-a aflat îmbrăcăminte, că năzuinţa noastră şi-a aflat întruchipare, că s-a născut Domnul nostru adevărat, care ne va face dreptate.

Ţie, aşadar, căruia ţi-a murit ce ţi-a fost drag, ţie, căruia ţi s-a stricat jucăria, ţie, celuia care te vezi păcătos, bicisnic, ţie, celuia care ai ucis atâtea lucruri sfinte, ţie, pe care viaţa te-a zdrobit şi pe care te paşte deznădejdea, iată că ţi s-a născut prunc. Ţie. Acesta a venit, anume pentru tine, ca să îţi zică să nu fii întristat, să vindece rănele tale, să şteargă lacrimile tale, să-ţi spună că, la El, nimic din tot ce avu preţ nu are moarte; că strădania ta nu va fi zadarnică; că ruga ta s-a auzit la cer; că El a venit să mântuie tocmai ceea ce era pierdut.

La El ai să recapeţi curăţia, ai să redobândeşti gustul de viaţă, ai să te afli iar întreg, pe tine însuţi strălucitor, împlinit până la statul fiinţei tale adevărate, cu tot ce ai încercat, tot ce n-ai izbutit şi ai să vezi că la El nu e pentru nimic moarte, ci numai Înviere, Bucurie, Strălucire şi Viaţă fără de sfârşit.

O, dacă ar putea, numai, ochii tăi, ochii mei, să vadă Bucuria îndurării Sale. Poate că am orbi, de bucurie“.

(Din: Mircea Vulcanescu, Bunul Dumnezeu cotidian, Studii despre religie, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004)

mv2.jpg

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Nasterea Domnului (Craciunul)

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “Fericitul Martir Mircea Vulcanescu: TIE TI S-A NASCUT PRUNC!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “Reuşi-vor uneltele omului, creaţiile lui, cu poftele nemăsurate şi ambiţiile pe care le nălucesc, lipsite de frâul pe care îl constituie vedenia întregului din care fac parte, să pună stăpânire pe om şi să se întoarcă împotrivă-i, dislocându-l din centrul creaţiei şi smintindu-l din propria lui „condiţie umană”, adică, făcându-l „neom”?”

    – reusit-au: dovada starii lumii de azi din toate punctele de vedere!

    – reusi-vor – insa – doar pana la o vreme, pentru cei incercati in cuptorul necazurilor si al bolilor de tot felul ori celor infometati si goi datorita neimplinirii sufleteasti simtita in ciuda saturatiei acumularilor materiale; si, cum Hristos se naste (renaste) in sufletul oricarui crestin botezat lucrand cand Mila Lui, cand dreptatea Lui nimeni nu are cuvant de raspuns ca n-a auzit glasul lui Lui numai sa nu-si fi inchis urechile si ochii (sufletesti) ca sa nu simta al Cui fiu este si unde trebuie sa-si indrepte ochii, firea…

    “Sau izbuti-va omul, în ceasul al unsprezecelea, să îşi regăsească marginile şi, odată cu ele, echilibrul stării sale?” – asta depinde de fiecare: spre care taler din balanta va inclina mai mult – ori spre bine, ori spre rau! Si, cum ‘acolo unde este comoara ta, acolo este si inima ta’ fiecare sa se judece pe sine sa vada spre ce tanjeste: sau pentru imparatia asta lumeasca cu tot ce-ti ofera ea, sau spre cea vesnica! Din pacate, aurul de-aici este stralucitor si-ti i-a ochii dorindu-l din ce in ce mai mult slujind mai mult pentru trup, cel de dincolo este duhovnicesc, sufletesc dar va stralucii fie ca soarele, ca stelele de pe cer, in functie de comoara nestricacioasa acumulata de-aici prin imbogatirea in Dumnezeu.

    “Crăciunul de totdeauna, străluceşte chipul Pruncului Dumnezeiesc, născut în staul, gol, spre mirarea înţelepţilor, spaima păstorilor şi mânia Irozilor.” – nascut in saracie deplina (lumeasca)spre mirarea inteleptilor veacului acesta (intelectualii, rationalii…) si mania irozilor din totdeauna(toti cei care tagaduiesc, hulesc dumnezeirea Sa…)si, cei mai grav irozii desavarsiti, iudele din randul reprezentantilor Sai lasati sa aiba grija de turma Sa.

    Toti ar trebui sa mediteze, sa se cerceteze pe sine, sa priveasca in sine si, sa vada daca Hristos s-a nascut/se naste in sufletul sau macar in aceasta sarbatoare.

  2. Tuturor celor din administratia Razboi intru Cuvant,tuturor celor fideli acestui site, tuturor celor ce faceti comentarii,intregii Biserici
    ortodoxe din Romania si Neamului meu cel Romanesc; Cu ocazia Sfintei sarbatori, Nasterea Domnului, va doresc din toata inima si din tot sufletul
    ca,Domnul Isus Hristos sa se nasca si sa creasca in inimile voastre, ca in
    noul an 2009 de Sfanta sarbatoare a Sfintelor Pasti, sa putem spune cu toti
    impreuna cu Sf Apostol Pavel: ” Am fost rastagnit impreuna cu Hristos, si
    traiesc….dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata,pe
    care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu,
    care m-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine”.

    Aceeasta, este urarea mea pentru fratiile voastre in Hristos pentru noul
    an ‘2009’.

    Sarbatori fericite, La multi ani!
    Doamne,(ajuta)miluieste-ne.
    Aliluia!

  3. Va doresc Craciun binecuvantat, cu pace si cu bucurie in suflet!

  4. Crăciun fericit!

  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Justin Parvu - mesaj de Craciun: Numai Hristos este salvarea! Deosebiti duhurile, fratilor!
  6. Sfintele Sarbatori cu bucurie tuturor!

    Colind

    Pentru tine, suflet drag,
    Pentru tine, doara,
    Fiul Tatalui si azi,
    Pe pamant coboara.

    Pentru tine, in oras
    Maica Prea Curata,
    Pribegind din loc in loc,
    Un locas isi cata.

    Pentru tine, nicaieri,
    N-a fost ea primita,
    Ci in staul printre oi,
    A intrat smerita.

    Pentru tine, suflet scump,
    Ingerii multime,
    In alai prea stralucit
    Vin din inaltime.

    Pentru tine, pentru noi,
    O, ce taina mare,
    Stea cum alta n-a mai fost
    Sus pe cer rasare.

    Pentru tine, suflet rar,
    Pruncul mic surade,
    Si la zambetul Lui sfant,
    Cerul se deschide.
    (Zorica Latcu Teodosia, Poezii,
    ed. Σοϕία, Buc,2000, pag.181)

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ierarh Proclu despre slava negraita a Fecioarei care ni L-a nascut pe Dumnezeu
  8. din Calgary- DOAMNE ISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU,PENTRU RUGACIUNILE PREACURATEI MAICII TALE,ALE PREACUVIOSILOR PARINTILOR NOSTRI,,,SI ALE TUTUROR SFINTILOR SI MARTIRILOR DIN INCHISORILE COMUNISTE, MILUESTEMA PE MINE PACATOSUL SI NEVREDNICUL ROBUL TAU.AMIN. -SLAVA LUI DUMNEZEU-…CU ADEVARAT MINUNAT ESTE DOMNUL DUMNEZEU CEL ATOTPUTERNIC INTRU SFINTII LUI.AMIN.

    Admin.: Doamne, Iisuse Hristoase… credem ca ati dorit sa scrieti.

  9. Pingback: Taina Mucenicului Mircea Vulcanescu « LIBERTAS
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » “Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » “Toiag din radacina lui Iesei, si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit” – DOUA SCRISORI ALE STARETULUI AMBROZIE DE LA OPTINA LA NASTEREA DOMNULUI
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » UN CRACIUN LA INCHISOARE… – marturiile Duhului in emisiuni radio
  13. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, SFANTUL MARTIR: ”Nu cred in politica. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici 'umanitatea', ci OMENIA"
  14. Pingback: Pastorala mangaietoare de Nasterea Domnului (2010) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei: SA NE REGASIM VESMANTUL DE FII AI LUI DUMNEZEU, CA SA INFRUNTAM CU HRISTOS MULTELE GREUTATI CARE NE ASTEAPTA IN NOUL AN!
  15. Pingback: PREDICI SI TALCUIRI LA DUMINICA DINAINTEA NASTERII DOMNULUI. Genealogia Mantuitorului. Sensul pomenirii stramosilor lui Iisus. Cum ne pregatim pentru Craciun?
  16. Pingback: VICLEIM de Mircea Vulcanescu. CUM SE TRAIA SI SE INTAMPINA CRACIUNUL IN ROMANIA VECHE
  17. Pingback: Vulcanescu: Craciunul. Mirarea inteleptilor si mania Irozilor | Ghimpele
  18. Pingback: NASTEREA DOMNULUI. Predica Parintelui Iachint Iunciuleac si cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur la marele praznic al inomenirii Fiului lui Dumnezeu
  19. Pingback: NASTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS - Predica si talcuire teologica exhaustiva asupra TAINEI INTRUPARII de Vladica Hierotheos Vlachos
  20. Pingback: CRACIUNUL LA INCHISOARE. Colind pentru detinutii fara vina... Nasterea Domnului pentru cei prigoniti, singuri si suferinzi. (DEDICAT PARINTELUI EFREM)
  21. Pingback: Evocare Mircea Vulcanescu (I): INTERVIU INEDIT CU MARIUCA VULCANESCU, FIICA FILOSOFULUI (video). Blandul si demnul martir care-i plangea pe temniceri -
  22. Pingback: MIRCEA VULCANESCU, FILOSOFUL MARTURISITOR, APARAND PREDANIA ORTODOXA: Restituiri de mare actualitate, scrieri apologetice si polemice INEDITE (I) -
  23. Pingback: ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS! “Daruri de Craciun” (VIDEO) – de la darurile magilor la darurile noastre… -
  24. Pingback: ADEVARURI IMPORTANTE SI GRELE extrase din Pastorala de Craciun a P.S. GURIE al Hunedoarei: “In ‘societatea succesului’ de astazi, condusa de o ideologie explicit ANTI-CRESTINA, nimeni nu mai are ochi pentru SUFERINTA!” - Razboi în
  25. Pingback: NASTEREA DOMNULUI. Pastorala Mitropolitului grec Nicolae despre MESAJUL INTRUPARII LUI DUMNEZEU IN MIJLOCUL APOSTAZIEI GENERALE de astazi. Care este sensul marii sarbatori si solutia la dramele veacului? -
  26. Pingback: INVIDIA SI FATARNICIA: cele mai ucigatoare de suflet patimi/ “Dreptatea” dumnezeiasca: ADAM CREAT IN RAI, HRISTOS NASCUT IN IESLE/ Ce ne mai dorim de Craciun?/ SFANTA DE 12 ANI SI COPIII CARORA LE DISTRUGEM INOCENTA - Recomandari
  27. Pingback: ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS! -
  28. Pingback: VIATA CA O COLINDA. Unde locuieste Dumnezeu de Craciun? - Recomandari
  29. Pingback: Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei (2013): DARURILE MAGILOR SI “DARURILE” NOASTRE -
  30. Pingback: HRISTOS SE NASTE! -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate