GHERONDISSA GALAKTIA – O SFÂNTĂ PLINĂ DE DARURI A ZILELOR NOASTRE (I): “Ce taină ascunde această femeie?” (și VIDEO)

14-11-2022 Sublinieri

“Familia ortodoxă”/ mai 2022:

Gherondissa Galaktía din Iraklio

† 20 mai 2021

„Ochiul sufletului le întrezărește pe toate” (I)

Cu Gherondissa Galaktía, această bătrână duhovnicească ajunsă la măsurile Sfântului Porfirie Kavsokalivitul, v-am făcut cunoștință anul trecut, la cuvioasa ei adormire. V-am arătat atunci cum o femeie simplă, din lume, și-a zidit casa pe piatra tare a Rugăciunii isihaste „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”, înălțând-o cu cărămida jertfei de sine și legând-o cu mortarul dragostei nesecate. Astfel, a ajuns la vederea Luminii dumnezeiești, pe care o descrie, iată, în cuvinte asemănătoare cu ale Sfântului Simeon Noul Teolog: Trăiam în Lumina cea necurmată și nu pricepeam cum de mă făceam toată Lumină, Lumină neînserată, Lumină pascală, Lumină îmbelșugată, fără de început și fără de sfârșit”.

Vă prezentăm în continuare mărturia uneia dintre ucenicele sale, doamna Aspazia Hatzáki Drimiskiánaki, pentru care „mătușa Galátia” a fost „arătarea lui Hristos în viața noastră”. (A.S.)

– Doamnă Aspazia, știm că ați avut o legătură deosebită cu Gherondissa Galaktía. Vă rugăm să ne spuneți ce a însemnat maica pentru dumneavoastră.

– Vă mulțumesc pentru interesul dumneavoastră și pentru osteneala de a veni până aici, ca să vă închinați la mormântul ei. Nu îndrăznesc să vorbesc despre ea, pentru că au vorbit mulți până acum. Tot ce s-a publicat este adevărat și însemnat, iar ceea ce voi spune eu poate va fi de prisos. De asemenea, dacă v-am refuzat la început a fost pentru că nu am vrut să hrănesc gândul anumitor persoane, că noi, apropiații ei, chipurile, vrem neapărat să o arătăm sfântă. Nu avem nici o astfel de intenție, Dumnezeu știe. Însă este nevoie ca oamenii să știe că Dumnezeu lucrează și în vremea noastră prin sufletele alese, ca să se mângâie, fiindcă cei mai mulți dintre ei au multe probleme. Dar pentru că oamenii bine intenționați se folosesc, voi îndrăzni, totuși, să spun câteva lucruri.

Întrebarea dumneavoastră mă pune în dificultate, căci mi-este greu să exprim în cuvinte ceea ce am adunat înlăuntrul meu de douăzeci de ani încoace. Ce a fost pentru mine maica? Și nu doar pentru mine, ci pentru mulți, Gherondissa Galaktía a fost arătarea lui Hristos în viața noastră! Atât de bună, liniștită și discretă încât, deși îi cunoșteam măreția, nu simțeam nici o distanță față de ea. Ne-a fost mamă, povățuitor, liman duhovnicesc, îmbrățișare caldă, dragoste fierbinte, un semn permanent al lui Dumnezeu în viața noastră. Nu-i ușor să vorbești despre aceste lucruri, trebuie să le trăiești.

– Când ați cunoscut-o?                                                             

– În mai 2001. Familia soțului meu trecea printr-un necaz mare. Părintele Antonie Frangákis (ucenicul cel mai apropiat al Gherondissei) venea în fiecare zi să ne mângâie și să ne fie alături. Am fost prima care a început să se spovedească la el. Într-o zi mi-a spus: „Vino în Pómbia, să cunoști o bătrână care te va uimi. Nu seamănă cu nimeni alta. Vei înțelege cum sunt oamenii lui Dumnezeu”.

Într-adevăr, m-am dus și am rămas fără grai! Aveam pe atunci puțin peste 20 de ani și al doilea copil al meu era abia născut, încă nebotezat. Ea avea 75 de ani, însă am rugat-o fierbinte să fie nașa copilului. La început s-a împotrivit cu putere, pentru că era ceva nepotrivit pentru vârsta ei, dar am reușit să o conving, mai ales cu ajutorul Părintelui Antonie. Așa a intrat în viața noastră! Mi-a fost ca o mamă, iar eu i-am fost ca o fiică. O legătură unică! Nici cu cu părinții mei nu am avut o astfel de apropiere. S-a deschis atunci o fereastră prin care-L vedeam pe Dumnezeu în viața mea de zi cu zi. Discret, frumos, pașnic, dar și minunat, nemijlocit și cu semne Îl vedeam pe Dumnezeu în viața mătușii Galátia (numele Gherondissei Galaktía înainte de călugărie). Așa îi spuneam: „Mătușa Galátia!”. Ea mă striga: „Copila mea, Aspazia mea!”.

– Ce v-a impresionat cel mai mult la această femeie?

– Totul! Felul cum stătea, cum mergea, cum zâmbea… Zâmbetul ei era unic, gesturile, pașii, expresiile pe care le folosea, vorba măsurată și de folos, frumusețea și strălucirea feței, ochii ei pătrunzători, răbdarea ei fără de sfârșit, lipsa de răutate, simțirea ei că este un nimic în această lume, gândul bun pe care îl avea pentru toți, purtarea blândă, limba curată de orice osândire, mână largă în privința banilor și a lucrurilor ei, atârnarea ei doar de Dumnezeu, nevoința, rugăciunea, răbdarea, faptul că uita de ea în fața problemelor celorlalți…

„Ce taină ascunde această femeie?”

– Ați observat harismele cu care o înzestrase Dumnezeu?

Aceasta era o stare permanentă (râde). Cunoștea toate de mai înainte și le lămurea pe toate. Mi-am dat seama de la început de aceste harisme. Sunt atât de multe, încât nu pot fi numărate. Dar voi povesti câteva întâmplări din care vă veți da seama.

În anul 2002, mătușa Galátia a fost internată la Spitalul Pagni pentru o operație la șold. Am vizitat-o dimineața, iar la plecare mi-a spus: „Să treci pe la magazinul Xantúlei și să-i spui să nu vină după-amiază, căci n-o să mă găsească. Vom pleca în scurt timp…”. Sora ei, Mariana, care era de față, a spus: „Cum să plecăm?! Au spus doctorii așa ceva?”. Ea nu i-a răspuns. Am trecut pe la Xantúla și i-am transmis mesajul, crezând că se înțeleseseră dinainte pentru vizită. Xantúla, uimită, m-a întrebat: „Dar de unde știe că mi-am pus în minte să merg la ea după-amiază? Nu i-am spus nici soțului meu! Doar aveam în minte să-l rog să mă ia cu el când va merge la Iráklio, ca să-i fac o vizită Galátiei în după-amiaza aceasta la spital”. Am rămas și eu fără grai. Nu știam ce să mai spun. Am început să-mi dau seama de harismele ei pe care, cu cât trecea timpul, Gherondissa cea isteață, pentru că devenea tot mai prunc în inimă, nu-și dădea seama că ni le vădește, deși ura de moarte să-i arate cineva cinstire.

O altă întâmplare s-a petrecut în ajunul alegerii Mitropolitului de Arkalohório, când ne-a spus: „Nu va ieși cel care credeți voi! Va fi egalitate de voturi și vor trage la sorți, iar sorțul va cădea pe Andrei”. A început atunci să descrie scena, care s-a întâmplat întocmai în ziua alegerii.

Cunoștea casa mea fără să-i fi trecut vreodată pragul. Descria cu amănunte uimitoare configurația casei, chiar și un loc aparte pe care îl am cu frații mei cu care locuiesc, despre care foarte puțini știu; descria locul unde lucram, ba chiar și cum jucam tenis cu prietenele mele, pe care le iubea și le considera și pe ele ca pe copiii ei. Știa când mergeam de la Míres la ea acasă și-i anunța și pe ceilalți; nu m-a lăsat să simt durere la operația dureroasă prin care am trecut, a luat-o ea, așa cum a făcut și pentru un alt copil care a avut o operație grea la picior. În fiecare moment critic de la serviciu cunoștea rezolvarea problemei și momentul în care urma să se întâmple. Ne simțeam în siguranță în îmbrățișarea ei maternă, știindu-i grija și rugăciunea pentru noi.

– Suntem uimiți de lucrurile pe care ni le spuneți, deși nu le auzim pentru prima dată. Dar de fiecare dată când le auzim, crește admirația noastră pentru bătrâna aceasta minunată…

– Și totuși, mi se pare că nu v-am spus nimic. Trebuia să fi văzut personalul spitalului ori de câte ori era internată. Se lipeau de ea, deși nu o cunoșteau. Erau atrași de liniștea și de harul pe care le răspândea. Vrednicul de pomenire Profesor și Chirurg Nicolae Sterghiópulos de la spitalul Pagni, după intervențiile pe care i le-a făcut la șold, lua un scăunel și se așeza lângă ea, privind-o. Îi spunea Părintelui Antonie: „Ce taină ascunde această femeie? De ce ai un sentiment deosebit alături de ea? Cum se dobândește un asemenea zâmbet, asemenea ochi?…”. Părintele Antonie îi arăta cerul. „Acestea, Domnule Profesor, nu pot fi explicate. Le înțeleg prin trăire cei care au o antenă specială înlăuntrul inimii. Izvorul e Hristos! Mă bucur că aveți o asemenea antenă”. Profesorul simțise, împreună cu colaboratorii lui, o mireasmă intensă în timpul intervențiilor chirurgicale pe care i le făcuse și fusese uimit.

În ultima vreme, am ajuns la un Părinte pe jumătate paralizat din Atena, și el plin de dragoste, smerenie și harisme. Avea comunicare duhovnicească cu mătușa Galátia, pe care o numea „bătrâna Porfiria”, deoarece el avusese o legătură strânsă cu Sfântul Porfirie și este în măsură să-i compare. Este plin de harul lui Dumnezeu. Când mergeam la acest Părinte, îi puneam în legătură prin telefon. Bucuria lor era de nedescris. Odată, când m-am întors, Gherondissa mi-a spus cu o naivitate copilărească, în prezența Părintelui Antonie: „Ia spune, Aspazia, acum, că te-ai dus la cutare, nu mi-ai deschis un ecran mare și v-am văzut? Am văzut asta și asta și asta…”. Eu m-am pierdut. Am făcut semn că „da”, dar am rămas fără grai. Părintele Antonie râdea. Ea, îndată ce am încredințat-o că așa este, nevoind să-i stric gândul, a spus cu înțeles: „Ei, ia spune-i Părintelui Antonie, pentru că socotește că sunt sfântă și văd lucrurile de la distanță!”.

Cea mai mare năpastă pentru ea erau lauda și admirația. Acestea o „omorau”. Se dăruia oamenilor cu mare bucurie, identificându-se cu ei, în special în greutățile vieții lor, dar nu voia ca ei să o socotească altfel decât ei. Dimpotrivă, se punea pe sine ultima, mai prejos decât toți ceilalți. Părintele Antonie spune că Dumnezeu a înălțat-o foarte sus, pentru că ea s-a smerit foarte mult, ascunzându-se de ochii tuturor. Când înțelegea că ceilalți o admiră sau că voiau să o fotografieze, se împotrivea spunând: „Vreți să mă faceți Vughiukláki (o actriță celebră)?”.

„A fost o năpastă, dar a trecut”

– Cu siguranță, ați trăit și întâmplări minunate aproape de Gherondissa…

– Așa este, precum ați spus. Dacă mi-ar fi povestit cineva astfel de lucruri înainte de a o cunoaște, m-aș fi mirat, chiar dacă nu eram necredincioasă. Vă voi spune câte ceva.

Era în 2008. Antonie al meu avea 7 ani. Deodată, câteva analize medicale repetate arătau că rinichii copilului sunt distruși. Tulburarea noastră era de neînchipuit. Singurul refugiu era mătușa Galátia. Mă mângâia și-mi spunea: „Nu te mâhni, copila mea, toate vor merge bine. Le va îndrepta Sfântul Antonie”. Eu însă eram deznădăjduită.

Într-o dimineață, eram cu copilul în afara unei clinici de microbiologie, așteptând să deschidă. Era foarte devreme. Trebuia să ducem rezultatele la un Profesor specialist care venea din Atena la spitalul din Iráclio. Deodată, pe culoarul liber, am văzut că urcă un preacinstit Părinte. Părea foarte bătrân, cam la 100 de ani. Înainta aplecat, cu pași rari, și ținea în mână un baston. Micul meu Antonie nu pleca niciodată de lângă mine, nu voia să meargă nici măcar la bunicile lui. Dar când l-a văzut pe acel Părinte, a fugit repede și s-a oprit lângă el. Bătrânul s-a oprit și i-a zâmbit copilului, apoi a întins mâna și l-a mângâiat pe căpșor. După aceea, copilul a venit din nou lângă mine. Mi-am zis: „Ce bunicuț bun! Cine să fie oare? Nu l-am mai văzut…”. Am alergat să văd unde s-a dus, dar se făcuse nevăzut.

„Ce întâmplare ciudată!”, m-am gândit. Am căutat peste tot în jurul meu, dar nu am dat de dânsul. Între timp a venit doctorița. Am făcut controlul, iar doctorița a spus:Nu se poate! Aici este o minune! Toate sunt normale!”. Am repetat controlul în altă parte ‒ aceleași rezultate! A confirmat vindecarea și un medic specialist din Iraclio. Am alergat entuziasmată la mătușa Galátia. Ea mi-a spus bucuroasă: „Extraordinar!”. I-am povestit ce s-a întâmplat și mi-a explicat: „Toată noaptea m-am rugat Sfântului Antonie cel Mare. Pe el l-ați văzut! El a vindecat copilul! Să-i fii recunoscătoare toată viața și te duci să ajuți la mănăstirea lui de la Apezanon, la bucătărie, atunci când Părintele Antonie îți va cere ajutorul”. Ne punea să facem litii în fiecare an de praznicul lui, în semn de mulțumire. Aceasta a fost una din marile minuni pe care le-am trăit, pentru rugăciunea de foc a mătușii Galátia. Mulțumesc Sfântului Antonie cu lacrimi! Și, firește, celei ce l-a trimis să facă minunea. L-a trimis și la Antonie Moraitákis și i-a vindecat vena cavă de la inimă ‒ da, tot ea, mătușa Galátia! Femeia care mi-a schimbat viața…

Să vă mai spun o întâmplare. Într-o sâmbătă după-amiază, în primăvara lui 2010, Părintele Antonie spovedea la vechea biserică „Sfântul Gheorghe” din Pómbia. Deodată l-a sunat mătușa Galátia: „Du-te repede acasă la Aspazia! Se întâmplă ceva rău…”. Părintele Antonie a întrerupt spovedania și m-a sunat, neliniștit, întrebându-mă dacă mi s-a întâmplat ceva. I-am răspuns că nu, întrebând la rândul meu de ce mă întreabă așa, din senin, dar era liniștit, nu mi-a dat alte explicații. Era ora 4.50 după-amiază. A sunat la Gherondissa și a liniștit-o. Ea i-a spus: „A fost o năpastă, dar a trecut”. Seara am aflat că fiul meu cel mic mergea neatent cu bicicleta și, chiar la ora aceea la care sunase mătușa Galátia, intrase cu viteză sub un camion! Dar nu a pățit absolut nimic. Gherondissa ne-a explicat că a văzut scena și s-a cutremurat. Însă intervenția ei l-a salvat pe copil! Este vorba despre băiatul meu cel mai mic și finul ei de botez.

– Comunicați în continuare, și după moartea ei?

– Nu sunt vrednică, din păcate, de asemenea daruri. Cu toate acestea, am sentimentul prezenței ei. Când a plecat la Domnul, eram în Atena și nu am ajuns la înmormântarea ei. A fost imposibil, în ciuda dorinței mele de-a merge. Poate că a fost și purtarea ei de grijă, pentru că nu știu dacă aș fi putut purta… Dar în primele trei zile am văzut-o în vis – era vie! Frumusețea și revărsarea de lumină nu se pot descrie… Era și tânără și plină de lumină. M-a luat în brațe și mi-a spus cât mă iubește.

Când l-am vizitat de curând pe Părintele pe jumătate paralizat din Atena, despre care v-am vorbit, acesta m-a întrebat: „Simți prezența bătrânei Porfiria?” „Nu în mod special”, i-am răspuns. „Cum așa? Nu simți adesea o mireasmă? Și mai ales în clipe și în locuri unde nu te aștepți?” „Ba da…”, i-am spus, „dar doar pentru câteva clipe. Și nu dau importanță”. „Ea este! Te urmărește și vine să te binecuvinteze cu semnul crucii. Din experiență îți vorbesc”.

(va urma)

De pe Immorfou.org.cy

Traducere de

Mănăstirea Diaconești

 

Vedeti si:

SFINTII PAISIE, PORFIRIE, IACOV, harisma profetiei si APRINDEREA OPAITULUI pentru oamenii contemporani – extras tradus din conferinta Mitropolitului NEOFIT DE MORFOU despre marii duhovnici greci canonizati ai secolului XX (si VIDEO)

STARETA MACRINA, sfanta ucenica a sfantului Iosif Isihastul, “cea asemenea cu ingerii” (†4 iunie 1995): “Acum, când aveţi putere, faceţi ce puteţi, căci pe toate le scrie Dumnezeu, pe toate, chiar şi firul de păr; nimic nu se pierde”

Chipuri exemplare de MAICI DUHOVNICEȘTI din zilele noastre: GHERONTISSA TEOFANA, mama STARETULUI EFREM FILOTHEITUL si MAICA MARIA din AUSTEN (Olanda)

“MAICA” LAMBRINI (II), o sfântă din Grecia zilelor noastre, dăruită cu mari harisme. EXPERIENȚE ȘI VIZIUNI DUMNEZEIEȘTI LA SFÂNTA LITURGHIE ȘI SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE. “Când mergi să te împărtăşeşti, să mergi cu capul plecat şi să te gândeşti pe Cine ai înaintea ta. Nu te uita la ce face unul şi altul”

CUVIOASA MACARIA – MANGAIETOAREA SUFERINZILOR (†18 iunie 1993): “Am ajuns sa traim vremuri rele. Oamenii sunt indeobste vicleni, facatori de rele, nu se supun defel Domnului Dumnezeu… Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri. MI-E MILA DE OAMENI, PLANG PENTRU VOI TOTI”

SFANTA SOFIA, “NEVOITOAREA PANAGHIEI” de la Klisura (†6 mai): “MAICA DOMNULUI PLANGE PENTRU NOI. Genunchii ei sangereaza de la cat se roaga pentru noi… Fiti milostivi. Pocaiti-va, copiii mei… Urgia lui Dumnezeu se apropie”


Categorii

Maica Galaktía din Creta, Maici duhovnicesti, Minuni si convertiri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “GHERONDISSA GALAKTIA – O SFÂNTĂ PLINĂ DE DARURI A ZILELOR NOASTRE (I): “Ce taină ascunde această femeie?” (și VIDEO)

  1. Asemanarea acestei maici cu Sf. Porfirie imi aduce aminte de asemanarea pe cere o facea Sf. Efrem Katunakiotul intre Staretul sau si mama sa.
    Zicea ca mama sa este la aceasi inaltime duhovniceasca cu Sf. Iosif Isihastul.
    Si mama sa a umplut camera de spital cu buna mireasma cand a adormit somnul de veci.

  2. Doamne ajuta!
    Si cu Sfanta Galaktia… ce frumos.
    Ma bucur tare mult ca ati postat din nou, dupa ceva timp.
    Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca toata dragostea si nevointa.

  3. Mi-ati lipsit, nu stiu cine sunteti, cine administreaza si se nevoieste pentru acest continut, dar eu urmaresc din 2007 site ul, aveam 21 ani. Sper ca sunteti bine si ca aceasta pauza nu a fost datorata unor probleme, sau daca este asa sper ca s-au rezolvat. Si daca pe viitor veti mai posta sau NU veti mai posta asa des, va multumim pentru tot. Sunt nenumarate momente cand acest site m-a ajutat, m-a influentat in bine. Am cautat in arhiva lunile astea si m-am folosit recitind. Sper sa ramana online site ul, chiar si daca nu mai puteti posta continut nou.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate