SFINTII PAISIE, PORFIRIE, IACOV, harisma profetiei si APRINDEREA OPAITULUI pentru oamenii contemporani – extras tradus din conferinta Mitropolitului NEOFIT DE MORFOU despre marii duhovnici greci canonizati ai secolului XX (si VIDEO)

30-07-2018 Sublinieri

Fragment din conferinta parintelui Mitropolit de Morfou Neofitos despre viata sfintilor contemporani Porfirie, Paisie si Iacov, ca experienta de paternitate duhovniceasca – biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, Idaliou – 22 mai 2018:

“….vreau sa va spun cateva cuvinte si despre Sfantul Paisie ca sa termin si apoi sa puneti intrebari. Daca Sfantul Porfirie pentru mine, ca parinte, a fost indrumatorul spre parintele meu duhovnicesc (n.tr.: este vorba de parintele Iacov Tsalikis), celalalt om important din viata mea care mi-a descuiat misterele sufletului meu a fost Paisie;

Sfantul Porfirie a fost omul care atunci cand ii deschideam adancurile mele in spovedanie incepea sa bine-miroasa; imi zicea “sa nu crezi ca este de la mine, am cateva sfinte moaste aici si, atunci cand cineva face marturisire curata si nu este invins de rusine, sfintii se bucura si de aceea simti aceasta mireasma de la moaste.” Iata cum te incuraja Porfirie sa vezi si mai multe pacate inlauntrul tau…prin intermediul sfintelor moaste, nu sa te mandresti ca simti buna-mireasma, ci sa te pocaiesti si mai adanc.

Ati inteles ca Sfantul Iacov era omul care m-a ajutat sa-mi depasesc problemele psihologice pe care le aveam ca adolescent  (n.tr. pierderea tatalui, a fratelui mai mare si ocuparea de catre turci a locurilor natale), m-a ajutat sa pun temelia ca sa pot sa zidesc duhovniceste – si inca o fac si azi, Slava Domnului – acest suflet suferind de multe patimi.

Sfantul Paisie pentru mine, in mod special, dar si pt altii, a avut o dimensiune mai ales profetica. Zic unii: “ce l-a apucat pe Neofit si se ocupa de profetii si de semnele vremurilor…?” Aceasta este deoarece i-am cunoscut pe acesti oameni, nu pot sa reneg acest lucru. Ce era profetia pentru ei? Era vederea duhovniceasca pe care o aveau despre viitorul  unor persoane, al locurilor noastre si al lumii intregi. Deci un sfant nu vede doar pe cele pe care le vedem noi. Acest Sfant Paisie, la prima intalnire pe care am avut-o cu el, mi-a zis: “vino aici, tu, cel inalt”. Si m-a luat in spatele chiliei sale si a desenat pe pamant un dreptunghi si l-a impartit in doua parti egale si mi-a zis: “doua curti”. Eu aveam 20 de ani atunci. “Ce vrei sa zici, doua curti?”. “Cand vei zidi manastiri, acestea sa aiba doua curti: una in care sa intre toata lumea si una care sa fie doar pentru calugari. Vine vremea cand lumea se va agata de manastiri, dar si manastirile vor trebui sa poata sa reziste. De aceea. Cele doua curti vor servi una pentru linistea calugarilor si cealalta pentru lume, pentru marturisirea credintei si pentru intarirea credinciosilor care vor veni acolo“. “Si voi face eu, gheronda, asemenea lucruri?“. “Nu acum, mai tarziu. Cand vei deveni om al bisericii. Mai incolo…”

Asadar, am inteles atunci ca aveam in fata mea un om care nu vorbea cu Omiro (asa cum ma numeam atunci), ci vorbea cu Neofit, cu cineva pe care eu inca nu il cunoscusem. Asadar ascultam ca prostul… Si mi-a zis si altele, care inca trebuie sa se intample. Mi-a spus ceva foarte important pentru Cipru: Problema Ciprului nu este politica, este duhovniceasca. Trebuie sa mergeti in Cipru sa faceti baze duhovnicesti (manastiri) si acestea vor elimina celelalte baze (n. tr. bazele militare turcesti). Vorbea despre eliberarea Ciprului cu atata siguranta si spunea ca se va intampla din anumite circumstante care au inceput deja sa se petreaca in Siria. Spunea ca toate aceste evenimente vor face ca ortodoxia si elenismul sa straluceasca in mijlocul unor incercari foarte grele, pe care le vedem deja ca se intampla mai ales fratilor nostri greci. Si pentru Cipru, toate acestea vor duce la eliberarea noastra.

Nu este aceasta paternitatea duhovniceasca, fratii mei? Paternitatea nu este ceva ce se refera doar la mine, este ceva ce priveste familia mea, locul meu, tara mea, o traire pentru intreaga lume.

Si asa cum imi spunea  o sfanta gherondisa din Attika, pe care m-a invrednicit Dumnezeu sa o cunosc bine si sa imi daruiasca increderea ei: Sa spui oamenilor sa se roage mai intai, in veghea de noapte, “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!“. Apoi sa treaca mai departe de “mine” si sa zica: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste familia mea!”, adica pe voi, fratii mei. Apoi: ”Doamne Iisuse Hristoase, miluieste tara mea!”. Deoarece tara noastra este in pericol. Si apoi, pentru ca nu suntem nationalisti, ci patrioti, sa zicem: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste lumea Ta!” si sa te doara inima.

Vedeti cum sfintii isi deschid persoana lor (ego-ul). Cand omul traieste sfintenia lui Dumnezeu, experienta langa acesti oameni este aducatoare de lumina si sfintitoare. Eu simt ca personal, daca am o slujire (misiune) pe care trebuie sa o fac in milocul vostru si mai ales in cadrul mitropoliei mele, si o fac Slava Domnului de 20 de ani deja, este sa va impartasesc aceasta experienta a mea cu acesti oameni sfinti ai lui Dumnezeu.

Si consider un pacat din partea noastra, mai ales din partea clerului, sa auzim despre canonizarea unui Paisie, a unui Porfirie sau Iacov si sa nu cunoastem cine au fost acesti oameni. (…)

Daca vrem sa fim credibili in fata contemporanilor nostri, trebuie sa le vorbim despre sfintii de azi. M-a impresionat sa vad cum arabii crestini din Liban carora le trec gloantele prin fata ochilor zilnic, intre siiti si suniti, au in toate casele icoana sau fotografia Sfantului Paisie, toti i-au citit viata, multi stiu despre Porfirie si destui despre Iacov. Si vad in Grecia ca au auzit de canonizarea Sfantului Iacov si nu stiau nimic despre el. (…)

Vreau sa inchei spunandu-va ceea ce mi-a spus odata Sfantul Iacov. Eram in bucataria veche a manastirii Sfantului David. Afara, in curte, erau doua autocare, unul din Sparta si unul din Volos. Responsabilitatea mea era sa “numar” cafele. Imi spusese parintele: “daca vezi un autocar asta inseamna 55 cafele. Si sa mergi la bucatarie sa faci cafelele pentru pelerini.” Asadar, am vazut doua autocare, m-am gandit ca asta inseamna portie dubla de cafele. Asadar, am mers in bucatarie si l-am vazut pe parintele Iacov stand in coltul micii bucatarii. Nici nu m-a intrebat ce fac. A inceput sa imi spuna, “stii, Omire (eram inca laic pe vremea acea), mi-am facut rugaciunea si a venit diavolul si mi-a vorbit cu vocea lui pater Kiril ca sa ma insele”. Eu intre timp numaram cafelele: una, doua, trei cafele… El continua sa vorbeasca despre diavolul care l-a ispitit in rugaciune, despre ingerii pe care ii vedea in timpul Liturghiei, despre ce i-a zis Sfantului David, ce i-a raspuns Sfantul. Eu numaram cafele… La un moment dat, avand in vedere si familiaritatea pe care o aveam cu parintele Iacov, l-am intrerupt si i-am zis: “Gheronda, sunt doua autocare afara, trebuie sa iesiti sa le vorbiti. Acesti oameni nu au venit ca sa bea cafea la manastire. Au venit pentru sfintia voastra, ca sa aud un cuvant si sa ii binecuvantati.”Stiu, imi zice, stiusi continua sa imi zica multe lucruri, lucruri pe care daca le-as fi scris as putea scoate acum un “bestseller”. Eu, in sinea mea, aveam ceea ce ne invatase parintele mereu: sa nu ma gandesc la minuni, ci la oameni. Eu, in mintea mea atunci, ma ingrijeam de oamenii de afara, de oaspetii nostri. Ii zic: “gheronda, ma iertati, dar, asa cum ne-ati invatat, nu ar trebui sa mergeti afara sa-i primiti pe pelerini?”.

Atunci, parintele a devenit serios si mi-a zis: “Uite ce e, Omire, eu acum nu ii vorbesc lui Omir, ci ii vorbesc viitorului episcop al Ciprului!” Am inghetat. “Lasa cafelele! Le va face parintele Kiril”. “De ce insistati sa vorbim acum despre aceste lucruri mari?”.

Pentru ca atunci cand vei ajunge tu la varsta mijlocie – peste 50 de ani adica, acum am 56 – va fi atata intuneric in lume, atata disperare, astfel ca va fi nevoie de PARINTI care sa lumineze lumea, sa ii vorbeasca despre ce este ortodox si ce nu este ortodox, ce este adevar si ce este minciuna, ce este sfant si ce este demonic, si nu vor vorbi, copile! Putini vor vorbi. Tu vreau sa vorbesti!”.

Eu atunci am intrat in duhul parintelui si l-am intrebat: “Si ce sa le spun?” “Sa nu le spui ceva de la tine. Ce sa le spui de la tine?”. Fiti atenti cum m-a smerit parintele: ce pot eu sa spun de la mine?

Sa zici cele ce ai vazut la sfanta ta bunica, cum tinea si respecta evlavia populara, a Ciprului vechi, ce ai vazut la sfanta ta mama, ce ti-a zis Sfantul Porfirie, ce ti-a zis preasfantul Paisie, ce ai trait in spitalul de leprosi al lui Evmenie, si, daca ai vazut ceva bun si la noi aici, la prostul de Iacov – asa cum se numea pe el insusi adesea – sa zici si despre noi. Asculta, copile, in vremea cand va trebui sa vorbesti vei fi putin trecut de varsta mijlocie si vei fi ca un opait (bricheta) care insa nu va fi al tau, ci va fi al nostru, va fi al bunicii, al mamei tale, al lui Porfirie, al lui Paisie, al lui Evmenie si al prostului Iacov. Trebuie sa tii aprins acest opait si cand vei vedea un om care sa vrea putin lumina, in acea vreme oamenii se vor multumi cu putina lumina, lumina unui opait, tot ce trebuie sa faci este asa – si facea miscarea prin care aprinzi o bricheta – ce va fi al tau va fi atat: sa aprinzi opaitul nostru.

Si ce am vorbit noi azi aici nu este nimic nou si cred ca l-am dezamagit pe patrintele Mario, care se astepta in seara asta sa vorbim despre inalta teologie a sfantului Porfirie. Dar cred, parinte, ca mai ales teologia Sfantului Porfirie va fi si mai clara cand se vor termina marile razboaie, care au inceput deja si care vor creste in intensitate. Pana atunci, sa ne tinem de rabdarea acestor oameni si de credinta lor. Si asa cum zicea si un alt sfant al zilelor noastre, Sfantul Sofronie, zicea o rugaciune de mare folos pe care va rog sa o faceti si voi, mai ales de acum inainte cand toate tarile vor trece prin incercari. El zicea: “Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!” Si aceasta rugaciune poate parea foarte simpla, este insa foarte adanca. Pentru ca vine ceasul cand rabdarea pe care o avem, sau credem ca o avem, ca mostenire de la parinti sau pe care am cladit-o singuri in timpul vietii noastre nu va ajunge. Auziti? Nu va ajunge. Vine ceasul cand credinta pe care credem ca o avem, credinta mamei noastre, a bunicii sau a bunicului nostru nu va ajunge. Va fi nevoie sa avem credinta sfintilor. De aceea, va rog ca, in perioada urmatoare, sa adaugati la rugaciunea voastra zilnica si aceasta: Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!”

Si in acest fel vom fi inlauntrul credintei lui Porfirie, Paisie, Iacov, Evmenie, Sofronie si a tuturor sfintilor pe care ni i-a daruit secolul XX ca zestre pentru a ne lumina viata si in secolul XXI.

(traducere de E.P. pentru Cuvantul Ortodox)

 

“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” – Predici noi ale MITROPOLITULUI cipriot NEOFIT DE MORFOU (audio, text): “Trebuie sa stiti ca EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate”

MITROPOLITUL NEOFIT de Morfou primește sfat de la o maică sfântă să ne îndemne la RUGĂCIUNI COMUNE LA ORELE NOPȚII, pentru a putea lupta cu duhurile de DISPERARE ȘI FRICĂ și pentru că… “țara noastră este în pericol și țările tuturor ortodocșilor sunt în pericol”

O noua predica a MITROPOLITULUI NEOFIT (Cipru): “2018 – UN AN CRITIC. RECUNOASTEREA IERUSALIMULUI DREPT CAPITALA A ISRAELULUI – PUNCTUL DE INCEPERE A CELUI DE-AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL”. “Martiriul este o realitate contemporana cu noi. Se poate sa vina ceasul cel greu si deodata va trebui sa marturisim” SA CULTIVAM POCAINTA, SA CEREM CREDINTA SI RABDARE!

MITROPOLITUL NEOFIT (Cipru) despre SEMNELE VREMURILOR, apropierea Razboiului Mondial si a MARILOR CUTREMURE. Care sunt motivele pentru care ingaduie Dumnezeu nenorocirile si CE AVEM DE FACUT: “Nu Dumnezeu provoaca aceste probleme, ci pacatele oamenilor. IN ACESTI ANI, 2017 si 2018, INMULTITI RUGACIUNEA! Este foarte important sa fim gasiti in pocainta”

Omilia MITROPOLITULUI CIPRIOT NEOFIT DE MORFOU la Înălțarea Sfintei Cruci: “Cand ne rastignim prin pocainta trupul si sufletul, vom avea dreptul la Inviere si ca persoane, si ca popor”. CEA MAI MARE PROBLEMA – NU CEA POLITICA, CI LIPSA SMERENIEI SI A LUCRARII DE CURATIRE A INIMII (si audio – gr.)

OMILIA LA INTAMPINAREA DOMNULUI (2018) a Mitropolitului Neofit de Morfou (audio, traducere). MAICA DOMNULUI, MIJLOCITOAREA SI INDRUMATOAREA NOASTRA: “Va rog sa aveti si voi o relatie cu Maica Domnului, nu o relatie de interes, ci una spre izbavire”. CUM A AJUNS IN RANDUL SFINTELOR FECIOARE O MAMA CU 4 COPII – BUNICA MITROPOLITULUI?

PROFETIILE CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL despre Turcia, Grecia, Cipru si CUM INCEPE RAZBOIUL MONDIAL

“Din Siria va incepe…”. Parintele Paisie Aghioritul despre AL TREILEA RAZBOI MONDIAL (si VIDEO). PROFETII si apocrife despre DISTRUGEREA SIRIEI SI A DAMASCULUI. “Rugati-va neincetat!”

Marturiile lui Athansios Rakovalis si Ierom. Grigorios Papasotiriou privitoare la PROFETIILE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre RECASTIGAREA CONSTANTINOPOLULUI, “CARDUL CETATEANULUI” si REZISTENTA IN ANII ANTIHRISTULUI

PARINTELE PAISIE AGHIORITUL DESPRE ANTIHRIST: “Totul va deveni un spital de nebuni. Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana”

“Sa nu ne ingaduim naivitatea, sa nu dormim in opinci”. CLARIFICARI SI AVERTISMENTE NECESARE PRIVIND PROFETIILE SI FALSELE PROFETII APOCALIPTICE

“Situatia actuala poate fi remediata numai duhovniceste, nu intr-un mod lumesc”. Monahul MOISE AGHIORITUL despre PROFETICUL CUVIOS PAISIE si tendintele de rastalmacire a cuvintelor sale

Fericitul sfarsit al Cuviosului Paisie Aghioritul: MUCENICIE, ADEVARATA MUCENICIE…/ Dacă n-aş vedea anii grei ce vin, nu m-aş nelinişti atâta… Acum nu mă înţelegeţi, dar atunci mă veţi înţelege”

SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL – MÂNGÂIETORUL ÎNMIRESMAT AL CELOR ÎNDURERAȚI, “un om care sprijinea întreaga lume cu rugăciunile sale, un om asemenea marilor Părinți ai Bisericii noastre”. Mărturia Mitropolitului Atanasie de Limassol despre DARURILE ȘI MINUNILE TĂINUITE ale Cuviosului de la Panaguda

Cuviosul Paisie Aghioritul: TOATA CHEIA AICI ESTE: SA SE POCAIASCA LUMEA!

CUVIOSUL PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”

FOC SI POTOP. Ce fel de vapaie a cuprins lumea si ce este de facut?


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Mitropolitul Neofit de Morfou, Sfantul Porfirie, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “SFINTII PAISIE, PORFIRIE, IACOV, harisma profetiei si APRINDEREA OPAITULUI pentru oamenii contemporani – extras tradus din conferinta Mitropolitului NEOFIT DE MORFOU despre marii duhovnici greci canonizati ai secolului XX (si VIDEO)

  1. M-am cutremurat, bogdaproste fratilor admini si colaboratorilor fratiilor voastre, mult folos duhovnicesc aduc aceste cuvinte.

  2. “Sa nu le spui ceva de la tine. Ce sa le spui de la tine?”.
    “vei fi ca un opait (bricheta) care insa nu va fi al tau, ci va fi al nostru, va fi al bunicii, al mamei tale, al lui Porfirie, al lui Paisie, al lui Evmenie si al prostului Iacov.”
    “ce va fi al tau va fi atat: sa aprinzi opaitul nostru”.

    Cam atat putem face si noi: sa aprindem sau sa tinem aprinse opaitele inaintasilor.

  3. Superb!!! Multe mulțumiri,din toată inima!

  4. “Pentru ca atunci cand vei ajunge tu la varsta mijlocie – peste 50 de ani adica, acum am 56 – va fi atata intuneric in lume, atata disperare, astfel ca va fi nevoie de PARINTI care sa lumineze lumea, sa ii vorbeasca despre ce este ortodox si ce nu este ortodox, ce este adevar si ce este minciuna, ce este sfant si ce este demonic, si nu vor vorbi, copile! Putini vor vorbi. Tu vreau sa vorbesti!”.

    Parinti vorbesc !. Ba si tuna, duios ! Iar Admini , ceilalti ( traducere de E.P. pentru Cuvantul Ortodox), … fac ceea ce face misionarul : raspandesc mireasma Duhului..
    Iar eu de unde aflam aceasta conferinta ? Multumiri Admini, a acelor necunoscuti care raspandesc/zidesc cuvintele ziditoare ale Parintilor ..

  5. Subscriu fratilor din tot sufletul !…

  6. El zicea: “Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!” Si aceasta rugaciune poate parea foarte simpla, este insa foarte adanca. Pentru ca vine ceasul cand rabdarea pe care o avem, sau credem ca o avem, ca mostenire de la parinti sau pe care am cladit-o singuri in timpul vietii noastre nu va ajunge. Auziti? Nu va ajunge. Vine ceasul cand credinta pe care credem ca o avem, credinta mamei noastre, a bunicii sau a bunicului nostru nu va ajunge. Va fi nevoie sa avem credinta sfintilor. De aceea, va rog ca, in perioada urmatoare, sa adaugati la rugaciunea voastra zilnica si aceasta: “Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!”

    Si in acest fel vom fi inlauntrul credintei lui Porfirie, Paisie, Iacov, Evmenie, Sofronie si a tuturor sfintilor pe care ni i-a daruit secolul XX ca zestre pentru a ne lumina viata si in secolul XXI.

  7. E de lucrat, nu de comentat. Dar ce să comentez? Oare trebuie? Sau, e de folos? Credința bunicii… Da. Credinta bunicii. Iată am citit aici (in timpul serviciului), deci, iata sceşti oameni cu viață sfântă, au avut ce să spună. Dar ce spun ei nu seamănă cu ce spunem noi. Ce să spun? Păi orice aş spune eu, e sec, e gol si nu poate pătrunde în adâncul nimănui. De ce? Simplu. Pentru că nu e din adânc. Inima omului este adâncul. Comoara cea… (bună sau rea). Dar să las asta. Sa ma intorc la bunica, la credința ei. Pe bunica nu o vedeam citind -decât rugăciuni- că nu avea bibliotecă, reviste de modă sau alte asemeni. Nu avea radio, tv, smart cu fb,celelalte… . Bunica era o înapoiată… mult prea înapoiată. Nici medievală nu ajunsese cred. Da. Vorbire simplă. Cuvinte puține. Vocabular sarac şi extrem de direct. Da. Dar multe din cele spuse de ea, le regăsesc în spusele acestor oameni sfinți. Dar cum? Ea nu citea decât din cartea ei tocita si stearsa (ca pe unele pagini aproape nu se mai desluseau textele). Oameni înapoiați. Nu ştia bunica ce e telefonul (auzise, dar nu-l folosise), nu ştia cine l-a inventat, nu ştia ce-i radioul, ce-i teoria relativității, ce-i aia hemoglobina, democrația, feminismul, sexismul etc, etc. Eu cam ştiu ce-s astea. Unele chiar f.bine, chiar fff bine. Ea era înapoiată. Dar multe din ce spunea le regasesc in spusele acestor oameni sfinți. Nu ştia ce-i tv-ul şi feminismul dar ştia ce-i sfințenia. Asta negreșit. Stia că o vrea. Stia s-o caute. Stia când si pentru ce o pierde. Mintea ei era la puține lucruri. La cele ale familiei, la datoriile soției, mamei si bunicii. Ruj nu cred ca a avut vreodată. Avea anafura, aghiasma, mirul… şi o zestre uriașă de bună cuviință şi bun simț, o ruşine ce-o împovara si de la cele mai mici fleacuri. Nu ştia ce-i bosonul şi cine a fost Higs care ni l-a facut cunoscut, (nici nu știu cum se scrie acest nume), dar ştia f.bine cine a fost Iisus si sfinții bisericii. Eeee… . Oameni înapoiați. Nu? Desigur. Dar când se ruga…? Mintea ei nu era la Aspirina sau Celentano din La’sferbinți, la rochia de zi sau de seară, la cum ce atitudine și comportamet sa adopte in cutare situație sau cu cutare persoana… etc. Mi-o amintesc. Era aceeași acasă, la biserică, la magazin si când uneori venea la școală, când nu putea veni mama, la ședință. Nu-si schimba vorbirea, intonatia după oameni si împrejurări. Oameni de la țară. Simpli. Asa au fost. Asa au plecat. Lumea nu a stiut de ei si nici ei de lume. E bine? E rău? Ce dacă nu au știut unii de alții? Au plecat simpli si curați. Da. Curati. Eu… știu mult mai multe… dar nu pot face o rugăciune niciodată cum o facea bunica. Ca am vazut si am simțit ca se ruga adânc, sincer si cu simtire. Nu cerea sa-i fie bine, sa-i sporească averea, sa-i pedepsească dușmanii, ci să se mântuiască, sa fim ocrotiti de nenorociri, de rautați, de rusine şi mizerii… Sa ne pazim toți curati si sa nu ne pierdem sufletul, asta cerea. Când ajung la sfințenia bunicii? Eu nu sunt medieval. Mintea mea e cu lumea. O port cu mine si vreu nu vreu… sunt în rând cu lumea. Da, dar nu cu sfinții. Nu. Rugăciunea… E un amestec de tot ce a adunat mintea in ziua sau viața de azi. Sfințenie? Da. Trebuie. Trebuie. Dar trebuie si credit la smart, si benzină si haine la zi, si taxa la lumină, la mașină la casă, la tv, dar trebuie schimbat smartul, masina, macar parte din mobilier… ooo Doamne câte trebuie… Sfințenia (bunicii), da, trebuie si aceasta, dar mai întâi cele urgente… .Sfințenie…, a…, uite ca am citit aici… am şi comentat… . Dar cu atât pot ajunge la nivelul de sfințenie al bunicii?

  8. Iom
    Da , adevar ati scris . Cu siguranta. Asa au fost , odata, demult , vremuri apuse ..
    Sa cautam zborul sfinteniei in vremurile acestea cu o aripa..

  9. Pingback: “SA INTELEGEM ORTODOX EVENIMENTELE care se intampla. SA VA RUGATI NU DOAR PENTRU GRECIA, ci pentru toate tarile despre care veti auzi ca vor trece prin propriile lor incercari in urmatoarele saptamani si luni – si vor fi multe acestea”.
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate