CUVIOASA MACARIA – MANGAIETOAREA SUFERINZILOR (†18 iunie 1993): “Am ajuns sa traim vremuri rele. Oamenii sunt indeobste vicleni, facatori de rele, nu se supun defel Domnului Dumnezeu… Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri. MI-E MILA DE OAMENI, PLANG PENTRU VOI TOTI”

18-06-2015 Sublinieri

“Trebuie sa te rogi cu putere lui Dumnezeu ca sa te ajute sa supravietuiesti anilor tineretii”

Sv.shimonahinja Makarija

Cititi si:

***

maica Macaria

FAMILIA ORTODOXA, nr. 6 (77)/ iunie 2015:

Cuvioasa schimnica Macaria
– mangaietoarea suferinzilor
†18 iunie 1993

Incercam, numar de numar, cu un cuget oarecum pragmatic, sa va punem inainte chipurile unor sfinti de o relevanta aparte, prin viata si invataturile lor, pentru perioada in care traim – cand se cultiva antimodelul, anormalul, lepadarea traditiei. Si fiindca suferinta oamenilor pare sa se inmulteasca tot mai mult pe zi ce trece, adaugindu-se la „rautatea zilei”, am socotit potrivit sa luam aminte la pilda unei femei iesite din comun, o „patimitoare dintr-o vreme a patimirii“, care, in chip uimitor, aduce cu ea un duh mangaietor si datator de nadejde: Cuvioasa Macaria.

S-a nascut de odovania Pastilor, in 1926, iar parintii au botezat-o chiar a doua zi dupa nastere, temandu-se ca va muri. Preotul din sat, un ieromonah harismatic, a prorocit chiar atunci:

O fata buna; va trai, dar nu va um­bla“.

Desi parte a unei familii numeroase si nu prea instarite, Cuvioasa isi aminteste ca

„tra­iam ca si cum am fi fost doar doi. Nu aveam nimic altceva; aveam doar rugaciunea”.

La doar trei ani, a suferit de o boala a pi­cioarelor si nu s-a mai putut deplasa, in ciuda tuturor tratamentelor incercate. Casa fiind foarte mica, iar familia mare, fetita era silita sa isi petreaca mai tot timpul sub pat, de­venind, printr-o pronie a lui Dumnezeu, o mica „zavorata”. Tatal, care o iubea mult, se ingrijea de bunastarea ei sufleteasca: o ducea in gradina si o legana plin de caldura, si ii ci­tea din Evanghelii.

Dupa o vreme, familia a izbutit sa se mute intr-o casa mai mare, invecinata cu o baraca unde vietuiau niste monahii izgonite din ma­nastire. Alaturi de ele a invatat fetita catisme din Psaltire si cantari bisericesti.

107614Desi lipsita de bucurii lumesti, pentru ca traia o viata curata si placuta lui Dumnezeu, harul o adumbrea din belsug. Astfel, dupa ce s-a rugat mult timp Maicii Domnului sa o vindece, Imparateasa Cerurilor i s-a ara­tat in vis si a mangaiat-o. Altadata, poves­tea Cuvioasa,

„nu puteam tine minte ruga­ciunea catre ingerul Pazitor, si mult am mai plans pentru asta. «Am sa te invat eu», mi-a spus Maica Domnului. Iata cum am tinut-o minte: am vazut-o intr-un vis, iar ea mi-a zis: «Hai s-o citim. Eu am s-o citesc, iar tu o sa tii minte». A repetat-o de doua ori si am tinut-o minte. «De acum n-o sa o mai uiti nicio­data», mi-a spus ea”.

La 7 ani are loc o intamplare minunata: cazu intr-o coma adanca, pret de mai multe zile, incat familia a crezut ca a murit. Insa fe­tita era, de fapt, intr-o rapire duhovniceasca. I s-au aratat Raiul si lacasurile ceresti:

„Aici suntem lipsiti de rabdare, dar acolo, in cer, se revarsa doar bucurie. Frumusetea de acolo nu se poate asemui cu viata noastra. Ce stralucire e acolo, ce minunat!”, dar si iadul, „tinuturile mortii”, „acolo unde traiesc «intunecatii»”.

La sfarsit, Maica Domnului i-a fagaduit ca nu o va parasi niciodata – apoi copila a „inviat din morti”, spre uluiala tuturor.

„Ma rugam fara incetare”

Desi avea doar 11 ani, fetita se invrednicise de mari daruri de la Dumnezeu, primind inca de pe-atunci harisma tamaduirilor. Astfel, cu inga­duinta in duh a Maicii Domnului, oamenii din sat si din vecinatati au inceput sa-i ceara ajuto­rul. Ea le dadea apa sfintita, se ruga pentru ei, ii invata cum sa se roage lui Hristos si Maicii Sale – si cei ce veneau primeau tamaduire.

Dumnezeiasca purtare de grija se vadeste a fi cu atat mai mare cu cat acele vremuri erau unele intunecate pentru pamantul rusesc, cuprins de turbarea prigoanei bolsevice impotriva Bisericii, ce incerca sa nimiceasca orice urma de credinta crestina. Dar, prin harul revarsat de persoane pre­cum Cuvioasa, multi se intareau in credinta lor, in loc sa si-o piarda, si se apropiau de Dumnezeu.

A urmat apoi, in 1941, al Doilea Razboi Mondial. Fratii si cumnatii ei, in frunte cu tatal lor, au fost chemati pe front, iar trupele germane au ocupat curand satul. Binecuvantata fetita a scapat de la moarte din mila unui ofiter german, apoi s-a refugiat in tinuturile ramase neocupate, silita sa se descurce sigura, in ciuda handicapului:

„Eram mica si slaba. Ma varam sub un sopron sau intr-un hambar. Cand dadeam de oameni, stateam in apa pana la gat. Iarna eram lasata in frig. Sapam o gaura in zapada, ma faceam ghem si asa dormeam. Beam apa murdara, cu o coaja de mesteacan drept caus. Insfacam un pumn de zapada si o bagam in gura. Vara mancam iarba si flori. Eram imbra­cata cu te-miri-ce: numai zdrente, acoperindu-mi doar pieptul. Ma cataram pe un morman de pamant sau pe un stog de fan, unde era cald si bine, si ma rugam Domnului. Ma rugam foarte tare lui Dumnezeu, ma rugam fara incetare“.

Asa a trait doi ani, pe drumuri, pana ce Maica Domnului a ajutat-o in chip minunat si a adus-o in calea unei monahii, Maica Natalia, care a luat-o in casa sa. Aceasta a ingrijit-o pe mica orfana in anii grei ai foametei de dupa raz­boi nu doar material, ci si duhovniceste. Nu o lasa sigura nici macar un minut. O vorba spune ca „tineretea isi ia totdeauna partea sa“, dar fata a scapat de ispite:

N-am avut nici un fel de pri­eteni, si nu am stat niciodata la o masa cu altii. Trebuie sa te rogi cu putere lui Dumnezeu ca sa te ajute sa supravietuiesti anilor tineretii“.

La 20 de ani a fost tunsa in ascuns rasofora, primind numele Tihona. A trait astfel ca multe alte suflete binecinstitoare in acei ani de pri­goana, cand manastirile erau in marea lor parte inchise, nevoindu-se intr-o casa de sat, alaturi de batrana Maica Natalia. Desi era analfabeta, caci nimeni nu avusese vreme s-o invete carte, s-a rugat indelung si fierbinte Maicii Domnului si iarasi Imparateasa Cerurilor i s-a aratat si, in chip minunat, a invatat-o pe dinafara mai multe canoane de rugaciune.

Din pricina conditiilor grele de viata, suferea de multe boli; pana la 20 de ani ii cazusera toti dintii, suferea cu plamanii, iar in 1957 a facut o raceala la rinichi care a tinut-o in spital jumatate de an. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, niste oameni milostivi au ajutat-o sa depuna actele de primire a pensiei de urmas pentru tatal ei, pierit pe front. Insa cel mai mult suferea ca, datorita ne­putintei picioarelor, nu putea ajunge decat tare greu si arareori la biserica, ca sa se impartaseasca – Maica Natalia imbatranise mult, si abia izbutea sa-si poarte siesi de grija. Dumnezeu o miluia pe Cuvioasa prin oamenii care veneau sa-i ceara rugaciunile, si ii mai lasau bani si alimente. Asa a putut sa intretina casa si pe batrana maica pana la ador­mirea acesteia, la 97 de ani, in ajunul Craciunului. Dupa moartea ei, Maica Natalia i s-a aratat in vis tinerei, imbracata in alb, si i-a multumit.

„Suferinta e ceva la care ma pricep”

Makaria3Boala picioarelor i se agravase, intr-atat incat nu mai putea sta nicicum in capul oaselor, asa ca in 1976 (dupa cum ii spusese batrana sa ocroti­toare) a fost tunsa in schima mica. Dupa calu­garie, Cuvioasa era ca nascuta din nou, iar boala i-a disparut. Dupa alte cincisprezece luni, la 49 de ani, la vestirea Maicii Domnului, a primit si schima mare, luand numele Macaria. Atunci Maica Domnului i s-a aratat iarasi si i-a spus ca „o alege pentru o nevointa”: de-atunci ina­inte trebuia sa ia asupra ei suferintele si bolile tuturor oamenilor ce veneau la ea cu cereri de tamaduire, sa faca loc in inima ei intregii dureri si intristari a Rusiei si sa poarte pe umerii ei, cu smerenie, aceasta povara.

Maica Domnului, de ce ai ales o oloaga ca mine?“,

a intrebat-o.

„M-am uitat peste tot si nu am aflat pe nimeni mai vrednic ca tine. Tu esti cea aleasa“.

„Dar ce fel de aleasa pot fi eu?”

„Tu esti cea desavarsita a mea!”,

i-a raspuns Preasfanta Maica.

„Nu pricep ce inseamna desavarsita!”,

a zis Cuvioasa, si i-a pus metanie Imparatesei Cerurilor, adaugand:

Am sa primesc suferinta cu bucurie. Suferinta e ceva la care ma pricep“.

Astfel, numarul oamenilor care o cautau nu mai contenea; veneau bolnavi trupeste, dar si su­fleteste, cei tinuti de duhuri necurate si cei carora li se facusera vraji. Veneau din toata paturile soci­ale, saraci si bogati, batrani si tineri, clerici si mi­reni — rusi, ucraineni, bielorusi, tatari, evrei sau tigani, ortodocsi sau oameni fara nici o religie. Toti marturiseau ca, prin lucrarea Sfantului Duh, Cuvioasa stia despre ei mai mult decat ei insisi.

Mi-e asa de mila de oameni, ca nu pot indura… Ii cer Domnului: Da-mi sa nu mai am nimic altceva decat o coaja de paine, nu­mai ca toti ceilalti sa o duca bine. Mi-e mila de oameni, mi-e mai mila decat poti crede… Toti sunteti ai mei! Nu fac decat sa ma rog lui Dumnezeu: «Da, Doamne, sa fie mai putini oa­meni bolnavi!»“,

spunea ea adesea.

Un vizitator inedit a fost renumitul Iuri Gagarin, primul cosmonaut din lume, a carui mama era apropiata de Maica Macaria. Gagarin, pe atunci deputat in Sovietul Suprem, a indragit-o si a cercetat-o in mai multe randuri.

„Era un om simplu, un om bun, foarte bun. Simplu ca un co­pil. I-am spus: «Nu mai zbura. Nu trebuie sa mai zbori!». Nu m-a ascultat, si curand si-a gasit moar­tea. Chiar si asa, era nevinovat… asa de tanar“.

Cei ce veneau la Cuvioasa Macaria cautau mangaiere, sfat sau ajutor. Primind povata, vizita­torii ii cereau blagoslovenie pentru drumul de in­toarcere, cu sufletul impacat si linistit, si se simteau plini de o bucurie luminoasa, de parca ar fi avut aripi:

Simti o stare sufleteasca binecuvantata, ru­gaciunea se iveste neincetat in inima, iar picioarele te duc singure acasa. Esti plin de cantare, iar lungul drum se scurteaza“,

isi amintea unul dintre acestia.

„Oricine poate primi har – roaga-te numai”

Maica dadea mare atentie starii sufletesti a celor ce veneau la ea. Celor cu mintea risipita le spunea:Makaria_ic2

„inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima”.

Pe cei trandavi duhovniceste ii mustra asa:

„Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune”,

adaugand cu tristete:

„E o ne­norocire ca ma rog doar eu pentru tine. Fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.

De aceea, povatuia adesea:

„Orice s-ar intampla, roaga-te tot­deauna Domnului: «Doamne, fii cu mine! Nu ma parasi!». Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roaga-te Maicii Domnului. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni. Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune. Fiecare sa se roage asa cum poate. Trebuie numai sa crezi!”.

Pe o femeie ce nu stia sa se roage, Cuvioasa a invatat-o astfel:

„Sculandu-te din somn, cere: «Blagosloveste-ma, Doamne, sa vietuiesc in aceasta zi dupa poruncile Tale». Cand te culci, cere: «Doamne, cer pocainta pentru pacatele mele si blagoslovenie pentru somnul meu», sau «Primeste-ma, Doamne, si blagosloveste-ma in somnul ce vine»”.

Staruia mult si pentru folosul rugaciunii pentru cei morti, spunandu-le oamenilor sa se roage asa:

„Odihneste, Doamne, sufletelor robi­lor Tai adormiti (si zici numele), pentru sfintita prescura si pentru masa pomenirii, si le fa lor vesnica pomenire”.

Ii prevenea pe credinciosi sa aiba trezvie duhov­niceasca in razboiul nevazut din viata:

„Diavolii intind atatea curse, si atatia oameni cad in ele! Am vazut. Dupa ce si-au inhatat slujitorii, stau cu ochii-n patru si asteapta pana cand omul devine al lor, apoi il prind de viu in labele lor. Cand un om este la rugaciune sau la munca, nu-i fac nimic. Dar cand bea, suduie sau se bate, sunt indata acolo”.

Maica Macaria rugaciuneCelor care aveau deja o asezare duhovniceasca buna, le zicea:

Daca vrei sa dobandesti harul, trebuie sa te pregatesti ca sa dobandesti scanteia dumnezeiasca. Oricine poate primi har — roaga-te numai lui Dumnezeu, cere-I lui Hristos: «Doamne, iarta-ma si miluieste-ma». Atunci cand va fi nevoie, El va trimite harul Sau“.

Odata, cineva a intrebat-o:

Ce este rugaciu­nea curata?

„Rugaciunea curata este rugaciu­nea fara ganduri”,

a raspuns ea. O alta intrebare a fost:

Care-mi sunt cartile cele mai de folos sa le citesc?

Citeste Evangheliile, Psaltirea, cartea de rugaciuni”.

Cuvioasa vorbea adesea si despre Dreptii din vremea noastra, pe care ii cunostea in duh:

Avem multi Stalpi (ai Bisericii), foarte multi, iar ei staruie catre Domnul! Sunt atatia vazatori cu duhul! Ei sunt ascunsi de ochii strainilor, in munti, in colibe micute, asa de micute ca abia de incapi in ele, numai cu o masuta si o icoana pe perete. Ei sunt Stalpi de la pamant pana la cer! Fie ca dumnezeiestii Stalpi sa ramana in pi­cioare — caci ei se roaga pentru noi“.

Cand era intrebata despre viata de astazi, Cuvioasa ofta si zicea cu durere:

Ce putem sa fa­cem?! Am ajuns sa traim vremuri rele. Astazi nu mai e decat «vai»; dulceata nu se mai afla nicaieri. Dumnezeu a ingaduit asa. Cerul e intunecat si tuna pe pamant. Oamenii sunt indeobste vicleni, facatori de rele, nu se supun defel Domnului Dumnezeu. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca dupa voia lor. Cei ce s-au curatit de pacate frecandu-se cu nisip, asa incat sa se faca fara de pa­cat – aceia sunt cei intelepti. Acum intreg norodul a luat-o razna. Urasc cele dumnezeiesti si iubesc cele paganesti. Oamenii s-au schimbat cu adeva­rat – nu mai cred in Dumnezeu; iar daca citesc ru­gaciuni, le citesc fara bagare de seama, fara luare-aminte. Vremurile sunt pacatoase. Carmuitorii nu mai sunt pentru popor si toate se vor nimici“.

Vazand inmultirea suferintelor si bolilor printre oameni, unul din apropiatii Cuvioasei a intrebat-o de ce ingaduie Dumnezeu toate acestea.

“Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri”,

i-a talcuit ea.

*

moartea maicii MacariaIn noaptea zilei de 18 iunie 1993, acest „inger pamantesc si om ceresc” s-a inaltat la Domnul, inainte-cunoscandu-si sfarsitul:

Matuska se duce la Biserica“,

zicea ea despre Biserica Cereasca,

„acolo o sa se roage in liniste. Atunci toti va veti aduna laolalta si ma veti pomeni, slujind o Panihida. Si Matuska o sa se roage pentru voi”.

Ultimele cuvinte ale Cuvioasei au fost:

„Rugati-va si postiti! In aceasta sta mantuirea”.

Arhimandritul Ermoghen, unul din apropiatii ei, a rostit atunci:

„Maica Macaria a murit la cumpana dintre doua saptamani: Saptamana Tuturor Sfintilor si Saptamana Tuturor Sfintilor ce au stralucit pe pamantul Rusiei. Ea a intrat in randul tuturor sfinti­lor si e numarata cu sfintii Rusiei”.

Iar pomenirea Cuvioasei schimonahii Macaria dainuie nepie­ritor in inimile celor credinciosi, facandu-se implinire cuvintelor Evangheliei:

Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din Ceruri (Matei 5:16).

Sa avem parte de binecuvantarea ei!

Radu Hagiu

***

Makaria1

Mijlocirile Cuvioasei Macaria

Cel ce are dragoste pe pamant, cu ea se va muta in vesnica viata

Cuvioasa Maica Macaria a fost unul dintre acele suflete ce au urmat fara preget pildei Domnului, traind ca sa dea sufletul sau rascumparare pentru multi (Cf. Marcu 10:45). Inainte sa se mute la Ceruri, Cuvioasa marturisea:

„Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciuni. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult. Nici ochi nu mai am de atata plans. Nici nu stiti cat plange Matuska. Plang pentru voi toti, si doar atat Ii cer Domnului: «Doamne, ai mila de toti!»”,

vadindu-se a fi unul dintre cei pe care Duhul Sfant i-a ales sa se roage pentru intreaga lume, si a dat lor nesecate lacrimi”, cum spunea marele Cuvios Siluan Athonitul.

S-a facut astfel cu adevarat asemanatoare lui Hristos, iar El, in schimb, o asculta pe bine-placuta Sa Mireasa, miluindu-i pe cei ce o au de cereasca solitoare. Iata, dar, cateva marturii ale indraznelii inaintea Stapanului dobandite de Cuvioasa Macaria, prin care Dumnezeu Isi revarsa harul Sau cel atotputernic.

„Era chiar inainte de praznicul Nasterii Sfantului Ioan Inainte-Mergatorul (24 iu­nie). Am auzit un glas in vis: «A fost o fap­tura omeneasca cum nu mai este alta pe pa­mant, si nici va mai fi vreodata!». Vorbea asa de deslusit, incat cuvintele mi-au rasu­nat in urechi. M-am gandit, oare despre cine sa fie vorba? Poate despre Sfantul Ioan Inainte-Mergatorul? Dar a doua zi am aflat despre moartea Schimonahiei Macaria si am inteles ca era vorba despre ea. Am fost foarte necajita si intristata fiindca murise si nu avu­sesem prilejul sa-mi iau ramas-bun. M-am ru­gat cum am putut si m-am uitat la cer, cand deodata am vazut — Matuska, tanara si plina de lumina, venea la mine… (Galina).

*

„Eram la Kaluga cu Evdokia Sergheievna (fe­meia care obisnuia sa o imbaieze pe Matuska) si voiam sa ne ducem la mormantul Maicii Macaria. Evdokia Sergheievna a cazut la pat cu gripa si nu a mai putut merge. Matuska s-a aratat limpede Evdokiei de doua ori si i-a spus: «Bine va fi celor ce imi fac mie bine». Evdokia voia sa duca o plasa cu mancare unei calugarite ce lucra intr-o biserica. Acestei calugarite i se refuzase o pensie, iar Evdokia era ingrijorata pentru ea. Matuska a venit la ea a doua oara si i-a spus: «I s-a dat o pensie de 14.000 de ruble». Evdokia s-a simtit usurata. Indata s-a dus la biserica unde lucra calugarita si a intrebat-o: «Ai primit pensie?». Nedumerita, ea a intrebat-o pe Evdokia- «De unde ai stiut?». Evdokia a raspuns: «Mi-a spus Maica Macaria». Calugarita a zis: «Ce mare este Matuska’ Mi-au dat pensie — am primit ieri 14.000 de ruble»” (Schimonahia Maria).

*

1318613085_2„Socot de datoria mea crestineasca sa dau mar­turie de tamaduirea din timpul pelerinajului la mormantul Schimonahiei Macaria, savarsit de po­menirea ei, pe 18 iunie 1999. Dupa slujba parasta­sului de la mormantul Maicii Macaria, am baut apa sfintita de la mormant si m-am rugat asa:

«Doamne Iisuse Hristoase, pentru mijlocirile Schimonahiei Macaria, tamaduieste-mi trupul si miluieste-ma pe mine, pacatoasa».

La intoarcerea in satul Temkino am simtit ceva neobisnuit… Mi-am dat seama ca mana pe care n-o mai puteam ridica de o sapta­mana la piept, caci suferisem o fractura a vertebre­lor, a claviculei si incheieturii, nu ma mai durea. Am constatat si o scadere simtitoare a durerilor de cal­cai si o inmuiere a bataturilor din talpa. Marturisesc inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii de adevarul vin­decarii mele, si cred in puterea rugaciunilor Maicii Macaria inaintea lui Dumnezeu, si a apei sfintite de la mormantul ei” (A T.Zainkva, raionul Holm-Jirkovski, oblastul Smolensk).

*

„Am mers pe 8 noiembrie 2000 Ia Temkino, la mormantul Maicii Macaria. De acolo am luat o cutiuta cu untdelemn sfintit si o metanie. Baietelul meu Serghei (pe atunci de 3 ani si 7 luni) avea o umflatura pe piele cat o boaba de fasole si se plan­gea de dureri. Serioja mi-a cerut dintr-odata sa il dau pe rana cu untdelemn de la Maica Macaria. Ne-am inchinat de trei ori, rugandu-ne, si am ce­rut vindecare, apoi, inaintea candelei ce arde la mormant, l-am uns de trei ori cu untdelemn, in semnul crucii. Trecusera cateva zile, cand Serioja m-a rugat din nou sa il ung, si am facut-o. Au tre­cut apoi si mai multe zile, eu uitasem, dar Serioja si-a amintit: «Mami, de ce nu ma mai dai cu ulei?». Am dat sa-l ung, dar n-am mai gasit umfla­tura. Nu mi-a venit sa cred, asa ca am tot verificat, dar pielea era curata si neteda. Fiul meu se roaga acum in fiecare dimineata si seara Domnului pen­tru Maica noastra Macaria, iar pe 18 iunie 2001, de ziua adormirii ei, am mers sa-i multumesc Matuskai” (G. V.Blinova, Moscova).

*

Soacra mea, Maria Feodorovna Grubitina, pe care Maica Macaria o vindecase inca de pe cand traia de un cancer la ficat, a mers in 2000 intr-un pelerinaj la mormantul Matuskai. Inainte suferea de atacuri dese de astm bronsic, ajungand sa fie internata in stare grava la spital. Acum, cu mila Domnului, pentru rugaciunile Maicii Macaria, nu a mai avut nici un atac” (Pr. Vladimir, Smolensk).

Material realizat de Radu Hagiu

artlib_gallery-952-b

Legaturi:

***


Categorii

Cuvioasa schimonahia Macaria, Maici duhovnicesti, Minuni si convertiri, Pentru tineri, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “CUVIOASA MACARIA – MANGAIETOAREA SUFERINZILOR (†18 iunie 1993): “Am ajuns sa traim vremuri rele. Oamenii sunt indeobste vicleni, facatori de rele, nu se supun defel Domnului Dumnezeu… Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri. MI-E MILA DE OAMENI, PLANG PENTRU VOI TOTI”

  1. Doamne, ce viaţă deosebită şi minunată a avut Maica! Extraordinar! Cum a învăţat ea dragostea şi mila pentru toţi!

  2. Off topic:

    Un film rusesc (2014) despre viața unui infractor înrăit, o autoritate în lumea criminală, care a venit la credință prin boală și moartea clinică, atunci când a văzut demonii hidoși care au venit după el. Despre întâlnirea cu Hristos, pocăința îndelungată și lupta cu duhurile rele care cu nici un preț nu doreau să-l lase pe „Țâpa” al lor…
    Acum este călugăr…

    https://www.youtube.com/watch?v=aXUQEvKi93E

  3. Pingback: STARETUL EVSEVIE (EUSEBIU) GIANNAKAKIS (†19 iunie) – 20 de ani de la nasterea in cer a duhovnicului – “INGER AL MANGAIERII”, a carui “hrana era alinarea, bucuria și folosul duhovnicesc al bolnavilor”, pana ce “
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate