LA… MULTI ANI?
Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire,
Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra;
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni
Cand Dragostea-i unica vecie data noua. (…)
(Vasile Voiculescu, fragment din: Sonet CLXXXIII)
LA MULTA IUBIRE SI…. MANTUIRE!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
La Multi Ani! prieteni
Domnul sa ninga cu binecuvantari asupra voastra ca intr-o frumoasa Noapte de Craciun!
La multi ani!
Iubeste si fa ce vrei! Unde gresesc daca iubindu-i dupa masura paharului meu nimeni nu rezoneaza la iubirea mea? Iubirea mea sa nu fie benefica? Sau poate nu fac chiar ceea ce vreau?
Ma rog DOMNULUI,pentru dreptslavitorii Lui, sa daruiasca putere multa in lupta cu ispitele.Cu nevointa frumoasa si pricepere duhovniceasca, sa vietuim in pace spre mantuire,in anul nou ce a-nceput si pururea in veci.AMIN!
Cu ocazia Anului nou 2010, le urez fratilor crestini ortodocsi practicanti INTERNAUTI care activeaza pe acest site un calduros LA MULTI ANI! As dori sa fie o colaborare si partasie (chiar daca virtuala) mai stransa intre crestinii ortodocsi care activeaza si fac misiune apologetica pe internet.
Faca Bunul Dumnezeu sa avem o mai mare activitate si misiune si colaborare si relationare si comunicare si mai ales COMUNIUNE unii cu altii.
Exista si o “cominiune nevazuta” in DUH dar REALA, si nu numai una vazuta cum se intampla adesea la Liturghie sau la alte evenimente bisericesti cand ne strangem si ne adunam impreuna pentru a-L Preamari si Lauda si Slavi pe Dumnezeu si pentru a-i multumi pentru Binefacerile si Ocrotirea pe care le primim de la El…
Ar fi minunat daca am fi mai UNITI noi romanii INCLUSIV PE INTERNET in viitor si sa facem ceva in acest aceasta directie si in acest sens incepand de anul acesta in care am intrat si sa ii ajutam astfel (macar virtual…) si pe alti crestini si pamanteni sa cunoasca toate acele lucruri care trebuiesc stiute despre mantuirea sufletului si despre mantuirea care trebuie obtinuta pe pamant in timpul acestei efemere existente pamantesti care este doar o SCOALA de PREGATIRE pentru CER…
Un Sfant Parinte Rus – Episcopul Tihon de Zadaonsk – isi incepea INVATATURILE SALE pe care le-a inmanuncheat in Cartile sale care compun Seria “DESPRE ADEVARATUL CRESTINISM”, cu acest sugestiv titlu de capitol : “DESPRE CELE CE TREBUIESC STIUTE”! Sunt cu adevarat cateva (deloc putine…) lucruri si idei si invaturi si cunostiinte si informatii de baza care trebuiesc STIUTE obligatoriu ca un “BASIC ELEMENTAR” de Doctrina si IDEOLOGIE si INVATATURA CRESTINA ORTODOXA, fara de care nu putem nici sa inaintam pe calea mantuirii si nici sa devenim mai buni si mai morali…!
Sa dea Bunul Dumnezeu ca si prin intermediul acestui site Ortodox care face MISIUNE CRESTINA si MISIUNE APOLOGETICA ORTODOXA, cat mai multi oameni sa ajunga la IZVORUL CUNOSTIINTEI CELEI MANTUITOARE DE SUFLET si la SURSA si GENERATORUL (dinamul…) de LUMINA si ADEVAR care este Scumpa Noastra Ortodoxie!!
La multi ani! Doamne ajuta! Si SLAVIT SA FIE DOMNUL!
Mariana,
Numai atunci cand IUBESTI, poti sa faci ce vrei ! Nu te astepta sa rezoneze cineva in aceste vremi intoarse cu josul in sus ! Dar tu iubeste in continuare, si roaga-te Domnului, sa poti iubi in aceste conditii grele pana la capatul vietii tale.
Iubirea e benefica intotdeauna, iar ceea ce vrei, inseamna mai degraba ceea ce trebuie, deci ceea ce vrea Dumnezeu sa faci. Dar daca tu ai ajuns in IUBIREA dumnezeiasca, fa ce vrei, ca esti in voia Domnului, si nu ai cum sa gresesti tu ! Deci problema este la altii ! Mergi mai departe, si rabda pana la capat, ca sa te mantuiesti.
La multi ani cu Dumnezeu!
ce simbolizeaza melcul in arta crestina?
Noul an sa va aduca sanatate,pace in inimi, ajutor de la Dumnezeu si biruinta asupra celor potrivnici. LA MULTI ANI!
Binecuvantarea Domnului sa ne insoteasca in toate zilele ,pe care le-a scris El,in tot gandul si in tot locul! Amin!La multi si binecuvantati ani!
Preaslavind pe Dumnezeu – indraznesc sa le multumesc tuturor
celor care-au scris cu inima :”La multi ani !”
Mi-a placut raspunsul Ioanei la “iubeste si fa ce vrei” , dar la acest imperativ ar fi inca multe nuante de clarificat…
Pe scurt , raspuns DA fratelui nostru in Hristos – Vela Gheorghe …
La intrebarea Pahomiei – adaug si eu nedumerirea mea :simbolistica icoanei ce dezlegare are ? Oare ingerul Domnului tine in mainile si pe aripile sale universul spiralat , cu galaxii infinite , creat de Dumnezeul cel Necuprins [ “incat cerurile cerurilor nu pot sa-L cuprinda” ]
si in care gasim un coltisor cu lumea noastra :” La multi
ani !” pe pamant , ca pe urma intrati in vesnicie – si , atentie – daca alegeti vesnicia cu Cel PREAINALT , cu DUMNEZEUL Cerului si al Pamantului ?! chipul ingerului sau al arhanghelului lui Dumnezeu este intors spre Rasarit si chiar cununa portocaliu-aprinsa include aparitia zorilor Zilei
in care incepe vesnicia ?! [ ziua a 8- a ] Ce prefigureaza
icoana aceasta ??? Pahomia intreaba ce simbolizeaza melcul
in arta crestina … alaturandu-ma ei , si eu intreb si
as primi o bucurie in plus daca Admin ne-ar raspunde …
La multi ani , cu Dumnezeu , pe pamant si in Cer !
In icoana din postare nu credem ca este vorba de un melc sau de universul spiralat, ci de imaginea strangerii precum o haina a cerurilor, care se regaseste la Proorocul Isaia si in Psalmul 101, fiind citata si de Apostolul Pavel in Epistola catre Evrei:
“Intru început Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale; Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haină se vor invechi; Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi” (Evrei 1, 10-12).
Pentru noi, cei care asteptam ceruri noi si pamant nou (2 Petru 3,13), icoana de mai sus este, in contextul venirii celui de-al 2010-lea an, o reprezentare a cununii anului bunatatii Domnului, in aceste vremuri din urma.
Singura folosire a simbolului melcului in arta crestina de care stim este cea de la Manastirea Antim, unde apare o decoratiune in piatra reprezentand un melc tinzand cu cornitele catre o stea, incadrat de o cununa de lauri. Aceasta emblema a Sfantului Antim Ivireanul este talcuita chiar de Mitropolitului Tarii Romanesti, in versuri:
“Toata suflarea, zice prorocul,
Cante pre Domnul peste tot locul.
Si melcul, inca, coarne inalta,
Ca sa-L laudam, pre toti ne-nvata.”
Incercarea omului de a Il cunoaste pe Cel care a facut cerurile si pamantul este la fel de nebuneasca precum dorinta melcului ce nazuieste sa pipaie steaua cu cornitele sale, dar ceea ce la om este cu neputinta, va implini Domnul. Melcul este in primul rand un simbol al smereniei, tocmai pentru ca este un animal tarator si balos, considerat chiar necurat de Legea lui Moise (Levitic, 11, 30). Inaintea lui Dumnezeu, reprezentat de lumina stelei in emblema sfantului, tot omul se simte necurat, manjit de pacate, si la fel de neputincios ca un melc. Ochii nostri duhovnicesti, prin care contemplam dumnezeirea, sunt la fel de putin vazatori ca ai melcului si la fel de delicati, orice intensificare a luminii dumnezeiesti facandu-ne sa ne retragem speriati. Aceeasi frica si cutremur, precum tremurul coarnelor sensibile ale melcului, le simte cel care incearca sa se apropie de focul dumnezeirii. In plus, incetineala proverbiala a acestui animal tacut, care isi porta casa in spinare, precum monahul care face un legamant al tacerii si al neagonisirii, isi gaseste corespondenta in simtamantul oricarui nevoitor care realizeaza ca bate pasul pe loc in viata sa duhovniceasca. Statornicia si staruinta a melcului, in ciuda vitezei sale de deplasare derizorii, trebuie sa fie o pilda pentru cel care se nevoieste duhovniceste, fara a se imputina la suflet si a deznadajdui. In ultimul rand, pentru a nu cadea in alegorism, am mai putea spune ca inaltarea coarnelor melcului poate fi asemanata cu ridicarea mainilor la rugaciune si, mai ales, a ochilor nostri launtrici catre Domnul.
In concluzie, atat cat ne-am putut pricepe, credem ca Sf. Antim a ales acest simbol al melcului pentru a sublinia caracteristicile definitorii ale unei vieti duhovnicesti adevarate si, in special, ale nevointelor cinului monahal.
Multumesc , Admin , din tot sufletul dreptslavitor de Dumnezeu !
Deocamdata – mi-am notat sa caut fragmentul din Isaia si
Psalmul 101 , apoi sa caut la Evrei 1 , 10 – 12 , ceea ce
ne-ati daruit spre invatatura si folos duhovnicesc …aaa ,
am uitat de Sfantul Antim Ivireanul , insa , oricum , as fi cautat in Vietile Sfintilor …
Mereu daruiti-va timpul duhovnicesc [ si material ] celor care au atata nevoie sa invete sa mearga pe Cale !
Si Domnul este mereu cu dumneavoastra !
@Ioana …poate n-am fost tocmai explicita dar ai intuit intocmai ceea ce am vrut sa exprim. Multumesc, Ioana si te iubesc!
AM CAUTAT IUBIREA, de Costache Ioanid
Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.
Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.
Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.
Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.
Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…
-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
@Ioana …daca El poate, indraznesc si eu cu smerita smerenie, sa vreau sa pot. Doamne, ajuta neputintei mele si intareste voia mea, fie mie dupa cum voiesti. Amin
Da, primul pas spre a putea sa faci imposibilul, este a-ti dori, a vrea sa faci acel imposibil; restul face Dumnezeu, si astfel se implineste.
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! AMIN