SFANTUL PROROC MIHEIA SI PLANSUL LUI DUMNEZEU: Ma voi tangui si voi urla, voi merge descult si gol; voi scoate urlete ca sacalii si tipete ca strutii

14-08-2007 Sublinieri

Pr. Miheia

Ce aflam noi din proorocirile Sfantului Prooroc Miheia? Il aflam pe Dumnezeu intr-o ipostaza greu de inchipuit, una foarte umana. Domnul Dumnezeul nostru pare ca este aproape patetic de… deznadajduit datorita invartosarii noastre. Pentru ca a pacatui este una, dar a nu te intoarce din pacat, din invartosare, din incapatanarea voii proprii, este alta, si este pricina mortii si a nenorocirii. In acel moment, cand omul nu vrea sa vada, nu vrea sa se intoarca, rana pacatului devine fara leac, iar Domnul spune, smintindu-ne pe noi: Din aceasta pricina Ma voi tangui si voi urla, voi merge descult si gol; voi scoate urlete ca sacalii si tipete ca strutii (Miheia 1, 8 ). Ce Dumnezeu avem – ne-am putea intreba?! Unde este nobletea Lui, unde este demnitatea Lui? De ce nu sade pe tronul Slavei Sale inconjurat de Heruvimi? El coboara insa din Slava Sa si merge sa se tanguiasca, sa mearga “descult si gol” (desertandu-Se pe Sine in trup omenesc, printre noi) scotand urlete ca sacalii… Adica strigand in pustie dupa oile Sale.

Mai putem noi dormi linistiti in ale noastre cand avem un Dumnezeu care ne striga Poporul Meu! Ce ti-am facut si cu ce te-am impovarat? Raspunde-Mi!“? (Miheia 6, 5). Mai putem avea constiinta linistita, mai putem invoca “blandetea” inchipuita pentru a nu vedea unde este raul chiar si atunci cand ni se arata cu strigare, cand ni se spune explicit ca pentru pacatele noastre suntem „batuti si pustiiti” (Miheia 6, 13)?

Sa ne aducem aminte de Dumnezeul nostru, pana cand nu e prea tarziu! Pentru ca „mania Lui nu tine intotdeauna, El iubeste indurarea” (Miheia 7, 18). Si, atunci, dupa o vreme, cand ne vom fi intors din adancul inimii, cu pocainta, spre Hristos, dupa multe dureri, nascandu-ne pe noi insine, El insusi va fi pacea noastra” (Miheia 5, 4).

Sa invatam iarasi Cine este Dumnezeu si ce vrea de la noi…

Toate chipurile ei cele cioplite vor fi doborate, toata bogatia adunata din pretul desfranarii va fi arsa in foc si toate chipurile ei de idoli le voi face una cu pamantul; caci din plata de desfranata i-a adunat si in plata de desfranata se vor preface!

Din aceasta pricina Ma voi tangui si voi urla, voi merge descult si gol; voi scoate urlete ca sacalii si tipete ca strutii;

Caci rana ei este fara de leac, ajuns-a pana in Iuda, atins-a portile poporului Meu, pana la Ierusalim (Miheia 1, 7-9).

***

O! Daca ar putea cineva sa fie purtat de duhul nascocirilor si sa spuna cuvinte mincinoase, zicand: “Am sa-ti proorocesc despre vin si despre bautura cea imbatatoare”, acesta ar fi proorocul poporului acestuia (Miheia 2, 11).

***

Si am zis: “Ascultati acum, capetenii ale lui Iacov si judecatori ai casei lui Israel: Oare nu este datoria voastra sa cunoasteti dreptatea?

Ei urasc binele si iubesc raul, jupoaie pielea de pe oameni si carnea de pe oasele lor.

Si, dupa ce vor fi mancat carnea poporului meu, vor fi jupuit pielea si oasele lor le vor fi sfaramat si prefacut in bucati ca si carnea in oala, ca trupul lor in caldare,

Atunci vor striga catre Domnul, dar El nu le va raspunde si in vremea aceea Isi va ascunde fata Sa de la ei, din pricina faptelor lor celor rele.

Asa zice Domnul impotriva proorocilor care ratacesc pe poporul meu, care atat cat au in ce sa-si infiga dintii propovaduiesc pacea, dar impotriva celor care nu le arunca nimic in gura se pornesc cu razboi.

Pentru aceasta va fi pentru voi noapte in loc de vedenie si intuneric in loc de proorocie! Soarele va apune peste prooroci si ziua se va preface in intuneric (Miheia 3, 1-6)!

***

Ascultati acestea voi, capetenii ale casei lui Iacov, judecatori ai casei lui Israel, voi cei ce simtiti scarba pentru dreptate si strambati ceea ce este drept,

Care ziditi Sionul cu faradelegi si Ierusalimul cu strambatati!

Capeteniile lor fac judecata pentru plocoane, preotii dau invatatura legii pentru plata si profetii profetesc pentru bani si se sprijina pe Domnul zicand: “Domnul este in mijlocul nostru si prapadul nu va veni peste noi!”

Deci, din pricina voastra, Sionul va fi arat cu plugul ca o tarina si Ierusalimul va fi prefacut intr-un morman de ruine si muntele templului va ajunge o inaltime acoperita cu padure!(M iheia 3, 9-12)”

***

Si tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi Stapanitor peste Israel, iar obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei.

Pentru aceasta ii va lasa pana in vremea cand aceea ce trebuie sa nasca va naste. Atunci ramasita fratilor sai se va intoarce la fiii lui Israel.

El va fi voinic si va paste poporul prin puterea Domnului, intru slava numelui Domnului Dumnezeului Sau si toti vor fi fara de grija, iar El va fi mare, pana la marginile pamantului.

Si El Insusi va fi pacea noastra! (Miheia 5, 1-4)

***

Poporul Meu! Ce ti-am facut si cu ce te-am impovarat? Raspunde-Mi!

Eu sunt Cel care te-am scos din tara Egiptului si din casa robiei te-am rascumparat si ti-am trimis inainte pe Moise, pe Aaron si pe Mariam! (Miheia 6, 3-4)

***

“Cu ce ma voi infatisa inaintea Domnului si ma voi pleca inaintea Dumnezeului celui Preainalt? Infatisa-ma-voi cu arderi de tot, cu vitei de un an?

Dar, oare, Domnului Ii vor placea miile de berbeci, zecile de mii de rauri de untdelemn? Oare Ii voi da pe cel dintai nascut al meu ca pret pentru faradelegea mea si rodul pantecelui meu pentru pacatul sufletului meu?”

Ti s-a aratat, omule, ceea ce este bun si ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire si milostivire si cu smerenie sa mergi inaintea Domnului Dumnezeului tau!

Glasul Domnului striga catre cetate – si este intelept cine se teme de numele Tau -: “Ascultati, voi semintii si tu obste a cetatii!

Oare voi scapa din vedere casa celui fara de lege, comorile celui pacatos si efa cea mica blestemata?

Oare voi ierta pe cel cu cantare nedrepte si cu greutati inselatoare in sac?

Ca bogatii din cetate sunt plini de silnicie si locuitorii graiesc cuvinte mincinoase si limba lor este numai viclenie in gura lor.

Si Eu am inceput sa te bat si sa te pustiesc din pricina pacatelor tale.

Vei manca, dar nu te vei satura si foamea va roade launtrul tau; vei pune la o parte, dar nu vei putea scapa nimic, si ceea ce vei scapa, voi trece prin ascutisul sabiei.

Tu vei semana, dar nu vei secera; vei calca in teasc smochine, dar nu te vei unge cu untdelemn; vei face must, dar nu vei bea vin.

Caci voi ati luat aminte la randuielile lui Omri si la toate faptele casei lui Ahab si v-ati purtat dupa sfaturile lor, ca sa va dau pustiirii si pe locuitorii tai, batjocurii. Pentru aceasta veti avea in sarcina voastra ocara poporului Meu! (Miheia 6, 6-16)”

***

Nu te bucura de mine, vrajmasa mea, caci daca eu cad, ma scol, iar cand stau in intuneric, Domnul este lumina mea.

Indura-voi mania Domnului, caci am pacatuit impotriva Lui, pana cand El va judeca pricina mea si imi va face dreptate; El ma va scoate la lumina si voi privi dreptatea Lui.

Sa vada vrajmasa mea si sa se ascunda de rusine, ea care-mi spunea: “Unde este Domnul Dumnezeul tau?” Ochii mei se vor uita la ea, si ea va fi calcata in picioare ca noroiul de pe ulite.

Vine ziua cand zidurile tale vor fi zidite iarasi, cand nu va mai fi nici o lege din acestea. (Miheia 7, 8-11)

***

Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierti faradelegea si treci cu vederea pacatele restului mostenirii Tale? Mania Lui nu tine totdeauna, caci El iubeste indurarea.

Si milostiveste-Te iarasi spre noi si faradelegile noastre calca-le in picioare! Arunca in adancul marii toate pacatele noastre.

Pastreaza credinciosia fagaduita lui Iacob si indurarea pe care ai aratat-o lui Avraam, precum ai jurat catre parintii nostri in zilele de odinioara. (Miheia 7, 18-20)


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Egoismul, voia proprie, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “SFANTUL PROROC MIHEIA SI PLANSUL LUI DUMNEZEU: Ma voi tangui si voi urla, voi merge descult si gol; voi scoate urlete ca sacalii si tipete ca strutii

  1. Cat de sfasietaoare este tanguirea Dumnezeului nostru pentru invartosarea inimii noastre! “Caci Tu esti Domn inalt, indelung rabdator,mult milostiv si-Ti pare rau de rautatile oamenilor”

  2. Chiar! Cat de mult iL doare pentru noi!
    Imi inchipui ce simte: noi – copiii Lui, fii viitori si meniti (in virtutea B otezului, nascuti din Apa si din Duh) sa fim cetateni Imparatiei Cerurilor (cea din veac gatita noua) preferam se ne imbatam cu apa chioara si sa ne innecam ca tiganu’ la mal – asa cum au fost/au facut evreii de demult – poporul ales – asa suntem si noi, cei de azi!
    Ce rusine pe noi! Sa fim inzestrati cu atatea si sa folosim in rau darurile chiar impotriva noastra, spre pierzarea vremelnica si vesnica tragand dupa noi si pe cel de langa noi – nicicand Cain nu a bagat in mormant atat de multi Abeli din invidie; nicicand – ca-n secolul asta – Irod nu s-a bucurat d(in) Iad pentru netrebnicia fiilor ‘luminii’ care s-au facut fiii ai intunericului cel mai dinafara ucigand – in deplina cunostinta de cauza – proprii copii nenascuti, sau nascuti dar lepadati prin cine stie ce loc sau latura!
    In schimb! Stam si (ne) plangem ca este rau, ca este greu…ESTE si PREA ESTE!
    Si ma duc cu gandul la Psaltire unde, istoria se repeta cu toti fii Celui Prea Inalt (ortodocsii de azi la fel ca vreii de odinioara) primind – daca privim profetic ceea ce s-a intamplat cu toti cei ALESI dar, netrebnici – cam aceleasi batai:

    1. apropos de locurile pustii care au fost candva manoase, asa si acum: “prefacut-a raurile in pamant pustiu, izvoarele de apa in pamant insetat. Si Pamantul cel roditor in pamant sarat, din pricina celor ce locuiesc pe el” (Ps.106)

    2.Darea pe mainile neamurilor (rele, pagane ori atee) “Si i-a dat pe ei in mainile neamurilor si i-au stapanit pe ei cei ce-i urau pe ei”(Ps.105)

    Pentru ca preferam sa ‘stam in intuneric si in umbra mortii’ suntem ‘ferecati de saracie si de fier’ de cate ori Dumnezeu nu ne-a ‘izbavit pe noi’ aducandu-SI aminte de legamantul Sau, caindu-se dupa multimea milei Sale’; dar, cum orice minune tine doar 3 zile, cre(s)tinii de azi ca evreii de odinioara se intorc ‘la cele dinainte ale lor’, ‘ca porcul la troc’ si ‘cainele la propria varsatura’ devenind ‘imputinati si chinuiti de apasarea necazurilor si a durerii’ – noi IL obligam pe Dumnezeu sa ne dea BATAIE! Parca am devenit un popor de sado-masochisti: sadici cu aproapele si masochisti – in acelasi timp – pentru ca, ne place BATAIA!

    P.S. (…)
    Eu as propune mai multa atentie la rugaciune pentru cei adormiti citind Pomelnicul pentru cei vii si adormiti in fiecare zi. Asa cum s-a facut cu Psaltirea in Postul Pastelui, propun sa ne ocupam indeaproape si de asta.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate