Mitropolitul Ierotheos Vlahos despre IMPORTANTA INVATATURILOR SFANTULUI GRIGORIE PALAMA

13-03-2012 Sublinieri

“In zilele noastre există multe ediţii ale operelor Sfântului Grigorie Palama, precum şi multe studii dedicate vieţii şi învăţăturilor sale. Aceasta reprezintă binecuvântarea cu totul specială a lui Dumnezeu faţă de epoca în care trăim.

Cu toate că Sfântul Grigorie a trăit în secolul al XIV-lea, el are încă multe de spus vremurilor noastre, întrucât, aşa cum ştim, aceleaşi curente filosofice, teologice şi chiar sociale care prevalau pe vremea sa, predomină şi acum. Secolul al XIV-lea are trăsături comune cu secolul al XX-lea. De aceea, discuţiile ce au avut loc între Sfântul Grigorie Palama şi filosofii acelor vremi sunt de un mare interes şi acum. Sfântul Grigorie are foarte multe lucruri pe care omul contemporan le poate învăţa de la el. Suntem în măsură să stabilim marea importanţă a învăţăturilor Sfântului Grigorie Palama pentru triumful adevăratei credinţe, pentru monahism şi, mai ales, pentru Sfântul Munte.

1. În apărarea Ortodoxiei

Se poate observa destul de uşor marea semnificaţie a învăţăturilor sale pentru Ortodoxie în ceea ce priveşte problema atât de importantă a epistemologiei.

Atunci când spunem epistemologie înţelegem că este vorba de cunoaşterea lui Dumnezeu şi, pentru mai multă exactitate, înţelegem calea pe care o urmăm pentru a ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu.

Situaţia Ortodoxiei era destul de precară în vremea Sfântului Grigorie Palama; ea era pe cale să devină lumească şi să se transforme fie în panteism, fie în agnosticism. Adepţii panteismului cred şi afirmă că Dumnezeu, în esenţa Sa, poate fi găsit pretutindeni în natură, şi, deci, atunci când admirăm natura noi putem avea cunoaşterea lui Dumnezeu. Agnosticul crede şi afirmă că este absolut imposibil ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu doar prin simplul fapt că El este Dumnezeu, iar omul este o fiinţă limitată şi, în felul acesta, omul este complet incapabil de a ajunge la o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu.

Aflat, astfel, în faţa acestei mari primejdii, Sfântul Grigorie Palama a formulat învăţăturile fundamentale ale Bisericii cu privire la marea taină a distincţiei indivizibile dintre esenţa şi energiile divine.

Trebuie să subliniem că acestea nu reprezintă doar învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, ci ale Bisericii Ortodoxe înseşi, şi, de aceea, această teologie nu poate fi denumită Palamism. Mulţi Părinţi au făcut referiri cu privire la deosebirea dintre esenţă şi energii. O aflăm în Biblie, la primii Părinţi Apostolici, la Părinţii Capadocieni şi, mai ales, la Sfântul Vasile cel Mare şi la acel mare teolog, sintetizator al învăţăturii de credinţă ortodoxe, Sfântul Ioan Damaschin.

Sfântul Grigorie Palama, având cunoştinţe teologice impresionante, a dus mai departe aceste învăţături deja existente şi a ilustrat dimensiunile şi consecinţele lor practice. Este foarte important faptul că această deosebire a început să fie luată în consideraţie odată cu discuţiile referitoare la Sfântul Duh. Filozoful calabrit, Varlaam, susţinea faptul că noi nu putem cunoaşte ce este Sfântul Duh, mai ales purcederea Sa şi trimiterea Sa de către Fiul. In faţa primejdiei agnosticismului, Sfântul Grigorie Palama a afirmat că purcederea reală a Sfântului Duh de la Tatăl reprezintă un lucru diferit faţă de trimiterea Sa de către Fiul. Astfel, deşi nu cunoaştem esenţa Sfântului Duh, noi cunoaştem energiile Sale.

Întreaga viaţă duhovnicească este rezultatul şi rodul energiilor Sfântului Duh. De aceea, Sfântul a afirmat că noi nu putem participa la esenţa divinităţii, dar noi putem cunoaşte şi ne putem împărtăşi de energiile Sale.

Aşa cum afirmă marele teolog al învăţăturii de credinţă drept măritoare, Sfântul Ioan Damaschin, noi putem observa cele trei feluri de uniri ale divinităţii:

  • unirea în esenţă a Persoanelor Sfintei Treimi;
  • unirea în substanţă, în Persoana lui Hristos între naturile divină şi umană;
  • şi unirea prin energii, între Dumnezeu şi om.

În acest mod, Sfântul Grigorie păstrează adevărata învăţătură a Bisericii.

Dacă pe vremea Sfântului Atanasie cel Mare, oamenii se îndoiau de divinitatea lui Hristos, pe vremea Sfântului Grigorie ei aveau îndoieli în ceea ce priveşte energiile divine. Ei afirmau că energiile divine sunt create.

De aceea în imnul de slavoslovie al Sfântului, noi cântăm:

Luminător al Ortodoxiei, sprijinitor şi învăţător al Bisericii, frumuseţe duhovnicească a călugărilor, apărător neîntrecut al teologilor…”.

2. În slujba monahismului

Învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscop al Tesalonicului, au o mare importanţă şi pentru monahism. In imnul de slavoslovie la care ne-am referit mai sus, cântăm: “frumuseţe duhovnicească a monahilor”. Pe vremea sa, filosofii, conduşi de Varlaam, se îndoiau de importanţa monahismului tradiţional, ca şi de modul de viaţă al monahilor, mai ales faţă de cel al aşa numiţilor isihaşti. Aceasta s-a datorat diferenţei de păreri de ordin teologic. Varlaam afirma că partea cea mai nobilă a omului, cu ajutorul căreia el poate ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, este raţiunea, şi numai raţiunea este unicul instrument prin intermediul căruia se poate accede la cunoaşterea lui Dumnezeu. Aşa încât el a ajuns la concluzia că filosofii Greciei antice, care făceau apel îndeosebi la raţiune, au ajuns la o mai mare cunoaştere de Dumnezeu decât Profeţii, care dădeau atenţie lucrurilor exterioare, revelaţiilor şi viziunilor. El punea un deosebit accent pe valoarea filosofilor opusă celei a Profeţilor, pe valoarea gândirii umane opusă vederii Luminii necreate pe care au experiat-o cei trei Apostoli pe Muntele Tabor. Aceasta, desigur, a avut implicaţii deosebite asupra monahismului ortodox şi tradiţional. Dacă învăţăturile lui Varlaam ar fi fost corecte şi ar fi prevalat în cadrul Bisericii, s-ar fi acordat prioritate raţiunii şi filosofiei, monahismul tradiţional nu ar mai fi fost luat în consideraţie şi am fi ajuns la agnosticism.

Dar Sfântul Grigorie ne-a arătat în învăţăturile sale că Profeţii şi Apostolii se situau deasupra filosofilor, că mijlocul pentru a obţine cunoaşterea lui Dumnezeu nu este raţiunea, ci inima în sensul ei pe deplin biblic: şi anume că Dumnezeu nu se descoperă raţiunii umane, ci se revelează inimii sale şi că adevărata cale de cunoaştere a lui Dumnezeu este cea isihastă, care este descrisă în Sfintele Scripturi şi a fost experiată de către toţi sfinţii. Deci el a arătat foarte limpede că modul de viaţă monahal, adică metoda rugăciunii, pe care aceştia o urmau, conduce la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu.

Este caracteristic faptul că una dintre primele scrieri ale Sfântului Grigorie, care reprezintă, de asemenea, opera sa fundamentală şi poartă titlul “Despre sfinţii isihaşti”- se referă la cele trei subiecte fundamentale asupra cărora se medita pe atunci. Unul este marele subiect al educaţiei, care se confruntă cu problema superiorităţii presupuse a filosofilor faţă de Profeţi şi a filosofiei faţă de adevăratul drum spre cunoaşterea lui Dumnezeu.

Al doilea este tema rugăciunii minţii şi se ocupă cu tot ceea ce se leagă de aceasta, în vreme ce al treilea îl reprezintă subiectul Luminii necreate. Tema crucială a teoriei expusă de Sfântul Grigorie este aceea că Lumina pe care o văd sfinţii este necreată. Adică, nu este o problemă a energiilor create, ci este vorba de energiile necreate ale lui Dumnezeu.

Izvorul acestei scrieri îl reprezintă monahismul ortodox tradiţional fiind intitulată “Despre sfinţii isihaşti”. Astfel, putem observa marea importanţă a scrierilor Sfântului Grigorie pentru monahismul ortodox.

[…]

Am afirmat la început că opera Sfântului Grigorie Palama este paralelă cu a noastră. Acest lucru este foarte important şi vrem să punem un deosebit accent pe această latură.

Mai întâi, observăm o căutare accentuată a lui Dumnezeu pe zi ce trece. Mulţi oameni caută să afle şi să posede adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Unii, deoarece nu merg pe adevărata cale care conduce la cunoaşterea lui Dumnezeu, se descurajează şi ajung să-L nege pe Dumnezeu. Alţii, în loc să-L descopere pe adevăratul Dumnezeu, descoperă diferiţi idoli, cărora Ii se închină. Ca atare, idolatria este prezentă chiar şi în vremurile noastre.

Apoi, se observă existenţa, chiar printre creştinii ortodocşi, a două mari curente. Oamenii se împart în două mari categorii:

  • Prima categorie îi cuprinde pe cei ce pot fi numiţi pe bună dreptate adepţii lui Varlaam, care acordă prioritate raţiunii ei cred că în acest fel vor rezolva multe probleme, inclusiv prima şi cea mai importantă, adică cunoaşterea lui Dumnezeu.
  • A doua categorie îi cuprinde pe aceia care, precum Sfântul Grigorie Palama, situează inima în centrul vieţii lor duhovniceşti – inima în înţelesul deplin acordat ei de către Tradiţia Biblică – Patristică.

Ei urmează metoda care a fost experiată de către toţi Sfinţii Bisericii noastre. Ei s-au învrednicit de a atinge adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi, desigur, adevărata comuniune cu Dumnezeu.

Astfel, astăzi, există două mari curente, două moduri de viaţă.

Şi, deoarece Biserica îl recunoaşte pe Sfântul Grigorie Palama drept un mare teolog, iar învăţăturile Sale aparţin Bisericii, noi suntem chemaţi să urmăm această cale.

Tot ceea ce urmează va reprezenta viaţa şi învăţăturile Sfântului, adevăratul mod de viaţă, precum şi teologia Sfântului Grigorie, care, în realitate, reprezintă teologia Bisericii. Atunci când vom urma învăţăturile Sfântului Grigorie, vom putea rezolva multe probleme esenţiale cu care suntem permanent confruntaţi.

(din: Mitropolitul Ierotheos Vlahos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 17-23.

ARTICOLUL INTEGRAL LA: Pemptousia: Importanţa învăţăturilor Sfântului Grigorie Palama

Legaturi:


Categorii

Calugaria / viata monahala, Dogme/ erezii, Duminica Sfantului Grigorie Palama, IPS Hierotheos Vlachos, Sfantul Grigorie Palama, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

52 Commentarii la “Mitropolitul Ierotheos Vlahos despre IMPORTANTA INVATATURILOR SFANTULUI GRIGORIE PALAMA

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: EVANGHELIA MANGAIERII SUFLETELOR. Predica Parintelui Aldea despre MIJLOCITORII NOSTRI si despre CUM SE APARA DREAPTA CREDINTA (si audio) -
  2. Am inteles din aceasta importanta predica(ca la scoala),ca pentru cei care nu recunosc dumnezeirea Domnului Hristos si nu se impartasesc de darurile Sfantului Duh,existenta pare absurda si de neanteles.Ei se rezuma doar la bucuriile materiale ale acestei lumi trecatoare,negasind sensul
    vietii(sarmanii!). Cu cat cineva este mai aproape de Domnul Iisus,cu atat de mult gaseste sensul vietii.
    Cel care nu-L cunoaste pe Hristos Domnul,percepe numai elementele negative din viata,zonele umbrite fara a descoperi vreun sen in suferinta si necazurile care nu pot fi ignorate,si totul pare a fi ceva absurd.Prin Hristos Lumina Lumii Care straluceste atat in ansamblul Creatiei Sale,cat si in al fiecareia, individual,capata un inteles,depasind ratiunea (lui Varlaam).Aceasta nu inseamna ca cei luminati de har vor reusi sa talmaceasca toate aspectele existentei,toate tainele si toate le sunt clare dar Domnul Hristos spune ca nu vor umbla in intuneric cei care Ii va urma Lui,ci in lumina.
    Dar cel mai trist este ca Lumina a venit in lume iar oamenii iubesc intunericul mai mult Lumina.Caci faptele mele/noastre sunt rele,iar cel care face fapte rele,nu iubeste Lumina ca faptele mele/noastre sa nu se vadeasca.
    Doamne,lumineaza-mi intunericul!

  3. Am si eu o intrebare. Lumea materiala (copacii, pamantul,apa, etc.) este creata tot din energiile necreate? Multumesc anticipat.

  4. @Liviu
    La intrebarea dvs.,m-am grabit sa deschid cartea Sf.Luca”Puterea inimii”amintindu-mi ca citisem ceva de genul intrebarii pe care ati pus-o si am gasit ceva,care sper sa va lamureasca:
    “In rugaciunea catre Duhul Sfant Il numim” Datator de viata” si daca in lumea anorganica este atat de evidenta prezenta Sfantului Duh,atunci desigur ca si plantele si animalele trebuie sa fie considerate insufletite.Cel mai raspandit dar al Duhului Sfant este darul vietii,si acesta,desigur,este caracteristic nu doar animalelor,ci si plantelor.
    Plantele,cu intreaga lor faptura,percep cu aviditate LUMINA,aerul,umiditatea,de care depinde intreaga lor viata…..
    Daca intoarcem o frunza de vita de vie cu partea inferioara catre lumina,atunci ea se va rasuci cu indarjire ca sa expuna la lumina partea sa superioara…..
    Sunt cunoscute manifestarile de somn ale plantelor,cand funzele se indoaie sau se pliaza ,florile isi pleaca corola si se inchid.
    Seara,pe un camp inflorit,multime de floricele se intorc catre soare,de parca i-ar inalta Lui Dumnezeu o rugaciune de seara,iar dupa asfintit adorm adanc,pentru ca dimineata,indreptandu-se spre rasarit,sa intampine iar soarele cu rugaciunea diminetii,plina de bucurie(vezi si minunea Sf.Nectarie savarsita la intrebarea unei maicute :.ce inseamna ultimul verset din psaltire:”Toata suflarea sa laude pe Domnul)
    Mireasma florilor este ofranda adusa Lui Dumnezeu.Florile sunt cadelnite.Nuferii se deschid larg sub cerul senin,se indulcesc de lumina si aer,isi aduna petalele si se cufunda atunci cand innopteaza
    Doamne ajuta!

  5. Multumesc ptr raspuns. Sunt foarte incurcat in idei, am citit in unele lucrari ca Dumnezeu a creat lumea sensibila din nimic, iar in alte scrieri se spune ca prin energiile necreate a fost adusa lumea la existenta. Daca ma ti putea lamurii va si profund recunoscator

  6. @ Liviu Ion: Cum adica “din energiile necreate”? Noi credem limpede ca Dumnezeu a creat lumea “din nimic”. Daca este vorba de “prin”, atunci poate ca se poate spune asa si se potriveste si citatul dat de Adriana.

    Dar sa mai zica cineva care stie mai bine.

  7. @ Liviu Ion: Cele doua nu se contrazic. Ortodocsii cred ca Dumnezeu a creat lumea din nimic, spre deosebire de unii pagani care credeau ca o divinitatea sau alta a facut lumea dintr-o materie preexistenta. De asemenea, ortodocsii cred ca Dumnezeu a creat lumea prin energiile sau lucrarile dumnezeiesti, ca pe un lucru deosebit de fiinta Sa, asa cum omul cand creeaza un lucru se foloseste de mainile lui, spre deosebire de alti pagani care credeau ca o divinitate a creat sau produs lumea ca pe ceva care tine de fiinta sa, adica asa cum de exemplu o scoica isi construieste cochilia.

    Daca nu ar exista energiile dumnezeiesti prin care nu numai ca Dumnezeu a creat lumea, ci spunem ca o si tine (adica lumea, prin sine, nu ar putea sa-si mentina existenta nici macar o fractiune de secunda, ci Dumnezeu trebuie sa o tina in existenta), ar fi o prapastie de netrecut intre lumea creata si Dumnezeu, care este (desigur) necreat. Nu ma pricep sa spun daca Dumnezeu ar fi putut crea lumea si fara energii, insa cu siguranta nu ar fi putut sa ii sfinteasca pe oameni si sa ii uneasca cu Sine in Biserica. Harul primit prin Sfintele Taine, de exemplu, este o asemenea energie dumnezeiasca.

    @ admin si ceilalti cititori: Sper ca nu sunt greseli; daca sunt, indreptati, va rog.

  8. Nu stiu ce sa spun…dupa mintea mea cea intunecata,gandesc ca daca Dumnezeu este necreat,inseamna ca toate energiile Sale sunt necreate.Mai mult,stiu ca aceste energii necreate sunt de mai multe feluri;
    Puterea Sa Cea atotlucratoare,Puterea Sa atotstiutoare,Puterea Sa Sfintitoare,Puterea Sa atotvazatoare,Puterea Sa atotcuprinzatoare.Toate aceste puteri izvorasc din Fiinta Sa.Prin ele Dumnezeu trimite darurile Sale cele necreate la toata zidirea.Iar acest nimic din care afost creata lumea sensibila,a fost necreat.Nu stiu daca gresesc,asa am inteles eu..oricine care stie mai mult,ma poate corecta.Si eu sunt foarte curioasa.

  9. Va multumesc mult.Usor,usor incep sa inteleg ,nu faceam distinctia dintre “din energiile” si “prin”. Doamne ajuta!

  10. @ Carmen
    :)) Mersi, uitasem de ea.

  11. Dincolo de gluma, sunt invataturi de credinta ortodoxa pe care ar trebui sa le stim cu totii; unde altundeva putem gasi invatatura despre crearea omului, a lumii vazute si nevazute, a relatiei noastre cu Dumnezeu, daca nu in dogmele ortodoxiei? Nu este o lectura rezervata doar celor initiati, pentru noi, oameni obisnuiti, ea este mai degraba un indreptar al vietii ortodoxe. Sau, cel putin, ar trebui sa fie.

  12. Dupa multi ani de studii am ajuns la parerea ca noi incercam sa intelegem (descoperim) natura si manifestarile ei – si nu sa inventam ceva (de fapt toate sunt create deja si nu mai e nimic de inventat).

    Einstein, prin celebra lui formula E=m*c^2, a ajuns (e parerea mea) la o concluzie EXTRAORDINARA. Energia si masa sunt proportionale iar legatura o face viteza luminii (Luminii). In ceea ce priveste aplicarea acestei teorii pe Pamânt viteza luminii este o constanta bine definita. Dar in schimb in ceea ce priveste aspectul spiritual – religios aceasta viteza a Luminii poate sa varieze. Deocamdata nu vreau (pentru ca simt ca ma depaseste subiectul) sa discut de variatii negative (evit discutiile despre anti-materie respectiv despre energie negativa) ci doar de variatii de la zero la +infinit. In felul asta energia se poate transforma in masa, respectiv masa se poate transforma in energie, iar la limita aceste transformari sunt complete.

    Teoria lui Einstein in care viteza luminii este “fixata” se poate aplica la energia electrica, magnetica, …, deci o energie fara “constiinta”, o energie “oarba”. Insa in cazul in care vorbim de Lumina apare o energie “inteligenta”, “constienta” (DUHUL SFÂNT). Prin intermediul acestei formule (care ofera o relatie calitativa si nu cantitativa) putem ajunge la manifestarile descrise de Biblie respectiv de Iisus Hristos.

    – “Şi a zis Dumnezeu: “Să fie …!” Şi a fost aşa”
    – Zamislirea respectiv nasterea lui Iisus au fost “minunate”, fara sa se strice “pecetile” Sfintei Fecioare Maria.
    – Iisus Hristos a vindecat prin Credinta si Cuvânt (o alta forma de energie?) multi bolnavi, paralitici, orbi din nastere
    – Inainte de vindecari, Iisus verifica nivelul credintei celui din fata Sa (oare de ce?).
    – Tot prin credinta s-au facut vindecari minunate (e.g. femeia cu scurgere de sânge de 12 ani) fara interventia directa a lui Iisus
    – Invierea lui Lazar a fost facuta dupa 4 zile de la ingropare când “a inceput deja sa miroase”.
    – Invierea lui Iisus este cea mai mare minune a acestei transformari a masei in energie. Dupa spusele unui parinte, Petru a ramas fara grai la mormântul Domnului si a fost convins de invierea Lui când a vazut giulgiul in mormânt. De ce? Evreii obisnuiau sa infasoare trupul celui mort intr-o pânza imbibata cu diverse substante care in timp se intareau. Când Petru a vazut giulgiul intarit deja si nestricat a realizat cu adevarat ca Iisus a inviat, ca a trecut prin giulgiu fara sa-l strice.
    – Dupa inviere Iisus in intrat la ucenici prin usile inchise.
    – Daca avem credinta cât un bob de mustar putem sa mutam muntii din loc (sa ne amintim de acel sfânt care a spus muntelui sa stea pe loc ca nu i-a poruncit inca nimic)
    – …

    Mai sunt multe asemenea exemple din Sfânta Scriptura. Ideea e ca trebuie sa ajungem sa obtinem aceasta credinta (Sf. Serafim de Sarov: “scopul vietii e dobândirea Duhului Sfânt”) ca sa putem sa ajungem din oameni pamântesti – fiinte ceresti, fii ai lui Dumnezeu.
    Prin aceasta credinta uriasa au ajuns sfintii parinti sa traiasca doar cu foarte putina hrana, sa posteasca zile in sir fara ca trupul pamântesc sa-si ceara tainul (“Scris este: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.)

    Noi, ca oameni, nu putem sa cuprindem cu ratiunea noastra slaba toate cele ale lui Dumnezeu. De aceea ni se cere credinta! (Pr. Arsenie Boca: “credinta e un risc, o asceza a ratiunii”).
    Prin transformarea noastra putem sa ajutam pe cei din jurul nostru. Cum!? NU STIU rational dar CRED asta! Stiu insa si cred ca Duhul Sfânt este nemincinos: “barbatul necredincios se mântuieste prin femeia credincioasa” chiar daca se spune ca “cei pacatosi se vor duce in iad”. Si iar: “Daca veti face voia Mea – ma voi milostivi de voi pâna la al miilea neam”.
    Ma gândesc de asemenea la Sfântul Maslu, la rugaciunile Bisericii pentru noi, …

    Dupa aceasta scurta prezentare “stiintifica” pot sa spun ca “totul e desertaciune” si ca Fericirile sunt mai importante decât toata stiinta si toata cunoasterea. Fara mila Domnului (oare nu e si asta o forma de energie necreata?) nu putem sa facem sau sa fim NIMIC!

    Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

  13. Nu stiam ca se gaseste online lucrarea parintelui Staniloae! Foarte folositoare, multumesc!

  14. @un calin – tm
    “Prin transformarea noastra putem sa ajutam pe cei din jurul nostru. Cum!? NU STIU rational dar CRED asta!”

    Tot Sf.Serafim de Sarov a raspuns:
    “…trebuie sa faci negot duhovnicesc intru virtute. Imparte darurile harului Duhului Sfant celor care au trebuinta de ele, asa cum o lumanare aprinsa ce arde cu foc pamantesc da lumina si aprinde alte lumanari, pentru a-i lumina pe toti cei din alte locuri, fara a-si slabi lumina ei. Daca astfel este cu focul pamantesc, ce vom spune despre focul harului Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu? Pentru ca bogatia pamanteasca, impartind-o – scade, dar bogatiile ceresti ale harului lui Dumnezeu cu cat sunt impartite, cu atat mai mult sporesc intru cel ce le imparte.”

    http://serafimdesarov.trei.ro/

  15. Se spune ca nimeni nu se poate mantui singur. Avem nevoie unul de celalalt pentru ca impreuna sa putem invata lectiile date noua. De cele mai multe ori insa ne slefuim unul pe celalalt, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Dar dintr-o singura lectie data de Dumnezeu unuia dintre noi, sunt cel putin doi care vor avea de invatat din ea. Oricare ar fi ea.

    Poate pentru ca nu exista raul absolut, in orice manifestare a lui existand si o mica samanta a binelui.

  16. Dupa lupte seculare care au durat toata ziua, mi am amintit ca stiu raspunsul, il citisem undeva (nu mai stiu unde) :lumea este precum rugul aprins pe care la vazut Moise. Ardea dar nu se mistuia. Energiile Lui Dumnezeu sustin creatia, venita la existenta din nimic, dar nu se amesteca cu ea. (Sper ca nu spun prostii…)

  17. @ admin: A fost gresit comentariul despre nimic (penultimul)? Ca n-a aparut.

  18. @Ana Elisabeta:

    Nu eram pe internet, se mai intampla sa lipsim scurte perioade in rastimpul celor 24 h :).

  19. @ admin: Nu era o critica, era o nedumerire, faptul ca a aparut unul mai recent si acela de dinainte n-a aparut. Ma intrebam daca poate am spus ceva gresit, pentru ca as vrea sa stiu. 🙂

  20. @ Liviu Ion: Atat cat ma pricep eu, pare corect. Si e foarte frumoasa comparatia cu rugul, de care nu stiam.

    Liviu Ion, arhitectul? Ca poate ne cunoastem. 🙂

  21. @ Ana Elisabeta: Nu, nu sunt arhitect

  22. Eu inca tot aici am ramas.Din ce am mai citit si eu scriu, ca cel mai important scop al vitii crestinului este urmarirea indumnezeirii cu harul Lui Dumnezeu cel necreat.
    Daca Dumnezeu nu ar avea energii si ar fi doar esenta,nu ne-am putea uni cu El,deoarece esenta Lui este infricosatoare si inaccesibi la omului dupa spusa:”Nu va vedea omul fata Mea si sa fie viu”.
    Iar daca ne am putea uni cu esenta Lui Dumnezeu,am deveni si noi dumnezei dupa esenta si nimic nu ar mai fiu dumnezeu,iar daca Dumnezeu ar avea numai esenta divina,fara energii,ar ramane un Dumnezeu inchis,lipsit de comuniune cu faptura Sa.
    Prin aceste energii necreate, Dumnezeu a creat lumea si continua(inca) sa o sustina.
    Cu energiile Sale Dumnezeu il lumineaza pe om,il sfinteste(dupa caz) si apoi il indumnezeieste.
    Prin aceste energii Dumnezeu intra in natura si viata omului prin liber consimtamant si merit.
    Energiile dumnezeiesti nu au esenta Lui si de aceea il indumnezeiesc pe om,sunt si ele Dumnezeu dar fara de esenta.
    Doar prin energiile necreate ale Lui Dumnezeu,ne putem uni cu El si putem avea comuniune cu El fara sa ne identificam cu Dumnezeu,asa cum s-ar intampla daca ne am uni cu esenta Lui.
    ACEASTA ESTE MAREA TAINA A CREDINTEI ORTODOXE.Acesta taina nu o pote primi ereticii,cei care nu fac nicio distinctie si nu vorbesc despre indumnezeire.
    Deci,acesta este scopul vietii noastre:unirea cu Dumnezeu.
    Sufletul omului plasmuit dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu,tanjeste dupa Dumnezeu si inseteaza sa se uneasca cu El,asa cum bine vedem in Vietile Sfintilor.
    Oricat de bun este omul si de moral,daca nu-L afla pe Dumnezeu si daca nu se uneste cu El,nu capata odihna.Insusi Dumnezeu a pus aceasta sete sfanta in om.
    Omul are in el puterea dragostei pe care o primeste de la Creatorul Sau(ce dar sublim!),pentru a iubi cu adevarat,asa cum Dumnezeu iubeste lumea Sa.
    Daca omul nu ar avea chipul Lui Dumnezeu inlauntru sau,nu ar putea cauta prototipul sau .El este prototipul,iar chipul cauta prototi pul si numai atunci cand il afla se odihneste in el.
    Sfantul Grigorie Palama a demonstrat prin operele si viata sa, ca dupa multa nevointa,curatie de patimi si rugaciune multa,omul este vrednic de a se uni cu Dumnezeu.Acestia,mai tarziu au marea resplata de a vedea lumina necreata pe care au vazut-o Sf.Apostoli pe muntele Tabor si sunt si ei vazuti in aceasta lumina a Lui Dumnezeu.Aceasta este slava Lui Dumnezeu,stralucirea Lui,LUMINA INVIERII LUI HRISTOS DOMNUL.
    Sfantul GRIGORIE PALAMA a propovaduit ca, viata in Hristos nu este doar moralizarea omului,ci indumnezeirea lui,care inseamna vederea Lui Dumnezeu prin energiile Sale necreate.De aceea ii datoram multa recunostinta acestui Sfant iluminat de Dumnezeu.
    Sfintii Parinti spun ca numai prin Biserica putem ajunge la indumnezeire.Dar indumnezeirea este un dar a Lui Dumnezeu celor
    vrednici si deschisi/capabili sa-l primeasca si sa-L pastreze prin consimtamant. Conditiile care duc spre indumnezeire studiate de Biserica sunt in primul rand:smerenia,asceza,Sfintele Taine si rugaciunea.Dar si noi prin nevointa pocaintei si a implinirii sfintelor porunci,putem dobandi binecuvantarea Lui Dumnezeu pentru a ne bucura impreuna cu El atat aici cat si in viata vesnica.
    Sa slavim pururea pe Dumnezeu pentru acest mare dar,care este darul dragostei fata de creatia Sa,si sa ne straduim sa raspundem la chemarea Sa,caci doar pentru aceasata S-a facut om si a murit pe Cruce.AMIN!

  23. @ Liviu Ion: Era putin probabil, fiind totusi un nume destul de des intalnit, dar m-am gandit sa intreb.

  24. Dragii mei, îndrăznesc să spun şi eu câteva cuvinte. Înlăuntru nostru setea de viaţă are una din componente, setea de cunoaştere. Ne vin întrebări care depăşesc capacitatea noastră de a ne răspunde şi nu numai a noastră. Cunoaşterea (la câtă s-a ajuns) lasă mari şi multe întrebări fără răspuns, unele răspunsuri nu mulţumesc, unele sunt incomplete, multe s-au dovedit greşite. Cunoaşterea este o componentă esenţială a vieţii care dă calitatea, intensitatea şi direcţia ce şi-o împropriază viaţa prin alegere liberă. Suntem liberi să cunoaştem să căutăm.
    De noi depinde ce vrem să cunoaştem şi ce căutăm să cunoaştem şi ( esenţial spun eu ) cu cine o facem. Dumnezeu ne-a dat libertate, ne-a spus despre creaţie şi despre sine atât cât a terbuit ca să ne fie de bază pentru cunoaştere şi să ne dea şi un ghid căutării. Ce a vrut omul şi omenirea să ştie vedem fiecare. Dacă am ales greşit sau nu este o mare întrebare. Altul este însă necazul şi mă refer la faptul că odată ce cunoasterea ne spune că un anume lucru este rău, periculos, cu consecinţe letale pentru ins, pentru societate, pentru viaţa planetei, nu ne face măcar să înţelegem că suntem pe un drum greşit . Domnul Hristos cu delicteţea-i divină ne-a spus ce să căutăm şi cu cine s-o facem. Cred că este de prisos să amintesc că vorbea de împărăţia şi dretatea lui Dumnezeu şi că aceasta este înlăuntru sufletelor noastre. Omenirea caută înafară şi numai înafară. Ce împărăţie şi ce dreptate găsim afară se vede şi mai ales se simte pe pielea fiecăruia. Necazul este că acolo unde a ajuns cunoaşterea nu l’a găsit pe Dumnezeu cu mijoacele ce din aşa cunoaştere şi le-a creat, ci doar creaţia care îi vorbeşte (ca unui surd) despre.El. Duhul Sfânt, Duhul înţelegerii, ne dăruieşte ( în măsura în care îl dobândim) adevărata cunoaştere. Sfântul Iisac Sirul în Filocalia 10 vorbeşte despre cele trei trepte ale cunoaşterii şi recomand fratelui ce-şi pune înrebări să parcurgă acea lectură. Personal mă socot vinovat pentru întrebările a căror răspuns nu l’am dobândit şi mi se cădea să-l dobândesc pe treapta de cunoaştere pe care mă aflu. Iertaţi îndrăzneala. Vă doresc un post cu folos duhovnicesc şi cu câştig înalt de lumină curăţie şi sfinţenie.

  25. Multumim frate Nicolae pentru completari si urari !Dar si noi ne adapam din setea dvs.de creatie literara,fapt pentru care va multumin mult!Dumnezeu nu ramane indatorat niciodata celor ce Il cheama sau Il cauta si fiecaruia Ii da dupa masura vointei si insistentei.Si noi va dorim un post curatitor si luminator!Doamne ajuta!
    Daca tot v-am raspuns,doresc sa recitesc\citesc din creatia dvs.despre primavara.Va rog,iertati-mi indrazneala si va multumesc!

  26. @Adriana
    Nobleţea vă face să numiţi creaţii literare nevrednicele mele comentarii care doar aici prin dragostea fraţilor administratori le-am pus şi care cu siguranţă mă vor acuza la Înfricoşata Judecată că am spus şi nu am împlinit cele spuse. Mulţumesc pentru dragostea pe care nu o merit . Cu îngăduinţa fraţilor admin. adaug ca răspuns dorinţei frăţiei voastre ce am avut la îndemână pentru că de nenumărate ori mi sau şters odată cu căderea sistemului de operare şi desigur şi datorită nepriceperii mele.

  27. E primăvară şi lumina
    Ce-i tot mai vie pe pământ,
    Renaşte viul, din ţarâna
    Ce soarbe dar, din Duhul Sfânt.

    S–a încheiat canonul aspru
    Al iernii reci, necruţătoare
    Şi ghiocelul ne anunţă
    Că iarăşi am primit iertare.

    Moartea de gheaţă-i nimicită.
    Iubirea i-a secat puterea
    Şi din lumină şi căldură
    Natura-şi soarbe învierea.

    Văzduhul freamătă de zumzet
    De bucurie şi de cânt
    Şi’o nouă viaţă a naturii
    Îşi ţese’n viu un nou veşmânt.

    Din pajişti aburul se’nalţă
    Ca jertfă tainică, spre cer
    Şi-n văgăuni, zăpada lasă
    Bălţi cu luciri de giuvaer.

    Ogoarele’şi usucă straiul
    Şi buruieni cutezătoare
    Cu flori micuţe şi albaste
    Din frunze mici, se scaldă’nsoare

    Văzduhul cântă iar în zumzet
    Aceleşi ,,cântec învechit”,
    Atât de cunoscut, de dulce
    De natural şi de iubit.

    Codrul şi câmpul îi răspunde
    Într-o divină armonie
    De taină, sunet şi culoare
    De pur, de sfânt, de bucurie.

    Albastrul cerului ne cheamă
    La “adâncime” şi la “zbor”
    La înălţimi de frumusţe
    De tainic, de mântuitor.

    Din orice plantă viul vieţii
    Şi’arată nevinovăţia
    Şi osteneala-i jertfitoare
    Ce-şi dăruieşte bucuria.

    Lăuntric, sufletul de gheaţă
    Prin post şi sinceră căinţă
    Se încălzeşte şi învie
    În primăvara de credinţă.

    Focul iubirii fără vină
    Arde mai viu mai cu putere
    În bucuria’reânnoirii
    Prin Duhul Sfânt, spre înviere.

    Făptura soarbe viul sacru
    Ce ni-l dă cerul prin lumină
    Împodobindu-se’n frumosul
    Creat de dragostea divină.

    Domnul ne dă iar primăvara
    În nesfârşita sa iubire
    Şi încurând Sfâtul Arhanghel
    Ne va “vesti”, BUNA VESTIRE.

    .

  28. Asa cum mintea este spirit, lucrarile ei, gandurile, sunt de natura spirituala, pe cand lucrarile trupului sunt trupesti, materiale. Dar nu este exclusa o intrepatrundere intre cele doua categorii. Cam la fel Dumnezeu este necreat si lucrarea Sa chiar si in lume nu poate fi decat necreata, dar in atingere cu lumea.
    O distinctie foarte importanta este intre lucrator, lucrare si lucrul realizat. In cazul lui Dumnezeu, El este prin fire necreat, lucrarea Sa este necreata, iar efectele in lume sunt create. Adica a inviat dumnezeieste pe fiul vaduvei, spre exemplu, dar invierea lui este un lucru din lumea aceasta, ţine de trupul si sufletul lui creat.
    In schimb, pe cand lucrarile noastre sunt create, atunci cand ne insufla Duhul Sfant, savarsim lucrari necreate. Aratam dragoste, credinta, nevointa, bunatate dumnezeiesti. Asta pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu capacitatea de a rezona la atingerile Lui, fiind dupa chipul Sau.
    Abia cand primim harul Lui Il putem cunoaste la propriu, caci pana atunci n-am avut nici un contact efectiv cu El. Deci, daca-L cunoastem doar din carti, avem doar informatii. Pe cand cunoasterea Lui prin contact cu El, prin aratarea catre noi, ne schimba cum a schimbat pe toti cati L-au cunoscut. Si nu cred sa nu se schimbe cineva, de vreme ce toti care au “patimit” aceasta descoperire s-au schimbat, s-au cunoscut si pe ei, nu doar pe Dumnezeu.
    Pacat ca este mult prea raspandita pe filiera yoghina o credinta superstitioasa in energii divine, pe cand in Biserica avem energii cu adevarat dumnezeiesti, numai sa ne ridicam noi la inaltimea credintei.

  29. Toate actiunile savarsite de Domnul Hristos,poara pecetea ambelor firi.Nici intr-un alt episod din Evanghelie,nu sunt puse atat de bine in lumina,precum Invierea lui Lazar.Lucrurile omenesti se impletesc cu cele divine,(necreate)in virtutea coexistentei celor doua firi.In calitatea Sa de om,Domnul Iisus,intreaba spre a afla unde a fost ingropat prietenul Sau si lacrimeaza deasupra mormantului ,iar ca Dumnezeu,stapan peste vii si peste morti,biruieste moartea si il readuce pe Lazar la viata.
    Impresionanta este mustrarea Domnului Iisus,adusa Martei care incerca sa-i explice ca e mort de patru zile si deja miroase:
    “NU TI-AM SPUS CA DACA VEI CREDE,VEI VEDEA SLAVA LUI DUMNEZEU?”
    Dar se vede clar ca taota cumplita realitate a mortii I se descopera acum Domnului Hristos,inainte de de a invinge moartea prin sfanta Sa Jertfa rascumparatoare.Iar Slava Lui Dumnezeu pe care o va vedea Marta,este in descoperirea Celor trei Persoane ale Sfintei Treimi prin mijlocirea harului divin,atunci cand Domnul Iisus inaltand ochii la cer,spuse:”Parinte,Iti multumesc ca M-ai ascultat.Eu stiam ca intodeauna Ma asculti,dar pentru multimea care sta in jur am zis,ca sa creada ca Tu M-ai trimis”.

    @Multumesc mult frate Nicolae pentru poezia care mi-a incalzit sufletul (si trupul) atat de inghetat.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate