O minune a Maicii Domnului din zilele noastre
Marturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:
Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: “eh… minuni… si iar minuni… am mai auzit…. o minune nu tine decat 3 zile…etc“. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar “3 zile”, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra.
Poate vei spune, ca “nu exista minuni”, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi… O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare este omul!… Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara?… Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam?… Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor?
Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane… Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste “minuni artificiale” facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut… dar asta este firea omului.
Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus.
Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat “3 zile” (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai.
Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei.
Atunci i-a venit un gand “salvator” cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: “daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?”, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.
La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: “daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam?” Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: “dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit?” Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol.
S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat “micul avion” taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter.
Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei “Doamne” (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ” ceva colorat” pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. “Doamna” tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila “parasutista” a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina.
Copila s-a trezit la spital, nestiind de ce se afla acolo. Intretimp parintii au ajuns la bloc, unde au aflat de marea tragedie intamplata in lipsa lor intr-o “zi ghinionista” de 13 ale lunii mai. Au alergat intr-un suflet spre spital. Tatal fiind la volan isi pierduse firea cu totul conducand ca un nebun fara tinta, gandind cu mustrari de constiinta ca si-au omorat fetita, iar mama disperata, infricosata din cauza vitezei de la volan a sotului gandea ca nu vor mai apuca sa-si vada fetita, totul terminandu-se cu un grav accident. In sinea ei tot spera ca fetita este in viata, insa si-o inchipuia desfigurata. Intr-un final au ajuns la spital, innebuniti de durere, voind sa afle unde este copilul lor. Cine poate descrie spaima, nelinistile, durerea, mustrarile de constiinta si nebunia temporara a parintilor inconstienti care-si lasasera unicul copil in etate de doar 4 ani singur inchis in casa? Este infricosator de dureros numai cand te gandesti care au fost starile successive ale sentimentelor prin care au trecut in acele momente. Cand ei au ajuns la spital intreband de copila, ea tocmai iesea de la radiologie… au ramas muti de spaima… copila arata ca si cum nu ar fi patit nimic, insa nelinistea i-a cuprins iar pe bietii parinti: “daca are vreo hemoragie interna sau organele interne sunt afectate de cazatura?”, si cate astfel de intrebari nu le dadeau voie sa-si recapete linistea.
Au luat legatura cu doctorul ce o examinase pe fetita, care, atunci cand fusese adusa la spital de catre vecinul fetei, era aproape sigur ca acela o accidentase nicidecum ca ar fi cazut de la etajul 4. Confirmarea i-a fost facuta de parintii fetei si de insesi fetita care sustinea intruna ca ea nu a cazut de la etajul 4 ci ca o “Doamna” a asezat-o pe pamant. Au urmat 3 zile de examene medicale ale copilei la urgente apoi o saptamana de zile a fost supravegheata in salonul de copii fiind alimentata cu perfuzii. I se facuse foame bietei copile iar mama ii plangea de mila cand aceasta o ruga plangator: “macar o rosica da-mi si mie… un biscuite”, insa pentru binele fetitei (i se interzisese sa fie hranita pe perioada supravegherii, doar prin perfuzii era alimentata) ii era refuzata orice dorinta culinara.
Au trecut toate cele 10 zile de spitalizare ale fetitei, cand, doctorul dandu-se batut, le-a externat pe mama si fetita zicandu-le: “Doamna, dati slava lui Dumnezeu pentru ca aceasta e o minune dumnezeiasca, eu ca doctor n-am facut nimic, ma simt neputincios in fata maretiei divine…. duceti-va si multumiti-I lui Dumnezeu… asemenea cazuri sunt de unu la 1 milion”.
A urmat o alta perioada de examinari psihologice… era ceva de necrezut… cum un copil de 4 ani cade de la etajul 4 si nu a patit nimic afara de o zgarietura in talpa piciorului drept in forma de potcoava? Toti se gandeau, ca urmare a povestirii fetitei ca a fost afectata mintal de aceasta tragedie si ca mintea ei refuza acest lucru si de aceea a scornit povestea cu “Doamna”. Testele ieseau bune de fiecare data, iar parintii convingandu-se de minunea pe care o simtisera pe propria piele au alergat la Dumnezeu sa-I dea multumire. Au luat-o si pe copila cu ei la Biserica, unde fetita a recunoscut-o pe “Doamna” ce-I salvase viata in persoana Maicii Domnului din icoana ce se afla pe atunci in Catedrala din Craiova.
Abia atunci au inteles toti vedenia copilei si au dat slava lui Dumnezeu fara nicio indoiala ca El a ales aceasta minunata intamplare intru slava numelui Sau si pentru mantuirea acelei familii. Din acel moment familia respectiva a inceput marea cautare a acelui Dumnezeu care le-a scapat fata de la moarte prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Sa. Au alergat la catolici, protestanti, iehovisti si tot felul de secte, unde sperau sa afle credinta adevarata. Iar aceasta era mai aproape de ei decat ar fi crezut, pentru ca verisoara prin alianta a mamei copilei i-a luminat cu invataturile adevaratei si singurei credinte.
Fetita respectiva are 23 de ani in prezent si este cea care scrie aceste randuri, retraind cu fiecare fraza, acea minunata intamplare care, sper ca, nu va ramane doar scrisa si ca intr-un timp, atat cat o vrea Dumnezeu, va avea un ecou puternic, ca in urma cu 19 ani. De multe ori mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine.
Si acum te intreb, dragule cititor, care este parerea ta despre minuni afland cele intamplate si traite de cea care scrie aceste randuri pentru tine? Ce valoare mai au acum superstitiile? Cum ramane cu ghinionul din ziua de 13? Cum ramane cu cele 13 ceasuri rele? Si mai ales: daca nu exista Dumnezeu, de ce oare eu mai sunt in viata? Cred ca sunt niste intrebari la care ar trebui sa meditam cu totii.
Fetita salvata de Maica Domnului
Doneaza pentru filmul "Scrum"
In urma cu catva timp vara mea care e calugarita mi-a spus intr-o scrisoare aparent fara motiv “ia gandeste-te de cate ori Maicuta Domnului nu te-a ajutat”.Pana atunci nu ma gandisem cat de insemnata este Sfanta Fecioara in viata mea.Am inceput sa rememorez momentele in care am simtit prezenta Ei alaturi.Si am ajuns la vorbele preotilor induhovniciti “daca nu ar mai fi rugaciunile Maicutei lumea ar fi fost de mult pierduta”.
Nu cred ca exista om pe lumea asta pentru care Maica Domnului sa nu se roage.Ori om cu care sa nu fi facut macar o minune.Nevrednici suntem noi ca nu vedem aceste minuni si nu stim sa multumim Maicii Domnului pentru ajutor.
Minunea care mi s-a intamplat mie (printre multe altele) e urmatoarea: era bolnava de vreo 20 de ani si nici un tratament nu reusise sa ma vindece.Nici nu mai credeam la un moment adt ca ma voi vindeca vreodata.Dar simteam dorinta de a ajunge la o icoana facatoare de minuni ca sa ma rog cu tot sufletul meu Maicutei Domnului.Am plecat intr-o seara la Manastirea Hadambu unde cu 2 seri inainte izvorasera lacrimi din icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.Nu indrazneam sa-i vorbesc Maicutei Domnului si tot amanam momentul.A doua zi in ultima clipa dinainte de a pleca m-am asezat in fata sfintei icoane, am inchis ochii si am vorbit cu Sfanta Maicuta ca si cum as fi fost in fata tronului Ei.Am pus in acea rugaciune toata credinta mea (nu m-am indoit nici o clipa ca Maica Domnului nu ma va vindeca) si toata dragostea mea pentru Sfant Fiul Sau.Cand am deschis ochii am avut impresia ca am stat ingenunghiata cateva secunde dar cei cu care venisem m-au certat ca am stat foarte mult (minute poate) si riscam sa pierdem autobuzul.Nu are rost sa mai spun ca din acel moment m-am vindecat, nu?
Cat despre fata careia i s-a intamplat minunea…toti regretam paradisul si intr-adevar cu cat crestem cu atat mantuirea ni se pare mai greu de dobandit.Dar crescand cu varsta putem creste si in virtute adunand fapte bune,ganduri bune…le stim cu totii.E clar ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi.E normal sa te gandeste care este al tau.Rugandu-te Maicutei Domnului ti-l va face evident.Poate ca povestind si altora aceasta lucrare a Domnului asupra ta ii vei convinge de adevarurile credintei ortodoxe.Dumnezeu sa te binecuvanteze in continuare si pe tine si pe toti crestinii ortodoxi!Doamne ajuta!
marturisesc o minune citita pe un site din lb engl, dar nu mi l-am salvat ca sa vadau trimiterea exacta, imi pare rau….un grup de pelerini din grecia se intorceau dela Mormantul MAICII DOMNULUI in luna august- anul, nu sint sigura, parca 2007- Avionul care parasise Tel Avivul survola normal. La un moment dat, a intrat intr o zona cu aer turbulent- sunt frecvente, de altfel, in acea zona. Pilotii au recomandat pasagerilor sa si pastreze calmul, dar era cu neputinta , de vreme ce avionul continua sa zboare ca un om beat.la un moment dat, au auzit o explozie si unii au putut vedea pe fereastra unul din motoare desprins si in flacari. Incepeau s a piarada din combustibil. Sa se intoarca la Tel Aviv, nu mai puteau…si cum sa aterizeze, unde?Cu totii credeau ca asta le e sfarsitul, se pregateau sa moara…isi cereau iertare unii de la altii, isi marturiseau pacatele facute in viata, si tot asa…. nu am inteles clar daca erau mai multi preoti impreuna cu pelerinii….cert e ca au inceput sa faca Paraclisul Maicii Domnului iar ceilati calatori ne-ortodocsi au inceput si ei sa se roage, cum puteau.va dati seama in ce incordarea erau cu totii!Un preot, dintr odata exclama cu lacrimi in ochi: O vad pe Maica Domnului cum tine avionul!Sintem salvati! Sa -i cantam Maicii Domnului!cu lacrimi de bucurie, zguduiti pana in adancul sufletului,cu totii fara nici o zaraietura au aterizat in Tel Aviv, de unde plecase cu ceva timp in urma. Persoana care marturiseste minunea pe care a trait o, adauga ca timp de o saptamana cu totii au trait din plin sentimentul de vie recunostinta fata de Maica Domnului, dar , din nefericire, apoi, a reintrat in viata normala, cotidiana, si aproape ca a uitat de minunea savarsita cu ei si doar la insistentele unui prieten a postat pe site minunea Maicii Domnului….eu insami, pot marurisi ca m am cutremurat citind aceasta minune!cata dragoste la Maica Domnului pentru noi, pacatosii!…acum , referitor la minunea fetitei de 4 anisori…e uimitor ca Maica Domnului a intervenit pentru tine, desi nu era nimeni care sa se roage din familia ta atunci…daca am inteles bine…inca o data, dovada iubirii neconditionate si nefarsite a Maicii Domnului, asemeni iubirii dumnezeiesti…dar care , cred, ca pe toti ne indatoreaza, in chip tainic,a raspunde tot cu dragoste, la masura noastra…poate ca expresia ta-sa ma faca ingeras Dumnezeu, as fi vrut…nu s chiar cuvintele tale(nu am retinut exact), dar vreau sa subliniez faptul ca omul este chemat sa devina dumnezeu dupa har, traind o viata asemenea ingerilor, curata si in neincetata rugaciune de slavire a lui Dumnezeu.nu trebuie sa confundam insa ingerii cu oamenii-adica nu ne transformam in ingeri dupa ce murim la o varsta frageda, ci ne pastram statutul de om si dupa moarte, doar ca putem sa avem o viata(traire) curata asemenea ingerilor…si cred ca depinde f mult de viata pe care o traieste copilul-de credinta luctatoare a parintilor- impartasit saptamanal, pazit de parinti sa faca fapte bune(sa nu injure, imi vine acum sa zic- oare un copil care injura cum aude la cei mari, poate fi numit ingeras?)….recent, am fost salvata si eu de Maica Domnului din gura unor caini…imi tremura inima de frica, ei se apropiau de mine si am strigat: Maica Domnului izbaveste ma!in jur nu era nimeni sa mi ajute… cainii iesisera din curtea unui abator parasit in care stiam ca sta cineva…batuse vantu si deschise poarta, poate, iar ei au iesit in drum…am inlemnit, ma si vedeam muscata de ei, la spital.Unul din caini era imens- ciobanesc mioritic – cum sa ma apar cu asa o namila?Doamne, numai Tu poti sa ma scapi acum!Maica Domnului , nu ma lasa!eram deznadajduita, recunosc, dar din mila lui Dumnezeu si a Maicii Sale, dupa putin timp a iesit stapanul casei si a chemat cainii in curte…daca nu era nimeni acasa, oare cum scapam?pt pacatele mele, meritam sa fiu muscata de caini dar Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca la El ca sa fie viu in veci…nici nu mi venea sa cred ca am scapat fara sa fiu muscata!Doamne, Slava Tie!Seara, acasa, ma tot gandeam prin ce trecusem in acea zi si mi am amintit ca aveam la mine o carte recent cumparata despre icoana Maicii Domnului TRICHERUSA(cu trei maini)a Sf. Ioan Damaschinul(sper ca stiti minunea facuta de Maica Domnului cu acest Sfant)…ma inchin Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea ca a facut mila iarasi cu mine, nevrednica!nu e prima data cand ma izbaveste…
Sunt din Timisoara,acum 5 ani la 38 de ani am nascut un baietel la un spital local.S-a intimplat intr-o joi dimineata vroiam sa va vorbesc de o minune,dar de fapt au fost 2.M-au apucat durerile mai mari dupa ce toata noaptea m-au chinuit, dar suportabile.Pe la sapte dimineata dupa ce sotul meu a plecat la serviciu,am vrut sa trec in dormitor sa ma intind dupa ce toata noaptea am stat in sufragerie.Ajunsa acolo m-am rugat domului si i-am zis acu doamne sa nasc.Nu am terminat de zis si mi s-a rupt apa.Dupa nastere nu am avut lapte,eu credeam ca poate sunt prea in vrasta.Vineri seara eram foarte suparata pentru ca nu puteam sa alaptez si am inceput sa pling.Atunci m-am apucat sa citesc nu mai stiu exact ori Acatistul Maicii Domnului ori Paraclisul.Am adormit ,iar sambata dimineata aveam sani plinii de lapte.Ma rugam si imi spunea-m ca daca dumnezeu mi-a dat baiatul sa-mi dea si cu ce sa-l hranesc.De atunci au trecut 5 ani l-am alaptat 2 ani si 2 luni aproape.Astazi de 8 SETEMBRIE mi-am adus aminte si m-am gandit sa va povestesc minunile maicii noastre.Acum ma rog maicutii pentru inca o minune si anume gasirea unui serviciu potrivit pentru mine,Dumnezeu si Maica Domnului sa fie cu noi cu toti.
Poate pentru cei care citesc nu pare a fi o minune, dar mie mi-a schimbat viata.
Acum multi ani am fost implicata intr-o relatie cu un baiat.Il iubeam din tot sufletul, dar pentu el nu eram decat o distractie.Mama acestui baiat ma placea si era si ea nemultumita de relatia cu fiul ei, motiv pentru care intr-o zi mi-a adus o carte cu Acatistele Maicii Domnului si mi-a zis sa le citesc in fiecare seara si sa ma rog la Maica Domnului daca fiul ei este soarta mea sa raman cu el iar daca nu sa intalnesc pe altcineva.Cartea am primit-o in ianuarie si in fiecare seara am citit Acatistele Maicii Domnului,si m-am rugat.Acest baiat mai avea frati gemeni care in acea perioada erau in armata.Pe la inceputul lui mai gemenii ma roaga sa ma duc pe la ei la unitate sa le fac cateva fotografii. Cum eu nu aveam aparat de fotografiat am inceput sa-mi intreb prietenii.O prietena i-mi spune ca are o cunostiina de-a mea aparat.Era un baiat din acelasi cartier ca si mine,si ne cunosteam catusi de putin.Am luat legatura cu acest baiat i-am explicat pentru ce i-mi trebuie aparatul si s-a oferit sa vina cu mine. De atunci am ramas nedespartiti.Suntem casatoriti si avem un baietel frumos cu care Maica Domnului ne-a binecuvantat.
Cu sotul meu am reusit sa i-mi gasesc linistea sufleteasca de care aveam atata nevoie,iubesc si sunt iubita.Este un sentiment pe care nu credeam ca ca o sa-l mai traiesc.
Dumnezeu si Maica Domnului vor fi mereu alaturi de noi.
Mare e Mila lui Dumnezeu!
Am si eu de povestit din minunile Maicii Domnului si a Fiului Ei.
Nu puteam sa am copii. Ii pierdeam pe la 3 , 5 lui. Tare mult imi doream o fetita .Sotul meu era innebunit dupa baietei. M-am rugat neincetat si dupa aproximativ 2 luni a venit vestea mare : ca sunt insarcinata …… dar e o problema ….nu e unul ci sunt doi. Am fost socata …… mi-a dat Dumnezeu mai mult decit speram . …. Si au trecut lunile si am nascut , intr-o zi foarte mare : Taierea Capului Sfintului Ioan Botezatorul. Am nascut normal , si ca o minune si doctorita mea era de garda . Si ca o alta minune petrecuta in aceeasi zi …… am nascut o fetita si un baietel. Ea a avut 3.100 kg si el …3.250 kg. ……Pe ea o cheama Ioana Cristina si pe el Ioan Aurelian .
Eu aveam 31 de ani atunci . Au trecut 10 ani de atunci si cind ma gindesc ce daruri am primit , ma simt iubita de El.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti .
Doamna Eleni, aflati, macar dumneavoastra, care luati astfel lucrurile, dupa cum scrieti ca ati vazut minunea in chiar viata dumneavoastra, ca si eu pierdeam sarcinile prematur.Eu pun pe seama avorturilor la cerere pe care le-am facut.
Dupa sarcini oprite in evolutie la 19 saptamani,4 saptamani, avort incomplet, avort spontan 22 saptamani, o sarcina extrauterina “a pus capac”.Si atunci disperarea, durerea, teama ca nu voi avea copii, de acum dorindu-i m-a facut sa strig la Maica Domnului.Doar atat, un strigat a fost.Nici post, nici Rugaciune.Nimic.
Am tinut pana la 7 luni, nu un copil ci doi, am nascut doua fetite de greutate mica dar care au supravietuit miraculos…Medicii spuneau ca poate din doi copii unul macar sa traiasca.Se mira si dansii si incurajeaza de atunci cu pozele fetelor mele mamicile cu prematuri de greutate mica.Fetele mele au avut 1.100 kg si 1.200 kg. Sunt nascute de Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, pe 11 aprilie. Si ele au acum tot 10 ani.Nu voi putea multumi Maicutei sfinte si Sfantului Calinic pe masura darului…
Pentru Mihaela.
Am plins de bucurie cind am citit povestea vietii tale.
Dumnezeu sa te ierte si sa iti binecuvinteze familia.Nu-i asa ca e cea mai mare minune …. ce am trait noi ? ,,,,, si sa va mai spun ca prietana mea , dupa 20 de ani de casnicie , la 40 de ani , cind nici nu se astepta la nimic , a ramas insarcinata , si a nasut o fetita de Sf. Stefan . Doamne ….. ce binecuvintare !
Amin!
cu adevarat mare este Mica Domnului si maretia Ei, pt mine e iubire de oameni si grabnic ajutatoare.voi fi foarte scurta si concisa. cu doua saptamani inainte de a naste am citit zilnic acatistul Maicii Domnului .pe 18 septembrie eram programata pt cezariana ,17 sept. am nascut , nastere normala in mai putin de o ora de travaliu. cand i-am spus doctoritei mele ca nu am avut dureri mai devreme de ora la care mi s-a rupt apa a spus”haideti doamna nu e prima nastere la care asist…!”(un medic cu fff multa experienta…)pentru mine insa era prima….si am inteles mai tarziu ca a fost ajutorul Micii Domnului care e buna si grabnic ajutatoare… rugati-va la Ea cu credinta si nu ve-ti fi dezamagiti niciodata.Domnul fie laudat!
Slavita este si pururea va fi Maicuta Domnului nostru!
Multumim si te rugam sa ne ierti ca suntem pacatosi si rai.
” Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te. Ceea ce eşti cu Dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.”
Iarta-ma Maica Domnului pe mine pacatoasa ca astazi, 9.01.2011, nu am spus celor din biserica despre minunea ta. Ingaduie-mi acum sa fac acest lucru: eram in biserica si asteptam sa ma miruiesc; era f. multa lume; eu ma gandeam in sinea mea ce bine ar fi daca as avea putin ulei din candela de deasupra Icoanei Tale Facatoare de minuni, ce se afla in Catedrala Madona Dudu, din Craiova. Mentionez aici ca imi doream de ceva timp sa am putin ulei din candela de la moastele sf.Nectarie de Eghina, ceea ce sper sa se intample in curand.Dar sa revin cu povestirea: dupa ce i-am spus Maicii Domnului ca mi-as dori ulei din candela de deasupra Icoanei, ma miram ce sus e asezata candela si ca, probabil, se ajunge acolo doar cu o scara; am mai stat putin la rand si iata ca o credincioasa a dezechilibrat una dintre cele doua icoane la care trebuia sa ne inchinam inainte de a ne mirui si, mai mult, a lovit cu mana si candela care se afla deasupra acestora; astfel, s-a varsat o parte din uleiul din candela chiar pe acestea; unii au spus ca ar trebui sa fim mai atenti…chiar eu m-am speriat cand am vazut; mai multe femei au dat in fata batistute de hartie pentru a se sterge uleiul, iar eu i-am zis unei doamne din stanga mea sa luam si noi ulei pe batiste. Cand sa ma apropii sa ma inchin, o doamna din fata l-a intrebat pe parintele care ne miruia daca ia icoana de acolo sa o duca in altar, iar parintele i-a aprobat( pt. ca cele doua icoane stateau una langa alta pe o masuta ceva mai mica decat ele), iar eu strigam in sinea mea sa nu o ia, pt. ca voiam sa iau si eu uleiul de pe ea; cand m-am inchinat la cealalta icoana care ramasese(care se stropise mai putin cu ulei) au cazut chiar in acel moment cateva picaturi de ulei de la candela , iar eu le-am luat pe o batistuta, multumita in sinea mea, dar fara a spune celorlalti despre faptul ca e o minune si sa nu se supere ca s-a varsat uleiul.
Eu auzisem mai demult ca aici exista Icoana Facatoare de Minuni si cred ca Maica Domnului ne-a dat uleiul, aratand ca nu numai uleiul de la candela de deasupra Icoanei sale este sfintit, ci tot uleiul din biserica Sa. Mergeti si va inchinati, Maica Domnului va va ajuta! In aceasta catedrala se afla si alte icoane deosebite, printre care o icoana cu Sf. Antonie cel Mare si o icoana cu trei sfinti tamaduitori: Sf. Mare Mucenic Pantelimon, Sf. Ierarh Nectarie si Sf. Mare Mucenic Mina.
Iti multumesc Maica Domnului, eu pacatoasa
“Bucură-te, tu cea mai cinstită între fecioare;
Bucură-te, a smereniei dulce şi preasfântă floare;
Bucură-te, slăvită de toţi Cerească Împărăteasă;
Bucură-te, a Soarelui Hristos, Mamă din veci aleasă;”
De multe minuni am avut parte ori de cate ori am urmat sfatul de a citi de 12 ori Acatistul Buneivestiri…toate dorintele pe care mi le-am pus sau inplinit intr-un mod miraculos…va recomand tuturor sa cititi oricare dintre acatistela Maici Domnuluin(nu cred ca trebuie neaparat acatistl Bunei vestiri)cu credinta de 12 ori intr-o zi.
O istorioară despre Acatistul Buneivestiri
Am urcat şi am stat câteva zile şi pe vârful Athosului, împreună cu ei. Acolo se află o biseri-cuţă închinată „Schimbării la Faţă a Mântuito-rului”. Într-una din seri, ne-am aşezat cu toţii în strănile bisericuţei şi cineva dintre noi a propus să povestim o minune întâmplată cu noi. A înce-put călugărul, care avea 50 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.
„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascul-tam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim acatistul Bunevestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am mi-nunat şi am început să le spun şi oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.
Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă.
Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept: nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.
În acea seară, ducându-mă acasă, am înce-put şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zi-când că de multe ori mă doare. Atunci ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De acum înainte să vorbeşti neîncetat la oameni şi eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise”.
Într-adevăr, pe acest părinte l-am văzut de multe ori vorbindu-le oamenilor şi împărţind gratis broşuri cu acatistul Maicii Domnului.
Povestiri Duhovnicesti – Monah Pimen Vlad
SLAVITA SA FIE MAICA DOMNULUI SI ACUM SI PURUREA SI-N VECI VECILOR AMIN!
. Mereu si mereu Preasfanta Stapana si Sfintii ne ajuta pe noi, pacatosii, intr-o lume a pacatului si a evolutiei spre mai rau… cica e dezvoltare. Din nou Maica Sfanta si-a facut simtita milostivirea prin aceeasi lumanare (comoara mea) de la Kykkos, Cipru. Ma aflam la munca (februarie 2011) si am auzit din intamplare ca sora unei colege este bolnava de gripa A, acea gripa grava care bantuie peste tot, cunoscuta in Romania ca gripa H1N1. femeia in varsta de 49 de ani se afla de vreo 20 de zile la terapie intensiva, tinuta in viata de aparate. Nu putea sa respire singura, nu tinea ochii deschisi, nu vorbea… coma. Toti din familie se gandeau ca va muri, asa cum se intampla cam in fiecare zi cu cate un om aflat in aceeasi incapere si-n aceeasi situatie. Cand am auzit aceasta drama, i-am spus ca ii pot aduce mir de la Kykkos si de la Sfintii Nectarie, Gheorghe, Nicolae si altii, de care ne-a invrednicict Dumnezeu sa le avem in casa. Sora mea, Alexandra a pus cate putin mir din fiecare pe o bucatica de vata si i-am dat-o doamnei Evghenia care a inceput din acea zi sa o dea pe sora ei cu mir. Peste vreo doua zile am intrebat cum se simte sora. Era putin mai bine pentru ca deschidea cate putin ochii si vorbea incet si chiar a reusit sa respire cateva minute fara ajutorul aparatelor. Peste alte doua zile situatia ei era iar rea, dar noi am rugat-o pe doamna Evghenia sa continue sa o dea cu mir si sa creada ca se va face bine, ceea ce a si facut.
Eu m-am dus acasa si am alergat iar la milostivirea Fecioarei. Am aprins lumanarea si l-am pus pe baietelul meu de doi ani jumatate sa zica : « Preasfanta Nascatoare, Te rog s-o ajuti pe sora doamnei Evghenia sa se faca bine ». Apoi el a stins lumanarea si eu am zis in gand ca o sa-i zic femeii sa mearga la Kykkos sa multumeasca Maicii Domnului daca se va face bine. Ieri, 3 martie 2011, cand m-am dus la munca, doamna Evghenia m-a intampinat cu un zambet larg si mi-a zis : « Sora mea este acasa. S-a facut bine. Mi-a spus ca a visat ca se afla intr-o gradina mare si frumoasa unde se juca cu niste copii, a ajuns apoi la Iordan si in Siria si la Sfanta Ecaterina, biserica din Egipt, dar cel mai tare i-a placut la Kykkos, unde, impreuna cu multa lume, a cantat tot timpul paraclisul Maicii Domnului si unde s-a simtit ocrotita. » Cand am auzit de Kykkos, am amutit. Imi venea sa plang. Este oare coincidenta ? In nici un caz nu. Maica Domnului ne asculta rugaciunile, mai ales ale copiilor nevinovati. Si sunt sigura ca si ceilalti oameni, care au auzit de cazul ei, s-au rugat pentru ea.Atunci i-am zis ce am facut si am rugat-o sa-i zica surorii sale sa mearga la Kykkos sa multumeasca si ea mi-a zis ca asta avea de gand sa faca de cand s-a trezit. A revenit la viata femeia spre slava lui Dumnezeu si ca urmare a bunavointei Preasfintei Nascatoare si a Sfintilor care ne ajuta mereu, desi nevrednici suntem. Slava lui Dumnezeu pentru toate si multumim Preasfintei Stapane si la toti Sfintii pentru ajutor ! Amin
Maica Domnului ne-a luat sub acoperământul ei
Am fost crescută într-o familie ortodoxa, mama şi bunica dându-mi educaţia religioasă. Deşi mergeam des la biserică nu aveam o credinţă vie.
Odată un călugăr pe care nu-l cunoşteam mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: să nu rămân în privinţa credinţei la clasa I de şcoală ci să urc şi treptele următoare.
Apropierea de Maica Domnului a venit printr-un eveniment nefericit în viziunea tuturor dar fericit pentru mine – un accident care m-a imobilizat la pat. Atunci am înţeles fericirea pe care a simţit-o Nicolae Steinhardt în închisoare – fericirea de a te apropia de Dumnezeu. Nu pot descrie în cuvinte dar îmi dau lacrimile şi acum când mă gândesc la clipele acelea pentru că, deşi am suferit foarte mult, am fost fericită. Atunci am început să citesc Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, la început din frica de operaţia care urma, mai apoi din evlavie la Maica noastră. Am trecut cu bine peste toate fiind acoperită de grija Maicii Domnului dar nu reuşeam să rămân însărcinată. După doi ani am început să intru la griji. Am început să merg pe la doctori. Am fost şi la unul renumit în astfel de probleme care m-a reprogramat urmând să duc analizele mele şi ale soţului. A urmat o nouă criză de anexită şi eu am ajunsesem aproape de disperare deoarece doctorii spuseseră că după două crize de anexită intervine sterilitatea. Nu ştiam ce să mai fac. Mă gândeam la ce mă aşteaptă prin clinici şi spitale şi poate chiar fără succes. Nu suntem bogaţi, locuiam cu părinţii şi doar eu aveam salar soţul fiind student, aşa că ştiam că nu am posibilitatea să fac tratamente costisitoare. Atunci mi-am adus aminte de grija pe care mi-a purtat-o Maica Domnului când am avut nevoie şi, fără să ştiu că aceasta este calea care trebuie urmată ( am aflat recent din alte minuni istorisite), am făcut o promisiune cu lacrimi că voi face toţi copiii pe care mi-i va dărui Dumnezeu. Maica Domnului m-a ascultat şi, MINUNE!, fără întârziere, chiar în luna aceea am rămas însărcinată. Nu pot să spun cât de mare a fost bucuria noastră! Şi ca să se dovedească această minune, tot citind Acatistul Acoperământului Maicii Domnului şi în timpul sarcinii, totul a decurs fără probleme iar băieţelul meu s-a născut chiar de 1 Octombrie – Praznicul Acoperământului Maicii Domnului.
Nu folosisem contraceptive dar eram de acord cu folosirea lor neştiind de fapt ce efecte au în realitate (cele mai multe sunt de fapt abortive). Pentru asta a trebuit să mai am o încercare. Timp de alţi 5 ani nu am mai rămas însărcinată. Ne mai doream măcar un copil mai ales că băieţelul ne spunea mereu că mai vrea un frăţior sau o surioară sau chiar doi frăţiori şi două surioare. L-am învăţat să se roage să-i îndeplinească Dumnezeu dorinţa dar momentul se lăsa aşteptat.
La noi, în Suceava, este o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul făcătoare de minuni la biserica din curtea Spitalului vechi. Această icoană a plâns de două ori. Ajungând întâmplător în faţa acestei icoane, m-am rugat cu lacrimi la fel ca prima dată, cerându-mi iertare pentru gândurile necugetate şi MINUNEA nu s-a lăsat aşteptată – am rămas din nou însărcinată născând de curând un băieţel sănătos.
Învăţătura pe care am tras-o din ceea ce mi s-a întâmplat este că trebuie să ne lăsăm soarta în mâinile lui Dumnezeu şi a Maicii Lui şi să nu ne planificăm nimic pentru că El ştie cât putem duce şi nu ne dă nimic mai mult iar ceea ce ne dorim să ne dea Dumnezeu prin Maica Sa sau prin Sfinţi trebuie să cerem cu credinţă şi rugăciune până la lacrimi şi atunci nimic nu este imposibil.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!
Lui Dumnezeu Slavă! Amin.
Pentru Daniela si pentru toti Sucevenii
Pe 19/08/2011 la biserica din curtea spitalului vechi vor fi aduse moastele SF. Ierarh NECTARIE din EGHINA GREGIA.
Slava lui DUMNEZEU!
MultumescPREASFINTEI NASCATOARE DE DIMNEZEU pentru toate!
Pentru ca minunile sa se produca, trebuie doar sa crezi. Voi spune pe scurt povestea mea. Acum 4 luni, tata a fost diagnosticat cu o boala cardiovasculara ce impunea operatia. Am incercat la Fundeni, dar ne tot plimbau fara niciun raspuns concret. Disperata, dupa ce am cautat pe forumuri, am inceput sa citesc Paraclisul Maicii Domnului, impreuna cu Acatistul, rugandu-ma totodata la Icoana Facatoare de Minuni de la Biserica Mihai Voda. Un prim semn, a aparut. Am schimba spitalul si doctorul si sperantele apareau din nou la orizont. Sa nu mai punem ca niste negi pe care ii aveam pe deget s-au vindecat ca prin minune.
O discutie cu noul doctor urma sa ne puna din nou la grea incercare. Se preconiza ca riscurile operatiei erau de 50%. Cuprinsa din nou de disperare, am inceput sa citesc Acatistul Sfantului Nectarie si sa ma rog si moastelor sale de la biserica Radu-Voda. Tata se ungea si el cu mir de la moaste si citea asemenea.
Intr-o zi, la sfarsitul slujbei, o doamna ingrijitoare in biserica a venit, mi-a luat pumnul, mi-a pus in mana un crin si mi-a zis: “Ia-o. E de la Maica Domnului!”.Nu-ti pot descrie ce am simtit. Plus ca atunci cand citeam Paraclisul in biserica incepea sa miroase a busuioc, desi nu era pe nicaieri in apropiere. Sau simteam o caldura puternica in zona barbiei, asa ca o mangaiere.
In fine, in acelasi timp, regaseam icoana cu Sfantul Nectarie prin bisericile prin care mergeam, semn ca e cu noi. Asta pana cand l-am internat pe tata si in rezerva lui, am ramas socata vazand pe perete 3 iconite: una cu Maica Domnului, una cu Sfantul Nectarie si una cu Iisus Hristos. Deci care era probabilitatea ca tata sa fie internat tocmai acolo? Atunci mi-am zis ca am primit cu prisosinta semnele de care aveam atata nevoie.
Tata a fost operat de Sfantul Pantelimon (m-am rugat sa pice operatia de sarbatoarea Mucenicului Doctor Fara de arginti), iar doctorii au spus ca nu se asteptau sa fie asa usor. Sa nu mai punem, ca ceea ce ei au vazut foarte grav la ecografii, nu corespundea cu cea ce au vazut cand l-au taiat.Nu ma indoiesc nicio clipa ca a fost puterea Sfantului Mir si a rugaciunilor Sfantului Nectarie, Sfintei Fecioare, a Sfantului Pantelimon si a Sfintei Paracheva de la Iasi. Acum tata e bine, se recupereaza si ii multumeste lui Dumnezeu si Sfintilor sai mijlocitori.
Tin sa subliniez ca tata era disperat, plangea tot timpul si se gandea numai la moarte. Dupa ce am inceput sa citim minim 40 de zile Paraclisul si Acatistul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie, a facut masluri, s-a intarit intru credinta si s-a linistit vizibil.
Ti-am spus povestea asta ca sa iti exemplific cat de mare este puterea Domnului si a Sfintilor sai mijlocitori pentru noi. Le-am promis Maicii Domnului si Sfantului Nectarie ca voi impartasi experienta mea tuturor oamenilor aflati in nevoi ca sa gaseasca mangaiere, alinare si tamaduire.Multumesc Maicii Domnului, Sfantului Nectarie, Sfantului Pantelimon si Cuvioasei Parascheva pentru rugaciunile lor tamaduitoare!
Maica Domnului are grija de familia mea.
Maicuta Domnului m-a ajutat la toate examenele din timpul facultatii. Maicuta Domnului m-a ajutat sa ma casatoresc cu un barbat deosebit.
Maicuta Domnului m-a ajutat sa-mi aduc parintii in Germania.
Doresc si eu sa povestesc o minune a Maicii Domnului. In ianuarie 2003 m-am stabilit in Germania.De Paste am mers in Romania, tata slabise 10 kg. Dupa 2 luni imi da mama o veste cumplita: tata are neoplasm gastric (cancer la stomac)- gradul 2. Eu am fost debusolata…mama singura, caci eu nu mai am frati.Directorul Liceului de Arta din oras ii da mamei adresa unui profesor doctor de la Fundeni- Dumnezeu sa-l binecuvanteze!Tata intra in operatie cu iconita Maicii Domnului in buzunarul camasii. Mama se roaga…eu ma rog concomitent cu ea.4 ore a durat operatia. 4 ore m-am rugat cu lacrimi in ochi.Stiam acatistul Maicii Domnului si al Domnului Iisus pe derost. Tata a supravietuit unei operatii foarte foarte complicate…nu pot da detalii.In timpul chimioterapiei am fost la Sf. Nectarie la Bucuresti si i-am multumit din suflet ca a fost si el alaturi de noi intr-un moment atat de important.As vrea sa spun ca Maica Domnului a fost pentru mine si familia mea mereu grabnic ajutatoare…Nu exista zi de la Dumnezeu in care sa nu-i multumesc pentru binefacerile ei. Pe aceasta cale multumesc Sfintei Cuvioase Parascheva si Sf. Parinte Nectarie ca se roaga pentru noi la Maica Domnului. Doamne Ajuta!
misa ridicat paru pe mine cand am citit aceasta poveste cred din tot sufletu in minuni cred ca exisata cred in dumnezeu si in maica domnului mare e puterea lor laudati sa fie in veci amin!!!!!!!!!!!
Ma bucura si ma infricoseaza minunile Maicii Domnului si ale Tatalui nostru. Scriu acum pentru ca in urma cu nici doua ore am cazut intr-o adanca depresie..si singura mea scapare in astfel de clipe e rugaciunea.
A trebuit sa-mi rupa inima omul pe care il iubesc enorm de mult, ca sa imi amintesc cat de mult m-am indepartat de Mama noastra a tuturor. Si desi e prima oara cand scriu despre asta, o fac cu speranta ca oricine va citi, ma va pomeni si pe mine nevrednica in rugaciunile sale.
Am simtit puterea Maicii Domnului in diferite ocazii de-a lungul vietii..la tara la bunici aveam o carte despre minunile Maicii Domnului..insa, intr-o vara, aveam cam 12 ani, eram cu familia la iarba verde cand am avut eu insumi parte de o minune.
Am mers langa un lac de la marginea orasului. La un moment dat, eram in apa cu sora si parintii mei. Desi nu stiam sa inot,apa era mica(imi ajungea pana la brau). M-am indepartat de mal si desi inca nivelul apei nu era periculos, am calcat intr-un fel de groapa si efectiv m-am dus la fund. Nici macar nu am realizat ce se intamplase si mi-am dat seama ca sunt sub apa doar cand am realizat ca deschid gura si nu iese nici un sunet.
M-am speriat teribil si am inceput sa ma agit, inghitind apa atunci cand mi-am dat seama ca nu pot iesi la suprafata. In clipele de disperare mi-a fulgerat in gand o rugaciune scurta catre Maica Domnului, citindu-i nenumaratele minuni, am apelat la ajutorul ei.
Am simtit o mana cum ma trage afara din apa si am vazut’o pe mama impietrita de frica si pe sora mea care plangea.
Ai mei au crezut initial ca fac o gluma si ma ascund in apa…iar cand au vazut ca nu mai ies s-au speriat groaznic si tata, ghidat de bunul Dumnezeu, m-a gasit si m-a scos afara din apa inainte sa fie prea tarziu.
Sunt sigura ca multe alte minuni a facut Maica Domnului prin puterea lui Dumnezeu pentru mine. Mereu ii simt iubirea cand cad in disperare si ma ajuta sa ma calmez si sa gasesc speranta si iubire. Stiu ca si de aceasta data va fi la fel si prin rugaciune va schimba inima lui si il va aduce inapoi langa mine. Si tin sa va multumesc tuturor celor ce ati scris aici. Vorbele voastre au un impact poate mai mare decat ati crede.
Dumnezeu e iubire.
Buna seara!M-au impresionat mult minunile citite aici, si m-au facut sa meditez la viata mea…si sa trec in revista minunile de care am avut parte in viata mea, si nu putine. Printre lacrimi, multumesc familiei mele, pentru ca datorita parintilor mei, bunicii (Dumnezeu sa o odihneasca in pace!)sunt ortodoxa, si stiu unde sa alerg atunci cand am nevoie mai mare de ajutor.
De mica am avt parte de tot felul de accidente, de la varsta frageda si pana recent, dar fara repercusiuni asupra mea, ci evenimente care ne-au facut sa devenim mai credinciosi, sau sa ne intoarcem la credinta, dupa caz.
In aceste momente nu am o stare sufleteasca prea buna, si ma tem de viitor, de mania lui Dumnezeu asupra mea…plang, ma mai rog, dar amintindu-mi prin cate am trecut, si ca sunt aici, sanatoasa, constientizez ca Dumnezeu ma iubeste, ne iubeste si nu ne lasa, daca avem credinta.
Cele mai recente minuni din viata mea sunt insa: copilasul meu, ca si faptul ca am un sot bun, niste parinti deosebiti, o sora cu un suflet minunat, si atatea altele, toate minunate, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, si ma rog Lui sa ne ajute sa ne petrecem viata in credinta si pocainta, pentru a nu-L mai intrista, si a reusi sa ii multumim pentru binefacerile de care avem parte!!!