O minune a Maicii Domnului din zilele noastre
Marturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:
Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: “eh… minuni… si iar minuni… am mai auzit…. o minune nu tine decat 3 zile…etc“. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar “3 zile”, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra.
Poate vei spune, ca “nu exista minuni”, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi… O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare este omul!… Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara?… Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam?… Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor?
Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane… Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste “minuni artificiale” facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut… dar asta este firea omului.
Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus.
Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat “3 zile” (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai.
Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei.
Atunci i-a venit un gand “salvator” cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: “daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?”, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.
La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: “daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam?” Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: “dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit?” Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol.
S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat “micul avion” taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter.
Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei “Doamne” (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ” ceva colorat” pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. “Doamna” tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila “parasutista” a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina.
Copila s-a trezit la spital, nestiind de ce se afla acolo. Intretimp parintii au ajuns la bloc, unde au aflat de marea tragedie intamplata in lipsa lor intr-o “zi ghinionista” de 13 ale lunii mai. Au alergat intr-un suflet spre spital. Tatal fiind la volan isi pierduse firea cu totul conducand ca un nebun fara tinta, gandind cu mustrari de constiinta ca si-au omorat fetita, iar mama disperata, infricosata din cauza vitezei de la volan a sotului gandea ca nu vor mai apuca sa-si vada fetita, totul terminandu-se cu un grav accident. In sinea ei tot spera ca fetita este in viata, insa si-o inchipuia desfigurata. Intr-un final au ajuns la spital, innebuniti de durere, voind sa afle unde este copilul lor. Cine poate descrie spaima, nelinistile, durerea, mustrarile de constiinta si nebunia temporara a parintilor inconstienti care-si lasasera unicul copil in etate de doar 4 ani singur inchis in casa? Este infricosator de dureros numai cand te gandesti care au fost starile successive ale sentimentelor prin care au trecut in acele momente. Cand ei au ajuns la spital intreband de copila, ea tocmai iesea de la radiologie… au ramas muti de spaima… copila arata ca si cum nu ar fi patit nimic, insa nelinistea i-a cuprins iar pe bietii parinti: “daca are vreo hemoragie interna sau organele interne sunt afectate de cazatura?”, si cate astfel de intrebari nu le dadeau voie sa-si recapete linistea.
Au luat legatura cu doctorul ce o examinase pe fetita, care, atunci cand fusese adusa la spital de catre vecinul fetei, era aproape sigur ca acela o accidentase nicidecum ca ar fi cazut de la etajul 4. Confirmarea i-a fost facuta de parintii fetei si de insesi fetita care sustinea intruna ca ea nu a cazut de la etajul 4 ci ca o “Doamna” a asezat-o pe pamant. Au urmat 3 zile de examene medicale ale copilei la urgente apoi o saptamana de zile a fost supravegheata in salonul de copii fiind alimentata cu perfuzii. I se facuse foame bietei copile iar mama ii plangea de mila cand aceasta o ruga plangator: “macar o rosica da-mi si mie… un biscuite”, insa pentru binele fetitei (i se interzisese sa fie hranita pe perioada supravegherii, doar prin perfuzii era alimentata) ii era refuzata orice dorinta culinara.
Au trecut toate cele 10 zile de spitalizare ale fetitei, cand, doctorul dandu-se batut, le-a externat pe mama si fetita zicandu-le: “Doamna, dati slava lui Dumnezeu pentru ca aceasta e o minune dumnezeiasca, eu ca doctor n-am facut nimic, ma simt neputincios in fata maretiei divine…. duceti-va si multumiti-I lui Dumnezeu… asemenea cazuri sunt de unu la 1 milion”.
A urmat o alta perioada de examinari psihologice… era ceva de necrezut… cum un copil de 4 ani cade de la etajul 4 si nu a patit nimic afara de o zgarietura in talpa piciorului drept in forma de potcoava? Toti se gandeau, ca urmare a povestirii fetitei ca a fost afectata mintal de aceasta tragedie si ca mintea ei refuza acest lucru si de aceea a scornit povestea cu “Doamna”. Testele ieseau bune de fiecare data, iar parintii convingandu-se de minunea pe care o simtisera pe propria piele au alergat la Dumnezeu sa-I dea multumire. Au luat-o si pe copila cu ei la Biserica, unde fetita a recunoscut-o pe “Doamna” ce-I salvase viata in persoana Maicii Domnului din icoana ce se afla pe atunci in Catedrala din Craiova.
Abia atunci au inteles toti vedenia copilei si au dat slava lui Dumnezeu fara nicio indoiala ca El a ales aceasta minunata intamplare intru slava numelui Sau si pentru mantuirea acelei familii. Din acel moment familia respectiva a inceput marea cautare a acelui Dumnezeu care le-a scapat fata de la moarte prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Sa. Au alergat la catolici, protestanti, iehovisti si tot felul de secte, unde sperau sa afle credinta adevarata. Iar aceasta era mai aproape de ei decat ar fi crezut, pentru ca verisoara prin alianta a mamei copilei i-a luminat cu invataturile adevaratei si singurei credinte.
Fetita respectiva are 23 de ani in prezent si este cea care scrie aceste randuri, retraind cu fiecare fraza, acea minunata intamplare care, sper ca, nu va ramane doar scrisa si ca intr-un timp, atat cat o vrea Dumnezeu, va avea un ecou puternic, ca in urma cu 19 ani. De multe ori mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine.
Si acum te intreb, dragule cititor, care este parerea ta despre minuni afland cele intamplate si traite de cea care scrie aceste randuri pentru tine? Ce valoare mai au acum superstitiile? Cum ramane cu ghinionul din ziua de 13? Cum ramane cu cele 13 ceasuri rele? Si mai ales: daca nu exista Dumnezeu, de ce oare eu mai sunt in viata? Cred ca sunt niste intrebari la care ar trebui sa meditam cu totii.
Fetita salvata de Maica Domnului
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Elena Andreea….Sa iti ajute Dumnezeu in toate!!!
Multumesc pentru marturii celor care le-au scris aici. Cand ai credinta, simti si vezi cum (ti) se intampla, in casa si celor apropiati. Doar ca exista din pacate si momente de discontinuitate in credinta (mai bine zis de indoiala sau chiar…inspre deznadejde, in sensul gandurilor ca astfel de lucruri li se pot intampla doar celor cu viata ca a sfintilor) si atunci astfel de marturii ajuta, pentru o incurajare reciproca.
Desigur, in acest fel moderat, pentru ca exista extreme si in privinta asta (cu cei care vorbesc prea mult de semne si minuni) si pe de alta parte un echilibru interior este greu de pastrat (asa ca mai bine nu accepti anumite lucruri sau nu le dai asa o mare importanta decat sa cazi in pacatul mindriei- vorbesc de mine, pentru cei care pot fi smeriti mereu nu exista probabil nici un pericol).
——————-
La tot ce ati scris adaug inca o marturie (ca o …”exersare” a curajului marturiei, fiinca abia in ultima vreme am inceput sa spun si cu voce tare ca ma bazez pe ajutorul de la Dumnezeu, intr-o lume care explica totul prin “noroc” sau “ghinion”).
Cred ca am avut ajutorul Maicii Domnului si al Sfintilor (desi atunci pe moment nu mi-am dat seama intotdeauna):
– in momente extreme (in urma unei operatii nereusite)
– in momente de intoarcere la dreapta credinta, cu grele incercari (astea au fost mai demult)
– in fiecare zi din ultimul an si jumatate, pentru salvarea unui copil. S-au intamplat “peste noapte” lucruri neasteptate care au rezolvat a doua zi, simplu, situatii pentru care ma framantasem saptamini si luni in sir (fara sa le gasesc o rezolvare). Se intampla si acum.
Asa ca bine ar fi daca am putea sa ne lasam cu totul in grija Domnului, a Maicii Domnului si a Sfintilor, fara a mai fi “Toma Necredinciosul”. (vorbesc de fapt cum este in ceea ce ma priveste, stiu insa ca exista oameni care nu mai au nevoie de dovezi- fiindca stiu ca minunile exista, traiesc cu ele si asa e viata lor- de exemplu preotii sau cei din manastiri).
Doamne ajuta!
Intotdeauna am zis ca cea mai mare durere din viata cuiva este sa-si ingroape copilul..e cutremurator…numai gandul la asa ceva ma face sa ma gandesc la durerea pe care Mama Hrisosului nostru a indurat-o vazandus-si fiul rastignit pe cruce,pentru pacatele lumii.
Am crescut intr-un orfelinat,fiindca parintii mi-au murit in acelasi an la diferenta de doar 8 luni..aveam doar 7 ani!
Despre familia mamei nu stiam nimic..despre a tatei doar un frate si o sora care nu au putut umple golul cauzat de lipsa mamei.
Saptamana trecuta un impuls de neoprit m-a facut sa caut informatii pe net despre satul in care stiam ca s-a nascut mama..am trimis un mail primariei si dupa 2 zile am primit raspuns ca au gasit nasterea ei in registrul starii civile…i-am rugat sa cerceteze daca am ceva rude in viata..si dupa alte 3 zile am primit un nou raspuns care m-a rascolit pana in adancul fiintei mele!
Doi frati de-ai mamei traiesc..am si 8 veri drepti..am luat legatura telefonic si am vorbit ore in sir cu amandoi…
Asta da minune!…e cel mai frumos cadou ce mi-a fost dat de Craciun!
Dupa sarbatorile de iarna urmeaza ca unchii mei sa vina in Capitala…inca nu-mi vine sa cred ca dupa mai bine de 50 de ani am regasit rude in viata!
Iti multumesc Doamne,Tie si Maicutei Tale,pentru marea indurare pe care le-am simtit in toate cate mi-au fost date!
@ Mary:
Slava lui Dumnezeu… mai ales pentru cum ati rezistat!
O, cat de minunata aceasta “intamplare”! Slava Maicii Domnului! numai credinciosii adevarati pot crede o asemenea minune! absolut minunat! Slava Lui Dumnezeu!
Va marturisesc ca si eu am avut multe situatii extreme, in care Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat.Multumesc Doamne pentru bunicii si parintii ortodocsi pe care mi i-ai daruit!DUMNEZEU m-a ajutat tot timpul,dar cele pe care mi le amintesc sunt urmatoarele situatii:
1.aveam 7-8 ani si ajunsesem prima data la mare,prima zi, primul contact cu apa,m-am departat de parinti(cu promisiunea ca n-o sa intru in apa,dar am intrat)si era cat pe ce sa mor,inecata, dar D-zeu m-a salvat(taticu a simtit si m-a salvat,pentru ca asa a vrut Domnul);plus ca am mai avut vreo trei intamplari de acest fel si la lac. SLAVA TIE DOAMNE!
2.tot mica eram ,cand puteam fi strivita de o masina,martorii ziceau ca m-am nascut a doua oara. SLAVA TIE DOAMNE
3.parintii mei se certau des(chestii banale) si de multe ori credeam ca vor divorta, dar ma rugam tot timpul ca D-zeu sa ne salveze familia si azi, dupa 15 ani, parintii mei sunt impreuna,sanatosi si se bucura de nepoti. Slava TIE DOAMNE!
4.cand am crescut, am avut o perioada in care varsta ma facuse sa ma indepartez de credinta, perioada in care aveam in jurul meu tot felul de persoane dubioase,periculoase.D-zeu m-a ferit de droguri, de viol. Abia mai tarziu am reflectat si am realizat ce mi se putea intampla.SLAVA TIE DOAMNE!
5.M-a ajutat mereu la examene.SLAVA TIE DOAMNE!
6.Mi-a daruit un sot bun, asa cum mi l-am dorit, chiar daca n-am meritat!SLAVA TIE DOAMNE!
7.Mi-a daruit un copil sanatos(eram foarte tanara si cand am aflat de sarcina nu m-am bucurat,mare pacat,iarta-ma DOAMNE,TE ROG,eu imi doream copii, dar vroiam sa-i am mai tarziu, vroiam sa ma bucur de libertate;dar in momentul cand sarcina a evoluat,copilul a miscat,toate s-au schimbat,am inceput sa-mi iubesc copilul,azi realizez ca este Darul cel mai de pret).SLAVA TIE DOAMNE CA NU M-AI PEDEPSIT SI MI L-AI DAT SANATOS!
8.Mi-a daruit o familie, o casa, servici,sanatate(m-a tratat de o boala grea,l-a salvat pe pruncul din burta mea, la o a doua sarcina,care aparuse dupa un tratament grav, care nu i-ar fi facut bine bebelusului,deaceea D-zeu a oprit sarcina din evolutie,toate aceste lucruri salvatoare au fost posibile prin rugaciunile MAICII DOMNULUI si ale tuturor sfintilor carora m-am rugat:sf.Mina,sf.Pantelimon,sf.Haralambie,sf.Spiridon,sf.Ioan Rusul,sf.Nectarie,sf.Fanurie,sf.Partenie,sf.Xenia,Maica Parascheva de la Iasi,sf.Nicolae,maicuta Filoteia,Blajina Matrona,sf.Arh.Mihail si Gavriil,si ceilalti mucenici si sfinti).
9.Mi-au salvat tatal dintr-o boala, care-l chinuia de mai mult de 20 ani(hemoroizi);
10.A ajutat-o pe sora mea si cumnatul meu sa-si gaseasca servici bun.
11.L-a ajutat pe un amic care nu-si gasea jumatatea.
12.M-a ajutat cu un profesor care imi refuza lucrarea,etc,etc,etc.
Tot felul de minuni ne ofera D-zeu zilnic daca citim acatistele mucenicilor dar mai ales pe cel al MAICII DOMNULUI!!SLAVA TIE DUMNEZEUL NOSTRU CEL SLAVIT IN TREIME!
Doamne ajuta!
Doresc sa va relatez si eu cum am fost ajutati de Maica Domnului, Domnul Hristos si Sf. Ingeri.
In anul 2010 fetita mea Ana-Maria ( 7 ani) a fost muscata de o capusa ( se pare infectata cu borrelia ), iar in 27 iulie 2010, paralizeaza. Am dus-o de urgenta la Cluj la Neurologie Pediatrica. I-au facut analize peste analize. CT, RMN, analize de sange (unele trimise contra cost in Germania), nu se stia cauza. La RMN se vedea clar ca partea stnga a creierului nu este oxigenata. Pentru ca nu se stia exact cauza (bacterie sau virus ) i-au facut tratament pentru amandoua. Fetita s-a chinuit, si pe langa ea noi, sotia si cu mine. Dupa trei zile au sunat fratiorii din Deva. Ana-Maria deschidea gurita dar nu putea pune nimic. Apoi plangea. La cei 7 anisori nu-si putea explica ce se intampla cu ea. Incet incet a inceput sa-si revina, sa invete sa mearga, sa vorbeasca neclar, mai intai cuvinte, apoi fraze scurte. Ne-am intors la Deva, si pe la sfarsitul lui august 2010 ne opreste o femeie in parc si ne spune ca a auzit de noi si sa-i facem de urgenta analizele fetei pt. borrelia. A doua zi am si fost la clinica si am facut Igm si Igg. Cand am ridicat analizele Igm era 60 iar Igg era 30. Maxim admis era 9. Cu rezultatele ne-am dus la medicul infectionist si ne-a dat tratament cu antibiotic intravenos ( Cefort ) 20 zile de doua ori pe zi. Apoi pauza 20 zile, si totul s-a repetat de trei ori. Prin februarie 2011 analizele aratau 13 ( Deci in sacdere de la 60 la 13 ) Apoi in luna mai 2011 am repetat analizele, a iesit 25, a urmat iarasi antibiotic. Eram f necajiti, sotia citise pe net despre persoane care s-au chinuit cu boala Lime (produsa de borrelia ) ani intregi.
Duminica dimineata in 27.iulie 2011 o gasesc pe Ana-Maria in rugaciune. Imi spune ca i s-a aratat Ingerul si i-a spus sa se roage Lui Dumnezeu si se va vindeca.
Cealalta fetita Ecaterina (2 ani in 2010) tot din anul 2010 a inceput sa cada din picioare. In august 2010 am dus-o la neurologie si i-am facut EEG . Neurologul a spus ” Este epilepsie ” Am dus-o la doi neurologi sa vedem parerea amandurora. Amandoi ne-au spus ca la implinirea a 3 ani sa-i facem RMN pt ca fetita are UN FOCAR EPILEPTIC, care trebuie sa aibe o cauza. I-am facut RMN, au anesteziat-o complet. Fetita a vomat pana seara.
In iulie 2011 am gasit pe net informatii cu privire la Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni de la Gura Humorului – judet Suceava la biserica cu hramul Sfintii Constantin si Elena.
In august am fost acolo cu sotia, fetele si unul din baieti.
Cand ne-am intors am repetat EEG-ul la Ecaterina – DISPARUSE FOCARUL EPILEPTIC.
In octombrie 2011 am fost din nou la Icoana Maicii Domnului.
Am facut din nou analize la Ana-Maria, in ianuarie 2012, sunt bune, nu mai are bacteria borrelia.
Multumim Lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sf. Ingeri si tuturor Sfintilor pentru ajutor.
Slavit sa fie Dumnezeu acum si-n vecii vecilor. Amin.
Slava lui Dumnezeu si Maicii Domnului
M-a impresionat foarte mult povestea fetitei salvata de Maica Domnului si am simtit ca este la randul meu de datoria mea sa impartasesc cateva din minunile Preaslavitei si Binecuvantatei Nascatoare de Dumnezeu, savarsite in familia mea, spre a da marturie despre puterea si bunatatea Sa. Este prima oara cand marturisesc aceasta intamplare in mod public, sper sa poata fi de folos si altor suflete.
De-a lungul timpului, Maica Domnului si Dumnezeu au savarsit mai multe minuni in familia mea si cu mine chiar, pe care insa le voi povesti pe rand, spre a nu scrie mesaje care sa oboseasca pe cel care citeste, prin lungimea lor.
Cea mai mare minune savarsita de Dumnezeu la rugaciunile Preacuratei in familia mea s-a savarsit printr-o intamplare legata de bunica mea, o femeie simpla si foarte religioasa. Bunica obisnuia sa se roage in fiecare dimineata si seara si o iubea foarte tare pe Maica Domnului.
Eu aveam pe acea vreme cativa anisori, bunica venise in Bucuresti pentru a avea grija de nepoti (eu si fratele). Intr-o dimineata, pe cand bunica se trezise din somn si a dat sa se ridice din pat, a vazut dintr-o data cum langa pat s-a deschis o prapastie intunecata, parca fara fund, foarte infricosatoare. Foarte precauta, nu a indraznit sa paseasca, a ramas fara sa se miste pe marginea patului. In acel moment, deasupra prapastiei a aparut icoana Maicii Domnului cu pruncul in brate. Dupa un timp, viziunea a disparut, iar bunica mea nu contenea sa se intrebe pentru ce o fi avut aceasta viziune cel putin stranie si ce insemnatate o fi avut ea.
La foarte scurta vreme, intr-o dimineata bunica se trezeste intr-un pat plin de sange, suferise o hemoragie ingrozitoare. Mama mea, cadru medical, o duce de urgenta la spitalul unde lucra, unde este consultata de cei mai buni doctori si i se fac multiple analize. Rezultatul: cancer de col uterin faza terminala. Colul ei uterin era aproape negru la culoare din cauza cancerului.
Prin 1986, pe cand s-au intamplat cele relatate, cancerul era un subiect tabu. Pe acea vreme, din cate imi istorisea mama, pacientilor nu li se spunea ca sunt suferinzi de cancer. Cel putin nu intr-o prima etapa de investigatii.
Asadar, bunica era internata intr-un salon al spitalului, alaturi de alte bolnave, fara a fi aflat pricina suferintei ei. Chiar si mama, care lucra in acel spital, se ferise sa-i spuna.
Intr-o zi, dupa vizita medicala, o asistenta uita din neglijenta foaia de observatie pe marginea patului bunicii. O alta pacienta, indiscreta, se uita in foaia bunicii si exclama: “Mamaie…Mata` ai cancer! Nu mai ai mult…..”
In acel moment, bunica nu a zis nimic. A luat insa Paraclisul Maicii Domnului, a iesit din salon pe culoarele spitalului si s-a refugiat intr-o magazie, o camaruta mica si murdara in care se tineau diverse pentru intretinerea curateniei. A cazut in genunchi, a citit cu siroaie de lacrimi Paraclisul Maicii Domnului si s-a rugat asa: “Doamne, pentru rugaciunile Maicii Tale, fa o minune cu mine, fa o minune atat de mare incat si doctorii sa se minuneze si sa creada in Tine, iar eu voi merge la Patriarhie si iti voi aprinde un Policandru de lumanari!…..”
La scurta vreme, cu foarte putin timp inainte ca bunica sa inceapa un tratament deosebit de agresiv cu raze si citostatice, medicul curant care se ocupa de bunica mea, un renumit profesor-doctor, ii telefoneaza mamei si ii spune ca s-a hotarat sa mai repete o data analizele, nu stia exact din ce motiv a hotarat sa le refaca, insa a simtit un imbold sa mai repete o data investigatiile. Aceasta in conditiile in care bunica primise inclusiv rezultatul biopsiei cu rezultatul fatidic, cancer.
Doresc sa va marturisesc ca bunica a fost supusa unor noi investigatii amanuntite, a fost reexaminata atat de respectivul domn profesor-doctor, iar ulterior, la solicitarea acestuia, cat si de o comisie de medici. REZULTATUL: CLINIC PERFECT SANATOS! Dupa ce s-au dezmeticit din uimire, medicul profesor-doctor care s-a ocupat de cazul bunici mele a exclamat astfel, si intocmai asa: “Mamaie…….Cu dumneata a facut Dumnezeu o MARE minune……..Daca nu te examinam eu initial, nu credeam…….Dumneata ai acum un col uterin de fata nemaritata!….Mamaie, stii ce ar trebui sa faci dumneata acum? AR TREBUI SA TE DUCI LA PATRIARHIE SI SA-I APRINZI LUI DUMNEZEU UN POLICANDRU CU LUMANARI, IN SEMN DE MULTUMIRE!!”
Bunica a mai trait multi ani, sanatoasa, si a decedat din cauze naturale, cum se spune popular, de batranete.
Aceasta intamplare este reala si doresc ca prin marturisirea ei sa se slaveasca numele Domnului si al Preacuratei Maicii Sale.
Doamne ajuta!
Rugati-va neincetat la Maica Domnului si la Bunul Dumnezeu si minunile nu inceteaza sa apara. Asa m-am rugat si eu, iar Maica Domnului m-a ajuta inclusiv cand tatal meu era sa moara dintr-un anevrism cerebral si fratele meu intr-un accident de circulatie din care s-a ales doar cu o zgarietura.Multumesc Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Domnului nostru Iisus Hristos pentru tot ce mi-a dat.Rugati-va tot timpul si simtiti prezenta Maicii Domnului si a Domnului Iisus Hristos permanent langa voi.Pentru orice rugaciune vom fi rasplatiti dar cand numai Iisus Hristos stie.Nu va indoiti niciodata de ajutorul lui.Doamne ajuta-ne!
Buna ,ma numesc Gabriela si vreau sa va scriu minunea Maicii Domnului,m-am inbolnavit cu glanda tiroida pentru a doua oara in viata,iar cu ajutorul unor duhohnici ,ucenici ai Domnului,ma simpt mai bine.Bineinteles cu rugaciune si post toate merg spre bine.Am inceput prin a-mi schimba regimul alimentar,fara medicamente si multe ceaiuri,tinctura de sinziene.Rugativa mereu si Maica Domnului si Domnul IISUS HRISTOS tot timpul va va ajuta.Multumesc Maicii Domnului pentru tot ce face pentru mine si familia mea.Doamne ajuta la toata lumea.
Buna,as vrea sa spun ca ma ajutat foarte mult SF.IOAN BOTEZATORUL,sa va rugati neincetat ca este linga noi mereu.Doamne ajuta .
Am sa va povestesc o mica intamplare aparent banala dar cu o mare insemnatate. Intotdeauna m-am simtit ocrotita si protejata de Maica Domnului. De foarte multe ori mi sa aratat in vis in chip de icoana. Intr-o zi primesc telefon ca bunica mea este in spital…nestiind gravitatea boii. N
oaptea am visat ceva ff urat iar in scurt timp in acelas vis mi sa arata in chip de statuie Maica Domnului. nu am inteles atunci ce vrea sa insemne ,,,abia dupa cateva zile aveam sa inteleg. m-am dus a doua zi la spital la bunica…era fff grav…nici doctorii nu ii mai dadeau sanse, chiar ne indemnau sa o luam acasa si sa ne pregatim de ce este mai rau. eu sincer va spun nu am recunoscut-o la cat de grav era. dupa 2 zile o asistenta ii lasa la capul bunicii o iconita cu Maica Domnului…am rugat-o sa aiba grija de ea…a inceput sa se simta mai bine…dupa care au mutat-o in alt salon. m-am dus si am luat iconita si i-am dat-o sa citeasca rugaciunea de pe spatele ei si sa rugat cum a stiut ea.in acel salon mai erau inca 3 icoane cu Maica Domnului. m-am linistit vazandu-le pentru ca asa am simtit-o aproape si ocrotita de ea. abia acum intelegeam semnificatia visului. bunica mea a scapat…nu se mai pune problema unei situatii asa cum ne sugerau asistentele …de a e pregatii de ce este mai rau. este chiar mai bine decat era inainte de a se imbolnavii. precizez ca bunica are 84 de ani. Multumesc Maica Domnului ca ai avut grija de ea.
Maica Domnului este cu adevarat facatoare de minuni. Ii multumesc ca a fost alaturi de mine si m-a intarit in momentele in care eram deznadajduita si trista. Doamne ajuta.
Ma numesc Ramona si am 30 de ani.In urma cu 3 ani a venit pe lume o minune de baitel Razvan, dupa multe incercari si analize facute la medic.Nimic nu dadea rezultate.toate tratamentele erau in zadar.Singura solutie de care nu am stiut atunci era Maica Domnului.Nu aveam cine sa se roage pt. mine,mama nu mai e printre noi, tata nu prea e cu credinta asa ca am apelat la Maicuta Sfanta ca la mama care-mi lipsea,Am hotatat ca zilnic venind de la seviciu sa ma opresc pe la biserica din cartier si sa o rog pe Maica Domnului sa ne imbucure si pe noi cu un copilas.Asa a trecut o perioada buna de timp ,pana pe 08.09.2008 cand am aflat ca sunt insarcinata.A fost o bucurie de nedescris,iar pe 16.04.09 a venit ingerasul nostru.A fost una din minunile pe care le-a facut Maica Domnului cu mine.Dar o incercare groaznica urma sa treaca peste mine ca tanara mamica.La cateva luni dupa nastere sa abatut asupra mea depresia sau mai bine zis obsesia care se manifesta prin frica de a nu i se intampla ceva ingerasului meu.Aunsesem pana acolo sa cred ca pot fi chiar eu acea care pot sa-i fac rau ,iar acest gand ma chinuia enorm.Cand ramaneam singura cu copilul ma apuca teama ,tremuratul intens,faceam atacuri de panica, totul de frica sa nu-i fac rau copilului meu.Nimic nu-mi puteam explica cum eu care ma rugasem atat de mult sa am acest copil iar acim sa-i fac rau?Ma vedeam cea mai rea mama din lume,asa ca am consultat un psihiatru sa-mi explice ce se intampla cu mine.Au urmat terapii si tratamente,starea sa ameliorat dar teama inca persista.Mi-am amintit atunci de Maica Domnului care mi-a dat acest ingeras si m-am rugat dinou la ea din suflet,ptomitandu-i ca daca ma voi face bine voi marturisi tuturor ajutorul ei cel mare.Asa ca iata-ma scapata de Maica Domnului din asa mare incercare.Inca fac tratamentul prescris de medic dar starea mea nu mai e cum a fost din momentul apelariila Ea la Maica mea.Acum frica a disparut, dragostea ce o simteam inainte o simt mai profund acum si sunt hotarata ca de acum sa nu mai dau ascultare gandurilor pe care cel rau mi le trimite din marea lui ura pentru copii Domnului.Iti multumesc Maicuta ca nu m-ai lasat sa pier pe cale si m-ai scapat de viclenia celui rau.Amin.
sa-i multumim MAICII DOMNULUI pentru ca ne dovedeste ca traieste, face minuni de care si cei in virsta ne minunam, iar copilul duce cu el toata viata amintirea vie aajutorului divin. DUMNEZEU SA-I DEA SANATATE, VIATA LUNGA SI NEPOTEI CARORA SA LE POVESTEASCA MINUNEA!
Una din primele minuni pe care le-a facut Maica Sfanta cu mine.
Aveam examenul de bacalaureat la limba romana si nu invatasem decat jumaatate din materie.
Imi era cam frica mai ales ca daca picam examenul ar fi fost o rusine pentru parintii mei.
Invatam cu disperare dar imi dadeam seama ca nu mai aveam timp fizic ca sa trec prin toata materia.
In seara dinaintea examenului oral la romana, m-am rugat Maicii Domnului sa ma ajute.
In noaptea aceea am visat-o pe bunica mea cum se inchina unei icoane a Maicii spunandu-mi: ´´Trebuie sa-i multumim Maicii Domnului pentru minunea care o sa se infaptuiasca´´.
In dimineata aceea toti elevii nu ieseau din note de 4 si 5 ( la examen oral).
Am intrat si eu si am obtinut un 9. Prima nota buna dintre atatia 4 si 5.
Iar la examenul scris mi-a cazut ultima tema pe care o invatasem sear anterioara. Paractic ´´vedeam´´ rezumatul in fata ochilor…
Mai sunt alte minuni dar mi-ar trebui mult timp sa le povestesc.
Ii multumesc din toata inima Maicii Domnului pentru toate…
Minunea mea cea mai recenta s-a intamplat acum o jumatate de ora.Baiatul meu m-a sunat sa-mi spuna ca a luat examenul de bacalaureat.De ce spun minune?Pai l-am pregatit la toate cele trei materii (romana,fizica,matematica)si ne asteptam sa nu avem surprize neplacute.Dupa examenul de fizica a venit acasa complet demoralizat spunand ca s-a blocat la vederea subiectelor si nu este sigur nici de nota 5.Dupa publicrea baremului ,am socotit cu el si ajungea undeva l-a 5.60.Tot timpul spunea ca-si doreste sa ia macar un 5 sa promoveze.
Am plans si m-am rugat Maicutei Domnului spunandu-i fiului meu ca procentele ce vor depasi nota 5 la fizica sunt de la Maica Domnului.
Nota la fizica a fost 7.05.
Multumesc din tot sufletul Maicutei Domnului si Fiului Sau.
Maicuta Domnului face intodeauna minuni daca ne rugam cu credinta si staruitor, rugaciunile facute vor fi ascultate si ni se vor implini toate dorintele noastre.Si eu am fost tot timpul ajutata atunci cand am cerut sprijinul si cand am fost in momente dificile.
Bunul Dumnezeu sa va aiba in paza.
Doamne ajuta!
Minunat esti Doamne intre Sfiintii Tai.
Citind atatea minuni infaptuite de Bunul Dumnezeu,Maicuta Domnului si Sfiintii Sai, nu ma pot abtine sa nu descriu si eu o minune care mi s-a intamplat.
Acum cativa ani eram in prag de Bacalaureat.Mi-era teama, pentru ca sunt emotiva, mai ales la probele orale.In acelasi timp parintele duhovnic imi spunea sa ma rog mai intai si apoi sa invat.Mai incepatoare in lucruri profunde nu intelegeam.Dar l-am ascultat si am fost uimita de usurinta cu care invatam.
In sfarsit a venit proba orala la Limba si Literatura romana.M-am rugat si minune….mi-a picat “In gradina Ghetsimani” de Vasile Voiculescu, pentru a vedea ca bacul va fi meritul Bunului Dumnezeu.Am raspuns bine si am luat nota 10.
De asemenea, am trecut prin niste incercari grave, dar parintele mi-a spus ca numai Maica Domnului m-a salvat din asta.Mama mea s-a rugat foarte mult Maicutei Domnului si Sfantului Ioan Rusul.
Minunat este Dumnezeu!Multumesc Tie Doamne!
Slava lui Dumnezeu!!!!
Doamne ajuta-ne pe noi pacatosii!!!!!!!!!
Maica Domnului mi-a salvat si mie locuinta de la incendiu de cateva ori cand plecasem de acasa pentru cateva zile si lasasem/uitasem cate o lumanare aprinsa – o data, intr-un servetel, iar alta data intr-un suport din lemn si pe un raft tot din lemn – de fiecare data cand mi-am amintit, m-am rugat citind ‘Paraclisul Maicii Domnului’, iar ulterior, la intoarcere, am gasit lumanarea si servetelul arse in intregime si suportul din lemn ars partial, dar focul s-a oprit in mod miraculous, desi s-ar fi putut extinde cauzand incendii devastatoare, caci au existat si destule cazuri de incendii mistuitoare cauzate de lumanari uitate aprinse.
Tot Maica Domnului mi-a salvat apartamentul de la inundatie alta data, cand pe timpul noptii s-a spart o teava si un robinet din baie avea scurgeri de apa, si nu era nimeni acolo sa rezolve problema, fiind sfarsit de saptamana. Eventual, dupa sesizarile vecinilor de dedesubt (dintre care unul avusese plafonul putin afectat de prelingerile de apa) catre administratorul blocului, apa a fost oprita la apartamentul meu. La momentul cand am reusit eu sa ajung acolo, in ziua urmatoare, doar baia fusese partial afectata de inundatie si slava Domnului ca nu se extinsese, cauzand alte daune.
Maica Domnului m-a mai ajutat si intr-o alta imprejurare, la o sesiune de antrenamente militare la care a trebuit sa particip ca parte din procesul obtinerii unui loc de munca intr-o armata din strainatate (toamna anului 2009). La unul dintre ele nu ma simteam deloc bine la proba de rezistenta fizica, iar daca as fi renuntat fara un motiv intemeiat si plauzibil, ar fi fost in defavoarea mea, asa ca am inventat o scuza (partial adevarata), iar instructorul, desi ezitant, m-a scutit, dar trebuia, totusi, sa intocmeasca un raport in care eu sa explic mai detaliat motivul. Intre timp, inapoi la baza/unitate si stand in expectativa, am citit rapid ‘Paraclisul Maicii Domnului’ dintr-o carticica pe care o purtam intr-un buzunar la piept, si apoi au mai sosit si alti 2 soldati colegi de la instructajul cu pricina, care s-au ales cu vreo cateva raniri usoare, dar nu si neglijabile, si care au necesitat ingrijiri medicale, fapt ce l-a descalificat pe instructorul respectiv, scos reputatia de ‘prea dur/exigent’ (ceea ce nu era prea departe de adevar) si eventual, inlocuit pentru o vreme, iar eu am scapat cu bine si atunci.
Si o alta mica minune – o data parcasem masina personala undeva pe o strada si cineva a parcat langa, nelasand spatiu suficient in jur, iar eu cand a trebuit sa ies de acolo, nu aveam loc de intors si nu stiam unde sa gasesc proprietarul celeilalte masini, parcate obstructiv. Atunci am inceput sa citesc ‘Acatistul Sf. Acoperamant al Maicii Domnului’ dintr-o carticica de rugaciuni ce o purtam cu mine si de indata ce am terminat de citit, a aparut si proprietarul masinii respective, care si-a luat singur masina si a plecat, lasandu-mi calea libera si accesibila.
Maica Domnului a facut si face minuni multe si in viata mea. Sunt foarte multe chiar in mom cheie din viata mea incat nu ar incapea sa le astern aici, dar fiti increzatori in puterea de mijlocire a Maicutei si rugati-va ! Si nu uitati sa I multumiti intotdeauna ! Iti multumesc Maicuta Buna pentru multimea de minuni din viata mea , pt ca ai grija de mine , de familia mea si mai ales de copii mei si te rog din suflet du multumirile mele Fiului Tau , Domnului nostru Iisus Hristos !
Dragi crestini, frati si surori in Hristos Iisus, Bunul nostru Mantuitor. Citind cateva dintre minunile pe care Dumnezeu le-a revarsat asupra voastra, spre mantuirea noastra, a tuturor, nu pot decat sa ma bucur si sa ii dau slava lui Dumnezeu. Va rog sa ma iertati pe mine nevrednicul pentru ca indraznesc sa scriu urmatoarele randuri care nu sunt ale mele ci ale celor care au avut o viata sfanta si care au vrut ca noi sa stim si sa cunoastem o parte din ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit in aceasta viata plina de ispite. Am observat mai sus ca intr-o descriere a unei minuni a fost invocat cuvantul “noroc”, un cuvant dracesc dealtfel. Ce este norocul, dar ghinionul? Acestea, din nefericire crestinii zilelor noastre le folosec cel mai des in viata cotidiana pe langa altele ca zodiile, destinul, soarta. Cred ca cei mai multi dintre voi cunoasteti “beneficiile” acestor lucruri pagane pline de necredinta. Nu o sa ravorasc prea mult asupra lor ca sa nu existe tendinta de plictiseala. Daca acestea exista atunci Dumnezeu unde mai e? Unde mai este RANDUIALA pe care Dumnezeu o da fiecarui om. fiecarui lucru? Pomul nu are si el o randuiala sau are “noroc” ca bate vantul si ii scutura frunzele ca sa poata sa inverzeasca primavara urmatoare? Ploaia, cand vine prea multa, vai Doamne, cand nu e, aoleo Doamne. Nu stie oare Dumnezeu cat sa dea si cand? Dar atunci cand sunt dezastre si secete, sunt din cauza pacatelor noastre, deci au si ele o randuiala, sa il faca pe om sa se roage la Dumnezeu, nu la stiinta care spune ca El nu exista. Dar si daca Dumnezeu da si ploaie si vant si caldura si roade nu le da fratilor ca suntem noi vrednici, ci le da din mila si marea Lui bunatate. Am mai vazut undeva ca trebuie sa ne bucuram pentru putinele minuni pe care Dumnezeu le mai face cu noi. Minuni se fac zi de zi, ora de ora. Se arata semnele sfarsitului, toti vorbesc de Antihrist, de 666, de masoni, da este aproape, toti simtim acest lucru, dar cati fac ceva ca sa nu vina si ca Dumnezeu sa ne mai dea timp de pocainta ca suntem plini de pacate, nu este aceasta o minune ca totusi suntem plini de pacate, mai rau ca nicidoata si iata, vantul bate, iarba creste, ploaie este, de Black Friday cele mai mari companii fac atentie MILIOANE de euro dar rectific si spun zeci de MILIOANE de euro si noi ne vaitam ca traim greu, cine nu are un telefon, cine nu are internet, un laptop, o haina de firma si daca spune cineva ca nu are atunci inseamna ca nu iese din casa, ca sa nu fie injurat ca nu este in “randul lumii”. Ereticii pe care noi ii numim: adventisti, martori ai lui Iehova, baptisti, penticostali, reformanti si altii caci sunt cu miile, cine se lupta cu ei, cine le da peste nas ca nu o slvesc pe Preasfanta Fecioara, ei spun ca sunt martori ai lui Iehova(Iahve=Dumnezeu), da, si Mantuitorul Hristos este Dumnezeu, de ce nu sunt si martorii Lui? Ateii, ne inrudesc cu maimutele, ne fac niste orfani, fara Dumnezeu, noi suntem “copiii” unei bacterii fratilor, care asa a facut aceasta abcterie toate atat de minunate incat ei nu mai au timp sa vada puterea lui Dumnezeu, ca soarele rasare fara sa intarzie o secunda, pamantul nu se opreste din circuitul lui si nimic din acest univers nu se schimba, doar ce trebuie, animalele, toate, cum isi alapteza puii lor, cum ii cresc, Dumnezeu ne-a dat boli dar tot El ne-a dat si tamaduire, cate plante nu sunt vindecatoare, dar apar unii care spun ca ei sunt descoperitorii lor si ca nu Dumnezeu le-a dat, ca ei le-au descoperit, ca au aparut acolo din senin. Noi scriem numele lui Iisus cu un singur I, ca ereticii, ca nu vreau sa ii alint spunandul-le adentisti sau cum spun unii, pocaiti, Doamne pazeste. Iata, multi nu cunosc acestea si totusi Dumnezeu face minuni cu noi, nu este aceasta o minune? “Cercetati scripturile”, “Rugati-va neincetat” (Rugaciunea inimii, sau rugaciunea lui Iisus), citit fratilor ca ne omoara altii cu invataturile lor pline de erezie, sunt pline editurile ortodoxe cu carti pline de ivatatura Sfintilor Parinti, nu mai dati banii pe toate prostiile, o carte costa 20 RON, un pret mediu, cercetari mediul, universul, cunoasteti puterea lui Dumnezeu si minunati-va caci mare este. Ma opresc aici si nadajduiesc ca veti incepe sa cititi si sa cunoasteti de la cel mai mic lucru pana la cel mai important. Sa ma iertati pe mine nevrednicul si sa va rugati pentru mantuirea mea. “Slava intru Cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire!”