Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT
“Sunt vremuri, ÅŸi împrejurări în toate vremurile, când spunând adevărul ÅŸi propovăduind îndreptarea îţi poÅ£i pune viaÅ£a în primejdie de moarte. AÅŸa s-au întâmplat lucrurile în zilele lui Ioan Botezătorul ÅŸi a lui Irod ÅŸi aÅŸa s-a întâmplat în zilele Sfântului Ioan Gură de Aur ÅŸi a împărătesei Eudoxia, fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. Sfântul Ioan Gură de Aur a zis odată, apărând văduva, cuvintele acestea: “iarăşi se tulbură Irodiada, iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan“. Pentru curajul său de a apăra săracul împotriva bogatului Sfântul Ioan a trebuit să ia calea exilului, prigonit de împărăteasă, până când, sfârÅŸit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariană.
Un creştinism fără recunoaşterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu şi stăpân al lumii nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. Iar cu cât viaţa se face mai necurată cu atât te întuneci dinspre Dumnezeu, până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat. Viaţa trăită fără grijă, numai pământeşte, la asta te duce.
Spre o atare stăvilire a răutăţii a trimis Dumnezeu pe Sfinţii Trei Ierarhi. Ei sunt sarea care opreşte firea omului de a se împuţi cu totul. E de la sine înţeles că firea omenească, povârnită spre păcat, tocmai de aceea nu-i prea poate suferi. Dar lor nu le pasă că nu-s pe placul lumii. În ei arde luminos înainte misiunea pe care le-a dat-o Dumnezeu, de a fi sare făpturii şi martorii lui Dumnezeu între oameni. Ca să scurtez vorba, aleg din viaţa Sfântului Vasile câteva momente de mare înălţime morală prin care se dovedeşte a fi cu adevărat mare dascăl al lumii şi ierarh. Era prin anul 372 când însuşi împăratul Valent a mers în Cezareea Capadociei unde păstorea Sfântul Vasile cu gând să-l abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfântul Vasile i-a răspuns liniştit şi cuviincios că ţine credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Primind un atare răspuns împăratul Valens căuta pricina ca să-l exileze pe Sfântul Vasile ştiin că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că dacă n-ar fi el pe ceilalţi uşor i-ar putea câştiga fie prin momeli fie prin înfricoşări.
Împăratul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranţa împăratului) şi pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca să provoace scandalul ca apoi prefectul să poată interveni cu armata. Evippius a vrut să slujească într-o biserică din Cezareea dar Sfântul Vasile nu l-a lăsat până când nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela s-a plâns împăratului care a trimis la Sfântul Vasile pe prefectul pretorienilor ca să-l atragă la arianism iar dacă nu va putea cu binele să-l înfricoşeze cu ameninţări.
“Ce îndrăzneală ai tu să te împotriveÅŸti religiei împăratului?” – îi zise prefectul. “Eu nu văd nici o îndrăzneală ÅŸi nu văd care este religia împăratului ca să mă împotrivesc ei. Eu ÅŸtiu că ÅŸi împăratul e creat de Dumnezeu ca ÅŸi mine ÅŸi prin urmare ÅŸi el trebuie să aibă aceeaÅŸi religie pe care o am ÅŸi eu ÅŸi credincioÅŸii mei“. Prefectul începu cu ademeniri zicând: “Uite n-ai vrea tu să fii în mărire asemenea împăratului? O vei putea avea dacă vei mărturisi ÅŸi tu credinÅ£a împăratului“.
Sfântul Vasile îi răspunse:
“Amândoi suntem creaÅ£i după chipul ÅŸi asemănarea lui Dumnezeu dacă suntem asemenea împăratului. ÃŽn ce priveÅŸte mărirea, aceasta se va vedea numai în viaÅ£a viitoare. Apoi spune tu dacă o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucrează împotriva Lui“. “Dar nu te temi de relele ce pot să vină asupra ta?” – îi zise prefectul.
“Eu nu mă tem de rele pentru că ÅŸtiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe decât sunt de trebuinţă pentru ispăşirea păcatelor mele“. “Dar ÅŸtii că împăratul poate să-Å£i facă atâta rău cât tu nu vei putea răbda?” “Ce anume ar putea să-mi facă împăratul” – întreabă Sfântul Vasile liniÅŸtit? “Să te despoaie de averi, să te exileze, să te ucidă chiar“.
La acestea Sfântul Vasile râse zicând: “Toate acestea împăratul nu mi le poate face. Astfel nu mă poate despuia de averi fiindcă m-am despuiat demult eu însumi, aÅŸa că azi n-am nimic. Nu mă poate exila unde să nu fie Dumnezeu de faţă. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decât să mă trimită mai degrabă la viaÅ£a pe care atât de mult o doresc. Spune deci stăpânului tău, împăratului, că dacă n-are alte rele cu care să mă înfricoÅŸeze, de acestea de până acum nu mă tem ÅŸi nici gând n-am să-i fac lui pe voie împotriva lui Dumnezeu“.
Prefectul pretorienilor spuse împăratului totul ÅŸi încheie cu aceste cuvinte: “De către căpetenia acestei Biserici suntem biruiÅ£i: Ameninţărilor este superior, decât cuvintele e mai tare, iar decât ademenirile este mai puternic” (Minis superior est, sermonibus firucior, verbogum blandi, tiis fortior). Dacă i-am zis: “Niciodată n-am văzut om ca dumneata” ÅŸtiÅ£i ce mi-a răspuns? “Poate că niciodată n-ai văzut episcop“!
ÃŽmpăratul se aprinse de mânie ÅŸi zbieră înfuriat: “Să fie exilat numaidecât!!” Åži însuÅŸi se apucă să scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse peniÅ£a ÅŸi nu putu scrie. ÃŽmpăratul crezu că acesta este un semn de sus ÅŸi de data aceasta lăsă mânia pentru mai târziu. Reîntors la Constantinopol, din nou încercă să scrie mandatul de exilare pentru Sfântul Vasile dar fără de veste i se îmbolnăvi copilul cel mai mare ÅŸi se zbătea ca-n ghearele morÅ£ii ÅŸi nu se liniÅŸti până ce nu-ÅŸi propuse să lase pe arhiepiscopul din Cezareea în pace.
Iată părinte al Bisericii, mare dascăl al lumii ÅŸi ierarh. Iată ucenic umblând liniÅŸtit pe marea înfuriată. Iată stâlp nemiÅŸcat de talazuri, iată liniÅŸte ÅŸi modestie neclintită de vifor, iată om dintre noi străbătând veacurile ÅŸi întărindu-ne pe noi în liniÅŸtea cea mai presus de fire, că tot Dumnezeu este la cârma lumii“
38 Commentarii la “Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT”
VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>