SFINTII TREI IERARHI, INVATATORII ADEVARATEI TEOLOGII: “Sa invatam cu totii sa iubim si ne aparam Biserica. S-o protejam de atacurile celor ce voiesc s-o distruga!”

30-01-2015 Sublinieri

“Ce bine ar fi daca am simti dragostea, dorul si ravna Sfintilor Trei Ierarhi pentru apararea si pastrarea dreptei credinte!”

648-three-hierarchs-ak-16-800-407x600

“Să ne ferim, fraților, de cei ce dezbină și tulbură casele, sufletele, obștea și Biserica Domnului și să ne rugăm permanent pentru unitatea ei. […] Numai diavolul, vrăjmașul cel de obște se bucură de neunirea noastră! Să nu ne dezbinăm unii împotriva altora, fraților!”

***

Scurt cuvant la sarbatoarea Sfintii Trei Ierarhi al Arhim. Melchisedec, staretul Manastirii Putna, dupa Sfanta Liturghie (2014):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Preacuviosi parinti si frati, iubiti credinciosi,

Mai intai de toate, pentru ca suntem la praznicul, la sarbatoarea aceasta a Sfintilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan, sa le spunem celor care poarta numele acestor trei mari Parinti ai Bisericii noastre: La multi ani cu sanatate, cu putere, cu bucurie, si Dumnezeu sa le dea ravna din ravna Sfintilor. Si nu numai lor, ci si noua, tuturor, sa ne dea Preabunul Dumnezeu ravna din ravna lor, caci mai intai de toate ei au avut ravna si dragoste fata de Dumnezeu.

A prezentat parintele pe larg viata Sfintilor Trei Ierarhi, a prezentat si din faptele lor. Eu doar atat mai vreau sa spun, ca Sfintii Trei Ierarhi au fost cunoscatori ai cuvintelor Sfintelor Scripturi, ai tainelor lui Dumnezeu, dar taina lui Dumnezeu au cunoscut-o in urma citirii Sfintelor Scripturi si a rugaciunii personale, a nevointei pe care ei au savarsit-o. Pentru ca in ziua de astazi s-au inmultit facultatile de teologie si cei care au facut o Facultate de Teologie se cred si teologi. Teolog este cel ce stie sa se si roage… Ascult de multe ori cuvinte ale unor pretinsi teologi care uita ca teologia se invata in genunchi, cunoasterea lui Dumnezeu nu vine decat in felul acesta… Este periculos sa vorbesti despre Dumnezeu daca n-ai vorbit intai cu Dumnezeu. Pentru ca poti, din cauza ispitei acesteia de-a dreapta, a inchipuirii si a indreptatirii, sa aluneci in slava desarta.

De aceea sa ne rugam la Preabunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi sa il cunoastem pe Dumnezeu citind si facand. Ca Sfintii Trei Ierarhi aceasta au facut. Au citit, au cunoscut si au patruns tainele lui Dumnezeu vorbind cu Dumnezeu.

A  mentionat frumos si parintele ca toti trei au cunoscut viata de retragere, viata de pustnicie, viata de nevointa. Nu au iesit la lupta decat dupa ce ei s-au inarmat cu adancul conoasterii lui Dumnezeu, dupa ce ei s-au nevoit si au bineplacut lui Dumnezeu.

De aceea, iubitii mei, indemn in aceasta zi la citirea Sfintelor Scripturi si la rugaciune mai multa. Daca e numai sa deschidem Ceaslovul si sa ne uitam la cele 12 rugaciuni pe care le citim inainte de Sfanta Impartasanie, vom vedea ca majoritatea apartin Sfintilor Trei Ierarhi ai Bisericii noastre. Lui Vasile, si lui Ioan Gura de Aur in mod deosebit, si Grigore – de acum mai putine rugaciuni sunt ale lui, dar Liturghia pe care o savarsim zilnic este a lui Ioan, si Liturghia Sf. Vasile o savarsim de 10 ori pe an.

Iubitilor, sa ne silim spre cunoasterea cea adevarata ca sa dobandim intelepciunea cea inalta. Vrei sa dobandesti intelepciune? Smereste-te! Vrei sa dobandesti cunoasterea lui Dumnezeu? Smereste-te!  Fara de smerenie si fara de cumintenie – caci Ioan, daca ar fi sa vorbim despre el, predicatorul prin excelenta al pocaintei, nu este un altul ca el; Vasile cel Mare – bun si milostiv, cuvantator, slujitor al Bisericii, as putea zice iarasi, prin excelenta; Grigorie – vulturul, cel care a patruns tainele lui Dumnezeu.

Faca Bunul Dumnezeu ca prezenta Sfintilor Trei Ierarhi in mijlocul nostru, participarea noastra la aceasta sfanta si dumnezeiasca Liturghie de azi, la sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi sa ne fie prilej de innoire. Dar mi-a venit mai intai sa spun: de intrebare. Sa ne intrebam: Sunt eu oare pe calea cea buna a Parintilor? Merg eu oare bine pe calea cea buna a Parintilor? Sau cumva m-am abatut? Caci nimeni sa nu se amageasca, cu Hristos ne vom intalni! Mai devreme, mai tarziu, vine si intalnirea cu Hristos. Si vai de sufletul care s-a apropiat si care a ajuns la final nepregatit!

Faca Bunul Dumnezeu ca toti sa fim pregatiti, si toti sa ne silim, sa ne pregatim frumos, sa vietuim frumos, ca sa avem un sfarsit frumos! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu la toti! Amin!”

 

treis-ierarxes

  • Doxologia:

Arhim. Mihail Daniliuc: „Hristos moare fără Biserică, dar şi Biserica moare fără Hristos”

“Finele lui ianuarie ne oferă binecuvântatul prilej de a ne reîntâlni duhovniceşte cu trei mari sfinţi ai Bisericii lui Hristos: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. O sărbătoare dedicată celor mai de seamă trăitori şi apărători ai Ortodoxiei din secolul al IV-lea d.Hr., instituită în urma unei arătări dumnezeieşti. Pe la sfârşitul secolului al XI-lea, în cetatea Evhaitelor din Asia Mică, printre credincioşi se iviseră divergenţe, fiindcă nu puteau stabili o ierarhie a celor trei Sfinţi Părinţi: pe care să-l socotească drept cel mai mare, mai ales, mai bineplăcut Domnului? Astfel, după evlavia nutrită pentru câte unul dintre ei, creştinii se scindaseră în trei grupe: vasilieni, gregorieni şi ioanieni. Episcopul lor, Ioan, văzând că nu reuşeşte să-i împace şi că dezbinarea se adâncea, a apelat la rugăciune, iar Dumnezeu nu a întârziat să-i răspundă, în chip minunat: cei trei ierarhi i-au apărut în vedenie, încredinţându-l că, înaintea Domnului, nu „concurează” unii cu alţii, ci sunt proslăviţi cu aceeaşi cinste. I-au poruncit să înveţe poporul să nu se certe, să nu se dezbine. Aşa s-a constituit sărbătoarea, cu scopul de a arăta că Sfinţii Trei Ierarhi nu se află în nici o „competiţie” la Dumnezeu.

Numeroşi istorici bisericeşti numesc perioada în care au trăit cei trei ierarhi „secolul de aur al Creştinismului”. Denumire paradoxală, dacă nu încercăm s-o lămurim. Cum să socotim „de aur” secolul al IV-lea, de vreme ce, pe parcursul său, Biserica lui Hristos a înfruntat atâtea suferinţe? Să ne amintim că debutul acestuia a găsit Creştinismul încă prigonit, prin catacombe, cu nenumărate răni în sufletele şi pe trupurile celor ce credeau în dumnezeirea lui Iisus, Mântuitorul lumii. Chiar dacă Sfântul Constantin cel Mare, prin edictul de la Milan din 313, apoi prin măsurile luate, a asigurat un climat tihnit, propice trăirii în duhul Evangheliei, pacea în Biserică nu a durat foarte mult. Gândindu-ne doar la împăratul Iulian Apostatul, nepotul ilustrului basileu, doritor să reintroducă păgânismul în Imperiul Roman între anii 360-363, vom înţelege lesne că nu prea s-a dovedit de aur veleatul cu pricina. Dar ce să spunem de tulburările ori luptele din interiorul Bisericii, pricinuite de primii eretici: arieni, manihieni, novaţieni, melitieni, anomieni, pnevmatomahi? Ei au stârnit o nespusă îngrijorare şi suferinţă, din pricina dezbinărilor, a certurilor provocate în trupul tainic al lui Hristos. Pacea s-a restabilit prin sinoadele ecumenice de la Niceea, 325, şi de la Constantinopol din 381, dar şi în urma altor sinoade locale, de la Antiohia şi Constantinopol (330), Tyr şi Ierusalim (335), Sardica (343), Sirmium (348), Alexandria (362). Aşadar, toate aceste dispute teologice, intrigi, dezbinări ori încercări de a restabili ordinea şi armonia în Biserică s-au desfăşurat de-a lungul întregului secol al IV-lea.

De aceea afirmam că ne vine greu să-l numim „de aur”. Totuşi nu ne putem dezice de respectiva sintagmă, consacrată de istorici. S-a arătat „de aur” datorită învăţăturilor luminate ale Sfinţilor Trei Ierarhi, precum şi ale altor Părinţi trăitori în acea vreme. Scrierile lor constituie adevărate comori. De aur le-au fost nevoinţele, râvna faţă de Biserica lui Hristos; de aur, predicile – sublimitatea slujirii lor; nu în ultimul rând, de aur curat li s-au dovedit solidaritatea cu cei năpăstuiţi, înfăptuirile în sprijinul celor suferinzi, aflaţi în nevoi, în lipsuri. Sfinţii Trei Ierarhi, prin modul lor de viaţă şi de dăruire, au turnat în vinele Bisericii şi ale creştinismului primar o puternică sevă de viaţă şi înflorire a Duhului lui Dumnezeu.

După primul congres al facultăţilor de Teologie din lumea ortodoxă, organizat la Atena, în 1936, Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur au fost aleşi drept ocrotitorii tuturor şcolilor teologice. Din cele relatate anterior, reies clar motivele respectivei decizii: prin viaţa, credinţa şi prin desăvârşita lor dăruire faţă de Hristos şi Biserica Lui, cei trei sfinţi reprezintă, după Hristos, modelele cele mai vii, emoţionante, ale slujirii preoţeşti în cele trei trepte ale sale: diacon, preot şi episcop. Pentru cei ce se pregătesc a deveni sacerdoţi, dar îndeosebi pentru clerici, Sfinţii Trei Ierarhi apar ca nişte icoane de lumină călăuzitoare spre calea plăcută Domnului. Ei ne învaţă pe noi, cei ce am ales să vieţuim ca ucenici apropiaţi ai Mântuitorului, cum să ne manifestăm credinţa, iubindu-L pe Hristos şi Biserica Sa mai presus de orice demnităţi lumeşti, iar dragostea aceasta s-o traducem prin fapte, prin grija deosebită faţă de poporul lui Dumnezeu încredinţat spre păstorire. Nevoinţele şi râvna lor să ne reamintească mereu că trebuie să avem conştiinţa chemării sfinte, o legătură unică dintre Hristos şi fiecare preot în parte. Urmându-le pilda, să devenim icoana nemijlocită a lucrării şi prezenţei Domnului în Biserica Sa. Să le oferim credincioşilor, întocmai ca ei, hrană duhovnicească prin cuvinte alese, predici lămuritoare, tâlcuiri corecte ale dumnezeieştilor scripturi. Dreapta credinţă s-o apărăm, ca şi sfinţii ierarhi, cu măiestrie, dârzenie, înţelepciune, ferindu-ne păstoriţii de nenumăratele rătăciri, de pericolul secularizării care, din păcate, face atâtea victime în rândul confraţilor noştri. Dragostea să ne-o manifestăm prin fapte concrete, sprijinindu-i, ca odinioară ei, pe cei copleşiţi de lipsuri sau necazuri.

Prin credinţa, strădaniile şi înfăptuirile lor, Sfinţii Trei Ierarhi rămân călăuze şi pentru poporul dreptcredincios. De la dânşii să învăţăm cu toţii să iubim şi ne apărăm Biserica. S-o protejăm de atacurile celor ce voiesc s-o distrugă. Precum atunci, şi astăzi trupul tainic al lui Hristos primeşte lovituri nu doar de la păgâni, ci, din păcate, şi din partea a numeroşi creştini sau mai bine spus aşa-zişi creştini. Nu te poţi pretinde dreptcredincios dacă prigoneşti Biserica: lovind în ea, suferă Hristos – o ştim de la Sfântul Ioan Gură de Aur, primul teolog care a mărturisit că Biserica şi Hristos nu se vor despărţi niciodată. „pavel-soapte-ioan-gura-aurHristos moare fără Biserică, dar şi Biserica, fără Hristos. După ce ai tăiat capul, separându-l de trup, moare şi capul, moare şi trupul, afirma îndrăzneţ sfântul părinte, referindu-se la Hristos Care sălăşluieşte în sufletele celor care s-au făcut mădulare ale Trupului Său, prin Taina Botezului. Pare o cugetare de-a dreptul tulburătoare. De unde cunoştea oare Sfântul Ioan un asemenea adevăr profund? Bănuim că acela care i l-a şoptit – Sfântul Apostol Pavel – i-a descoperit multe din tainele dumnezeirii, ca unul ce trăise deja această experienţă. Pe când pornise spre Damasc, cu gândul de a-i pedepsi pe cei îmbrăcaţi cu Hristos, la poarta cetăţii o lumină puternică l-a izbit în pulberea drumului, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti Tu, Doamne?” a strigat Saul, conştient că strălucirea orbitoare din amiaza zilei aparţine puterii dumnezeieşti. I s-a răspuns: Hristos, pe Care tu Îl prigoneşti”. Deci Saul îi lovea pe creştini şi Îl durea pe Hristos. Saul prigonea trupul lui Hristos, adică pe membrii Bisericii, dar a strigat, suferind, capul ei – Mântuitorul.

Ce bine ar fi dacă am simţi, la rândul nostru, dragostea, dorul şi râvna Sfinţilor Trei Ierarhi pentru apărarea şi păstrarea dreptei credinţe! Ce bună ar fi lumea dacă L-am vedea pe Hristos, aidoma Sfinţilor Trei Ierarhi, nu doar pe icoană sau în Potir, ci şi în taina fratelui, a aproapelui nostru! Rămâne să ne rugăm cu nădejde, păstrând în minte modelul suprem al celor trei mari dascăli ai lumii şi ierarhi: ei n-au despărţit niciodată cuvântul de faptă, rugăciunea de milostenie, nici credinţa de cultură”.

Părintele Cleopa despre Sfinții Trei Ierarhi – Apostoli ai Cuvântului lui Dumnezeu

“[…]

Suntem datori deci, fraților, să ținem cu evlavie această sărbătoare și să cinstim pe făcătorii noștri de bine, mulțumindu-le după putere, căci după datorie, nu putem. Să cinstim cu cuvinte de laudă pe cei trei cuvântători de Dumnezeu și să le urmăm credința, râvna pentru Biserică, dragostea lor pentru oameni, viața lor sfântă. Dar cum vom putea lăuda îndeajuns pe acești mari sfinți, dascăli și ierarhi ai Bisericii? Atât se cuvine să zicem, că dacă nu s-ar fi ostenit atât de mult acești sfinți cu viața, cu cuvântul și cu scrisul, nu ar fi scăpat creștinătatea de slujirea idolească, de eresurile cele cumplite împotriva Preasfintei Treimi și de atâtea tulburari și grele păcate care nelinișteau obștea creștinilor. Dar Dumnezeu a rânduit de sus pe acești mari luminători să trăiască tocmai atunci când Biserica lui Hristos era învăluită și tulburată și înăuntru și în afară.

ierarxesAcesti oameni ceresti și ingeri pamintesti, trimbitele adevarului, preaintelepti ritori, tunetele dumnezeirii celei nezidite, s-au sirguit sa smulga trecutul și sa risipeasca pe luptatorii impotriva dreptei credinte, alungind cu prastia cuvintelor lor pe lupii cei rai, care dezbinau Biserica dreptmaritoare. Acesti trei mari ierarhi și pastori, cu intelepciunea și darul dat lor de Dumnezeu, au surpat zidurile cele rele ale vrajmasilor și au smerit intelepciunea elineasca ce se ridica impotriva cunostintei de Dumnezeu, schimbind și prefacind totul spre bine, netezind și indreptind pe cele strimbe, risipind toata asuprirea și nedreptatea.

Treimea pământească a Sfinților Ierarhi, ne-a învățat a ne închina Treimii celei mai presus de minte și a mărturisi, după cum scrie în Crez, un singur Dumnezeu, închinat în trei persoane: Tatăl, Care este nenăscut și pricină a toate; Fiul, născut din Tatăl și Duhul Sfânt, Care este purces din Tatăl și făcut cunoscut nouă prin Fiul. Nu sunt trei Dumnezei, ci un Dumnezeu în trei persoane, care au aceeași ființă și prin care s-au făcut toate cele văzute și nevăzute.

Dar să lăsăm pe alții să le spună înțelepciunea, adânca cunoștință, postul, rugăciunea, milostenia și celelalte fapte bune pe care le aveau Sfinții Trei Ierarhi. Noi să ne minunăm de grija lor cea mare care o aveau pentru mântuirea oamenilor, pentru că de aceasta se îngrijeau mai mult decât toate, cunoscând că prin fapte bune păstrează omul asemănarea cu Dumnezeu.

În ce fel au miluit Sfinții Trei Ierarhi pe mulți oameni, o sa înțelegem din cele ce urmează: Dumnezeu a făcut lumea aceasta pentru oameni, iar acești sfinți au tâlcuit firea tuturor făpturilor și prin aceasta oamenii au cunoscut pe Ziditorul. Cerurile spun slava lui Dumnezeu prin frumusețea și mărimea lor, iar acești minunați dascăli explică cerurile și pământul, adică lumea cea văzută și nevăzută, cum este așezată, rânduiala ei și care este pricina pentru care le-a creat Dumnezeu. Ne-a dat Preabunul Dumnezeu, Testamentul Vechi și Nou spre mântuirea noastră, și acești mari sfinți ne-au explicat mai bine ca toți Sfânta Scriptură și ne-au îndemnat să păzim poruncile Domnului.

Mântuitorul S-a întrupat pentru noi, iar sfinții aceștia ne tâlcuiesc și ne fac cunoscută taina răscumpărării noastre prin întrupare, prin moarte și înviere. A trimis Hristos pe Sfinții Apostoli să propovăduiască în lume cunoștința de Dumnezeu, să piardă idolatria și să întoarcă lumea la dreapta credință în Dumnezeu. A trimis pe Sfinții Trei Ierarhi să propovăduiască adevărata credință, să izgonească din oameni întunericul necredinței, să rușineze pe eretici și să aduca la Hristos cât mai multe suflete.

Iubiți credincioși,

Three-Holy-HierarchsVedeți grija Sfinților Trei Ierarhi pentru unitatea Bisericii? Vedeți grija lor pentru mântuirea oamenilor? Atât în viață cât și după moarte, sfinții se îngrijesc de unitatea Bisericii, de păstrarea cu sfințenie a dreptei credințe, de sporirea noastră în fapte bune și de mântuirea lumii. Vedeți cum a rânduit pronia dumnezeiască pe acești mari ierarhi, tocmai în secolul IV, secolul cel mai lovit de eresuri și dezbinări, pentru a apăra unitatea credinței în Biserică, pentru a salva creștinătatea de eresuri și de idolatrie, pentru a smeri filosofia păgână și a întări dogmele dreptei credințe în lume?

N-au putut suferi Sfinții Trei Ierarhi dezbinarea Bisericii lui Hristos, ei care se jertfiseră să mențină corabia Bisericii în pace, să sporească sfânta credință, să risipească eresurile și să curețe sufletele oamenilor de patimi. De un gând cu ei sint toți sfinții și îngerii din cer, ca și toți păstorii și creștinii ortodocși. Toți se roagă înaintea Preasfintei Treimi pentru biruința Evangheliei, pentru pacea în lume și mântuirea sufletelor noastre.

Însă la această unitate creștină, în familie, în Biserică și în lume, trebuie să contribuie fiecare dintre noi. Gândiți-vă cât de mare păcat face un creștin – bărbat sau femeie – care strică pacea și unitatea familiei. Majoritatea divorțurilor de astăzi sint tocmai din această cauză. Ei bine, acești creștini care distrug familia cuiva și lasă copii orfani pe drumuri, sint blestemați de Dumnezeu și nu vor primi mântuirea așa ușor.

Gândiți-va la acești creștini care sar gardurile Bisericii lui Hristos, care leapădă Sfânta Cruce, Sfintele icoane, Sfintele Taine și tot ce avem mai scump. Aceștia, nu numai că se duc la adunările sectelor, dar intră și în casele ortodocșilor, cu scopul de a-i dezbina, de a semăna tulburare, îndoială și să atragă câți mai mulți la eresul lor. Nu sint ei oare asemenea lui Arie și celorlați începători de eresuri? Toți aceștia nu se pot mântui până nu se reîntorc în Biserică, de unde au plecat. Ei sint îndemnați la dezbinare de diavolul, care nu poate birui decât în tulburare, ură și îndoială. De aceea se și numește vrăjmașul nostru, “diavol”, care înseamnă “împotrivnic”. Toți cei ce se împotrivesc adevărului, luminii, Bisericii, păstorilor, sfinților și explică Evanghelia după capul lor, sunt fii ai celui rău care a dezbinat pe îngeri în cer și dezbină mereu lumea pe pământ.

Să ne ferim, fraților, de cei ce dezbină și tulbură casele, sufletele, obștea și Biserica Domnului și să ne rugăm permanent pentru unitatea ei. Dar, uneori, chiar copiii aceleiași mame se ceartă, se dezbină între ei. Aceasta este și mai rău. La fel și în Biserică, se dezbină uneori credincioșii noștri. Unii zic că țin sărbătorile pe stil vechi; alții zic că sunt în “Oastea Domnului”. Alții zic că s-au pocăit și nu sunt ca ceilalți fii ai Bisericii. Oare de ce această dezbinare? Numai diavolul, vrăjmașul cel de obște se bucură de neunirea noastră!

Să nu ne dezbinăm unii împotriva altora, fraților. Toți sintem ai lui Hristos, toți sintem fiii Bisericii, dacă ascultăm de ea și de păstorii ei. Toți suntem ostașii lui Hristos, dacă ducem lupta cea bună cu răbdare până la capăt. La Dumnezeu se mântuiesc cel mai greu ereticii și cei mândri, dacă se întorc cu căință la Biserică. Iar cel mai ușor se mântuiesc cei smeriți, care ascultă și iartă pe toți.

Să rugăm pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, care sunt foarte cinstiți în țara noastră și au la Iași cea mai frumoasă biserică din Europa închinată lor, să se roage înaintea Preasfintei Treimi pentru întărirea dreptei credințe, pentru pacea și unitatea Sfintei Biserici și pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin”.

 sfintii_trei_ierarhi_vasile_cel_mare_grigorie_teologul_si_ioan_gura_de_aur_4_0

Legaturi:

***


Categorii

1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Cleopa, Parintele Melchisedec Velnic, Sfintii Trei Ierarhi, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “SFINTII TREI IERARHI, INVATATORII ADEVARATEI TEOLOGII: “Sa invatam cu totii sa iubim si ne aparam Biserica. S-o protejam de atacurile celor ce voiesc s-o distruga!”

  1. “Despre legătura de nedespărţit ce există între dreapta credinţă şi viaţa duhovnicească vorbeşte şi Părintele Sofronie, atrăgându-ne atenţia că orice mică schimbare în dreapta credinţă duce la rătăciri în viaţa duhovnicească:

    „Cel ce rătaceste în dogmatică neapărat va rătăci şi în viaţa lăuntrică, morală. De aceea, de neocolit ne este a primi punctul de vedere că Adevărata Biserică va fi adevărată si în una şi în cealaltă, şi că greşind în una, numaidecât va greşi şi în cealaltă”.

    Cei care declară că toate religiile duc la Dumnezeu subestimează sau nu cred deloc în inteligenţa şi imaginaţia extraordinară a diavolului.”

    SURSA: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/24/a-dezbina-cineva-biserica-este-un-rau-la-fel-de-cumplit-ca-a-cadea-in-erezie-nici-sangele-muceniciei-nu-poate-spala-acest-pacat/

  2. “Să ne ferim, fraților, de cei ce dezbină și tulbură casele, sufletele, obștea și Biserica Domnului și să ne rugăm permanent pentru unitatea ei. […] Numai diavolul, vrăjmașul cel de obște se bucură de neunirea noastră! Să nu ne dezbinăm unii împotriva altora, fraților!”

    Admin sa imi fie cu iertare , care unire, cu ereticii ca nu inteleg bine acesta unire ?, oare ar trebui calcate sinoadele in picioare si ce sa hotarat atunci? , oare acesta dragoste nu este gresita sau subtila pt a ajunge la altele ?

    Sa-mi fie cu iertare daca gresesc dar nu vad o unitate intre Biserica Rasariteana si cea din Apus , sa ajute bunul Dumnezeu sa vina la adevar si nu noi sa ne luam dupa ei.

  3. @ Ioan:

    Pai doar daca nu citesti deloc postarea, poti sa rastalmacesti in halul acesta cuvintele Parintelui Cleopa dintr-o “ravna” cam exagerata care vede ecumenisme chiar si acolo unde acestea se combat… Iar daca ne e lene sa citim dincolo de primele randuri ale unui articol, atunci mai bine sa ne abtinem totusi de la comentarii tendentioase bazate doar pe gandul nostru (prejudecata noastra).

  4. Pingback: CUVINTE DE INVATATURA SI DE TAMADUIRE SUFLETEASCA la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI de la IPS Teofan, Arhim. Nichifor Horia si pr. Constantin Sturzu (VIDEO, AUDIO): “Sa nu facem cluburi exclusiviste si zazanie in Biserica” | Cuvântul Orto
  5. Pingback: SFINȚII TREI IERARHI – puterea cuvântului din scrierile lor, GRIJA PENTRU EDUCAREA COPIILOR ȘI FORMAREA TINERILOR: “O viaţă stricată devine piedică în calea înţelegerii adevărurilor înalte ale credinţei noastre” | Cuvântul
  6. Pingback: CUVANTUL PARINTELUI EPISCOP MACARIE la sarbatoarea SFINTILOR TREI IERARHI despre LIMITELE SI SCOPUL FOLOSIRII NOILOR TEHNOLOGII PENTRU MISIUNE, despre FILANTROPIA IDEOLOGIZATA si TEOLOGIA (NE)DESPARTITA DE VIATA DUHOVNICEASCA: “Pentru noi comunicare
  7. Pingback: PS MACARIE – MESAJ IMPORTANT DESPRE PILDA SFINȚILOR TREI IERARHI: “Ei nu au căutat să se acomodeze lumii și puterii imperiale, ci au căutat să modeleze lumea și imperiul după Evanghelie. Nu s-au sfiit, nu s-au intimidat să mărturisea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate