“NEMURITORUL” PARINTE CONSTANTIN BURDUJA, blandul stejar duhovnicesc al Vasluiului, A IMPLINIT 102 ANI! “Iubiti-va, fratilor!”

7-04-2013 Sublinieri

O oaza de lumina, de pace si de iubire este apartamentul situat in latura de sud-est a Pietei Traian [din Vaslui, n.n.], in care locuieste preotul Constantin Burduja. Mari, deschise spre lumina, ferestrele de dupa care te privesc flori robuste, inflorite in culori ce invioreaza cel mai mult retina ochiului, te incurajeaza sa deschizi usa prin care se patrunde in scara blocului. Faci doi pasi inauntru, in hol, si dai imediat de usa la care normal este sa spui Tatal nostru si apoi sa suni. Eu asa m-am obisnuit sa fac. Ca sa cutez sa cred ca voi fi primita inauntru. Cuierul familiar, mobila, lucrurile si covoarele miros ca sufletul parintelui Burduja. A bunatate. Amintesc de o lume in care obiectele si oamenii vibrau impreuna, precum nuferii ascunsi in tainica unduire de ape ce stralucesc mai bine atunci cand iubirea vasleste si zambeste duios intr-o barca a destinului nostru. De fapt, cel mai mult miroase a pace pusa la presat de ani buni in cartea vietii parintelui Burduja pentru noi, cei care ne-am spalat sufletele sub patrafirul sau. Noi, oamenii, si ei, preotii. Ce divina  intrepatrundere, cata revarsare de daruri dumnezeiesti peste noi, atunci cand facem cativa pasi spre ei!

Sa-i lasam pe cei care cuteaza sa judece omul din preot, ei nu inteleg ca raul urzeste sa ne indepartam de biserica si de slujitorii ei, prin viclesuguri, ademeniri si povesti regizate chiar de el. Dupa un plan diabolic. Pacat! Cand ne vom intoarce cu totii la credinta, vom fi salvati. Fara saracie, fara avorturi, fara divorturi, fara boli, fara moarte napraznica. Plecarea noastra de pe pamant va fi o expeditie dinainte planuita, cu bagajul pregatit cu toticoana_spovedanie ceea ce ne trebuie pentru vamile de dincolo. Cu pasaportul nostru, vizat de preotul nostru duhovnic, la spovedanie. De aceea este important duhovnicul. Cine-ti semneaza pasaportul, daca nu ti-ai spalat cu lacrimi raul pe care l-ai facut altora si tie, de-a lungul vietii? N-ai duhovnic, esti cel mai nestiutor om, oricate facultati si inventii ai avea. Tot ce-am facut rau poate fi sters prin pocainta si o lacrima sincera, sprijinit de umarul preotului care iti este duhovnic. Nevazut, Domnul Iisus e acolo, te aude, iar Duhul Sfant sterge din cartea faptelor noastre rele, tot ce-am marturisit. Ne vom intoarce cu totii la credinta. Se va intampla asta intr-o zi. E de-ajuns sa credem si se va intampla. Eu asa am inceput sa cred in viitorul senin al omenirii. Privind in ochii albastri ai parintelui Burduja.

I-am batut acum doua zile la usa, cu curajul, dar si cu rusinea fiului risipitor, iar el m-a primit exact ca pe copilul lui. Tatal meu, duhovnicul meu m-a primit in brate. Cu dor, cu aceeasi marinimie dintotdeauna. Sunt douazeci de ani de cand, in fata altarului bisericii din cimitir, ne-a indemnat pe toti sa cautam carticica Tatal meu, preotul care s-a urcat la cer”.Cautati-o la doamna Ciobanu, fratilor, si-o sa va umpleti sufletul de lumina. E o carte minunata”, spunea. Cuvintele lui imi dezleaga toate itele incalcite ce-mi apasa inima cu durere, acum cand scriu. Parintele Burduja a devenit o icoana inramata cu bataile inimii in sufletul meu. M-a smuls din necredinta in care traiam. Nu m-am cununat si nu mi-am botezat copilul in biserica, nu mi-am facut moliftele pana nu avea fiul meu patru ani. Nu stiam nimic, eram un produs al scolii comuniste. Spuneam Tatal nostru fara sa inteleg, ca si cum as fi citit o fraza in chineza, fara sa stiu alfabetul, asa ca am cerut, intr-o seara: Doamne, ajuta-ma sa inteleg!

Prima spovedanie

A urmat un drum spre cimitir. Singura, intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie. Sigur cineva nevazut m-a inspirat si m-a condus acolo. Pe poarta iesea parintele Burduja. Singur, cu palaria, geanta si bastonul care-l faceau sa semene cu Arghezi. Am stat cateva minute pe ganduri, acolo, in poarta cimitirului, apoi am luat-o la fuga inapoi, de unde venisem. L-am ajuns pe parinte. I-am spus ca vreau sa vorbesc cu el. M-a chemat la biserica vinerea, cand facea Moliftele Sfantului Vasile. Nu cred ca stiam ce spun, dar am insistat sa-l caut acasa. I-am cerut adresa. Am mers la pas impreuna pana la usa blocului in care locuieste. (De cate ori urma sa fac drumul asta, alaturi de el!). Sufletul meu insetat de adevar m-a dus a doua zi la prima mea spovedanie. Nu stiam ca trebuie sa port basma, asa a deschis usa la sifonier si mi-a dat un prosop alb cu trandafiriu intens. Mi l-am pus pe cap si am plecat cu el acasa apoi, drept amintire. Prima spovedanie a adunat multe lacrimi in prosopul acela daruit. M-a confession10incurajat si m-a eliberat de durere, m-a iubit mai mult decat parintii mei, preocupati de altceva decat de Dumnezeu si de sufletul meu. L-am urmat in toate si, poate, daca n-ar fi plecat de la biserica din cimitir, si-acum as fi fost acolo, la locul meu, langa el. Am trait credinta, Sfanta Liturghie, fiecare moment de rugaciune, precum copiii care traiesc povestile copilariei. “Tatal meu, duhovnicul meu” m-a tinut ani buni de mana. M-a tinut bine, cu dragoste. Asa am supravietuit raului care, daca nu ma intorceam la credinta, m-ar fi rapus. Am trait minunile de iubire si de vindecare prin credinta ale lui Dumnezeu, de asta multa lume m-a blamat la un moment dat. Dar mie nu-mi pasa. Era langa mine mana lui Dumnezeu, intinsa prin parintele care-mi contabiliza faptele si viata. Asta pana anul trecut, cand mi-a spus: “Cauta-ti, fata, un alt duhovnic, eu nu mai pot sa spovedesc!”. Era neputincios, parea neputincios, de fapt. Trupul lui obosit refuza sa mai functioneze normal. L-am gasit, exact in urrna cu un an, aproape toropit. La 101 ani. A trecut prin inca una dintre cumpenele pe care a trebuit sa le depaseasca voiniceste in viata. “Tata nu mai poate veni”, mi-a spus intr-o buna zi doamna Adelina, fiica sa, la telefon. Era vorba de un spectacol la Racova, in decembrie 2011. De-atunci n-am mai indraznit sa-l chem nicaieri. Recunosc, i-am cerut in fiecare seara lui Dumnezeu sa-l mai lase pe parintele Burduja cu noi, sa-i dea sanatate. Anul trecut, de martisor plangeam. Parintele nu m-a recunoscut, pentru prima data. Acum, peste exact un an, traiesc minunea iubirii divine, asa cum am trait-o de atatea ori alaturi de parintele Burduja. Parintele sta pe fotoliul sau confortabil, cu aceeasi luciditate, cu seninatate dorinta de comunicare ca atunci cand l-am cunoscut. Ce a fost anul trecut, tot aici, in camera lui, e doar una din amintirile cu el. Cea mai urata. Doctorita Pantea ii monitoriza bataile inimii. Parintele Burduja s-a intors acum, in pragul zilei sale de nastere, parca in timp, in acel an, 1993, cand l-am cunoscut. Senin, puternic precum atunci, a revenit la statutul pe care il avea pentru mine. Tatal meu, duhovnicul meu imi intuieste la fel viata, ma incurajeaza. Deja traiectoria vietii mele s-a indreptat mai mult spre voia lui Dumnezeu. Mana parintelui Burduja ma curata de toate vorbele urate si nedreptatile care m-au vlaguit. Douazeci de ani, mana asta mi-a descuiat pe crestet portita de lumina, iar buzele mele au inflorit precum crinii in zori de zi, ori de cate ori am atins-o.

“Asta-i de la Domnul!”

Astazi pot sa bat iar la usa lui, fara teama ca deranjez. Rasuflu usurata. Doamna Adelina, fiica, e mai frumoasa si mai relaxata. Se vede ca Dumnezeu i-a croit inca o bucata de viata virtuoasa, cu totul speciala, alaturi de tatal sau. Desi are in spate multe de dus, astazi pare mai in forma ca oricand. “Suntem bine, multumim lui Dumnezeu, tata se duce la biserica in fiecare duminica, chiar daca e frig. Il duce si il ia un tanar, Ciprian, cu masina. In urma cu doi ani i s-au umflat picioarele, inima-i facea probleme, cine mai credea ca o sa traim impreuna ziua de azi?”, spune ea. Este cea mai indreptatita sa povesteasca despre minunile pe care le-a facut Dumnezeu cu tatal sau:

Prima cumpana pe care a avut-o tata a fost prin `64-65, cand s-a operat la Iasi, la stomac. A fost diagnosticat cu cancer. Doctorii l-au deschis si l-au inchis imediat la loc, dar tata ajuns acasa, s-a facut bine. Inainte de decembrie 89, i s-a pus diagnosticul neoplasm de colon. Se implinisera atunci 50 de ani de cand tata absolvise Seminarul din Husi. El, parintele Gheorghe Moraru, de la Barlad, si parintele Lupu se ocupasera de organizare si, cand colo, tata era grav bolnav. Doctorii ii spuneau ca nu se poate duce in situatia in care se afla, dar el nu voia sa-i asculte. In fiecare dimineata ii spunea doctorului Popescu, la care era internat, ca trebuie sa mearga numaidecat la intalnirea cu colegii de seminar. Pana la urma, doctorul Popescu a ras si i-a spus ca nu poate sa nu-i dea voie, ca numai o minune de la Dumnezeu ii poate face posibila deplasarea. A venit parintele Lupu la spital cu vesmintele, l-a imbracat si s-au dus. Spre surprinderea tuturor, s-a vindecat, ca de fiecare data cand a cazut. Prin 2004, s-a simtit deodata rau, era tare slabit. L-am dus cu salvarea la spital. L-a ingrijit atunci doctorul Gabureac. Ii era atat de rau, incat am umblat si dupa sicriu. Am stat trei saptamani cu el in spital, pe urma, asa, deodata, s-a facut bine. Apoi, dupa ce a murit mama, prin 2007-2008, tata a facut o complicatie la plamani. Ii era rau de tot. Venea Pastele, iar doctorul i-a spus ca nu are voie sa mearga la biserica de inviere. «Nu se poate», spunea tata. S-a dus, dar l-am adus imediat la spital in stare grava. Toti credeau ca nu-si mai revine, dar s-a vindecat si atunci. Acum cinci-sase ani, au venit niste tineri care voiau sa se casatoreasca, sa se spovedeasca, iar tata s-a intors de la usa, inapoi in biserica, pe intuneric. A cazut si si-a fracturat mana si piciorul. Ne-a fost greu la toti, dar a trecut si asta. Anul trecut, tata a fost foarte bolnav, nici n-am cuvinte sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru cum este acum. Primeste tot felul de vizite, asculta zilnic slujba la radio Trinitas, vorbeste cu toti crestinii care vin la el”.

Viata, iubirea cea dintai

Se pare ca Dumnezeu are un plan cu parintele Burduja. Poate si nevoia noastra acuta de a-l sti si de a-l avea pr_constantin_burduja_vasluilanga noi contribuie la minunata lucrare pe care Dumnezeu o face prin el pe pamant. Prin simpla lui prezenta printre noi se echilibreaza putin balanta binelui in defavoarea raului. Inainte de primul razboi mondial, mos Gheorghe Lazar, un taran credincios, era cel mai mare sfant care traia pe teritoriul Romaniei si se spune ca tara noastra era protejata datorita lui. In ziua in care si-a dat el sufletul, toate clopotele din Romania au batut. “Ehei, cand o sa mor eu, toate clopotele din Romania or sa bata”, spunea. Si asa a si fost. Clopotele au batut pentru ca intram in primul razboi mondial. Parintele Constantin Burduja se afla, cu siguranta, printre cei care astazi, precum sfantul mos Gheorghe Lazar odinioara, cu rugaciunile lor si cu viata lor curata, alunga maleficul din tara. Chiar daca este foarte frig, la ora 8.30 dimineata, duminica si celelalte zile de sarbatoare, el iese pe usa. Ajuns la Biserica “Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”, coboara din masina si incepe sa binecuvinteze oamenii care asteapta in curte. Femei cu copii in brate, oameni de diferite varste vor sa fie atinsi de el. Nici pe gerul crunt din iarna care de-abia a trecut, nu s-a intamplat altfel. Aburul de la buzele celor care ii sarutau mana ii ingheta pe piele. Pe nimeni nu refuza. Atunci cand oboseste, se reazema de scara ce duce in biserica sau de masina care il aduce. “Iubiti-va, fratilor”, le spune oamenilor, cu orice ocazie. El da binecuvantarea de incepere a Sfantei Liturghii in fiecare duminica si, atunci cand apare in biserica, pare a cobora chiar din potirul in care urmeaza sa coboare Duhul Sfant. Sfanta Impartasanie, elixirul vietii, cea mai mare comoara a parintelui Burduja. De aceea au grija sfintii si ingerii sa i-o duca si acasa, prin duhovnicul sau, parintele Vulpe. Nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul”, spune cu smerenie.

Dintre cei 13 copii pe care i-a nascut mama sa, Elena, au ramas in viata el si Gheorghe, de profesie militar, in varsta de 94 de ani. El va veni la Vaslui sa fie alaturi de fratele sau la implinirea celor 102 ani. Privesc pe peretele din camera sa pe care sunt randuite tablourile de familie. “Acesta este fratele meu Dan, care a murit pe cand avea un an, iar celalalt tanar, al doilea frate, care mi-a murit pe cand avea 29 de ani”, spune doamna Adelina, fiica parintelui.

Traim un prezent miraculos. In bucatarie se pregatesc delicatese si prajituri. O revarsare de arome se imbina cu parfumul de busuioc si de mir din incapere. La sarbatoare vor veni si cei doi Adrian, inginer la Ramnicu Valcea, si Constantin, fost sef de gara la Constanta. Sambata la pranz, preotii Nicolae Badarau si Ionel Darie, de la Biserica Sfanta Parascheva, alaturi de parintele Vulpe, vor oficia Sfantul Maslu  in sufrageria mirifica a casei parintelui. Va fi darul lor pentru cei 102 ani de poveste ai sai.

O poveste scrisa si traita in genunchi, cu rugaciune si iubire de oameni. Lacrimi si paine, detentie, viata de familie, bucuria de a fi preot si de a-l sluji pe Dumnezeu pana la ultima suflare. Acesta este parintele Constantin Burduja: patriarhul Vasluiului, asa cum l-a numit in 2006 parintele Badarau si, mai mult decat orice, tatal nostru – duhovnicul nostru. Al meu, al tau, al tuturor celor carora le-a salvat sufletele de necredinta. Ce sa spun oamenilor, parinte?, il intreb.

“Ca ma rog pentru toata lumea la Maica Domnului, ajutatoarea tuturor crestinilor, sa se roage pentru noi. Noi nu stim, numai Domnul stie ce-o sa fie, spune el.”

Plec in lumea de-afara, ducand cu mine pacea pe care mi-a sadit-o in suflet parintele meu drag. Calc demn, apasat. Sunt puternica pentru inca o bucata de vreme. “Domnul sa te binecuvinteze cu harul si cu iubirea lui de oameni”, rasuna in suflet ultimele lui vorbe. Multumesc, parinte, pentru toata pacea din sufletul meu, sa ne traiti spre salvarea si imbarbatarea noastra in lupta cu capcanele vietii. La inca multi ani fericiti langa noi!”

Mihaela Manu

burduja_constantin

Legaturi:


Categorii

Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Minuni si convertiri, Pr. Constantin Burduja, Preotie (pentru preoti)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la ““NEMURITORUL” PARINTE CONSTANTIN BURDUJA, blandul stejar duhovnicesc al Vasluiului, A IMPLINIT 102 ANI! “Iubiti-va, fratilor!”

  1. Daca locul in care Parintele vietuieste a prins sa miroasa a bunatate, asemenea sufletului sau, iata ca, si mai mult, prin acest articol, ni se transmite si noua aceasta mireasma duhovniceasca, care ne incalzeste inima asemenea soarelui de primavara. Cu siguranta ca Parintele n-a sfintit numai locul, ci, mai ales oamenii care l-au cunoscut, -si nu numai-, si care s-au simtit mai aproape de Dumnezeu.

    “Iata duhovnicul!” imi vine sa spun; icoana vie ce se regaseste si in fii lui duhovnicesti, si care se daruie tuturor precum o paine calda.

    Sa nu uitam cuvintele sale de indemn: “Iubiti-va fratilor!”, esenta a unei vieti crestinesti, si care, spuse la o varsta impresionanta, ne aduce mai aproape de sensul lor adevarat, cel ce ramane in vesnicie.

  2. LA MULTI ANI CU SANATATE DRAGULUI NOSTRU PARINTE!
    Multumim Domnului ca ni l-a daruit.

  3. Multa sanatate Parintelui sa ne traiti sanatos si rugativa si pentru noi pacatosii…

  4. Pingback: PARINTELE CONSTANTIN BURDUJA A PLECAT LA CERURI INAINTE DE A IMPLINI 103 ANI: “Nu va uit pe niciunul. Toti sunteti copiii Domnului, iar eu va sunt fratior… Cand omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu si il ajuta” - Recomandari
  5. Pingback: PARINTELE CRACIUN din Cincis – 2 ani de cand a plecat sa ia parte la Liturghia cereasca din “Ziua cea neinserata” a Invierii (†8 aprilie 2012): “INIMA BUNA!” -
  6. Pingback: SARBATOAREA DE PASTI IN PUSCARIILE COMUNISTE ALE ANILOR `50 (I), la Pitesti, Jilava, Gherla. STRIGATUL GOLGOTEI IN NOAPTEA DE INVIERE. Care era pretul intonarii unui simplu “Hristos a inviat” de catre martirii temnitelor? - Recomandari
  7. Pingback: Doamna Lidia Staniloae despre REZISTENTA BISERICII ORTODOXE SUB COMUNISM si despre “teroarea cea de toate zilele“, “atmosfera de delatiune, de incredibila densitate a dusmaniei si a urii“, de vanatoare de “dusmani ai poporulu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate