Parintele Teofan de la Putna – predica marturisitoare despre pocainta noastra concreta si despre pericolul cipurilor

9-04-2009 Sublinieri

“Fraţi creştini, nu mai putem rămâne ca înainte!”

p-teofan-cu-crucea.jpg

[sursa foto: Constantin-Bogdan Festila]

Cuvant de invatatura in Duminica a V-a din Postul cel Mare, 5 aprilie 2009 – Parintele Teofan Popescu – Man. Putna

 

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

(…)

Iubiţi credincioşi, e foarte important să înţelegem problema aceasta a pocăinţei care rezultă din viata Sfintei Maria Egipteanca şi să înţelegem atât pentru viaţa noastră particulară, cât şi pentru problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Fraţi creştini, despre Sfânta Maria Egipteanca nu este nevoie sa vă spunem foarte multe lucruri – ştiţi, aţi citit, o să mai citiţi. A trăit, aproximativ, în secolul al V-lea, a avut în tinereţe o viaţă foarte dezordonată, a căzut în păcatul acesta al desfrâului – care este atât de răspândit astăzi – după care, în urma unei minuni care s-a  întâmplat cu ea la Ierusalim – şi anume nu a putut să intre în Biserica Mântuitorului, o ţinea o forţă nevăzută – şi-a dat seama că datorită păcatelor foarte  mari pe care le-a  făcut înainte nu are cum să intre în biserică, a făcut un jurământ în faţa lui Dumnezeu, un gest de pocăinţă, în faţa Maicii Domnului, a lui Dumnezeu, că dacă va putea să intre în biserică îşi va schimba viaţa. Şi chiar s-a ţinut de cuvânt. Intrând în biserică – după cum citim în viaţa ei, scrisă de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului – după aceea a plecat în pustiu unde a trăit 47 de ani. Povesteşte Sfânta Maria Egipteanca în  ultimul an al vieţii, când s-a întâlnit cu un preot, Zosima, povesteşte că 17 ani a trăit în păcatul acesta al desfrâului şi apoi când s-a dus în pustiu i-au trebuit tot 17 ani ca să-şi scoată din minte gândurile cele spurcate; după aceea încă 30 de ani a avut alt fel de lupte. Şi spune Sfânta Maria Egipteanca că îi veneau în minte tot felul de gânduri, dar fiindcă Îl iubea pe Hristos, iubea mântuirea, se lupta. Deci, iubiţi credincioşi, ştiţi cum se spune în Sfânta Evanghelie, „Împărăţia lui Dumnezeu se ia de cei care se silesc“, adică se luptă. Dacă nu ne luptăm nu dobândim Împărăţia lui Dumnezeu.

stmariaeg_sm.jpg

Fraţi creştini, în a doua Evanghelie care s-a citit astăzi, Evanghelia de la Luca, de asemenea ni se istoriseşte o întâmplare din viaţa Mântuitorului – bineînţeles că e pusă special această Evanghelie – tot aşa cu o femeie păcătoasă, care vine şi arată un gest de pocăinţă în faţa Mântuitorului. Simon fariseul, cel care Il primise în casă pe Mântuitorul, începe să-L judece în gând pe Mântuitorul, „Păi dacă El ar fi ştiut cine e femeia aceasta nu ar lăsa-o să se apropie; înseamnă că s-ar putea să nu fie proroc”. Şi Mântuitorul îi dovedeşte imediat că e proroc,  citindu-i gândurile şi spunându-i ceea ce aţi auzit în Sfânta Evanghelie. Pe scurt, că femeia l-a întâmpinat cu mai multă pocăinţă şi credinţă decât l-a întâmpinat el, Simon Fariseul. Şi că mai multă  credinţă şi pocăinţă avea femeia aceasta păcătoasă decât cel care îl primise pe Mântuitorul. Şi când îi spune femeii:”iertate iţi sunt păcatele”, iarăşi se produce o rumoare, era mai multă lume acolo. Şi iarăşi încep să gândească împotriva Lui: “Dar cine este Acesta, ce iartă aşa uşor păcatele? Imediat se iartă păcatele?” Şi Mântuitorul iarăşi le citeşte gândurile şi spune femeii păcătoase: „Credinţa ta te-a mântuit“, cu alte cuvinte le spune celorlalţi cărora imediat le apăruseră gânduri de cârteală, de supărare, ca sa nu creadă că iartă păcatele aşa, foarte uşor, ci le iartă păcatele celor care se pocăiesc, carora le pare rău, care arată gesturi de pocăinţă. Şi bineînţeles ştiţi ce spun Sfinţii Părinţi, că cel mai puternic gest de pocăinţă pe care îl poate avea un om este să nu mai repete păcatul. Că dacă repetă păcatul însemnă că nu este o părere de rău autentică; bineînţeles să se lupte să nu mai repete păcatul, din toată puterea.

190px-jesus_bethany.jpg

Iubiţi credincioşi, găsim la Sfinţii Părinţi problema aceasta a pocăinţei foarte frumos prezentată; unii spun chiar că Domnului  nostru Iisus Hristos – Dumnezeu Îi pare rău de păcatele oamenilor. Simte o durere foarte mare pentru păcatele oamenilor fiindcă se identifică cu creaţia Sa, cu oamenii. Şi Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos este un gest prin care Îşi arată şi iubirea; faptul că aşa poate sa îi ajute cel mai mult. Părerea aceasta de rău pentru păcatele oamenilor Îl duce într-un fel la Întrupare şi, cum aţi auzit în Apostolul care s-a citit, de la Evrei, că Mântuitorul S-a dat jertfă pe Sine pentru ceilalţi. Deci, vedeţi, Se Întrupează din dragoste, din părere de rău pentru păcatele oamenilor şi Se jertfeşte pentru ceilalţi, în cele din urmă.

De ce v-am spus toate acestea? Ca să înţelegem că pocăinţa aceasta, părerea de rău nu se referă doar la noi. Ea ar trebui să fie o părere de rău, o pocăinţă pentru păcatele celor din jurul nostru, din familia noastră, din comunitatea noastră, din neamul nostru. Atunci este o pocăinţă mai profundă, adică să ne gândim: Doamne, dacă cei de lângă mine au greşit sunt şi eu de vină; nici eu nu m-am rugat îndeajuns. Că aş fi putut măcar să mă rog“. Un părinte care a făcut închisoare povesteşte că, la un moment dat era foarte chinuit de temniceri şi a început cu multă râvnă să aibă acest gând: Doamne, pentru păcatele mele ei sunt atât de răi. Eu, dacă aş fi mai bun, m-aş ruga mai mult, ei nu ar fi atât de răi. Şi spune părintele acesta că a simţit o pace extraordinară. Când îi veneau gândurile acestea de pocăinţă avea o pace extraordinară.  Cu toate că era foarte rău batjocorit, foarte rău chinuit.

Deci, iubiţi credincioşi, un al doilea aspect al pocăinţei: pocăinţa aduce o stare de pace sufletească, o nădejde în mântuire, nu o deznădejde. Dacă noi ajungem la deznădejde prin pocăinţă înseamnă că nu este o pocăinţă autentică. În acelaşi timp, omului îi pare rău de păcatele lui dar are şi nădejde în mântuire. Chiar spun unii Sfinţi Părinţi că cel care trăieşte pocăinţa trăieşte o bucurie, o nădejde nesfârşită, o insuflare a Duhului Sfânt.

Iubiţi credincioşi, problema aceasta a pocăinţei, este prezentată în multe chipuri de Sfinţii Părinţi. Ea este foarte actuală pentru ceea ce se întâmplă cu noi în momentul de faţă. După cum se observă, în ultimii ani, la noi în ţară apar tot felul de legi care nu au nici un fel de legătură cu creştinismul. Aţi aflat că în ultimul timp, practic, vor să legalizeze homosexualitatea, prostituţia, incestul. Toate acestea bineînţeles că nu izvorăsc dintr-o minte creştină: ele vin din exteriorul ţării şi suntem obligaţi sa le acceptăm într-un fel. Dar, iubiţi credincioşi, noi  creştinii, cei care mergem duminica  la biserică, nu avem nici o vină în lucrurile acestea? Avem noi căinţa aceasta de care vorbeşte Domnul nostru Iisus Hristos? Pocăinţă nici măcar pentru noi nu mai avem cum trebuie, apoi pentru întreg neamul? Să nu ne închipuim că ne putem mântui aşa de unii singuri; zicem: “Lasă, eu mă descurc, treaba fiecăruia“. Nu este aşa… Suntem în legătură unii cu alţii.

Aţi aflat, în ultima perioadă, ca s-a adus în discuţie foarte des problema aceasta a cip-urilor. Fraţi creştini, noi ne facem datoria să vă spunem adevărul, fiindca este cel mai greu moment după 1990 şi unul dintre cele mai grele momente din istorie, pentru noi, românii, deşi, în aparenţă, s-ar putea spune că nu se întâmplă nimic. Tocmai asta este una din tacticile folosite, să pară că nu se întâmplă nimic.

Iubiţi credincioşi, ce sunt aceste cip-uri care se vor pune – doresc unii să le punem – pe cărţile noastre de identitate, buletine, paşapoarte şi carnete de maşini? Sunt nişte dispozitive electronice foarte mici care au antenă. Ştiţi ce înseamnă asta? Asta înseamnă că in orice moment poate fi modificata memoria cip-ului. Adică pot fi băgate informaţii şi scoase de acolo informaţii, fără ca noi să ştim nimic. Cine are aparatură poate să facă lucrul acesta. Ei spun că în cip-urile acestea care o să ni se pună pe actele de identitate o să fie datele noastre: unde ne-am născut, şi aşa mai departe, date medicale…

Dar observaţi un lucru, iubiţi credincioşi, în viaţa noastră bisericească s-au auzit trei voci forte puternice care ne atenţionează că este un pericol foarte mare. Cine sunt aceste trei voci? Trei oameni în vârstă, care au trecut prin închisoare, au suferit foarte mult în timpul comunismului. Trei oameni de o trăire duhovnicească, o purtare morală ireproşabilă. Ne referim la IPS Bartolomeu, Părintele Iustin Pârvu şi Părintele Arsenie Papacioc. Eu cred că dacă avem binecuvântarea acestora trei ne este de ajuns să ne dăm seama că adevărul este de partea lor. Eu aş vrea să vă spun câte un cuvânt de la aceştia trei legat de problema aceasta a cip-urilor.

0804_art_123484_1.jpg

IPS Bartolomeu spune prin vocea Sinodului Mitropolitan de la Cluj, care a avut loc în februarie, anul acesta, spune că este foarte înjositor pentru întreg poporul să fim consideraţi o bandă de infractori. De ce? Fiindcă aceste cip-uri care se pun pe actele de identitate, în aceste cip-uri trebuie trecute în mod obligatoriu amprentele de la mâini şi de la ochi. Îţi pozează ochiul şi îţi pune amprenta acolo, ca să te poată identifica, şi de la degete. În primul rând observaţi, iubiţi credincioşi, că pentru lipsa noastră de pocăinţă şi de credinţă, Dumnezeu a rânduit, ne pedepseşte, şi am ajuns prima ţară din lume unde se aplică acest experiment. Adică se iau amprentele şi de la degete şi de la ochi. De la degete s-au mai luat şi în alte ţări, însă noi suntem primii care suntem şi mai mult înjosiţi. Nimeni nu are voie să îmi ia amprentele, iubiţi credincioşi. Orice jurist, orice om care lucrează in Poliţie ştie lucrul acesta: amprentele  nu se pot lua la un om dacă tu nu-l bănuieşti cu ceva: e hoţ, e criminal… De ce să-i iei amprentele? Acum câţiva ani de zile, doi englezi au dat în judecată statul britanic fiindcă i-a obligat să le ia amprentele, tot pentru aceste acte cu cip, şi au câştigat procesul chiar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Deci, se poate! Unele ţări să ştiţi că se descurcă mai bine, oamenii sunt mai hotărâţi, mai uniţi, şi nu au ieşit planurile chiar aşa cum au vrut cei care au băgat acest sistem.

116-parintele-iustin-parvu-manastirea-petru-voda-45.jpg

Iubiţi credincioşi, un cuvânt şi de la Părintele Iustin Pârvu, un cuvânt mai vechi care este foarte actual, l-a reactualizat şi Cuvioşia sa, spune: „Nu ne putem considera creştini cu adevărat, dacă nu ne punem problema că la un moment dat vom putea fi omorâţi pentru Hristos. Acesta nu este creştinism, dacă nu iţi pui şi problema aceasta“. E un fel de creştinism comod, de suprafaţă, şi nu duce la mântuire, iubiţi credincioşi. Creştinul trebuie să fie pregătit, la o adică, în orice moment, să fie omorât pentru Hristos. Veţi spune: “Dar ce legătură au cip-urile cu mărturisirea pentru Hristos?”. Au legătură foarte mare, iubiţi credincioşi, chiar dacă acum nu se vede atât de bine pentru toată lumea. Fiindcă  noi ştim care este finalul spre care doreşte să se ajungă. Există materiale de informare, vă puteţi informa… Se doreşte să se ajungă ca acest cip să fie implantat în corpul uman. Deja în alte ţări s-a început lucrul acesta şi se împlineşte astfel profeţia de la Apocalipsă, din capitolul 13, unde se spune că nimeni nu va putea cumpăra sau va vinde dacă nu va avea semnul fiarei pus pe mână sau pe frunte.

Iubiţi credincioşi, este tot mai evident ca semnul acesta al fiarei este acest cip care odată pus in corp vor avea grija sa nu-l mai poţi scoate. Primul care a atras atenţia asupra acestui sistem demonic, a fost Părintele Paisie Aghioritul. Încă de acum 20-30 de ani ne atenţiona că atunci când vor apărea problemele acestea să fim pregătiţi fiindcă se apropie timpurile. Nu ştim cât va mai dura. Depinde de pocăinţa noastră în primul rând… In primul rând de pocăinţa noastră, să ne aducem aminte de cetatea Ninive şi de fapta noastră  fiindcă e un moment în istorie în care nu mai e doar de ajuns rugăciunea, e nevoie şi puţin de faptă, o faptă mai hotărâtă.

id351_avvaarseniemic.jpg

Iubiţi credincioşi, acum un cuvânt de la Părintele Arsenie Papacioc legat de problema aceasta. Iată, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, 15 ani, 17 ani, Înaltul Bartolomeu… au stat în închisoare atâţia ani de zile pe timpul comunismului pentru credinţă, pentru neamul acesta, şi iată-i din nou, ne spun care este adevărul. Părintele Arsenie Papacioc ne spune următorul lucru: “Avem de luptat cu o fiară care vrea să ne înghită şi, de aceea, trebuie să avem o strategie, să avem multă înţelepciune”. Iubiţi credincioşi, ce strategie am putea avea, ce înţelepciune? În primul rând să vedem ce putem face în situaţia de faţă.

pryingmonk.jpg

Fraţi creştini, nu mai putem rămâne ca înainte. Vă recomandăm fiecare să îşi ia un canon de rugăciune zilnic, pentru neamul şi ţara noastră. Dar această rugăciune să încercăm să o facem într-un duh de pocăinţă, atât pentru noi, cât şi pentru întregul neam. Doamne, iartă-ne, am greşit! Miluieşte neamul românesc şi ţara noastră!” E un exemplu… Puteţi să ziceţi de zece ori pe zi lucrul acesta sau citiţi la catisme, faceţi metanii, fiecare ce poate, fiindcă vom răspunde în faţa lui Dumnezeu că nu am făcut nimic. După aceea, toate mijloacele pe care ni le oferă statul democratic, cat încă mai trăim într-un stat democratic, pot fi folosite de creştini pentru a-şi arăta punctul de vedere.

Nu noi am început acest război, dar dacă nu reacţionăm într-un fel înseamnă  că nu ştim să fim creştini până la sfârşit. Să nu credem că avem două variante; nu mai există două variante. În momentul de faţă există o singură variantă pentru un creştin: să arate că nu este de acord, dacă are cum. Pot fi scrisori, mitinguri, strângere de semnături, vorbire de la un om la altul, afişe şi aşa mai departe, conferinţe, dar în primul rând rugăciunea, iubiţi credincioşi. Noi nu facem nişte acţiuni, aşa, fără rugăciune. E foarte periculos, mai ales în vremuri de acestea tulburi, să te apuci aşa să cazi în nişte extreme, în nişte activisme de acestea fără rugăciune. Tot timpul să spunem: “Doamne, ce este după voia Ta cea sfântă să fac eu în momentul de faţă?” De altfel, să ştiţi că Părinţii filocalici, atunci când vorbesc despre pocăinţă, cum poate omul să dobândească pocăinţa, ne spun mai multe lucruri. De exemplu, unul din lucrurile prin care omul poate dobândi pocăinţa, este şi acesta: să spună tot timpul: „Doamne nu vreau să fac voia mea, ci voia Ta! Care este voia Ta cea sfântă? Eu sunt prost, spurcat, nemernic… Care este voia Ta cea sfântă? Ce să fac în continuare, Doamne?“.

Iubiţi credincioşi, desigur putem vorbi foarte mult şi despre problema aceasta a cip-urilor şi despre problema pocăinţei. Iată, unde am ajuns, fraţi creştini, după 20 de ani. Unde ne-au dus avorturile făcute! Ţineţi minte că la un moment dat am fost primii în lume la avorturi. Unde ne-a dus bârfa aceasta, nesinceritatea, hoţia şi minciuna? Am ajuns în situaţia să fim nişte şoareci aşa pe care se fac experienţe.

Iubiţi credincioşi, revenind la problema aceasta a pocăinţei, pe care trebuie să o avem cu toţii, iată ce mai întâlnim la Părinţii filocalici, ce ne mai spun ei. Pocăinţa se dobândeşte atunci când omul nu se îndreptăţeşte şi când dispare de la el dorinţa de a plăcea oamenilor. Ia gândiţi-vă cât suntem de departe de problema aceasta a pocăinţei. După aceea spune iar Sfântul Ioan Scărarul:Neţinerea de minte a răului este semnul adevăratei pocăinţe”. Nu ştiu cum avem noi, românii, că parcă ţinem minte răul imediat, una-două. Imediat ţinem minte răul, nu vrem să iertăm, ne încăpăţânăm, stăm rigizi, orgolioşi, nu vrem să recunoaştem că am greşit, şi nu mai lucrează  harul. Nu-i nici o problemă, iubiţi credincioşi, dacă recunoaştem că am greşit. De abia atunci lucrează harul cu putere.

Revin la  problema aceasta cu cip-urile: Vreau să vă mai spun un singur lucru, de ce nu pot fi acceptate actele acestea cu cip şi de ce trebuie să cerem referendum pe această problemă? În afară de faptul că ni se iau amprentele şi este inacceptabil, o altă problemă  este: vedeţi, noi când avem un buletin ne uităm tot timpul ce scrie pe el, vedem cu ochii ce scrie. În momentul în care vom avea un cip, noi nu vom şti ce scrie în acel cip. Mai ales că el poate fi modificat oricând; s-au făcut experienţe, au falsificat în 48 de ore, au schimbat şi poza şi datele. Oricând te poţi trezi cu altă identitate sau cu alte probleme. Deci eu vreau să ştiu tot timpul ce scrie în actul meu de identitate, nu să ştie alţii şi eu să nu am aparatul.

Fraţi creştini, desigur nu este un moment uşor, este un moment foarte greu. Slavă lui Dumnezeu că au mai existat şi politicieni români care se opun, deşi totul a fost gândit ca să-i câştige. Ştiţi că legea când a fost dată prevede ca parlamentarii, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii politice importante ale statului, ei nu sunt obligaţi să ia actele cu cip. Dar iată că şi dintre eu fost care s-au gândit la populaţia aceasta şi au dat şi declaraţii în public că se opun, însă trebuie să se simtă că pleacă ceva de jos, de la oameni, fiindcă lucrurile acestea sunt impuse din exterior şi dacă nu este o susţinere de jos e foarte greu să rezişti, mai ales când ţara noastră are atâtea datorii externe. Noi le adresăm acestor politicieni un cuvânt, de aici de la mormântul Sfântului Ştefan, să ia ca model pe sfinţii noştri voievozi: Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, care au pus în primul rând valorile credinţei în faţă. După aceea, celor care nu sunt creştini, le putem spune următorul lucru: să nu-şi închipuie că dacă se vor strecura o perioadă şi vor reuşi să scape de anumite curse, făcând pact cu diavolul, până la urmă diavolul nu se va răzbuna şi pe ei. Diavolul nu iubeşte nici un om, bucuria diavolului este să-l chinuiască pe orice om, dacă se poate din viaţa aceasta, dacă nu se poate în viaţa cealaltă. De ce? Fiindcă fiecare om este făcut după chipul lui Dumnezeu şi diavolul urăşte chipul acesta al lui Dumnezeu care este în fiecare om.

Iubiţi credincioşi, desigur, dacă vom avea pocăinţă şi vom şti să avem şi faptă şi rugăciune, lucrurile se vor putea amâna. După aceea vom mai vedea noi ce va mai fi. În momentul de faţă, însă, plecând de la pocăinţa creştinilor, lucrurile se pot amâna. Şi în primul rând ale celor care vin la biserică. Să nu uităm, Paisie Aghioritul, la un moment dat recomanda creştinilor, spunea: ar trebui fiecare să aibă o casă la ţară, să se îngrijească, să aibă un pământ, să poată să trăiască şi aşa, încă de acum 20-30 de ani.

sf-ier-ermoghen.jpg

Există un Sfânt la ruşi, Ermoghen, un episcop care a fost omorât de comunişti în 1918, şi care a vorbit despre vremurile acestea din urmă, cum va arăta în timpul lui Antihrist societatea. Şi are câteva lucruri interesante; printre altele spune că cei care vor vrea să rămână cu Hristos nu vor mai putea rămâne, în acest sistem social fiindcă vor fi obligaţi să facă compromisuri care nu vor fi plăcute lui Hristos, vor trebui să trăiască izolaţi. (Apropo de compromisuri: noi românii tot ne-am obişnuit cu compromisurile şi uitaţi-vă unde am ajuns. E proverbul acesta: „Fă-te frate cu dracul până treci puntea“. Dar vreau să vă atrag atenţia că ăsta e un proverb din timpurile noastre, în vechime era altfel. În vechime ştiţi cum suna? „Fă-te frate cu dracul până treci puntea, şi când o să ajungi la celălalt capăt al punţii o să fii şi tu tot un drac”. Însă, noi, ştiţi, am luat ce ne-a convenit). Şi spune deci Sfântul acesta, Ermoghen, că vor trăi creştinii izolaţi şi un alt lucru foarte interesant, care parcă l-am simţit într-un fel şi în zilele noastre. Nu zic că sunt vremurile antihristice, dar sunt nişte asemănări. Şi anume spune: vor fi două categorii de creştini; unii care vor zice că nu se întâmplă nimic, dimpotrivă, lucrurile merg spre bine, tot mai bine, iar alţii care vor spune: dimpotrivă, este sfârşitul, lucrurile merg spre rău.

Până la urmă să ştiţi că o explicaţie este şi Taina Pocăinţei. Omul dacă are puţină pocăinţă, râvnă pentru Hristos, nu se mai lipeşte atât de duhurile acestea, de problemele acestea lumeşti, mai poate să şi renunţe la ele. Dacă omul nu vrea să renunţe, normal că zice că e foarte bine: “Cum să renunţ eu la nişte avantaje lumeşti?” Acum, să nu-i condamnăm pe cei care spun că “încă nu se întâmplă nimic, totul este bine, lucrurile merg spre bine…”. În primul rând că nu avem voie să-i condamnăm ca să nu cădem în judecată; trebuie să-i pomenim la rugăciune, să le dăm materiale informative, este o broşură care avem şi la magazin, este revista „Presa ortodoxă”, sunt mai multe site-uri apărute pe internet care spun adevărul în problema aceasta… Trebuie să ne mişcăm, să ne informăm, că nu o să vină nimeni să ne spună ce să facem dacă noi creştinii nu ştim să ne mişcăm. Să nu-i condamnăm, să-i pomenim la rugăciune, fiindcă ieşirea din acest impas se poate face dacă suntem uniţi şi cât mai mulţi.

Fraţi creştini, revenind la pocăinţă, fiindcă tot ceea ce am spus este legat de pocăinţă, repet: am ajuns în această stare fiindcă nu am avut destulă pocăinţă. Ce se spune în rugăciune ce se citeşte înainte de Împărtăşanie, rugăciunea a-9-a, a Sfântului Ioan Gură de Aur? Spune: „Pe toţi care au venit la Tine cu pocăinţă, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi”. Iată ce frumos: pocăinţa ne aduce în ceata prietenilor lui Hristos. Şi spune acolo, despre cine e vorba? De desfrânata de care a fost vorba in Sfânta Evanghelie, de vameş, de tâlharul, (iată, ţineţi minte, tâlharul a făcut şi pocăinţă, şi un fel de spovedanie), de Sfântul Apostol Pavel şi aşa mai departe, exemple foarte evidente de pocăinţă.

Iubiţi credincioşi, în această perioadă a postului Învierii, în care auzim foarte frumos cântarea: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, dătătorule de viaţă”, să ştim că această cale strâmtă care duce la mântuire, înseamnă într-un fel, pocăinţă. În încheiere am să vă citesc două rugăciuni, pentru fiecare dintre noi, pentru neamul acesta, două rugăciuni legate de problema aceasta a pocăinţei. Prima este a Stareţilor de la Optina, o rugăciune foarte scurtă, împotriva pecetluirii cu semnul lui Antihrist. Cu atât mai mult rugăciunea aceasta este potrivită cu cât în Mănăstirea noastră se află părticele minuscule din moaştele Stareţilor de la Optina, iar a doua rugăciune, din Tradiţia Bisericii, este un fragment, tot aşa, o rugăciune de pocăinţă.

optina.jpg

În numele Tatălui, şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh.

Domnului să ne rugăm.

Doamne miluieşte.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica de Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea adevărată, decât să ne lepădam de Tine şi să primim semnul spurcatului Antihrist şi să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi şi noapte, lacrimi să plângem greşalele noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi! Amin.

Domnului să ne rugăm.

Doamne miluieşte.

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur eşti milostiv şi lesne iertător, Izvorul milei si noianul cel neîmpuţinat al iubirii de oameni, Cel care nu ai venit să chemi pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi la pocăinţă, primeşte-mă şi pe mine, Cel ce i-ai poruncit lui Petru, întâiul dintre ucenicii Tăi şi Apostolii Tăi ca să ierte de şaptezeci de ori câte şapte păcatele, arătând pe de-o parte nemărginirea bunătăţii şi iubirii Tale de oameni, şi pe de alta deschizând cu milostivire şi îndurare uşa pocăinţei tuturor celor care au păcătuit. Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mă pe mine cel ce mă întorc cu lacrimi şi cu suspinuri şi mă căiesc şi cer iertare pentru cele care-am greşit, pleacă-Te spre rugăciunile şi cererile mele, milostiveşte-te ca un milostiv, îndură-Te ca un îndelung-răbdător, miluieşte-mă ca un iubitor de oameni şi-mi iartă toate câte am greşit. Primeşte-mă pe mine, robul Tău, care-Ţi mulţumesc că nu m-ai lepădat pe mine până acum de la bunătatea Ta cu fărădelegile mele şi-Ţi cer dezlegare şi iertare pentru cele greşite de mine. Şi te rog ca de acum înainte să mă întăreşti întru credinţa, nădejdea şi dragostea Ta, şi să mă păzeşti neclintit de toate meşteşugurile şi năpădirile vicleanului, ca să nu mă răpească răutatea  spre prăpastia pierzării, nici să mă fac vânat vrăjmaşului. Încredinţează-mă şi mă întăreşte să fac voia Ta, să împlinesc poruncile Tale. Spală-mă cu desăvârşire de spurcăciunea păcatului şi mă curăţeşte de toată împuţiciunea patimilor, de necurăţia şi întinăciunea trupului şi-a duhului, şi-mi dă linişte statornică şi pacea adâncă a gândurilor, ca prin toate, împărtăşindu-mă de facerea Ta de bine, de lungă răbdarea şi de bunătatea Ta cea nemăsurată, şi dobândind din destul mila Ta cea dumnezeiască, să mulţumesc, să laud, să slăvesc Numele Tău cel Preasfânt, împreună cu a Celui fără de început al Tău Părinte şi al Prea Sfântului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Dumnezeului nostru Slava! Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.

putna-pteofan-popescu.jpg


Categorii

Avort, Biserica la ceas de cumpana, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, IPS Bartolomeu Anania, Marturisirea Bisericii, Parintele Iustin Parvu, Parintele Teofan Popescu, Parinti de la Putna, Pocainta, Portile Iadului, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfanta Maria Egipteanca, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Parintele Teofan de la Putna – predica marturisitoare despre pocainta noastra concreta si despre pericolul cipurilor

  1. din Calgary…Multumim parinte Teofan pentru acesta minunata predica…sunt intrutotul deacord cu cuvintele sfintiei voastre…Slava lui Dumnezeu

  2. Pe vremea arienilor declaraţi (acum se numesc protestanţi şi neoprotestanţi şi chiar catolici), erau episcopi care au semnat cu erezia lui Arie, dar care au învăţa în eparhia lor credinţa dreaptă. De ce au făcut-o? Tocmai pentru a nu-şi pierde scaunul ca nu cumva să pună în locul lor adevăraţi arieni care învăţau erezia ariană. Astfel ei au urmat spusele Sfântului Apostol Pavel că s-ar face anatema pentru Hristos numai ca fraţii lui (evrei) să se mântuiască. Lor li s-a dat şansa să fie anatema pentru Hristos în ochii celorlalţi decât să piară turma lor sub episcopi eretici anatemizaţi…Deci nu sunt numai trei (3).

  3. Apropo: nu suntem prima ţară în care se iau aceste amprente. Părintele nu este destul de informat.

  4. @Diaconescu Mihai: parintele nu a spus ca doar la noi se ridica amprentele, ci ca doar la noi se ridica atat amprentele de la degete cat si cele ale irisului. Ceea ce e adevarat.

  5. Era interesant sa spuna ceva si despre telefoanele mobile! Si acestea mi se par periculoase. Unii avem chiar doua – trei, le caram tot timpul dupa noi si suntem imediat localizati dupa antena care trimite semnalul. Nu mai zic ca in pantelecel mobilului este un cip.

  6. CANTEC DE FLORII

    A fost o zi in care Domnul, chiar,

    Asa cum te asezi intr-o masina,

    Si bei petrol din cana-I de Lumina,

    Urca pe o spinare de magar –

    Cum oamenii, miliarde, se tot suie,

    Pe un bolid, in orice zi, si chiar

    Consuma ce e azi, si maine, nu e –

    Urca si Hrist, pe-o carca de magar –

    Intra pe poarta mortii Lui pe cuie –

    Cum oamenii, in vastul lor Fanar

    Spre propriul bine, lupta, si se suie –

    Spre cruce, El urca pe un magar –

    Odata-n viata, Domnul, Rege simplu,

    Urca mai sus de-o Lume cu-al Sau har –

    Cand Lumea-si are-n Univers, Olimpul,

    Si Hrist, un pisc, pe-o carca de magar –

    Picioarele ii atingeau tarana,

    Caci Dumnezeu, cand urca, cat de rar,

    E-atat de-aproape celor ce-i simt mana,

    Ca Rege e o zi, pe un magar –

    Si trece de atunci o vesnicie,

    Si toate mor, si toate vor pieri –

    Noi calarim cu-atata maretie

    Atatia cai putere, spre pustii…

    10 aprilie 2009

  7. Asa ar trebui sa predice toti preotii si ierarhii…

  8. @sandu

    Este o mare diferenta intre telefoane si acte cu cip. Telefonul este alegerea ta pe cand actul este alegerea statului, nu a ta. Daca statul ar fi spus ceva in genul “cei care doresc sa calatoreasca in SUA pot sa ceara un pasaport cu date biometrice” eu cred ca nimeni nu ar fi spus nimic.
    Dar “bagarea pe gat” a acestor acte este strigator la cer. Daca acceptam sa fim tratati ca animale si nu ca oameni, chip al lui Dumnezeu, atunci vom si muri ca animale.

  9. pai asa predica Preotii, dar cine asculta… noi suntem mult prea ocupati, cu nimicul nostru. Cel mai bine face tot Popa Libertate! Sa dea Domnul sa ne folosim macar un pic de acest Post. Primavara Maicii Domnului in toate sufletele !
    P.s. post cu Bucurie

  10. @Robert: dar totusi prin mobil te pot urmari foarte usor, inclusiv ce vorbesti si unde te afli, si au si cip. Si sa inteleg din rationamentul tau ca daca ei nu te obligau, ti-ai fi facut pasaport, cum ti-ai luat si mobil? Ca te deranjeaza doar pasaportul pentru ca este obligatoriu, iar mobilul este in regula?

  11. Foarte potrivita predica parintelui Teofan ( de la Putna ) pentru zilele noastre. A scos in evidenta si cauzele necazurilor noastre dar a oferit si solutii. Predica are si caracter de marturisire ( in sensul marturisirii adevarului in vremuri de prigoana )
    Mi-a placut foarte mult incercarea parintelui de a trezi constiintele noastre, ca nu putem fi adevarati crestini daca nu avem gandul ca exista posibilitatea de a fi nevoiti sa marturisim credinta cu pretul vietii.

  12. pt. Sandu

    Ce treba are telefonul cu actele de identitate ? Care e problema daca telefonul este periculos ? Sunt si alte lucruri mai periculoase decat telefonul : droguri , sporturi extreme , furturi , prostitutie , etc – pe care multi le practica si din care multi pier .

    Chestiunea aceasta cu telefonul mobil este o diversiune pe care a practicat-o si preotul Sandu si PS de la Arges . Prin aceasta se vrea a se induce ideea ca : ,, nu va faceti probleme pentru actele cu cip, primiti-le, ca si telefoanele au cip , si se asculta convorbirile ,,

    Dar ce ste asa de greu de inteles ca telefon poti sa nu ai , dar acte trebuie sa ai ?

  13. Rectific – Preotul Stoica nu Sandu

  14. Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: ce voi face ispitelor acestora care ma tulbura?
    I-a zis lui batranul: Sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu toata osteneala noastra, pana ce va face cu noi mila Sa.

    Foarte folositor cuvantul parintelui despre pocainta pentru noi si pentru cei din jur.

  15. Hristos ne-a dat Luminatori adevarati si in aceste vremuri care glasuiesc pe intelesul tuturor ,desi nu meritam aceasta,dar mare-i Milostivirea Domnului si El tot asteapta ca sa ne trezim si sa luam aminte.Asa ca nu vom putea zice ca n-am auzit sau ca n-am inteles.
    Adevar zice Parintele Teofan,sa ne rugam si sa nu fim mereu NEPASATORI si OCUPATI cu ale lumii si ale vrajmasului!
    Nu putem sa fim credinciosi fara sa ne pese de neamul din care ne tragem.
    Cei care-L hulesc astazi pe Domnul doresc sa distruga si ideea de neam si traditie ,
    ca sa fim mai usor redusi la tacere,unul cate unul !
    Sa luam aminte si nu ne schimbam acum,in al unsprezecela ceas,caci vremea mantuirii este ACUM,nu maine sau altadata,dupa cum mi-a zis odata Parintele Arsenie Papacioc,
    Domnul sa-i dea sanatate si cuvant cu putere multa,lui si Parintelui Iustin Pirvu si tuturor care invata Cuvantul Adevarului si iubesc neamul romanesc.

  16. dar si in abu dhabi au inceput din 2008 sa i-a amprentele degetelor si ale irisului,suntem obligati pt.buletinele cele noi,astfel nu mai putem lucra aici,este valabil ptr.populatia musulmana din aceasta tara si ptr.crestinii care au rezidenta.In curand vine randul familiei mele,suntem programati pana in 2010 toata tara[ emiratele arabe ],sa aiba buletinele.Putem pleca in concedii,dar la intoarcere [valabil pana la 2010 ]nu putem intra fara acest buletin la aeroport.Doamne ajuta!

  17. “Fraţi creştini, nu mai putem rămâne ca înainte!”

    Exact ca in titlu si fotografie (sugestive dealtfel…) arata sa nu ramanem doar la Muntele Fericirilor ci, sa avem curajl sa luam CRUCEA in spate cu tot ce inseamna ea pentru fiecare si sa urcam pe Golgota cu ea! Incovoierea pricinuita de ducerea in spate ai ei sa ne fie usurata de nadejdea tare ca, de vom ajunge la liman cu ajutorul lui Dumnezeu, vom vedea ‘ceea ce ochiul n-a vazut, urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit’ pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu!

  18. ma bucura mult vorbele parintelui Teofan pe care il asteptam sa spuna cu blindetea si diplomatia dinsului purul adevar despre aceste acte biometrice,ba chiar indemnul dinsului de a nu fi nepasatori mi-a dat senzatia ca inca un pastor isi aduna turma lui. Pai, fratilor,o chemare sa faca dinsul si toti ne vom prezenta ca unul pentru credinta noastra pe care trebuie sa o respectam si sa o aparam. Tara este satula de tot ce ne-a adus europa asta in plin declin. A pus talpa pe noi gratie tradatorilor de neam si tara care vor sa distruga ce are romanul mai de pret – credinta-singura care ne mai tine.De aceea sa ne rugam la bunul DUMNEZEU asa cum sintem invatati si sa facem ascultare de parinti nostri indrumatori ai sufletelor noastre. DUMNEZEU cu noi!

  19. Eu cred ca prea multa se da atentiei acestor elemente far sa se faca o pregatire..si mai ales fara sa se puna accent pe..rugaciune..pt ca parca undeva scrie…nuti fa tu griji cine iti poate face rau ci raogate si cel de sus te apara…e ca si cu …cineva mi-a facut vraji pentru casa si imi merge prost..da..daca casa e sfintita si se fac rugaciuni nu au putere..asa va fi si acuma..am citit undeva DIAVOLUL este UN TOLERAT..adica Dzeu IL LASA ATATAT TIMP CAT SA TE INCERCE.
    DESI ESENTA NO1 ESTE NU …AOLEAU VINE PRAPADUL–CI AOLEAU NU MIAM FACUT RAGUCIUNEA..saracii japonezi ce mai zici de ei..ca de cand se nasc numa probleme au..noi am trait aici in Romania cu clima asta blanda,mai mancam ceva din copacul de la tara..neam inmuiat cam rau

  20. Pingback: Razboi întru Cuvânt » RASPUNSURI DE MARE FOLOS SI DE STRINGENTA ACTUALITATE DE LA DOI PARINTI DIN MAN. PUTNA: “Sa avem o atitudine echilibrata, duhovniceasca, sa luptam fara extremisme, exagerari si teribilisme! E NEVOIE DE SOBORNICITATER
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate