Cuvinte profetice ale IPS Bartolomeu Anania (si AUDIO), plus alte PREDICI la Nasterea Maicii Domnului, cu referiri la LEGILE IMPOTRIVA FIRII si la ROADELE DESFRAULUI GENERALIZAT

Vedeti si:

***

Predica IPS BARTOLOMEU ANANIA la Praznicul Nasterii Maicii lui Dumnezeu (2000):

CURATIA SI NEVINOVATIA MAICII DOMNULUI vs. AGRESIUNEA NECURATIEI SI NERUSINARII DIN LUMEA DE AZI – “ANTICAMERA LUI ANTIHRIST” – CARE FACE VICTIME SI DIN COPII!

(transcriere partiala – de la min. 19):

“[…] Maica Domnului rămâne o taină. Noi vorbim despre ea cu destul curaj şi, uneori, cu destulă obrăznicie, dar ea este ca un crin pe care, de fapt, nu trebuie să îl atingi; trebuie doar să te bucuri de mireasma pe care o răspândeşte împrejur. O floare albă, frumoasă, neprihănită. De aceea, Sfânta Fecioara Maria este numită Preacurata şi Preanevinovata, pentru că ea, fecioară a fost înainte de a-L fi născut pe Iisus şi fecioară a rămas şi după aceea. Ceea ce găsim în Evanghelie numindu-se fraţii Domnului, aceştia erau, de fapt, verii Lui sau, după unele probabilităţi, copii ai lui Iosif rezultaţi din prima lui căsătorie, aşa cum comentează un Sfânt Părinte. Dar în Vechiul Testament sunt nenumărate cazurile în care verii sau rudele apropiate sunt numiţi fraţi între ei.

Sfânta Fecioara Maria este o realitate a purităţii omeneşti şi este și un simbol în același timp al acestei curăţii. Preacurata, Preanevinovata, pururea Fecioara Maria şi, în acelaşi timp, Născătoarea de Dumnezeu. Este bine pentru astăzi să reţinem această scumpă imagine a celei mai curate fiinţe omeneşti din câte s-au născut vreodată pe faţa pământului. Și este bine cu atât mai mult astăzi, iubiţii mei, cu cât suntem din ce în ce mai mult victimele necurăţiei, ale impurităţii. Si avem în faţă acest ideal, acest simbol al purităţii.

O spuneam şi în altă împrejurare, există în lume mişcări ecologiste care luptă împotriva poluării aerului, a poluării apelor, pământului, pădurilor şi aşa mai departe. Neglijează un singur fenomen, care se întâmplă pe o scară din ce în ce mai largă: poluarea spiritului. Pentru asta încă nu s-au născut asemenea mişcări ecologiste ale spiritului, care să lupte împotriva acestei poluări. Din păcate, într-o libertate rău înţeleasă şi prost folosită, am ajuns aceste vremuri în care, cum deschidem un post de televiziune sau un ziar sau o revistă, dăm de aceste necurăţii care se exhibează în faţa ochilor noştri şi uneori în faţa ochilor copiilor noştri, care devin din ce în ce mai puţin conştienţi de decenţă, de bună cuviinţă, aşa cum a fost poporul român întotdeauna: decent, cuviincios în purtarea lui faţă de semeni, în relaţiile lui sociale şi chiar în relaţiile cu alte popoare. De aceea este bine ca părinţii să-i păzească pe copii, să nu devină victimele acestei poluări ale spiritului. Biserica, noi împreună cu frăţiile voastre, facem tot ce ne stă în putinţă să menţinem duhul decenţei și al bunei cuviinţe, duhul ruşinii în faţa nerușinării, dar trebuie ca la aceasta să contribuie și şcoala, să contribuie și justiţia, să contribuie orice altă instituție guvernamentală sau nonguvernamentală, ca să menţinem sănătatea morală a poporului român.

Iar pentru aceasta avem în faţă un exemplu extraordinar: pe Sfânta, Preacurata, Preanevinovata, pururea Fecioara Maria. Icoana ei e bine să nu lipsească din nicio casă, medalionul ei să nu lipsească de la gâtul unui copil, al unei fetiţe, ca să ştie ce înseamnă viaţa curată, neprihănită […].

Dacă astăzi trebuie să înregistrăm cu atâta durere că nu se mai are simţul matern în mare măsură, e vorba de cele peste 800.000 de avorturi care s-au făcut în ultimii zece ani, o adevărată măcelărie în spitalele noastre, în cabinetele medicale şi în care tânăra elevă de liceu e aproape inconştientă, nici pe departe nu se gândește că a săvârșit un păcat sau că a săvârşit o crimă de omucidere. Ei bine, în vremurile ideale și în vremurile bunicilor noștri, aceasta era considerată nu prin lege, prin justiţie, ci prin conştiinţa morală că este o crimă de omucidere, pentru că fiinţa umană devine fiinţă umană şi este ocrotită de legea civilă din clipa conceperii, din clipa zămislirii, atunci când carnea se uneşte cu sufletul, când Dumnezeu creează sufletul, când se creează embrionul şi când fiinţa umană devine om.

Este bine s-o ştiţi, părinţi, mame şi este bine s-o spuneţi copiilor voştri, pentru ca prin ce putem să ne apărăm în faţa agresiunilor care vin asupra noastră, nişte agresiuni destul de bine gândite, finanţate şi organizate şi cărora cu greu le putem face faţă. Dar să nu uităm că vor veni cândva nişte vremuri mai grele decât acestea, poate că este numai anticamera lui antihrist, în care va avea puteri de derută şi mai mari decât aceste fenomene.

Pentru acesta, fiecare credincios să fie un apărător al propriei sale credinţe, un păstrător al propriei sale credinţe şi unul care nădăjduieşte în Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru aceasta o avem şi o vom avea pururea rugătoare, dar și model de urmat în puritatea ei, pe Sfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Amin”.

***

Predica Arhim. Andrei Coroian la Nasterea Maicii Domnului, 8 sept 2014 – Manastirea Nicula

(transcriere a unei parti – de la min. 19:40 la 24:50)

[…] Judeţul Hunedoara este judeţul cu cei mai mulţi munţi din România şi cu cele mai multe monumente istorice; şase munţi, şi între aceşti munţi sunt şi munţii Poiana Ruscă, vestita zonă a pădurenilor, în care este cel mai autentic trai şi port din România. Încă am mai găsit acum bătrâne în poartă care umblă în port naţional, aşa cum umblau bunicile noastre, zi de zi. Merg după apă, merg aşa îmbrăcate. Au venit și de la televiziune şi i-au filmat. Rămân uimiţi că sunt la opt kilometri acolo [de cel mai apropiat oras], izolaţi de toată lumea. Am umblat acolo, în toate aceste ţinuturi, ducând Sfinte Antimise, vreun an de zile în peste 250 de biserici şi mi-au dat lacrimile într-un loc: localitatea Alun. Acum acolo se face o mănăstire, are poate cea mai frumoasă biserică din Europa. Un preot martir, părintele Petru Roşca, a construit o biserică toată din marmură. A fost cea mai mare carieră de marmură din România. Şi drumul prin sat e din marmură, fundaţiile la case, la grajd, toate sunt din marmură. Şi a făcut această biserică, unicat în Europa, o frumuseţe. Şi e pustiu acum. Acest sat avea liceu cu internat până în 1990 şi acum mai sunt 11 persoane, dintre care iarna rămân 5, ceilalţi coboară la copiii şi la nepoţii lor la Hunedoara. Şi vă spun că am plâns când am văzut trei biserici atât de frumoase goale și casele pustii.

Că acesta e blestemul poporului român, care şi-a permis, şi încă îşi permite să facă milioane de avorturi, să omoare milioane de fiinţe nevinovate. Că, dacă am vedea, suntem în sânge până la glezne. Ăsta este poporul. Peste 22 de milioane de crime, dublul populaţiei în 22-23 de ani. Este un lucru grav, să ştiţi. Si tot acesta e rezultatul a ceea ce urăşte mai mult Maica Domnului, rezultatul desfrâului şi al destrăbălării. Toate acestea sunt ce urăşte mai mult Maica Domnului.

Şi vedeţi un lucru, de aceea, poate, cum ar fi trebuit să venim aici, aşa cum și venim uneori, pe coate şi pe genunchi, să-i cerem iertare Maicii Domnului şi să se roage ea împreună cu noi, că, aşa cum suntem, de păcătoşi, aşa cum suntem de destrăbălaţi, şi nu naştem copii, și nu ne căsătorim, și facem toate relele, Maica Domnului nu ne părăseşte. Stă cu noi și ne iubeşte. Cum Fiul ei şi Dumnezeu Tatăl a iubit lumea păcătoasă 5508 ani şi lumea se pierdea în păcat şi când a văzut că nu mai poate scăpa de păcat, a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu. A venit să ne scape. Şi Maica Domnului, deşi vede că suntem păcătoşi şi nicicum nu putem prin puterile noastre, că vedeţi că se ajunge uneori la situaţii-limită, atunci Maica Domnului intervine. Să ştiţi că mi-o închipui pe Maica Domnului în multe ipostaze, dar cel mai mult pe Maica Domnului care nu numai că stă în altar și noi ne rugăm ei și e pictată, nu aşa, ci mi-o închipui rugându-se cu poporul.

Ea este mai curată decât cerurile, mai curată decât orice biserică de pe pământ. Ea însăşi e biserică! Dar ea e şi biserică, dar ea e şi prima credincioasă din biserică. Şi ea stă în genunchi şi în coate, plângând în faţa Tronului Sfintei Treimi în cer, dar stă şi în orice biserică aici, în faţa noastră, între noi şi altar.

Şi, de câte ori noi ne rugăm şi plângem și implorăm, nu putem să reuşim singuri, zicem: Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, cu toţi sfinţii să o chemăm, să o pomenim, să se roage împreună cu noi. Şi dumneavoastră ziceţi, tot poporul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Ea, să ştiţi, se roagă împreună cu noi, acesta e marele dar şi mare putere şi realizare a Maicii Domnului celei Preacurate, că se roagă cu noi şi stă în faţa sfântului altar, care, aici pe pământ e Tronul Sfintei Treimi şi Tronul lui Dumnezeu Stă şi se roagă împreună cu noi […] “.

***

Predica Arhim. Nichifor Horia (Iasi) la Nașterea Maicii Domnului (2015):

LEGILE IMPOTRIVA FIRII si FOCUL CREDINTEI NOASTRE

“Am auzit cântându-se la strană un psalm scris de Proorocul David, un psalm pe care îl înţelegem astăzi ca fiind în întregime închinat Maicii Domnului, fecioriei şi slujirii sale, scris cu mult timp înainte ca ea să se fi născut. Şi ştim că atunci când Mântuitorul S-a apropiat de cei doi apostoli, Luca şi Cleopa, le-a tâlcuit din Scriptură locurile în care erau scrise de prooroci despre El, cu mult  înainte să se fi întâmplat acele lucruri. Şi înţelegem din cântarea aceasta şi din cuvântul Mântuitorului către apostolii Săi că Dumnezeu a lucrat tot timpul în istorie mântuirea oamenilor în mod diferit, dar tot timpul, ca într-un fir continuu, Dumnezeu a urmărit acest plan de mântuire căruia diavolul, cu toată ceata lui, a căutat să i se împotrivească în diferite căi. Şi tot planul lui Dumnezeu se face într-o taină de o rară gingăşie. Taina cea din veac ascunsă – cum spune troparul în Biserică – şi de înşişi îngerii neştiută, această taină s-a lucrat în istorie prin Maica Domnului, taina mântuirii omului, naşterea Fiului lui Dumnezeu Celui Viu din Fecioară.

Astăzi prăznuim deopotrivă pe Maica Domnului cât, mai ales, pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, cei care au dus viaţă cu frică de Dumnezeu, viaţă sfântă, viaţă în dreaptă înţelegere. Şi ştim că şi în acele timpuri răutatea era camuflată, vedem din istoria Noului Testament, în tot felul de făţărnicii, în tot felul de ritualuri care nu mai aveau conţinut, ci păstrau, într-adevăr, Legea pe care Moise o descoperise, dar această Lege nu mai avea în adâncul omului înţelesul şi rezonanţa cea dreaptă. Aşa ca atunci când încerci să cânţi la o vioară stricată: apeşi pe aceleaşi corzi cu aceeaşi putere, dar melodia însăşi nu mai are armonie. Iată, tot astfel atunci erau vremuri de încercare a credinţei şi vedem că Proorocul David, deşi în timpul lui străluceau minunile lui Dumnezeu, el însuşi exclamă cu durere: Spus-a cel nebun în inima lui: nu este Dumnezeu, pentru că oamenii vedeau pe de o parte cu câtă uşurinţă se făcea răul şi cum se lucra răul chiar în acele vremuri. Şi vedem şi în ziua noastră legi nedrepte şi înţelesuri zădărnicite şi de mirare.

Iată dar că Dumnezeu a lucrat, şi în acele timpuri, lucrare de mântuire. Şi aşa a lucrat tot timpul în neamul omenesc. Stricăciune era în timpul lui Noe şi păcat şi nelegiuire, dar, pentru că Noe înţelegea şi lucra cuvântul lui Dumnezeu, din el Dumnezeu a făcut rămăşiţă şi viaţă neamului omenesc. Astăzi vedem că din Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, care au trăit în frica lui Dumnezeu în ciuda faptului că nu puteau avea copii, Dumnezeu a făcut această minune, acest început al mântuirii prin naşterea Maicii Domnului. Nu puteau avea copii până la vârstă îndelungată şi ştim că acesta era un lucru de ruşine în Israel, era socotit ca un blestem, încât, la bătrâneţe fiind, arhiereul templului l-a întors ruşinat pe Ioachim, care venise să aducă jertfă, ca unul ce, neavând copii, n-ar fi fost plăcut lui Dumnezeu. Şi a izvorât aceasta o rugăciune atât a Dreptului Ioachim cât şi a Dreptei Ana, o rugăciune mai presus de nădejde. La vârsta lor, după ce au făcut tot ceea ce au putut ca să aibă copii şi n-au avut, omeneşte aceasta era cu neputinţă; şi totuşi s-au rugat pentru aceasta şi Dumnezeu a făcut minunea zămislirii, a zămislirii Maicii Domnului şi, ulterior, a naşterii minunate a ei.

Înţelegând prin aceasta că, oricât de mult ar stărui omul în dreptate şi cuvântul lui Dumnezeu, fără însăşi lucrarea lui Dumnezeu nimic nu se împlineşte. Dar, pe de altă parte, că Dumnezeu nu lucrează cu omul atâta timp cât omul însuşi nu împlineşte ceea ce poate să împlinească, nu rămâne într-adevăr statornic în credincioşie în faţa lui Dumnezeu şi că marile minuni au venit pe măsura răspunsului omului de mare credinţă. Precum femeia canaaneană, deşi întoarsă înapoi atunci când cerea de la Dumnezeu să fie tămăduită fiica ei, la început Mântuitorul S-a făcut că nu aude, nu i-a dat niciun răspuns, apoi i-a spus că nu e bine să iei hrana pruncilor şi s-o arunci câinilor şi, atunci când femeia stăruie în încrederea sa şi în dragostea sa, spunând Da, Doamne, dar şi câinii au parte de firimiturile ce cad de la masa stăpânilor, Mântuitorul Hristos dă acest răspuns: O, femeie, mare este credinţa ta! Pe această mare credinţă o aşteaptă Mântuitorul de la noi ca să împlinească mari minuni în istorie.

Şi o mare minune este Naşterea Maicii Domnului pe care o prăznuim astăzi din părinţi sterpi, din părinţi care, la vârsta lor, nu puteau să mai aibă copii. Şi mare minune a fost tot ceea ce a urmat după aceea. Răspunsul Maicii Domnului dat îngerului care era “da”-ul omului spus lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. O alege Dumnezeu pe Maica Domnului, născută aşa cum a fost născută, crescută în paza gândului şi în rugăciune adevărată şi o alege ca să se împlinească prin ea mântuirea neamului omenesc, ca să nască pe Fiul lui Dumnezeu. Dar asta nu i s-a întâmplat peste noapte, fără să i se spună, să se fi trezit dintr-o dată însărcinată, neştiind ce se întâmplă. Nu s-a întâmplat fără voia ei, să i se fi spus: <Uite, te-a ales Dumnezeu, gata, bucură-te sau nu te bucura, nu mai contează, de azi înainte vei fi Maica Domnului…>, ci îngerul aşteaptă cuvântul ei. Şi o întâmpină cu aceste cuvinte minunate: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine, încât însăşi Maica Domnului se minunează: Ce fel de cuvinte pot să fie acestea? Cum adică îngerul să-i vestească asemenea cuvinte de bucurie? Era ceva de neînchipuit în istoria neamului omenesc. Şi atunci când înţelege că Dumnezeu o cheamă la lucruri mai presus de orice înţelegere, răspunde – şi, prin ea, omul întreg răspunde lui Dumnezeu: Da! Amin! Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.

Începe să se urzească de la Naşterea Maicii Domnului până la zămislirea Domnului Hristos, mântuirea, care n-a fost cu putinţă întru Adam pentru că au crezut Adam şi Eva mai mult cuvântul şarpelui decât cuvântul lui Dumnezeu. În Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana şi în Maica Domnului este crezut cuvântul adevărului, cuvântul lui Hristos, şi aceasta a lucrat mântuirea neamului omenesc.

În lumea în care trăim, în care vedem legi nedrepte şi corupţii şi căderi, unele smintitoare, unele de neînchipuit, în care aproape nu mai ştii în cine şi cum să te încrezi, legi împotriva firii impuse oamenilor sub o aparenţă a pazei drepturilor omului, legi potrivnice lui Dumnezeu în virtutea unor drepturi ale omului rupt de Dumnezeu, în această lume Dumnezeu caută în istorie în ce măsură într-adevăr focul dreptei credințe arde sau doar pâlpâie în inima noastră. Foc am venit să arunc pe pământ, spune Hristos, şi cât aş vrea să fie aprins. Acest foc este focul dreptei credinţe, al dreptei înţelegeri de a trăi pe pământ. Atunci când acest foc va fi aprins în inima noastră vom vedea şi noi minuni mari în viaţa noastră şi în istorie aşa cum, pe măsura stricăciunii, Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari.

Să ne ajute, iubiţi credincioşi, ca să aprindem şi să întreţinem acest foc, această feştilă fumegândă care este în sufletele noastre, că, de n-ar fi, n-am fi cu toţii aici în biserică şi să ne rugăm Domnului ca mai tare s-o aprindă, s-o facă foc mare spre slava Lui şi spre lucrarea mântuirii în viaţa noastră, în Biserica cea vie a lui Dumnezeu şi în lumea întreagă. Amin”.

Legaturi:

***