Postul Nasterii lui Hristos in Betleemul inimii

19-12-2009 Sublinieri

04

Postul Naşterii lui Hristos în Betleemul inimii

Fiecare posteşte cât iubeşte. Fiecare posteşte cât se iubeşte. Căci cine se iubeşte cu o iubire nepătimaşă şi fără egoism ştie din cercare că postul este maica sănătăţii sufleteşti şi trupeşti.

Canoanele şi sfintele rânduieli de post ale Bisericii noastre nu sunt „bariere ruginite” cum susţin unii, dar nici scopuri în sine şi nici obiecte ale adorării idolatre, cum înţeleg alţii. Sfintele Canoane şi sfintele rânduieli de asceză respiră de o integrală şi autentică „libertate a Duhului”. Tocmai de aceea, cartea bisericească de căpătâi care le însumează se numeşte „Pidalion” sau „Cârmă”. Oricine ştie că o cârmă nu este rigidă, ci mobilă. Ea reclamă vigilenţa, înţelepciunea şi îndemânarea cârmaciului pentru a feri corabia de o eventuală zdrobire de stânci. În plan duhovnicesc, sfintele canoane şi sfintele rânduieli ascetice constituie o cârmă duhovniceacă, nişte „bariere elastice”, nu rigide, care, sub îndrumarea bunului cârmaci duhovnicesc, ne oferă posibilitatea ca în spaţiul libertăţii Duhului să ne manifestăm iubirea faţă de Mirele sufletelor noastre, păstrând-o curată şi ferind-o de orice pervertire egoistă.

Chiar dacă Postul Crăciunului este pe sfârşite, mă simt dator cu nişte răspunsuri şi explicaţii faţă de creştinii care mi-au adresat anumite întrebări şi şi-au exprimat anumite nelămuriri legate de felul de a posti cât mai corect, cât mai „matematic”, deşi – cu siguranţă – ar trebui să insistăm mai mult pe „matematica unui post duhovnicesc” continuu.

O doua perioadă de post ca lungime după Postul Mare (Marea Patruzecime) este Postul Naşterii Domnului, cunoscut şi ca Postul Crăciunului. Şi acest post numără 40 de zile, însă nu reclamă asprimea Postului Marii Patruzecimi. Începe pe 15 noiembrie şi se termină pe 24 decembrie.

Sărbătoarea Naşterii după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos constituie a doua mare sărbătoare împărătească din calendarul creştin. Până la jumătatea veacului al IV – lea Biserica Răsăritului sărbătorea Naşterea şi Botezul lui Hristos împreună sub denumirea de „Epifania” în aceeaşi zi, pe 6 ianuarie. Epifania” sau „Teofania” este un plural în limba greacă şi înseamnă „Arătările”, respectiv „Arătările lui Dumnezeu”, desemnând desigur „Arătarea” Domnului ca prunc în peştera Bethleemului şi „Arătarea” Domnului la Iordan la vârsta de treizeci de ani, pentru a primi botezul lui Ioan, dar şi „Arătarea” sau manifestarea Sfintei Treimi în timpul botezului Mântuitorului.

Naşterea Domnului ca sărbătoare separată, pe 25 decembrie, a fost adusă în Răsărit din Apus spre sfârşitul veacului al IV – lea. Sfântul Ioan Gură de Aur, care cel dintâi vorbeşte despre sărbătoarea Naşterii Domnului, o numeşte „maică a tuturor sărbătorilor” şi ne informează în anul 386 că „Nu sunt încă zece ani de când ni s-a făcut cunoscută ziua aceasta (a sărbătorii)”.

Prin divizarea sărbătorii odinioară unite şi consacrarea celor trei sărbători separate, a Naşterii pe 25 decembrie, a Tăierii-împrejur pe 1 ianuarie şi a Botezului pe 6 ianuarie, s-a creat şi aşa-numita perioadă de „Dodekaimeron” („Cele-12-zile”), adică perioada praznicală de pe 25 decembrie până pe 6 ianuarie. Aşa se face că în felul acesta s-a salvat vechea unitate a celor două mari sărbători ale Naşterii şi Botezului Domnului.

Marea importanţă pe care a câştigat-o în conştiinţa Bisericii, odată cu trecerea timpului, noua sărbătoare a Naşterii lui Hristos, evlavia credincioşilor şi în mod deosebit a monahilor, au constituit condiţiile pentru consacrarea postului dinaintea Naşterii Domnului. Cu siguranţă, în acest proces un rol deosebit l-a avut şi postul Marii Patruzecimi (Postul Mare), care anticipează cea mai mare sărbătoare a creştinilor – Sfintele Paşti.

Ca şi sărbătoarea, la fel şi postul, ca pregătire pentru întâmpinarea Naşterii Domnului, a apărut la început în Apus, unde acest post se numea „Patruzecimea Sfântului Martin”, deoarece începea de la sărbătoarea acestui sfânt al Bisericii Apusene. Acelaşi lucru s-a repetat şi la noi, unde mulţi numeau Postul Naşterii Domnului „Postul Sfântului Filip”, deoarece începea în ziua următoare pomenirii Apostolului.

Primele mărturii istorice, pe care le avem despre postul dinaintea Naşterii Domnului, se urcă în Apus până în veacul al V–lea, iar în Răsărit până în veacul al VI–lea. Dintre scriitorii răsăriteni se referă la el Anastasie Sinaitul, Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Teodor Studitul, precum şi Teodor Balsamon, Patriarhul Antiohiei.

Se pare că la început acest post era de o perioadă mică. Teodor Balsamon, care scrie în veacul al XII – lea – şi în consecinţă ne informează despre cele care erau în uz în timpul său -, îl numeşte „epta-imeron” (adică şapte zile). Însă sub înrâurirea Postului Mare s-a extins la 40 de zile şi Postul Crăciunului, dar fără a prelua asprimea celui dintâi. Poate că această notă istorică ar trebui să dea de gândit duhovnicilor care nu împărtăşesc pe credincioşii care nu au postit nu postesc 40 de zile. Să nu uităm că unii – din majoritatea botezată, dar necatehizată – au „dinţii înţelegerii de lapte”, sunt la nivelul „abecedarului” vieţuirii creştine, dar au intenţii bune, nu trăiesc în păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie şi nu cred că avem dreptul de a le rezerva un „Crăciun cu ieslea goală”.

Cum ar trebui să postim înainte de Crăciun? Pe toată perioada celor 40 de zile nu mâncăm carne, lactate şi ouă. Dar este permis să mâncăm peşte şi fructe de mare în toate zilele – fireşte, în afară de miercuri şi de vineri – de la început până pe 17 decembrie. De asemenea, dezlegăm la peşte şi de praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică în orice zi ar cădea.

De pe 18 până pe 24 decembrie, ajunul sărbătorii, este permisă dezlegarea doar la untdelemn şi la vin – desigur, cu excepţia zilelor de miercuri şi vineri, care s-ar întâmpla, şi în timpul cărora ţinem post fără ulei. De asemenea, ar trebui să postim cu mâncare uscată în prima zi de post, 15 noiembrie, precum şi în ajunul praznicului, desigur, în afara cazului în care ar cădea sâmbătă sau duminică.

Însă în ultimă instanţă POSTUL înseamnă ÎNDEPĂRTAREA DE ORICE PĂCAT şi asta nu trebuie să uităm!!! Postul adevărat este îndoit: de bucate şi de păcate. Postul bineplăcut Domnului este înstrăinarea de răutăţi.

Sfântul Dorotei al Gazei scrie despre post următoarele:

„De asemenea, suntem datori să ţinem nu numai rânduiala postului referitoare la mâncăruri, ci să ne abţinem de la orice păcat, aşa încât, precum postim cu pântecele, să postim şi cu limba, ferindu-ne de vorbirea împotrivă, de minciună, de vorbirea în deşert, de batjocură, de mânie şi, în general, de orice păcat pe care-l facem prin limbă. De asemenea, este nevoie să postim şi cu ochii, să nu privim la deşertăciuni. Să nu agonisim îndrăzneală prin ochi. Să nu examinăm cu de-amănuntul pe cineva prin neruşinare. De asemenea, ar trebui să ne oprim mâinile şi picioarele de la orice lucru rău. În acest fel postind cu un post bine- plăcut lui Dumnezeu, ferindu-ne de orice fel de răutate care se lucrează prin fiecare din simţurile noastre, ne vom apropia, precum am spus, de Sfânta Zi a Învierii renăscuţi, curaţi şi vrednici de împărtăşirea cu Sfintele Taine”.

Aceste cuvinte ale Sfântului Dorotei despre postul pascal, ar trebui să le scriem cu toţii pe tablele de carne ale inimii şi să le „citim” ori de câte ori începem un post – din nefericire atât de doar general-alimentar – fie el chiar de o singură zi. Asta ca nu cumva să alergăm în zadar, păcălindu-ne că postim aşa cum trebuie, după literă, matematic, dar de fapt, pierzând esenţa şi folosul postului bineplăcut Domnului, sau cum a zis Mântuitorul, strecurând ţânţarul şi înghiţind cămila Să nu se întâmple aşa, fraţii mei, cu nici unul din noi, iar pentru aceasta, Tu, Doamne, luminează-ne şi ne învaţă îndreptările Tale.

Monahul Leontie

10

Cititi si:


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Nasterea Domnului (Craciunul)

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Postul Nasterii lui Hristos in Betleemul inimii

  1. Cine doreşte înălţimea,
    Se pregăteşte pentru zbor,
    Despovărându-se pe sine,
    Spre a pluti cât mai uşor.

    Învaţă zborul cu instructor,
    Utilizând dubla comandă,
    Şi simţământul înălţimii
    Ce încă n-a putut să-l vadă.

    Învaţă cum să se desprindă
    Prin decolare de pe sol,
    Să zboare liber în tărie
    Şi să coboare-n apoi uşor.

    Dar nu e lesne să’nveţi zborul.
    Iar ca s-o faci singur şi bine,
    Înveţi zburând dubla comandă
    Cu-n bun instructor lîngă tine.

    Şi asta’n timp cu multă trudă,
    Căci zboru’nseamnă iscusinţă,
    Răbdare, multă disciplină,
    Inteligenţă şi voinţă.

    Dar şi răsplata-i pe măsură.
    Că minunat e toul sus.
    Lumina, aerul , văzduhul
    Şi… Adevărul lui Iisus.

    Imaginea-i încântătoare,
    Iar ochiul fuge hăt .. . departe,
    Zburând cu gândul şi trăirea
    Adesea dincolo de moarte.

    Nimicul î-şi pierde conturul.
    Frumosu-i falnic în lumină.
    Imaginea cupride totul
    În măreţia ei divină.

    De pe pământ ochiul nu vede
    Imaginea în întregime,
    Vede detaliu nu întregul
    Cel oferit de înălţime.

    De sus clulegi ce nicodată
    Nu poţi culege pe pîmât
    Şi vezi cum nu oricine vede,
    În limpezimile de gând.

    Şi cât de minunat e totul.
    Cât e de simplu şi frumos,
    Privit de sus, -din înălţime-
    Pământu-n zbor către Hristos.

    Dar ce păcat că lumea astăzi
    Are înloc de zburători
    Şi de instructorii ,, cu aripi’’
    Doar iscusiţi comentatori.

    Marii duhovnici ai credinţei
    Au fost instructori iscusiţi
    Şi zburători cu mare râvnă
    În duhul sfinţilor părinţi.

    Postul nu este o povară
    Ci dar de seamă în credinţă
    Şi el pretinde tuturora,
    Şi disciplină şi voinţă.

    Dispreţul pentru post vădeşte
    Contrariul celor de mai sus
    Şi ne-angajarea viu şi faptic
    În calea Domnului Iisus.

  2. Perioada de post este cea mai fericita perioada din viata mea!Am invatat multe in perioada de post, am avut bucurii si trairi duhovnicesti minunate, datorita invataturilor primite de la duhovnic( M.L.)si ajutorului dat de Dumnezeu . E perioada in care nu ne mai gandim ,sau ar trebui sa nu ne mai gandim numai la noi ci si la ceilalati, batrani, bolnavi ,saraci.Dumnezeu sa va ajute pe toti in toate… Asa spune duhovnicul meu”Faca-se voia Ta Doamne in toate..in toate ..in toate”Amin.

  3. Iertare dar din cate stiu eu si uitandu-ma in calendar observ ca e dezlegare numai in anumite zile (cum ar fi praznice, sarbatoriri ale unor sfinti)la peste.Si in articol se spune ca avem dezlegare la peste si fructe de mare in toate zilele in afara de miercuri si vineri eu asa am inteles daca am inteles gresit iertare .Nasterea Domnului cu bucurie la toti!

  4. In unele zone, sau unii dintre duhovnici, nu dau dezlegare la peste decat pe 21 noe, 6 dec si de Sf. Andrei.Chiar ma uitam pe un calendar gasit pe net, editat de Manastirea Dervent, si dezlegarile la peste sunt cum am scris mai sus.Oare de ce nu e o regula generala?Si altceva, in articol scrie ca de pe 18 dec nu se dezleaga decat la vin si untdelemn.Dar in calendar, azi, 19 dec, este dezlegare la peste.

  5. Mi-am imbogatit mintea si inima cu invataturi deslusite , referitor la postul Nasterii Domnului [ “Rasarit-a lumii , Rasaritul!”] – cu dovezi si date istorice , concrete… “Fiecare posteste cat iubeste” , imi suna ca o mustrare blanda …De aceea , voiam sa spun ca postul pe care-l tin monahii – este postul cel bun …dar si pentru noi , cei din lume – au randuit Sfintii Parinti ca acest post sa nu fie aspru , nici sa nu ne pacalim ca postim –
    “dupa litera , matematic , dar pierzand esenta…” Ca fara carne , lactate si oua , postul este usor de tinut , dar … salatele le facem cu ulei, sau margarina … n-or fi bune in zilele de miercuri si vineri , dar macar de-am intelege ca tot post inseamna si infranarea limbii , si “ochii care privesc desertaciuni” si fereala de “orice fel de rautate care se lucreaza prin simturile noastre “…

    Sarut mana , parinte monah Leotie , pentru fragmentul pe care
    ni l-ati prezentat din lucrarea Sfantului Dorotei al Gazei si pentru toate lamuririle bine venite …

    Va multumesc din tot sufletul , Frati Admin , ca inca o data si inca o data si inca o data ne-ati mai dat o frantura din Carma [ Pidalionul ] , din care , cel putin eu , pacatoasa , abia stiu ca exista , am invatat tot la Razboi intru Cuvant cate ceva , de cand sunt aici ,
    dar n-am vazut-o , n-am citit-o niciodata …

  6. @ Varvara si Irina Elisabeta:

    Urmeaza ca parintele Leontie sa vina cu niste precizari si niste raspunsuri.

  7. Încă de la început creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Aşa, de ex., unii posteau numai şapte zile, alţii şase săptămâni; unii ţineau un post mai aspru, alţii unul mai uşor. Sinodul local din Constantinopol ţinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Naşterii Domnului la 40 de zile (vezi „Liturgica generală”). Momentan nu avem informaţii ca acest sinod să fi uniformizat şi dezlegările… Şi, personal, cred că nici nu avem nevoie de aşa ceva, pentru că măsura personală de nevoinţă o stabileşte credinciosul împreună cu duhovnicul său. În „Îndreptarea Legii” sau „Pravila de la Târgovişte” (1655) citim: „Postul Crăciunului şi al Sfinţilor Apostoli se posteşte lunea, miercurea şi vinerea fără peşte, vin şi ulei afară de cei bolnavi. Cei ce vor să placă mai mult lui Dumnezeu mănâncă peşte numai sâmbăta şi duminica”. Că se poate mânca peşte în Postul Crăciunului – de către mireni mai ales, în zilele de luni, marţi şi joi putem citi şi aici: “Η νηστείαι της Εκκλησίας”, Αρχιμ. Συμεών Κούτσα Εκδ. Αποστολική Διακονία, σελ. 88-92. În altă ordine de idei să nu uităm de semenii noştri de la Polul Nord, de eschimoşi şi alţii, care şi ei au dreptul să fie ortodocşi, să postească după posibilităţil lor şi să se împărtăşească. La ei o delicateţe sunt legumele şi fructele, iar pâinea cea de toate zilele e peştele. În final, concluzionăm că există mai multe moduri de a posti, conform diferitelor tipice existente. Dacă cineva îndrăgeşte tipicul acesta, şi-l poate asuma cu binecuvântarea duhovnicului. Dacă cineva se tulbură de cele scrise, de asemenea, să-şi cerceteze duhovnicul şi să facă după cum îl sfătuieşte. Să nu uităm însă să postim de răutăţi şi judecăţi; şi cum zice Apostolul Pavel: „Cel ce mănâncă să nu judece pe cel ce nu mănâncă…” şi invers.

  8. Doamne ajuta si ne miluieste de indurarile Tale!Indreptandu-ne prin post si rugaciune.Sa punem inceput bun in fiecare clipa si stavila atacurilor vrajmase.Sa ne apropiem cu credinta si cu dragoste de Sfintele Daruri,impartasindu-ne cu preacuratul Trup si cu Dumnezeiescul Sange al Mantuitorului Hristos,spre curatire si tamaduirea noastra,Binecuvantatnd pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh,Domnul!Amin!

  9. Sarut mana parinte si binecuvantati-ma pe mine pacatoasa.Acum inteleg.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate