Recomandare de carte: DR. GALINA RADULEANU – “Repetitie la moarte… din spatele gratiilor”. PILDA UNUI OM BIRUITOR

17-01-2014 Sublinieri

Repetitie la moarte… din spatele gratiilor

Autor: 

Editura: Fundatia Sfintii Inchisorilor

CUVÂNT ÎNAINTE

Cartea aceasta a trebuit sa paraseasca tara in 1966, inainte de a fi terminata.

Atunci cand s-a ivit prilejul, manuscrisul a fost trimis in Franta, unde a „domiciliat” pana in 1990, cand mi-a fost inapoiat.

O buna bucata de vreme nu m-a interesat recitirea lui, considerandu-l lipsit de importanta si temandu-ma in plus de reactualizarea unor amintiri dureroase.

Au trebuit sa treaca niste ani buni, ca sa-mi depasesc complexele si sa-l fac sa vada lumina tiparului. Indiferent de felul in care va fi intampinat.

In   parcurgerea   acestei   carti,   trebuie   luate   in considerare cateva aspecte: intreaga detentie a fost traita si privita prin prisma unui om abia iesit de pe bancile facultatii, a carui existenta se derulase intre poezie, muzica, natura.

Inchisoarea a reprezentat pentru mine prima lectie de viata, dar pe care n-am descifrat-o cu profunzimea unui matur. In consecinta, multe din colegele de inchisoare m-au tratat ca pe un copil, evitand sa mi se dezvaluie.

De aici rezulta si absenta sau creionarea insuficienta a atator personaje, care, datorita multor ani de detentie, isi inchisesera trecutul in adancul lor. Dar chiar si in aceste conditii, au constituit pentru mine un model moral si caracterial, pentru care le sunt recunoscatoare.

De asemenea, pentru o buna intelegere a cartii, trebuie luat in considerare ca perioada pe care am strabatut-o (1960 – 1964) era una de asa zisa „indulcire” a regimului de detentie. In realitate, era insa o alta fateta, mai subtila si mai diabolica, a aceluiasi scop: anularea eu-lui si a personalitatii, proces continuat pe scara nationala si in asa-zisa libertate.

Ceea ce cred ca va face dificil sau poate chiar imposibil pentru unii din cei „de-afara” intelegerea acestor randuri, il constituie faptul ca inchisoarea este descrisa mai putin in elementele sale de constrangere fizica (torturi, lanturi, catuse, infometare, frig), cat mai ales ca o istorie a trairilor interioare. Or, acest lucru este aproape imposibil de transmis.

Vreau sa cred ca, printre cei care au incercat sa descrie acest Moloh, numit comunism, amintirile mele din detentie vor reprezenta un mic fragment din mozaicul general.

Autoarea

(sursa foto: Romania libera)

***

PREFATA LA EDITIA A DOUA

Au trecut douazeci si patru de ani de cand, la sfarsitul anului 1989, mai mult de o mie de tineri au fost rapusi in Romania de gloantele unui regim de teroare comunist, ateu. Strigatele lor, ale celor care s-au aflat pe „baricade” atunci, au biruit frica ce se cuibarise decenii de-a randul:

„Cu noi este Dumnezeu!…Vom muri si vom fi liberi!”

Cati din cei nascuti si crescuti in acest sfert de veac, multi aratandu-si deriva morala, criza duhovniceasca, inteleg astazi semnificatia purificatoare a acestor cuvinte, cununa a nenumaratelor jertfe din timpul unei a doua jumatati a secolului XX, timp in care Hristos a patimit, primind „ocari si scuipari” pe obrazul Neamului nostru, la fel cum a purtat „cununa de spini” si a altor popoare peste care a venit „Ciuma rosie”? Cati stiu ca Romanii au infruntat bolsevismul antihristic si au opus rezistenta pentru care au suferit ani grei de tortura fizica-psihica si sufleteasca, deportari in necrutatoarea Siberie, in Baraganul nostru sterp, dar, mai ales, au platit pretul cel mare, Viata? Au infruntat prigoniri, anchete, inchisori, lagare, domicilii obligatorii. Peste noapte au fost lipsiti de familie, de prieteni, exclusi din locurile unde lucrau, stigmatizati. Averea confiscata si impartita, casele ocupate, iar cartile si creatiile lor aruncate, arse sau acaparate de „hienele” imbracate in haine de om. Raul cel mai intunecat a tintit, cu tot arsenalul uman stricat, transformat in instrument al terorii, in ceea ce se stia ca este cel mai curat: credinta in Dumnezeu, cinstirea si iubirea din sanul familiei, fidelitatea legaturilor de prietenie. Atac, la propriu, cu ciomagul si cu bocancii. Tinta finala: sufletul, ultima reduta inainte de transformarea in „element nou”, fidel prefacerilor regimului comunist.

Sunt unul dintre tinerii care si-a luat „ratia de libertate” in Decembrie 1989. Ca student in anul I la Teologie am sorbit din Adevarul ce fusese descatusat. Am descoperit o alta fata a lumii, a istoriei parintilor si bunicilor.

Mi-amintesc ca in 15 ianuarie 1990, in plina „febra revolutionara” a inceputului de an, impreuna cu mai multi colegi, am fost la Cimitirul Bellu. Ne chemase cineva la o slujba de pomenire a lui Mihail Eminescu. Acolo, dupa Parastas, asezand o cruce pe stalpul de piatra de la mormant, preotul a vorbit inflacarat despre constiinta crestina a Luceafarului poeziei romanesti, recitand „Rugaciune”, creatie pe care poetul o inchinase Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Asa am aflat ca cel care ne vorbise era parintele Constantin Voicescu de la bisericuta Sapientei, unul dintre supravietuitorii temnitelor comuniste. In tinerete, ca student la Facultatea de Geografie din Bucuresti, fusese arestat si condamnat pentru implicarea in Fratiile de Cruce. Suferind de tuberculoza la genunchi, nu trecuse prin „reeducarea” de la Pitesti, ci fusese intemnitat la Targu-Ocna, unde, odata, pus la frecat pardoseala dintr-una din incaperile inchisorii, si-a dat seama ca drept carpa i se daduse sa stearga cu un epitrahil vechi de pe vremea cand cladirea era castel-fortareata habsburgica. A dosit „anteriul” si l-a cusut in captuseala hainei de puscarias, iesind cu el la gratierea generala data detinutilor politici in 1964. Dupa eliberare si-a indreptat viata spre Teologie si asa a devenit preot, fiind unul dintre cei mai marcanti si iscusiti duhovnici de dupa 1990. Pentru mine acesta a fost inceputul descoperirii lumii nestiute pana atunci, a celor ce luptasera decenii de-a randul pentru libertate. „Fosti detinuti politici”, asa cum aveau sa fie pecetluiti.

In timpul Pietii Universitatii din primavara lui 1990 si in anii care au urmat, printre actiuni civice in cadrul Ligii Studentilor din Universitatea Bucuresti si „mineriade”, aveam sa-i descopar „fata catre fata” pe marturisitorii inchisorilor: preoti, monahi, medici, profesori, avocati, ingineri, muncitori, tarani. Sunt multi, ma tem sa dau numele tuturor, ca nu cumva sa fac un lung pomelnic, dar sa uit pe vreunul. Nu ma pot opri, totusi, sa nu-i amintesc pe citiva din cei pe care i-am cunoscut: pr. Arsenie Papacioc, pr. Cleopa Ilie, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pr. Dumitru Staniloae, pr. Sofian Boghiu, pr. Adrian Fageteanu, Petre Tutea, dr. Ahile Sari, av. Octavian Radulescu, Mircea Dumitrescu, Octavian Tomuta, Anastasia Popescu-mama Sica, Lucia Popsor, Xenia Mamaliga – monahia Mina, Elisabeta Rizea. Caractere puternice, zidite pe piatra credintei. Multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a-i cunoaste pe acestia si pe multi altii, oameni care m-au imbogatit sufleteste si mi-au intarit dragostea pentru Neamul din care m-am nascut si in care traiesc.

Marturia acestei carti continua „filele de acatist” ale veacului noilor mucenici ai Altarului Romaniei crestine. A randuit Domnul ca, dupa plecarea la cele vesnice si a altor Cinstiti Batrani pe care i-am pretuit in chip ales in acesti ultimi ani (pr. Iustin Parvu – neinfricatul duhovnic de la Petru Voda, badia Ghita Grecu – amintire mangaietoare, darza, a bunicului meu, ing. Constantin Iulian – lider supravietuitor al „demonicului Pitesti” si prof. dr. doc. Ion Gherman – portavocea de neegalat a refugiatilor din tinutul Herta, „pamant dintotdeauna romanesc” cum afirma cu tarie, nezdruncinat crez al luptei de-o viata), sa o intalnesc pe doamna Galina Raduleanu, fost detinut politic, medic psihiatru, pe care venerabila-i varsta de optzeci de ani nu o impiedica sa dea si azi consultatii la un cabinet de specialitate din Bucuresti.

In urma cu ceva vreme imi cazuse in mana o foaie de arhiva a ziarului Romania libera, de la inceputul anului 1990, cu un articol semnat Pr. Boris Raduleanu si intitulat: „Unde a fost Biserica?“. Trebuie sa amintesc ca imprejurarea bisericeasca, politica si sociala in care aparea era urmatoarea: la nivelul intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane si al ierarhiei se produsese o criza majora (depasita, e adevarat, repede, dupa doua luni), prin demisia si retragerea la man. Sinaia a Patriarhului Teoctist. In eparhii era aceeasi tulbure pozitionare fata de noul regim, iar unele voci din randul jurnalistilor si ale noilor „actori de pe scena politico-civica revolutionara” speculau partinitor „lipsa de martiraj” a B.O.R., in timpul comunismului, in timp ce greco-catolicii erau numiti deja „biserica martira“.Boris-Raduleanu Autorul, patimitor in puscariile comuniste intre 1960 si 1964 (condamnat la 10 ani de temnita pentru catehizarea copiilor si la inca 15 ani pentru articolele scrise impotriva comunismului intre 1932-1934), arata in fapt ca Biserica Ortodoxa a fost marturisitoare. Unde? In prima linie, in transee (citeste beciuri ale securitatii, puscarii), prin miile de preoti, monahi si mireni constienti ca lupta pentru Adevar trece prin martiraj, prin prigonirile inchisorilor, lagarelor si deportarilor (este de accentuat schimbarea, intre 1940-1948, a 18 ierarhi din Sf. Sinod al B.O.R., fapt putin luat in seama chiar si de cercetatorii de azi ai istoriei contemporane!!).

Desigur, forta cuvantului parintelui Boris Raduleanu venea din insasi suferinta sa. Asa cum aveam sa ma folosesc de cartile de predici ale parintelui („Semnificatia marilor sarbatori crestine si „Semnificatia Duminicilor din Postul Mare), tot asa am avut marele dar, bucurie si intarire totodata, sa o intalnesc pe fiica preacucerniciei sale, Galina, trecuta, la randu-i, prin inchisorile regimului comunist, Jilava, Arad si Oradea, intre anii 1960-1964.

Cartea de fata, intitulata tulburator si anevoie de inteles „Repetitie la moarte“, este la a doua editie, dupa cea aparuta, in 2002, la editura Bonifaciu, prin grija prietenei de generatie, colega de celula, Xenia Mamaliga [actualmente Maica Mina de la Diaconesti, n.n.]. Pentru cititorul tanar, cartea se poate descoperi ca un jurnal, o marturie a unei perioade de grea incercare prin care poate trece un om. DGalina Raduleanuaca insa cel ce citeste aceasta carte are un ideal pe care sa-l slujeasca, nu de care sa se foloseasca, asa cum autoarea insasi afirma intr-un recent interviu, atunci va afla un izvor care nu va mai inceta sa curga. Se va apropia de tineretea puternica, visatoare de frumos, careia i se pot narui, prin interventia raului, toate inocentele aspiratii, va fi partas la rezistenta celui care lupta, fie barbat sau femeie, batran sau adolescent, impotriva minciunii, a compromisului, a tradarii lase. Va pricepe ca ochiul care privea odinioara prin vizeta are astazi nenumarati „ochi-computer” ai omniprezentului „big brother”.  Va  curata  zgura  indiferentei  atee,  a consumismului si a hedonismului mult mediatizate si va descoperi margaritarul dragostei jertfelnice, diamantul bunei-voiri si al bine-facerii, aurul credintei.

Autobiografia detentiei Galinei Raduleanu se inscrie in randul marturiilor de viata ale patimitorilor care au biruit lucrarea satanica a unui regim politic cu tentacule ce ne impresoara si astazi. Mult „cosmetizate”, desigur.

Finalul acestei carti pare a fi unul trist. Eliberata de la inchisoarea din Oradea, autoarea traverseaza Tara fara vlaga. A fost oare, stoarsa, secatuita, la cei 30 de ani pe care ii are? Trenul o poarta prin campii, prin vai, dar ea nu mai tresalta nici macar la vederea inaltimilor muntilor. Pofta de viata parca a pierdut-o. Ce altceva s-ar putea crede atunci cand acasa, la Chitila, langa Bucuresti, la intampinarea mamei-preotese, gandeste: „Cine-i femeia aceasta batrana care plange?”. Dar viata Galinei Raduleanu a curs si curge in continuare si astazi, dupa inca 50 de ani! Cu bune si rele, cu alte incercari si capcane, dar peste toate, cu mangaieri si bucurii recunoscute a fi Purtarea-de-grija a lui Dumnezeu.

Cunosc si amintesc trei doar din implinirile pe care le voise cu mult dor in tineretea-i mutilata si pe care le-a dobindit, in cele din urma: s-a casatorit, a vazut lumea, a practicat medicina. Binecuvantarea la Taina Nuntii a primit-o, impreuna cu unul dintre luptatorii greu incercati la Canal, Pitesti si Aiud [Puiu Giosan, n.n.]. A calatorit, dupa 1990, desigur, asa cum visa, pana in Bolivia, Mexic, Egipt sau India. A fost medic psihiatru la unul din marile spitale bucurestene, slujind aici oamenilor bolnavi pana in anul 2007, la varsta de 73 de ani! Cine este invingatorul, asadar? Sistemul super-tehnologizat sau omul credincios, „atletul lui Hristos”?

Meditand in urma lecturarii acestei carti, multi vor fi tentati sa se recunoasca a fi si ei, astazi, prizonierii formelor vremelnice de opresiune politico-economica. Sau de oricare alta natura. Existenta doamnei Galina Raduleanu, insa, asemenea pildei vietii tuturor marturisitorilor, mucenici sau eroi, poate fi un reazim si o incurajare pentru cel care se crede a fi in „prapastie”, cea sufleteasca, mai intai de toate.

Omul Galina Raduleanu este, indraznesc sa afirm cu dragoste si tarie, un biruitor. Nadajduiesc ca tot asa sa fie si in Ceruri, dupa trecerea din viata aceasta, prin poarta mortii.

Pentru ca, asa cum experienta de Viata ne-o arata, din mormanele de gunoi mijeste floarea cea inmiresmata. Caut-o, culege-o si pune-o in glastra inimii tale, cititorule!

Pr. Tudor Peiu

Pr. Boris Raduleanu si copiii

Legaturi:

***

***

*


Categorii

Biserica rastignita, Carti, Galina Raduleanu, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Preot Boris Raduleanu, Recomandari, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Recomandare de carte: DR. GALINA RADULEANU – “Repetitie la moarte… din spatele gratiilor”. PILDA UNUI OM BIRUITOR

  1. Pingback: Doamna GALINA RADULEANU in “Familia ortodoxa” – invataminte esentiale din inchisoare, valabile si pentru zilele noastre: LUPTA PENTRU DISTRUGEREA INTIMITATII E MAI PREZENTA CA ORICAND, DAR CU METODE MAI PERFIDE! -
  2. MINUNATA CARTE. Este un adevart izvor de apa curata, o destainuire de la suflet la suflet, care transcede materialul. Multumiri autoarei pentru marele cadoul facut noua, cititorilor, in special generatiilor tinere (eu-25 ani)!

  3. Pingback: Doamna GALINA RADULEANU in “Familia ortodoxa” (II): “Dumnezeu ne vorbeste, realmente!, numai ca nu-L auzim, dar ne vorbeste! VANEAZA LA MAXIMUM PUTINELE CLIPE LIBERE PENTRU A TE INTERIORIZA!” -
  4. Pingback: Recomandare de carte: Repetitie la moarte… din spatele gratiilor | Taina Căsătoriei
  5. Pingback: Galina Raduleanu: “CAZUL VISINESCU SI CONDAMNAREA COMUNISMULUI SUNT PRAF IN OCHI. Suntem o tara careia ii lipseste sentimentul de vinovatie.” Fiica partizanului Toma Arnautoiu: “NU A EXISTAT VOINTA POLITICA PENTRU PEDEPSIREA VINOVATILOR
  6. Pingback: SUPRAVIETUITORII. Volum de interviuri cu detinuti politici ai închisorilor comuniste (grupaj foto şi note biografice) - Recomandari
  7. Pingback: Doamna GALINA RADULEANU in “Familia ortodoxa” (II): “Dumnezeu ne vorbeste, realmente!, numai ca nu-L auzim, dar ne vorbeste! VANEAZA LA MAXIMUM PUTINELE CLIPE LIBERE PENTRU A TE INTERIORIZA!” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM
  9. Pingback: Medicul GALINA RADULEANU la “Cuvinte din taceri” (VIDEO + TEXT) – amintiri pretioase despre tatal ei, Parintele Boris Raduleanu, PERSECUTIA COMUNISTA, REZISTENTA LAUNTRICA IN INCHISOARE SI MIJLOACELE “BLANDE” DE REEDUCARE | C
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate