PARINTELE CONSTANTIN VOICESCU – † 8 septembrie 1997 – ZIUA CAND A FOST CHEMAT LA CERURI. Ultimul sau cuvant: predica la NASTEREA MAICII DOMNULUI, tinuta la MISLEA, in chiar ziua in care avea sa fie ucis, intr-un accident bizar

8-09-2011 Sublinieri

constantin-voicescu.jpg

Astazi se implinesc 14 ani [20 de ani in 2017 – l.e.] de cand Dumnezeu l-a luat la sine intr-un mod neasteptat, napraznic si greu de inteles pentru noi, pe unul dintre marturisitorii ai temnitelor comuniste si unul dintre luptatorii in acelasi timp puternici si blanzi ai razboiului duhovnicesc din Cetate: parintele Constantin Voicescu, duhovnicul Bisericii “Sapientei”.

Pentru a intelege cine a fost, ce a invatat, cum a trait si cum a murit parintele Voicescu – sa citim impreuna articolele la care vom face trimitere in final, iar mai intai sa parcurgem in taina cel care avea sa fie ultimul sau cuvant: predica de Nasterea Maicii Domnului din ziua mortii sale, tinuta la Mislea, locul patimirii femeilor detinute politic in timpul regimului comunist:

Cuvant la Nasterea Maicii Domnului

Rostit la Mislea, in ziua de 8 septembrie 1997, cu cateva ceasuri inaintea mortii

Craiasa alegandu-te

Ingenunchem rugandu-te,

Inalta-ne, ne mantuie

Din valul ce ne bantuie;

Fii scut de intarire

Si zid de mantuire,

Privirea-ti adorata

Asupra-ne coboara,

O, Maica Preacurata

Si pururea Fecioara, Marie !

(Mihai Eminescu, Rugaciune)

Iubiti frati de credinta in Domnul Nostru Iisus Hristos,

Sarbatorim pe Maica Domnului azi ca si in alte zile de praznic. Inceputul anului bisericesc este patronat de praznicul de azi, iar sfarsitul de celalalt praznic mare, Adormirea Maicii Domnului. De fapt, daca stam bine sa ne gandim, o sarbatorim in fiecare zi prin rugaciunile ce i le adresam. Nici o fiinta, cereasca sau pamanteasca, nu s-a invrednicit de atata cinste! Asa se explica faptul ca in fiecare duminica auzim, la utrenie, cantarea “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat Serafimii”

Care este temeiul acestei cinstiri? Cine este aceasta care se naste? Vom incerca in cele ce urmeaza sa raspundem acestor intrebari. Exista un fapt care domina toata viata Maicii Domnului: constiinta clara a solidaritatii cu toti oamenii si a slujirii planului lui Dumnezeu, pusa in evidenta in cateva momente cu semnificatie deosebita:

I. Momentul Bunei Vestiri. Dumnezeu, voind sa se faca Om pentru a ne mantui, cere consimtamantul liber al omenirii al carei sol a fost smerita Fecioara Maria. Nimeni nu va sti vreodata ce intorsatura ar fi luat planul pentru mantuirea lumii daca in acel ceas unic Sfanta Fecioara n-ar fi dat sublimul ei consimtamant: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!” (Lc. 1, 38). Ea este constienta ca, prin consimtamantul ei liber de a fi mama lui Dumnezeu-Mantuitorul, aduce slujire tuturor neamurilor pamanturilor, de aceea va prooroci inspirata de Duhul Sfant: “Iata de acum inainte ma vor ferici toate neamurile”

II. Ceasul din noaptea Craciunului, noapte in care Maica Domnului Naste pe Dumnezeu ascuns in faptura de Prunc omenesc. Maica Domnului alapteaza si creste, ca orice mama adevarata, pe Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, singurul Mantuitor daruit de Dumnezeu oamenilor. Cantarea ei, acum, se petrece inlauntru: “Iar Maria pastra toate cuvintele si se gandea la ele in inima sa …” (Lc. 2, 19). Trebuie sa ne oprim cateva clipe asupra slujirii ei de mama.

glykophilousa-12th-c-philotheou-monastery.jpg

Se poate spune, fara pic de exagerare, ca niciodata o mama n-a fost mai clar constienta de faptul ca slujeste lumea intreaga si planul lui Dumnezeu, implinindu-si smeritele ei datorii. Toate mamele ar trebui sa-si creasca pruncii cu delicatetea si constiinciozitatea Maicii Domnului. Sa stie, totodata, ca refuzul de a avea copii si de a-i creste echivaleaza cu refuzul de a conlucra cu Dumnezeu, fiind un gest chiar de impotrivire lui Dumnezeu.

Parintele Benedict Ghius atrage atentia asupra sublimitatii icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, intitulata “Dulcea sarutare”: chipul Fecioarei-Mame de pe icoana arata inexprimabila dragoste dintre Dumnezeu si oameni …

III. Momentul Adormirii Maicii Domnului reprezinta deplinatatea slujirii ei fata de oameni. Spun Sfintii Parinti: o taina de negraita rasplatire are loc in ziua Adormirii Maicii Domnului, intre Hristos si Sfanta Lui Maica. Trupul ei a fost inviat din morti si mutat la cer intru slava, ca si trupul Mantuitorului, inainte de sfarsitul lumii si de a doua venire a Domnului! Putem spune ca este un al doilea Paste: Pastele Maicii Domnului!

Sa ne amintim inca o data toata slujirea Maicii Domnului in planul mantuirii. Ea a fost chemata sa dea trup de om lui Dumnezeu si, nascandu-L, ea L-a introdus pe Dumnezeu in familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu sa Se faca om si sa poata muri si invia din marea Lui dragoste, pentru ispasirea si transformarea noastra si a intregii lumi. Slujirea si darul acesta n-au fost uitate de Mantuitorul Hristos. Indumnezeirea omului, iata marea binefacere pe care, prin Iisus Hristos, omenirea o datoreaza Maicii Domnului.

Iubiti credinciosi,

De toate acestea ne aducem aminte cu deosebire azi, la nasterea ei, si o cinstim dupa cuviinta. Si cum sa nu o cinstim pe cea prin care ne vine mantuirea? Pe cea care e rodul rugaciunilor sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana, prin lucrarea Domnului insusi, dupa cuvantul inspirat “intelepciunea si-a zidit siesi casa”. Ce fapte minunate poate rugaciunea, iubitii mei! Cum atrage ea lucrarea lui Dumnezeu!

Cum sa nu o cinstim pe cea pe care in primul rand Domnul a cinstit-o, prin salutul si glasul Arhanghelului, prin al Elisabetei si, mai apoi, prin izbucnirea femeii din popor care avea sa spuna Mantuitorului: Ferice de pantecele care te-a purtat! … (Lc. 11, 27)? Cum pot unii dintre crestini sa fie atat de marginiti sau de rea credinta incat sa nu o cinsteasca? Fratiile voastre, sa nu plecati urechile la indemnurile lor! Ramaneti in biserica stramoseasca, sa aflati mantuire! Cine vine la Biserica ta si nu ia degraba mantuire sufletului si trupului, Prea Curata?” – spune o cantare din slujba Aghiazmei mici.

Slava Domnului, prezenta fratiilor voastre aici arata ca o cinstiti! Ati venit unii de departe, altii mai de aproape, spre a va exprima recunostinta fata de Maica noastra, a tuturor, aici, in acest loc unde surorile noastre, care au purtat crucea grea a credintei, dar intarite prin rugaciunile Prea Curatei, i-au zidit locas de inchinare!

Slava Domnului, poporul nostru romanesc are la mare cinste pe Maica Domnului, caci auzim frecvent rostirea: “Doamne, Maica Domnului!”. Ne amintim, de asemenea de versurile inchinate ei de potul nostru cel de toate zilele, Mihai Eminescu (care, precum stiti, considera Biserica Ortodoxa drept Maica spirituala a neamului romanesc), in minunata poezie Rugaciune, din care am evocat prima parte la inceputul cuvantului nostru. Redam acum a doua parte:

Noi ce din mila Sfantului

Facem umbra pamantului

Rugamu-ne-ndurarilor

Luceafarului marilor

Ascult-a noastre plangeri,

Regina peste ingeri,

In neguri te arata

Lumina dulce, clara,

O, Maica Preacurata

Si pururea Fecioara, Marie.

Adevarate file de Acatist!

Slava Domnului ca avem o astfel de mijlocitoare catre El! Atat de calda si de apropiata! Caci trebuie sa observam, iubiti credinciosi, ca, daca pe Domnul il iubim, ne si temem de El, caci va fi judecatorul nostru nemitarnic, pe Maica Domnului doar o iubim. De ea nu ne temem, caci la judecata o vom avea aparatoare. De aceea cantam adesea “Aparatoare Doamna … “

O fericim si o cinstim, dar sa nu uitam cuvantul Domnului spus cand femeia din popor a fericit-o pe Maica Sa: Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc!” (Lc. 11, 28). O spune si Maica Domnului, ca singurul cuvant de indrumare iesit din gura ei: Sa faceti tot ce va va spune El!” (In. 2, 5). Adica ce ne-a invatat El sa facem: sa iubim, sa iertam, sa fim milostivi.

Sa nu uitam, iubitii mei, cu fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista.

O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”

maica-domnului-inedita.jpg

Pe 8 septembrie 1997, Părintele Voicescu a mers la Mislea, ca în fiecare an, pentru a sluji parastasul fostelor deţinute politic care îşi găsiseră sfîrşitul acolo.

Pe drumul de întoarcere, pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti, în apropiere de Potigrafu, Părintele s-a oprit să bea apă de la o fîntînă. Pe cînd traversa pentru a reveni la autobuz, a fost izbit de o maşină care mergea cu viteză foarte mare. A murit imediat…

Am suferit trei perioade de detentie. In prima, 1942 – 1943, la Pitesti, aveam viata “frumoasa”: puteam citi carti, Biblia, exista si o capela. Slujba invierii a fost savarsita de catre preotul inchisorii, intr-o camera capela. In a doua detentie, primul Pasti a fost la Jilava, la Reduit, camera 9 – 12. Era in primavara lui 1949. Si atunci, chiar daca era o perioada mai aspra, circula Noul Testament. Eram student la Facultatea de Stiinte, sectia Geografie. La inceput am putut rezista si datorita puternicei influente duhovnicesti a parintelui Toma Chiricuta, de la biserica Zlatari. Acesta punea mare accent pe inviere, de aceea in inchisoare m-am aplecat mai mult asupra acestei invataturi de capatai. Eram cu doi preoti in detentie: unul macedonean, Nicolae Levu, celalalt moldovean, ortodocsi amandoi.

De altfel, in cei 12 ani cat am fost inchis, peste tot am intalnit numai preoti ortodocsi – si , acestia foarte multi. Unitii fusesera izolati la Sighet. La Jilava, in 1949, administratia ne-a dat la masa de pranz, de Pasti un hardau cu o zeama de coji de cartofi cu nisip. “Na, banditilor, sa simtiti si voi ca e Pasti!” Totusi, bucurie curata a fost atunci pentru ca, nu stiu cum, dar cineva a gasit, intr-un coltisor… urme de coji de oua rosii. De la vreun gardian, probabil. Era bucurie mare pentru ca faceam legatura in felul acesta cu sarbatoarea de “afara”… in a doua jumatate a anului 1949 am fost mutati la Pitesti. Se faceau trierile: studentii – la Pitesti, intelectualii – la Aiud, muncitorii – la Gherla; elevii – la Targsor, femeile la Mislea si Miercurea Ciuc. Auzisem lucruri frumoase…

Ca o sa ne lase sa invatam, ca partidul comunist o sa ne lase liberi. Am nimerit acolo si cu niste medicinisti din Cluj. Eu aveam niste probleme cu piciorul, T.B.C. la genunchi. Am stat, in ciuda restrictiilor, intins pe pat, dar m-a vazut un gardian, m-a luat si m-a dus la “casimca” – un subsol intunecos si mizer. Dupa o jumatate de ora, ma pomenesc cu Ghita Calciu cu mine. El era pe atunci student medicinist si protestase in favoarea mea.

Mai catre toamna am inceput sa pricepem ce ni se pregatea. Groaza incepuse sa ni se cuibareasca in inimi, se auzeau zgomote, urlete. In decembrie sau chiar mai inainte a inceput reeducarea noastra. Pe mine m-a ajutat Dumnezeu caci din cauza tuberculozei, la sfarsitul lunii mai, m-au mutat la Targu-Ocna. De Pasti, insa, la Pitesti, dupa o perioada cumplita de infometare, ne-au dat o mancare consistenta, doua trei feluri, arpacas gros, cu urme de slanina. Oamenii, saracii, s-au repezit. Nu-mi amintesc sa fi avut vreun necaz, dar foarte multi au avut dezinterie.

Special o facusera. Asa… deci a dat Dumnezeu sa fiu scos de la Pitesti. Inainte de Targu-Ocna, inchisoare-sanatoriu, in fapt loc unde erau adunati detinutii grav bolnavi de tuberculoza, ca sa moara, am trecut cu mare teama de o noua triere, la Vacaresti. Daca ne intorc la Pitesti? – ne intrebam speriati. Intelesesem ca acolo era ceva cu bataie, pentru a ne distruge. Mi-aduc aminte ca, intr-o noapte, m-am adunat in mine si am lasat totul in voia lui Dumnezeu. A urmat o mare linistire. La scurt timp am fost mutat, impreuna cu altii, la Targu-Ocna. Daca ma intorceam la Pitesti Dumnezeu stie cum ieseam! De aia nici nu indraznesti sa-i judeci, au trecut oamenii prin niste greutati de neimaginat. De neinteles ce au putut sa le faca, ce chinuri au putut sa indure unii. Ma mir cum au scapat, o, Doamne! Asa… intr-o seara am ajuns la Targu-Ocna – era o seara de primavara, cu miros de tei, luna pe cer. Ne asteptau niste indieni batranei, din garda veche, cu niste pusti d-alea mari. Noi, repede, invatati cu “banditule misca!“, cu ighionteli…. Unul din ei ne-a zis: “Stati, taica, mai incet…” Cand am auzit cuvantul asta taica nu nea venit sa credem. Am vazut apoi o cladire luminata. Ne-au dus intr-o camera unde erau opt paturi, cu saltea! La Pitesti sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, cate doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normala. Aici ferestrele erau fara obloane, un WC intr-o camera alaturata. Era… fericire! A doua zi am ramas inmarmuriti. Ne-au scos in curte, de neimaginat, sa ne intalnim cu ceilalti! Iarba pe jos, ne-am tavalit, era ceva grozav. N-a fost, bineinteles, tot timpul asa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofiterul politic conditiona tratamentul de primirea de a fi turnator. Si, o, doamne, cativa au cazut… Mi-aduc aminte ca, o data, patrunzand la noi niste streptomicina, un ardelean i-a dat-o lui Valeriu Gafencu, grav bolnav, insa acesta i-a dat-o pastorului Richard Wurmbrand. Cu timpul multi slabiti si grav bolnavi au inceput sa moara. La un moment dat a fost strecurata o Sfanta Scriptura. S-au invatat texte pe de rost.

La Targu Ocna, langa inchisoare, se afla Dealul Magura, unde era o manastire. In fiecare duminica auzeam clopotele. In Saptamana Mare, in Vinerea Mare si de Pasti, lumea urca la Schit. Se auzeau cantari, puteam vedea luminile lumanarilor purtate de credinciosi pe serpentina. Asta insemna enorm pentru noi. Stiam ca mai este cineva intr-o biserica, cineva care se roaga pentru noi.

A fost un episod inainte de Pasti care ne-a tulburat: in cladirea veche a inchisorii fusese o capela, dezafectata acum. Dadusera crucea jos si adusesera la noi, pe sectii, imbracaminte, vesminte preotesti, pentru a le folosi drept carpe de sters pe jos. Doamne, cand ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crapaturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mana pe un patrafir si l-am cusut in captuseala paltonului. La Targu Ocna, data fiind iminenta mortii, ne lasau sa ne invelim si cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu si, peste cativa ani, am reusit sa-l scot afara. De multe ori mi-am pus intrebarea: o fi vreo legatura intre patrafirul acesta si faptul ca am lasat peste ani Geografia si m-am dus la Teologie? La inchisoare, avand printre noi si preoti detinuti, am avut posibilitatea sa ne spovedim si sa ne impartasim. Ca in catacombe, pe ascuns, mergeam intr-un coltisor, ne marturiseam din mers de cele mai multe ori si prindeam momentul cand sa primim firimitura de impartasanie… Ehei, au murit foarte multi acolo… Nu a fost insa unul care sa moara fara sa fie impartasit.

 

***


Categorii

2. Special, Biserica rastignita, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Nasterea Maicii Domnului, Parintele Constantin Voicescu

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “PARINTELE CONSTANTIN VOICESCU – † 8 septembrie 1997 – ZIUA CAND A FOST CHEMAT LA CERURI. Ultimul sau cuvant: predica la NASTEREA MAICII DOMNULUI, tinuta la MISLEA, in chiar ziua in care avea sa fie ucis, intr-un accident bizar

  1. Pingback: Părintele Voicescu, duhovnicul în cetate » Alex Rădescu Blog
  2. Am remarcat două lucruri. Primul diferenţa dintre regimul de detenţie dinaintea ocupării ţării de către comunişti faţă de regimul de detenţie din timpul comunismului, şi al doilea faptul că la închisoarea de la Târgu-Ocna nimeni nu a murit nespovedit şi neîmpărtăşit. Câţi dintre cei din libertate au murit însă nespovediţi şi neîmpărtăşiţi din păcate.

  3. …este oare alta stare mai fericita si de mai mare bucurie, dupa cea a venirii unui om nou in lume, decat cea a pruncului botezat incredintat bratelor mamei din bratele preotului slujitor ?!
    (moment surprins cred in imaginea de mai sus cu Parintele)

  4. PARINTELE VOICESCU A FOST DUHOVNICUL DOAMNEI PROFESOARE VERONICA VICOL DE LA VARATEC,CARE LA DATA DE 6 IANUARIE 2012,CAND IMPLINEA 97 ANI A FOST INMORMANTATA IN CIMITIRUL DE MAICI AL MANASTIRII,DUPA O DESPARTIRE A SUFLETULUI DE TRUP FARA CHIN LA 4 IAN OARA 17 CAND A CANTAT SI COCOSUL ASA CUM SI-A DORIT SI CAND APUCASE SA FIE SI IMPARTASITA.DUMNEZEU SA-I IERTE!

  5. @ Constantin:

    Dumnezeu s-o odihneasca!

  6. Pingback: EMINESCU a adus rugaciunea in inchisorile comuniste. MARTURIA DOAMNEI ASPAZIA OTEL-PETRESCU -
  7. Pingback: Predici audio la NASTEREA MAICII DOMNULUI (IPS Bartolomeu Anania si altii)/ PARINTELE STEINHARDT ne explica in chip unic DE CE CINSTIM CRUCEA SI PE MAICA DOMNULUI -
  8. Pingback: PARINTELE CONSTANTIN VOICESCU – 15 ani de la mutarea la Domnul a unui PREOT AL CURAJULUI, JERTFEI SI SLUJIRII IN CETATE (8 septembrie). Viata de sfintenie si minuni in inchisorile de la Targu Ocna si Aiud -
  9. Pingback: PREOTUL MARTIR CONSTANTIN SARBU. Predici miscatoare intru pomenirea unui parinte desavarsit: “Transformati-va voi, rugati-va, traiti in Hristos!” -
  10. Pingback: NASTEREA MAICII LUI DUMNEZEU SI A NOASTRA, milostiva mijlocitoare a celor pacatosi si nadejdea cea ne-rusinata in neputinte si nevoi -
  11. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI, “Nasterea bucuriei a toata lumea”. Cuvintele Sfintilor Ioan Maximovici si Ioan Damaschin -
  12. Pingback: Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste: “Cand mimezi dragostea, e sentimentali
  13. Pingback: NASTEREA MAMEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU SI A NOASTRA. Preasfanta Maica si Fecioara… | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Predica Parintelui Iachint Unciuleac, staretul Putnei (†1998) la NASTEREA MAICII DOMNULUI. Astazi s-a nascut Maria! | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: Maica Domnului, modelul feminin desăvârșit, atât pentru mame, cât și pentru monahii | Noblețea femeii
  16. Pingback: Cuvinte la Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI? | Cuvântul Ortodox
  17. Daca nu gresesc, fiul Pr. Constantin Voicescu, Mihai Voicescu, slujeste in Grecia, in insula Corfu. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu si cred ca l-am cunoscut anul trecut, eram un grup de pelerini din Romania si ne-a impresionat buna sa cuviinta, precum si a doamnei preotese. Ne-au fost ghizi, dupa o procesiune cu moastele Sfantului Spiridon in insula(insula Corfu a fost singura insula necucerita de turci, iar locuitorii in fiecare an ii aduc un prinos de recunostinta Sfantului Spiridon pentru acest lucru), am auzit in treacat ca ar fi fiul Pr. Voicescu, dar spre rusinea mea nu am dat importanta pentru ca nu auzisem de tatal sfintiei sale. Era foarte amabil si bucuros ca se putea intalni cu romani de-ai lui, a fost o prezenta deosebita, poate reusiti sa ajungeti si sa luati legatura cu sfintia sa, e foarte saritor. Aschia nu sare departe de trunchi. Slava Domnului pentru toate!

  18. Pingback: Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste (AUDIO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI. Semnificatia cuvantului Evanghelic “Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti”: ORICE ABATERE DE LA ALIPIREA DE DUMNEZEU, ORICAT DE SOLEMNA, ESTE CU SIGURANTA PERICULOASA | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: UNDE ESTE MAICA DOMNULUI? “Maica Domnului este printre fiii ei; ȘTERGE LACRIMILE, ALINĂ DURERILE, CULEGE RUGĂCIUNILE şi apoi le înalţă la Fiul ei”. “Aşa cum L-a purtat pe Fiul său, NE POARTĂ PE FIECARE ÎN PARTE” –
  21. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI, MAMA NOASTRA PREASFANTA: “Îi datorăm lacrimile noastre spre a-i şterge lacrimile care nu se usucă pe obrajii ei din pricina răutăţilor cu care Îl răstignim pe Hristos”. FIII LACRIMILOR TALE… | Cuvântul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate