29 octombrie 2012: 20 ani de la moartea sotilor Ion si Doina Aldea Teodorovici. CANDELA INIMILOR DIN SIBERIILE DE GHEATA… (video)
Astăzi s-au împlinit 20 ani de când Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au plecat la cele veşnice! Cunoscuţii interpreţi care au cântat pentru milioane de oameni rămân vii în amintirea celor care i-au iubit.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Au optat pentru revenirea la limba română și grafia latină.
Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii ’90 au cântat despre limba română şi Eminescu, pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova.
Parlamentul a declarat anul 2012 drept Anul Ion și Doina Aldea-Teodorovici.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi-au pierdut viața într-un teribil accident care s-a produs în noaptea de 29 spre 30 octombrie, în 1992, în apropiere de localitatea Coşereni, din România. Artiştii au susţinut sute de concerte pe scenele de la Chişinău, dar şi în faţa soldaţilor moldoveni, în timpul conflictului armat de pe Nistru.
Artiştii şi-au riscat atunci viata, cântând la doar câteva sute de metri de trupele militare ruse. Simboluri ale Renaşterii Naţionale, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au elogiat în piesele lor limba română şi valorile neamului, fiind unii dintre făuritorii podului de flori dintre Basarabia şi România, în 1990.
Nota noastra:
Sotii Teodorovoci nu si-au riscat doar atunci viata, caci accidentul despre care se vorbeste in comemorarile oficiale a fost, dupa marturiile care au mai iesit la suprafata in ultimii ani, un asasinat.
Aceasta a fost pedeapsa imperiala pentru dragostea lor jertfelnica pentru neamul si limba romaneasca. Desi cantecul lor nu era anti-rusesc, nu erau anti, ci erau pur si simplu romani. Alaturi de Vieru, probabil ca sotii Teodorovici au fost cei care au dat cel mai bine si mai profund glas durerii inimilor fratilor din Basarabia, durere a celor dusi/deportati in Siberii, a celor pedepsiti doar pentru ca sunt romani.
Reaprindeti candela
Lasati-ne in legea noastra
Casa părintească
Focul din Vatra
Lacrima Limbii Noastre
Eminescu
Clopotul invierii
…
Intra in templu, om al durerii,
Nu-i o rusine sa intri-n Biserica
E o rusine linistea serii
A o preface-n cazarma isterica
…
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/doina_me.php
Dumnezeu sa-i ierte!
Mi-aduc aminte acele zile, eram in Romania si am plans plans in hohote !Tatal meu este bucovinean, nascut langa Cernauti…pe vremea nasterii lui Cernautiul era in Romania (1937) si in 1991 mi-aduc aminte ca eram in Bucovina la un unchi care avea un restaurant si cumpaqra vin din Basarabia.
Atunci am vazut pentru prima data basarabeni si de cum i-am vazut, naiva cum eram, i-am si intrebat daca vor sa se uneasca cu Romania…Am fost inghetata de raspunsul lor : “Dimnisoara, noi nu facem politica”..
Atunci mi-am dat seama ca intre ce simteam eu si ce simteau ei era o mare diferenta, care tinea de indotrinarea politica bolsevica !
Sotii Doina si Ion Aldea Teodorovici au fost asasinati pentru ca si-au permis sa simta romaneste !
Domnul sa-i odihneasca printre Martiri !
Totusi, ramane o intrebare: sotii Teodorovici, Dumnezeu sa ii odihneasca, cantau un cantec care spunea asa: “Noi avem pe Domnul Eminescu (…), De avem sa nu dreptate, Eminescu sa ne judece”, etc.
Oricat de mult l-am iubi noi pe Eminescu, totusi mi se pare o blasfemie sa il inlocuiesti in inima ta pe Domnul Hristos cu “Domnul” Eminescu. Poetul care a scris aceste versuri, din prea multa adoratie pentru Eminescu, a scris totusi o blasfemie. Poate pentru acest cantec au platit sotii Teodorovici, alfel mari patrioti, cu accidentul acela. Si Grigore Vieru, autorul versurilor, a murit tot intr-un accident.
Oricat de mult l-ar iubi cineva pe Eminescu, el nu poate sa il inlocuiasca cu Hristos.
@Andreea:
Hmmm… Daca nu avem simplitatea de a intelege versurile poetice respective, de ce ne aruncam la speculatii cu privire la cauzele mortii unor persoane?
La ortodocsi se spune de catre parinti ca sfintii vor judeca lumea, prin insasi prezenta lor la Judecata de Apoi. Expresia are semnificatia faptului ca in acelasi timp si aceeasi lume, au existat oameni care s-au sfintit, pe cand ceilalti nu. Ultimii nu vor putea avea scuza, la Judecata, ca nu se putea duce o viata duhovniceasca pentru ca iata, altii au putut sa o aiba. Deci, fara a-L substitui pe Hristos de pe tronul de Judecator, sfintii vor judeca totusi lumea (de altfel, expresia e folosita de Insusi Mantuitorul catre apostolii Sai). Mutatis mutandis, Eminescu, in aceasta poezie metaforica (oare nu se mai face la scoala poezie si clasica lectie “ce vrea sa spuna poetul”? 🙂 ) sta ca un semn mustrator al celor care sunt indiferenti fata de neamul romanesc.