Mitropolitul Pavel de Kirineia denunta diplomatia vicleana a Vaticanului

Mitropolitul Pavel de Kirineia: VIZITA PAPEI ÎN CIPRU

Cu profundă tristeţe şi sufletească durere am fost informaţi de către Preafericitul Arhiepiscop la întrunirea Sfântului Sinod, care a avut loc pe 4 mai 2010,  despre vizita papei în pământul ortodox al Insulei noastre Cipru, născătoare-de-sfinţi, (vizită) care va avea loc în urma invitaţiei oficiale, pe care a adresat-o către el, ca şef al statului Vatican, preşedintele statului cipriot. Ne-am exprimat după cum eram datori opoziţia noastră în Sinod faţă de această vizită şi am declarat că nu vom participa la nicio manifestare legată de ea, deoarece conştiinţa noastră nu ne îngăduie lucrul acesta, pentru că papa nu este un oarecare lider politic, ci căpetenia ereziei papismului. Şi aceasta pentru că papistaşii (romano-catolicii) prin falsificarea eclesiologiei corecte (ortodoxe), au transformat Biserica Dumnezeului celui viu din Trup al lui Hristos într-o „organizaţie politică terestră”, într-un organism secular şi într-un stat cu pretenţii seculare, aşa cum este Vaticanul.

Papa, profitând de ocazia vizitei, a căutat să evidenţieze cel de-al doilea statut al său, de lider religios al romano-catolicilor. De aceea, a căutat şi şi-a asigurat în ascuns şi pe ocolite, prin serviciile sale diplomatice, aşa după cum s-a dovedit  mai pe urmă, acordarea autorizaţiei, asupra căreia doar recent am fost informaţi, fără să fim întrebaţi de mai înainte dacă suntem de acord. Am fost doar auditoriu al hotărârii respective, cu care desigur nu am fost de acord, însă deja era în zadar, deoarece toate fuseseră deja săvârşite şi de mai înainte stabilite, fără ca noi să ştim. Singurul lucru pe care smerenia noastră l-a acceptat, a fost trimitrea unei circulare, a unei enciclice către pleroma numită cu numele lui Hristos, pentru a preîntâmpina orice sminteală şi tulburare în conştiinţele credincioşilor cu serioase consecinţe şi reacţii imprevizibile. Este trist că susţinătorii ecumenismului se comportă cu complimente şi curtoazii diplomatice faţă de eretici până în punctul în care se roagă împreună cu ei, în pofida interdicţiei clare a sfintelor canoane şi în acelaşi moment înfruntă împotrivirile mădularelor credincioase, membrilor fideli ai Bisericii, care se neliniştesc pentru netemeinicia dialogurilor teologice şi se smintesc văzând pe clericii ortodocşi rugându-se împreună cu diferiţi eretici, cu ironie şi mult dispreţ faţă de ei, ca şi cum ar fi duşmani ai Bisericii.

De aceea, am fost de acord cu hotărârea de a se trimite enciclica respectivă către pleroma hristonimică, în care s-ar fi menţionat că vizita papei a avut loc la invitaţia preşedintelui statului şi că pe perioada acestei vizite nu va avea loc un dialog teologic şi în acelaşi timp s-ar fi arătat rătăcirile romano-catolicilor şi menţinerea uniaţiei. Din nefericire însă, mai pe urmă, ne-am încredinţat, citind textul alcătuit, care, de subliniat!, ne-a fost trimis după şase zile, după ce a avut loc Sinodul, conţinutul lui necorespunzând tezelor pe care le-am exprimat în Sinod, când ne-am dat consimţământul nostru pentru emiterea enciclicei.

Romano-catolicii se dovedesc pentru încă odată excelenţi diplomaţi. Aşa după cum se vede din presa zilnică, au alcătuit programul papei în aşa manieră, încât prin întrunirile cultice, în mod special cea care va avea loc în stadionul închis din Levkosia, unde vor exista clerici romano-catolici din Orientul Mijlociu, va induce confuzie evlavioşilor credincioşi ortodocşi din Cipru, care nu sunt în stare să-i deosebească pe uniţi. Văzându-i pe aceştia participând la ceremonie îmbrăcaţi în veşminte ortodoxe, e sigur că vor fi induşi în eroare şi se vor sminti, percepându-i pe aceştia ca clerici ortodocşi. Nu este exclus însă şi ca multe agenţii de ştiri străine, induse în eroare de aspectul exterior al uniţilor, să redea că este vorba despre o rugăciune în comun “a tuturor Bisericilor Ortodoxe Orientale”. Este evidentă încercarea Vaticanului de a exploata prilejul şi de a-l prezenta pe papa ca lider al creştinismului şi al întregii lumi.

Cu astfel de manifestări, după smerita noastră opinie, ereticii papistaşi nu sunt ajutaţi să-şi conştientizeze rătăcirea, ci sunt încurajaţi să-şi conserve inflexibilitatea şi să rămână neclintiţi în ereziile lor (kakodoxii), provocând simţămintele religioase ale ortodocşilor. Aşadar, persistenţa în acrivia  dogmei ortodoxe nu trebuie să fie răstălmăcită ca fanatism sau intoleranţă. Măcar de şi-ar da seama ereticii papistaşi de greşelile lor, să respingă rătăcirile lor, să se întoarcă la Biserica Ortodoxă cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi să primească neîmpărţitul adevăr predat de Apostoli, aşa cum a fost formulat în primele opt secole şi se păstrează până astăzi în Biserica Ortodoxă.

Argumentul că această vizită va ajuta la soluţionarea problemei cipriote ne provoacă doar durere şi o mare nelinişte. Conducătorii să fie atenţi să nu intervină în temele credinţei ortodoxe şi să facă presiuni cu avarii, pentru presupuse interese naţionale, deoarece singurul lucru pe care îl vor reuşi este părăsirea de către dumnezeiescul Har, cu urmări exact inverse decât cele urmărite.

„Nu vă nădăjduiţi în căpetenii, în fiii oamenilor, în care nu este mântuire” (Psalmul 145, 3), precizează semnificativ Scriptura. De fiecare dată când ortodocşii s-au rugat stăruitor de papistaşi, amestecând temele credinţei cu politica, pentru a primi un presupus ajutor şi o presupusă protecţie de la papa,  a rezultat ceva contrar. Cei care întreţin iluzia şi cultivă în poporul credincios ideea că prin asocierea cu ereticii se vor rezolva problemele sociale sau etnice contemporane şi că prin  criterii lumeşti se va reuşi mult-dorita unitate dintre ortodocşi şi alţi membri ai altor confesiuni, să aibă în vedere că papa consideră aşa-zisa unitate cu Biserica Ortodoxă ca instaurarea instituţiei papale în Orient şi supunerea tuturor ortodocşilor,  care se vor supune de acum jurisdicţiei lui pastorale ca uniţi (greco-catolici). Istoria ne învaţă că papa niciodată nu a recurs la ajutor şi asistenţă pentru ortodocşi.

Împărtăşim  neliniştea pentru viitorul învăluitei noastre insule, dar cugetăm smerit că îndreptarea Ciprului nu va veni prin încurajarea sincretismului religios contemporan, ci prin ajutorul  Atotputernicului Dumnezeu, după cum de atâtea ori s-a observat în istorie.

Interesul imediat al papei este acceptarea sa ca lider religios mondial al tuturor creştinilor şi, mai departe, recunoaşterea lui ca lider al tuturor religiilor. Invocarea cuvântului Domnului „ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21), pentru a justifica deschiderile ecumeniste nu are nicio bază teologică, dacă nu se întemeiază „pe unitatea de credinţă şi pe împărtăşirea Sfântului Duh”, pentru că desconsideră condiţiile pe care le-a aşezat Hristos: „după cum Noi una suntem” (Ioan 17, 22). Biserica Ortodoxă niciodată nu a încetat să se roage Atotînduratului Dumnezeu “pentru unirea tuturor”. Trezvia minţii curăţite şi rugăciunea neîncetată sunt cele care atrag harul Preasfântului Duh şi ajută la împărtăşirea harului necreat al lui Dumnezeu şi nu tehnicile de comunicare şi relaţiile publice. Fie ca Domnul să ne lumineze pe toţi, ca „drept să îndreptăm cuvântul adevărului Său”.

(traducere din elină: M.L., sursa:  http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_28.html)

Vezi si:

• OFENSIVA PAPISTA FARA PRECEDENT IN SPATIUL ORTODOX
• MITROPOLITUL CIPRIOT ATHANASIOS, UCENIC AL CUV. PAISIE AGHIORITUL, SE OPUNE VIZITEI PAPEI IN CIPRU: “Papa este eretic si va provoca sminteala in sufletele credinciosilor”
• Mitropolitul Pavel de Kirineia spune un NU canonic rugaciunilor in comun cu heterodocsii
• Mitropolitul Pavel de Kirineia: HRISTOS ESTE CAPUL BISERICII ŞI NU PAPA (in a doua parte a postarii)