Dacă vrei să vezi cum va arăta „BISERICA” LUI ANTIHRIST aruncă o privire la ÎNTÂLNIREA INTER-RELIGIOASĂ PENTRU PACE de la Roma. De ce „momentul istoric” în care lideri religioși, printre care și MITROPOLITUL IOSIF al BOR, au semnat un APEL PENTRU PACE, este corespondentul religios al MARII RESETĂRI, aka NOUA ORDINE MONDIALĂ?

23-10-2020 19 minute Sublinieri

VATICAN NEWS:

Rugăciunea pentru pace. Papa Francisc: Domnul ne salvează de adevărata problemă, lipsa de iubire

La ”Rugăciunea pentru pace”, din cadrul întâlnirii inter-religioase ”Nimeni nu se salvează de unul singur”, papa Francisc a vorbit la omilie despre îndemnul pe care adversarii lui Isus îl spuneau când era pe cruce: ”Salvează-te pe tine însuți!” (Marcu 15,30). Reprezentanții religiilor au avut, fiecare după specificul propriu, un loc diferit unde au făcut ”Rugăciunea pentru pace”. Liderii religiei creștine s-au rugat în bazilica ”Sfânta Maria în Aracoeli”. Momentul de rugăciune a constituit prima parte a Întâlnirii inter-religioase, care s-a încheiat mai târziu în Piazza del Campidoglio cu un ”Apel la pace” și aprinderea candelabrului păcii.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă

20 octombrie 2020 – Vatican News. ”Cu cât vom fi mai mult atașați de Domnul Isus, cu atât vom fi mai deschiși și universali, pentru că ne vom simți responsabili față de alții. Iar celălalt va fi calea prin care ne putem salva pe noi înșine (…), începând cu cei mai săraci, care sunt cei mai asemănători cu Cristos”: sunt cuvintele papei Francisc de la finalul omiliei prezentată la ”Rugăciunea pentru pace” cu participarea liderilor creștini în seara de marți, 20 octombrie a.c., în bazilica ”Santa Maria in Aracoeli” din centrul istoric al Romei.

”Rugăciunea pentru pace” constituie prima parte a Întâlnirii inter-religioase de la Roma și a fost organizată separat pentru fiecare religie, în diferite locuri de cult și în alte locații, pentru a oferi posibilitatea de a urma ritualul specific. Astfel, ”Rugăciunea pentru pace” a evreilor s-a desfășurat în sinagogă, în timp ce musulmanii s-au rugat în ”Sala Rossa” din Primăria Romei. Budiștii s-au rugat în biserica ”Sfânta Rita”, iar aparținătorii religiilor sikh și hinduismului, în două locații diverse dintr-un convent franciscan.

Rugăciunea creștinilor a fost condusă de papa Francisc în bazilica ”Sfânta Maria în Aracoeli”, la doi pași de Piazza del Campidoglio, printre participanți aflându-se patriarhul ecumenic Bartolomeu, pe care papa l-a numit ”fratele meu”, și episcopul Heinrich din partea Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania. Pontiful a subliniat că primatul Comuniunii anglicane, arhiepiscopul de Canterbury Justin Welby, ”nu a putut veni din cauza pandemiei”.

La omilia ”Rugăciunii pentru pace” a creștinilor, papa Francisc a făcut un comentariu la pericopa din Patima Domnului în care lui Isus, aflându-se pironit pe cruce, i se spune: ”Salvează-te pe tine însuți!” (Marcu 15,30).

Papa Francisc: «Este o ispită crucială care îi privește pe toți, chiar și pe noi, creștinii: este ispita de a te gândi numai la salvarea proprie sau a propriului grup, de a avea în minte numai propriile probleme și propriile interese, în timp ce toate celelalte nu contează. Este o pornire foarte omenească, dar rea, și este ultima sfidare la adresa lui Dumnezeu răstignit».

(…) ”Să privim la Dumnezeu răstignit și să-i cerem Dumnezeului răstignit harul de a fi mai uniți, mai fraterni. Și când suntem tentați să urmăm logica lumii, să ne amintim de cuvintele lui Isus: «Cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva» (Marcu 8,35). Ceea ce în ochii omului este o pierdere pentru noi este mântuirea. Să învățăm de la Domnul, care ne-a salvat nimicindu-se pe sine (cf. Filipeni 2,7), făcându-se «altul»: din Dumnezeu, om; din spirit, trup; din rege, sclav. El ne invită și pe noi să facem «alții», să mergem spre alții. Cu cât vom fi mai atașați de Domnul Isus, cu atât vom fi mai deschiși și universali, pentru că ne vom simți responsabili pentru alții. Iar altul va fi calea de urmat pentru a ne salva pe noi înșine: oricare altul, oricare ființă umană, oricum ar fi istoria și crezul său. Începând cu cei mai săraci, cei mai asemănători cu Cristos. Marele arhiepiscop de Constantinopol Ioan Gură de Aur a scris că «dacă n-ar exista cei săraci, mântuirea noastră ar fi în mare parte demolată» (Despre a II-a Scrisoare către Corinteni, XVII,2). Domnul să ne ajute să mergem împreună pe calea fraternității ca să fim mărturisitori credibili ai Dumnezeului celui viu”.

După ”Rugăciunea pentru pace” din bazilica ”Santa Maria in Aracoeli”, papa Francisc și liderii creștini au mers în Piazza del Campidoglio pentru a lua parte la Ceremonia comună a Întâlnirii inter-religioase ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”.

Întâlnirea pentru pace. Papa Francisc: Dumnezeu va cere cont de toate războaiele

”Dumnezeu va cere cont de la cei care nu au căutat pacea ori au alimentat tensiunile și conflictele de toate zilele, lunile și anii de război care au lovit popoarele”: a spus papa Francisc la Întâlnirea inter-religioasă ”Nimeni nu se salvează de unul singur – Pace și fraternitate”, desfășurată în seara de marți 20 octombrie 2020 la Roma. Au luat parte lideri ai mai multor religii, care au făcut mai întâi o ”Rugăciune pentru pace” și apoi au semnat un ”Apel la pace”.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă

20 octombrie 2020 – Vatican News. ”Este nevoie de mai multă pace! Dumnezeu va cere cont de toate războaiele care au lovit popoarele”: a spus papa Francisc în discursul prezentat la Ceremonia comună a Întâlnirii inter-religioase ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”, organizată la Roma de Comunitatea Sfântul Egidiu în seara de marți, 20 octombrie 2020. Întâlnirea a început la 16.30 cu o ”Rugăciune pentru pace”, pe care reprezentanții religiilor au făcut-o separat în diferite biserici și locații, și s-a încheiat cu un ”Apel la pace”, semnat de liderii religiilor și înmânat de un grup de copii ambasadorilor și autorităților.

La ceremonia publică, desfășurată în Piazza del Campidoglio din centrul istoric al Romei, au participat și au luat cuvântul președintele Italiei Sergio Mattarella, prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunității Sfântul Egidiu, patriarhul ecumenic Bartolomeu, rav Haïm Korsia, rabinul șef al Franței, dr. Mohamed Abdelsalam Abdellatif, secretarul general al Comitetului superior al fraternității umane, Shoten Minegishi, reprezentantul budismului Soto Zen, și Gurdwara Parbandhak, reprezentantul Comitetului național sikh.

Ultimul înscris la cuvânt a fost papa Francisc, care a prezentat un amplu discurs despre semnificația acestei Întâlniri inter-religioase, organizată ”în spiritul Întâlnirii de la Assisi, convocată de Sfântul Ioan Paul al II-lea în 1986”. Cu toate că Întâlnirea din 1986 exprima o ”viziune de pace” și ”o sămânță profetică”, trecerea timpului a arătat, din nefericire, ”fapte dureroase, precum conflicte, terorism sau radicalism, uneori în numele religiei”.

Pe de altă parte, papa a spus că ”trebuie să recunoaștem pașii rodnici făcuți în dialogul dintre religii”, iar acest fapt constituie un semn de speranță care ne îndeamnă să lucrăm împreună ca frați. În acest fel am ajuns la importantul Document asupra fraternității pentru pacea mondială și coexistența comună, pe care l-am semnat cu marele imam de Al-Azhar, Ahmed al-Tayyeb, în 2019”.

Pornind de la convingerea că ”porunca păcii este întipărită în adâncul tradițiilor religioase” (enciclica Fratelli tutti, 284), papa a remarcat că ”credincioșii au înțeles că diversitatea de religie nu justifică indiferența sau dușmănia. Mai mult, plecând de la credința religioasă se poate deveni artizani de pace și nu spectatori inerți la răul războiului și al urii. Religiile sunt în serviciul păcii și al fraternității. De aceea, chiar și această Întâlnire îi mână pe liderii religiilor și pe toți cei care cred să se roage cu insistență pentru pace, să nu se resemneze niciodată în fața războiului și să acționeze cu forța blândă a credinței pentru a pune capăt conflictelor”.

Papa Francisc: «Este nevoie de pace! De mai multă pace! ”Nu putem rămâne indiferenți. Astăzi, lumea are o sete arzătoare de pace. În multe țări se suferă din cauza războaielor, deseori uitate, dar întotdeauna cauză de suferință și sărăcie” (Discurs, Assisi, 20 septembrie 2016). Lumea, politica, opinia publică riscă să se resemneze la răul războiului, ca însoțitor natural al istoriei popoarelor. Să nu ne oprim la discursuri teoretice, să luăm contact cu rănile, să atingem carnea celui care suferă pagubele. (…) Să acordăm atenție refugiaților, celor care au suferit radiațiile atomice sau atacurile chimice, femeilor care și-au pierdut copiii, copiilor mutilați sau privați de copilăria lor” (Fratelli tutti, 261). Astăzi, durerile războiului sunt agravate și de pandemia de Coronavirus și de imposibilitatea, în multe țări, de a avea acces la îngrijirile necesare».

Între timp, însă, conflictele continuă și, odată cu acestea, durerea și moartea. ”A pune capăt războiului este o datorie ce nu poate fi amânată a tuturor responsabililor politici înaintea lui Dumnezeu”. Papa Francisc: «Pacea este prioritatea oricărei politici. Dumnezeu va cere cont celui care nu a căutat pacea sau a alimentat tensiunile și conflictele pentru toate zilele, lunile și anii de război care au lovit popoarele!»

Pontiful a vorbit mai departe de ”cuvântul Domnului Isus” care ”se impune prin înțelepciunea sa adâncă” atunci când, în Evanghelia Patimii, îi spune apostolului Petru: «Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri» (Matei 26,52). ”Cei care pun mâna pe sabie, crezând că în acest fel vor rezolva în grabă situațiile grele”, a remarcat papa în discursul său, ”vor experimenta asupra lor, asupra celor dragi și a țărilor lor moartea care vine prin sabie. «Ajunge!» (Luca 22,38), spune Isus când discipolii îi arată două săbii înainte de pătimire. «Ajunge!»: este un răspuns fără echivoc în fața oricărei violențe. Acel «Ajunge!» al lui Isus depășește secolele și ajunge cu putere până la noi, astăzi: ajunge cu săbiile, armele, violența, războiul! Sfântul Paul al VI-lea, la Națiunile Unite, în 1965, s-a făcut el însuși un ecou al acestui apel spunând: ”Să nu mai fie niciodată război!”. Aceasta este implorarea noastră a tuturor, a bărbaților și femeilor de bună voință. Este visul tuturor căutătorilor și artizanilor păcii, fiind pe deplin conștienți că ”orice război face lumea mai rea decât a găsit-o” (Fratelli tutti, 261).

Papa Francisc: «Niciun popor, niciun grup social nu va putea să dobândească de unul singur pacea, binele, securitatea și fericirea. Niciunul. Lecția recentei pandemii, dară vrem să fim cinstiți, este ”conștiința de a fi o comunitate mondială care navighează în aceeași barcă, unde răul unuia este în dauna tuturor. Ne-am amintit că nimeni nu se salvează de unul singur, că ne putem salva numai împreună” (Fratelli tutti, 32)».

La finalul discursului său, papa a subliniat că ”fraternitatea, care izvorăște din conștiința de a fi o unică umanitate, trebuie să pătrundă în viața popoarelor, în comunități, între guvernanți, în adunările internaționale. În acest fel se va maturiza convingerea că ne salvăm numai împreună, întâlnindu-ne, negociind, încetând a ne mai combate, reconciliindu-ne, moderând limbajul politicii și al propagandei, dezvoltând parcursuri concrete pentru pace” (Fratelli tutti, 231).

Papa Francisc: «Suntem împreună în această seară ca persoane de diverse tradiții religioase pentru a comunica un mesaj de pace. Aceasta arată în mod clar că religiile nu vor războiul, dimpotrivă, îi dezmint pe cei care sacralizează violența, cerând tuturor să se roage pentru reconciliere și să acționeze pentru ca fraternitatea să deschidă noi cărări de speranță. Într-adevăr, cu ajutorul lui Dumnezeu, este posibil să construim o lume de pace și, în acest fel, ca frați și surori, să ne salvăm împreună».

Intervențiile prezentate de liderii religiilor s-au încheiat cu un moment de tăcere și reculegere în memoria victimelor pandemiei și a tuturor războaielor.

Actul final al Ceremoniei comune a fost lectura unui ”Apel la pace Roma 2020”, pe care copiii l-au înmânat liderilor religioși, ambasadorilor și autorităților. Succesiv, papa Francisc și liderii religiilor au semnat Apelul la pace și au aprins candelabrul păcii.

După încheierea ceremoniei, Sfântul Părinte s-a întors cu automobilul în Cetatea Vaticanului.

Liderii religiilor reuniți la Roma, în ”Apelul la pace”: O lume fără război și violență nu este o utopie

Manifestarea inter-religioasă ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”, desfășurată în seara de 20 octombrie 2020 la Roma, s-a încheiat cu un ”Apel la pace” semnat de papa Francisc și de liderii mai multor religii după ce au aprins candelabrul păcii. Un grup de copii a înmânat Apelul reprezentanților religioși, ambasadorilor și autorităților prezenți în Piazza del Campidoglio.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă

20 octombrie 2020 – Vatican News. Papa Francisc și lideri ai mai multor religii au semnat în seara de marți, 20 octombrie 2020, un ”Apel la pace” în care subliniază importanța fraternității între oameni. ”O lume fără război și fără violență nu este o utopie”, afirmă liderii religiilor în Apel, în timp ce subliniază că ”războiul este un faliment al politicii și al umanității”.

”Apelul la pace” a fost semnat de liderii religiilor la finalul ceremoniei ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”, organizată de Comunitatea Sfântul Egidiu în centrul istoric al Romei, mai precis, în Piazza del Campidoglio. Manifestarea a început cu Rugăciune pentru pace, desfășurată în diferite biserici și locații, și s-a încheiat cu aprinderea candelabrului păcii. Mai mulți copii au înmânat ”Apelul la pace” reprezentanților religiilor, ambasadorilor și autorităților.

În ”Apelul la pace”, semnat de liderii religioși la finalul ceremoniei, se face referință la spiritul întâlnirilor inter-religioase de la Assisi și se afirmă angajamentul de a trăi și de a propune acest Apel la pace responsabililor statelor și tuturor cetățenilor lumii.

Apelul amintește că în aceeași Piazza del Campidoglio, după cel de-al Doilea Război Mondial, națiunile beligerante au încheiat un Pact întemeiat pe ”un vis de unitate”, care apoi s-a realizat, Europa unită. ”Astăzi, în acest timp de dezorientare, afectați de urmările pandemiei de Covid-19 care amenință pacea mărind inegalitățile și temerile”, liderii religiilor subliniază că ”nimeni nu se poate salva de unul singur, niciun popor, nimeni”.

Într-o lume plină de conexiuni, dar în care ”deseori se pierde simțul fraternității”, liderii spun în Apel că, în realitate, ”suntem frați și surori, toți! Îl rugăm pe Cel preaînalt ca, după acest timp de încercare, să nu mai existe un «ceilalți», ci un mare «noi», bogat în diversitate. Este timpul de a visa din nou cu îndrăzneală că pacea este posibilă, că pacea este necesară, că o lume fără război nu este o utopie. De aceea, vrem să spunem încă o dată: Să nu mai fie niciodată război!”

Din nefericire, se constată în Apel, ”războiul a început să pară din nou pentru mulți o cale posibilă pentru soluționarea controverselor internaționale. Nu este așa. Mai înainte de a fi prea târziu, vrem să amintim tuturor că războiul lasă întotdeauna lumea într-o stare mai rea decât a găsit-o. Războiul este un faliment al politicii și al omenirii”.

Semnatarii Apelului cer guvernanților ”să respingă limbajul dezbinării, susținut adesea de sentimente de teamă și neîncredere, și să nu întreprindă căi fără întoarcere. Să privim împreună la victime. Există numeroase, prea multe conflicte încă deschise”.

”Responsabililor statelor”, afirmă liderii religiilor, ”le spunem: să lucrăm împreună la o nouă arhitectură a păcii. Să ne unim puterile pentru viață, sănătate, educație și pace. A sosit momentul să folosim resursele utilizate pentru producția de arme din ce în ce mai distrugătoare, purtătoare de moarte, ca să alegem viața, să îngrijim omenirea și casa noastră comună. Să nu pierdem timpul! Să începem cu obiective posibil de atins: să ne unim încă de astăzi eforturile pentru a limita răspândirea virusului până când nu vom avea un vaccin care să fie potrivit și accesibil tuturor. Această pandemie ne amintește că suntem frați și surori de sânge”.

”Tuturor celor care cred, femeilor și bărbaților de bună voință, le spunem: să devenim, de o manieră creativă, artizani ai păcii, să construim prietenia socială, să ne însușim cultura dialogului. Dialogul loial, perseverent și curajos este antidotul la neîncredere, dezbinare și violență. Dialogul dizolvă la rădăcină rațiunile războaielor, care distrug proiectul de fraternitate înscris în vocația familiei umane”.

”Nimeni nu se poate simți lăsat pe margine”, se afirmă în Apelul la pace. ”Suntem cu toții coresponsabili. Cu toții avem nevoie să iertăm și să fim iertați. Injustițiile lumii și ale istoriei nu se vindecă prin ură și răzbunare, ci prin dialog și iertare”.

”Dumnezeu să inspire aceste idealuri în noi toți și această cale pe care o parcurgem împreună, plăsmuind inima fiecăruia și făcând din noi mesageri ai păcii”, se spune la finalul Apelului la pace.

Mihai Gheorghiu:

“Să visăm lumea noastră ca o familie umană unită!” Patriarhul Bartolomeu
“20.10.2020, Vatican (Catholica) – „Suntem complet de acord cu invitația-provocare” a Papei Francisc „să abandonăm indiferența și cinismul care guvernează viața noastră ecologică, politică, economică și socială în general, ca unități centrate pe ele însele sau dezinteresate, și să visăm lumea noastră ca o familie umană unită”. Cu aceste cuvinte Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, în vizită la Roma, comentează Enciclica „Fratelli tutti” a Papei Francisc într-un colocviu cu mass-media vaticane.

– Sanctitate, care a fost reacția dumneavoastră la citirea Enciclicei „Fratelli tutti” a Papei Francisc?

– Încă înainte de a cunoaște Enciclica „Fratelli tutti” a fratelui nostru Papa Francisc, am avut certitudinea că va fi vorba de un alt exemplu al interesului său de neclintit față de om, „iubitul lui Dumnezeu”, prin manifestarea solidarității față de toți „cei osteniți și împovărați” și nevoiași și că va conține propuneri concrete pentru a înfrunta marile provocări ale momentului, inspirate din izvorul inepuizabil al tradiției creștine, și care reies din inima sa plină de iubire. Așteptările noastre au fost satisfăcute pe deplin după ce am terminat analizarea acestei enciclice foarte interesante, care nu constituie pur și simplu un compendiu sau un sumar al enciclicelor precedente sau al altor texte ale Papei Francisc, ci încoronarea și concluzia fericită a întregii doctrine sociale.

Suntem complet de acord cu invitația-provocarea Sanctității Sale să abandonăm indiferența și cinismul care guvernează viața noastră ecologică, politică, economică și socială în general, ca unități centrate pe ele însele sau dezinteresate, și să visăm lumea noastră ca o familie umană unită, în care suntem frați cu toții fără excepții. Cu acest spirit exprimăm dorința și speranța ca Enciclica „Fratelli tutti” să se reveleze izvor de inspirație și de dialog rodnic prin asumarea de inițiative determinante și acțiuni transversale pe un plan inter-creștin, interreligios și pan-uman.

– În primul capitol al enciclicei se vorbește despre „umbre” care persistă în lume. Care sunt umbrele care vă preocupă mai mult? Și ce speranță scoatem din privirea asupra lumii care ne rezultă din Evanghelie?

– Cu simțul său umanist, social și spiritual ascuțit, Papa Francisc găsește și numește „umbrele” în lumea modernă. Vorbim despre „păcate moderne”, chiar dacă ne place să subliniem că păcatul strămoșesc nu a avut loc în timpurile noastre și în epoca noastră. Nu idealizăm deloc trecutul. Totuși, pe bună dreptate, suntem tulburați de faptul că dezvoltările tehnice și științifice moderne au întărit „hybris”-ul omului. Cuceririle științei nu răspund la căutările noastre existențiale fundamentale, nici nu le-au eliminat. Constatăm și că cunoașterea științifică nu pătrunde în profunzimile sufletului uman. Omul știe aceasta, însă se comportă ca și cum nu ar ști.

– Papa vorbește și despre prăpastia persistentă între câțiva puțini care posedă mult și atâția care posedă puțin sau nimic…

– Dezvoltarea economică nu a redus prăpastia între bogați și săraci. Mai degrabă, a stabilit prioritatea profitului, în dauna protejării celor slabi, și contribuie la exacerbarea problemelor ambientale. Și politica a devenit slujitoare a economiei. Sunt elaborate drepturile umane și dreptul internațional și ele slujesc unor scopuri străine de dreptate, de libertate și de pace. Problema refugiaților, terorismul, violența de stat, umilirea demnității umane, formele moderne de sclavie și epidemia de Covid-19 pun acum politica în fața unor noi responsabilități și șterg logica sa pragmatistă.”

Nota noastră

Un sincretism calp, o ceremonie pseudo-religioasă, cu un ritual nou, în numele unui dumnezeu incert, căci a-confesional și chiar a-religios, și un ideal proclamat pe care și un elev de seminar ar trebui să-l poată recunoaște ca atare: hiliasm. Acesta a fost „momentul istoric” din Roma, un eveniment sincretist bine popularizat, pus oarecum în umbră de afirmațiile Papei Francisc despre uniunile civile pentru gay.

Tradiția Bisericii ne spune că Antihrist va veni în numele unor frumoase idealuri: pacea, armonia cu „celălalt”, ajutarea săracilor, fraternitatea întregii lumi*. Va veni ca singurul capabil să rezolve conflictele mondiale și frământările sociale. Adică exact acele idealuri utopice invocate de liderii religioși adunați la Roma, care, păstrând „diversitatea religioasă”, s-au unit pentru idealul comun al „păcii”. Desigur, se vor găsi mulți care să întrebe – dar ce e rău cu a proclama și a încerca să faci pace pe pământ (să fie paaace în luuume, acest șlagăr din Epoca de Aur)? Cum a și răspuns episcopul Ambrozie de Bogorodsk, trimisul Patriarhiei Moscovei la eveniment: „indiferent ce ar spune fundamentaliștii, porunca Domnului nostru de a ne ruga și de a face tot ce e posibil pentru a ajuta pe cei în suferință rămâne o prioritate fundamentală.”

Și pentru asta e nevoie de un eveniment sincretist, de rugăciune anti-canonică cu heterodocși, de ceremonii bizare și semnături pe Apeluri care instituie noi crezuri? Nu mai este suficientă ectenia pentru pacea întregii lumi pe care o rostește orice preot în cadrul oricărei liturghii? Și de când este pacea universală și realizarea unei unități mondiale politice asemănătoare cu Uniunea Europeană un obiectiv care răspunde poruncilor evanghelice? Oare „fraternitatea” nu se poate realiza decât prin astfel de structuri globale? 

De fapt, nicăieri în Sfintele Scripturi, precum și în Tradiția Bisericii, nu transpare vreo așteptare pozitivă cu privire la realizarea păcii și fraternității universale în această istorie. Dimpotrivă. Hristos ne avertizează că istoria de până la a doua sa Venire va cunoaște o degradare tot mai accentuată, că vor fi războaie, calamități, plăgi, până la apogeul antihristic căruia El Însuși îi va pune capăt. Pacea adevărată, dreptatea adevărată, frățietatea, toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt și, prin urmare, nu pot fi dobândite decât în Biserica Sa, ca realități duhovnicești. Abia în Ierusalimul ceresc, după ce va avea loc A Doua Venire, Judecata acestei lumi, aceste realități duhovnicești vor fi complete, depline, cuprinzătoare. Nicăieri, niciodată, nu spune Hristos că pacea lumii va fi dobândită printr-o „arhitectură” complicată care va cuprinde toate religiile lumii. 

Inițiativa de la Roma trebuie pusă și în contextul său catolic. Papa Francisc a inițiat o serie de acțiuni sincretiste, ce au debutat cu semnarea unui document despre „fraternitatea umană” cu imamul din Egipt. În acel document, contestat dur de aripa tradiționalistă a Bisericii Catolice, se proclama ca pluralismul religios este voia (nu îngăduința) lui Dumnezeu. Așadar, o abdicare clară de la porunca lui Hristos dată apostolilor, de a propovădui și a boteza în numele Sfintei Treimi, precum și de la crezul de bază niceean: cred într-una Sfântă Biserică, ce oglindea și mărturia Apostolului Pavel despre un Domno credință, un botez.

A urmat enciclica Fratelli Tutti, din care Papa a citat copios în intervențiile sale de mai sus, și care, de altfel, inspiră întregul eveniment din Roma. Arhiepiscopul catolic tradiționalist Schneider a descris documentul ca fiind unul „lipsit de orizont supranatural” și amplificând confuzia deja creată prin documentul „fratern” de la Abu Dhabi semnat de Papa cu imamul Egiptului. Schneider observa „colapsul spiritual al Bisericii Romei” și constata eforturile Papei de a „renaște aspirația universală către o fraternitate din această lume și naturală”.

„Noua enclicică, a continuat Schneider, agravează naturalismul (se referă la lipsa dimensiunii eshatologice, la imanentizarea și istoricizarea misiunii Bisericii- n.n.) ce domină astăzi în Biserică, ce poate fi descris drept o lipsă de dragoste pentru Crucea lui Hristos, pentru rugăciune, o lipsă de conștientizare a gravității păcatului și a necesității îndreptării.” 

Mai mult decât atât, arhiepiscopul arăta că

„similaritățile și suprapunerile ideilor francmasonice despre fraternitate și cele propuse în Fratelli Tutti sunt izbitoare. Papa Francisc prezintă o fraternitate lumească și temporală la nivel natural. În ultimă instanță, este o fraternitate bazată și născută din primul Adam (cel căzut – n.n.), nu din noul Adam, Hristos.” 

Arhiepiscopul Vigano a fost și mai tranșant în analiza făcută enciclicei papale. Pentru cunoscutul cleric catolic, enciclica ține de o „viziune sucită a unui manifest ideologic ce se află în slujba Noii Ordini Mondiale”, după cum a afirmat într-un interviu acordat lifesitenews.

„Pacifismul globalist și ecumenist din Fratelli Tutti propune un paradis terestru care își are fundamentul în refuzul recunoașterii Împărăției lui Hristos asupra tuturor societăților și întregii lumi.”

Arhiepiscopul Vigano a mai spus că aparenta speranță a enciclicei de aduce speranță tuturor este înșelătoare, de vreme ce „a dori cu adevărat binele omului modern înseamnă a-l trezi din vraja hipnotică a facerii-de-bine, ecologismului, pacifismului, ecumenismului, globalismului. A vrea binele omului păcătos și răzvrătit înseamnă a-l face să înțeleagă că prin depărtarea sa de Creatorul și Domnul său va ajunge rob al Satanei.” Vigano conchide în analiza sa asupra enciclicei Fratelli Tutti: pretenția Papei că o religie care nu Îl mărturisește pe Iisus Hristos ar putea fi bună pentru societate exclude proclamarea Acestuia ca Rege al umanității, după cum explica Papa Pius al XI-lea în enciclica sa Quas Primas.

„O asemenea fraternitate care, astfel, se opune lui Dumnezeu, de vreme ce nu recunoaște Domnia lui Hristos asupra pământului – nu poate fi decât neplăcută lui Dumnezeu, consideră Vigano, chiar blasfemiatoare.”

Am citat pe larg din cardinalii catolici tradiționaliști deoarece, așa cum am precizat deja, limbajul Apelului pentru Pace este legat direct de Fratelli Tutti, întregul eveniment fiind inspirat de filosofia socială a Papei Francisc. Trebuie însă precizat că, în această privință, Papa Francisc nu este neapărat un inovator. Apelul pentru o nouă ordine mondială are deja istoria sa – și recomandăm această analiză asupra ideilor globaliste expuse chiar de mult mai conservatorul Papă Benedict în enciclica Caritas in Veritate

Noul sincretism propovăduit mai ales de papă și asumat de ceilalți lideri religioși nu presupune, așadar, o renunțare la propriul ritual, dimpotrivă. Liderii religioși și reprezentanții bisericilor sunt îndemnați să își păstreze specificul, de vreme ce una din virtuțile sincretismului este „diversitatea religioasă”. Doar că pe ici, pe colo, prin locurile esențiale, adică în ceea ce privește crezul, li se cere să adere la un surogat eshatologic, un ersatz comun, acele nobile idealuri, invocate în numele acelui dumnezeu capabil să edifice o arhitectură a noii lumi pacifiste.

Revenind la Apelul pentru pace de la Roma – nu ar trebui să treacă neobservată – dimpotrivă – simbolistica Covidiană a întregii ceremonii. Pe lângă faptul că toți au purtat mască, inclusiv Papa, în premieră (ceea ce denotă importanța de a fi toți la unisonul măștii), într-o stranie contradicție cu mesajul de iubire și deschidere față de celălalt (despre implicațiile filosofice ale măștii, vezi acest text de Giorgio Agamben), Apelul conține în chiar conținutul său o validare a propagandei lockdownismului, adică a acelei variante de reacție față de Covid bazată pe suspendarea vieții „normale” până la izbăvitorul vaccin. De altfel, respectivul fragment e uimitor de ateu – combaterea pandemiei este un demers pur omenesc, nu avem nevoie de Dumnezeu pentru asta, ci doar de eforturile noastre:

„Să începem cu obiective posibil de atins: să ne unim încă de astăzi eforturile pentru a limita răspândirea virusului până când nu vom avea un vaccin care să fie potrivit și accesibil tuturor. Această pandemie ne amintește că suntem frați și surori de sânge”.

În plus, papa Francisc a dat mesaje clare prin care arăta că criza pandemică trebuie tratată ca o oportunitate de a o rupe cu trecutul:

În continuarea catehezei, papa a amintit că în timpul perioadei de izolare, a venit spontan gestul de aplauze pentru medici și asistenții medicali ca ”semn de încurajare și de speranță”. Același gest, a spus pontiful, ar trebui extins ”la orice mădular al corpului social, la toți, la fiecare, pentru contribuția lui prețioasă, oricât ar fi de mică”. Cu toate acestea, ”să nu ne oprim doar la aplauze. Speranța este îndrăzneață și de aceea să ne încurajăm reciproc ca să visăm lucruri mari, căutând idealurile de justiție și de iubire socială care se nasc din speranță”. Papa Francisc: «Să nu încercăm să reconstruim trecutul. Trecutul a trecut, ne așteaptă lucruri noi. Domnul ne face această promisiune: Eu voi face noi toate lucrurile. Să ne încurajăm să visăm lucruri mari, căutând aceste idealuri, să nu încercăm să reconstruim trecutul, mai ales trecutul care era inechitabil și deja bolnav, pe care l-am numit deja ca injustiție. Să construim un viitor în care dimensiunea locală și cea globală să se îmbogățească una pe alta (…), în care frumusețea și bogăția grupurilor mai mici, chiar a celor marginalizate, să poată înflori pentru că și acolo este frumusețe, și în care cel care are mai mult să se străduiască să slujească și să dea mai mult celui care are mai puțin».”

Pe lângă faptul că Domnul nu a „promis” că va face toate lucrurile noi, ci chiar a făcut-o deja (Iată, noi le facem pe toate), doar că deplinătatea acestei lucrări se va arăta la A Doua Sa Venire, afirmațiile Papei Francisc procedează cu aceeași inversiune imanentistă și istoricizantă, adică – pentru a ne întoarce de unde am început – hiliastă, milenaristă. Coronavirusul ne desparte de trecut, contribuția noastră nu trebuie să se reducă doar la aplauzele „eroilor din linia întâi”, ci va însemna construirea unei noi lumi. Toate aceste mesaje sunt congruente până la suprapunere cu cele expuse de corifeii Marelui Reset de la Davos. Același limbaj despre părăsirea vechii normalități, despre oportunitatea de a rezolva crizele omenirii, de a face o lume nouă, bună, eco friendly și justă social. Marea resetare fiind un brand nou pentru mai vechea sintagmă Noua Ordine Mondială și pentru și mai vechea căutare francmasonică de întemeire a unui regat utopic pe pământ.

Ce a căutat Mitropolitul Iosif în acest sfat blasfemic și hiliast? Era neapărată nevoie de semnătura sa pe Apelul pentru Pace? A salvat măcar un suflet amărât de yemenit de la crunta foamete de acolo sau un suflet de copil african măcelărit de războaiele inter-tribale și inter-religioase? Evident, nu. A participat la un simandicos eveniment pentru elite, cu multe vorbe frumoase, cu o pseudo-ideologie a păcii, de aceeași valoare cu pacea proclamată de statele socialiste, și a fost, cu excepția Patriarhului Bartolomeu, „frate” cu Francisc în cine știe ce cult, probabil cel mai important arhiereu ortodox de la acea adunare. Oricum la Paris s-a constatat, la vedetele clericale, o mare acomodare cu noua normalitate covidică și un mare entuziasm în a reforma până și practicile liturgice ale distribuirii euharistiei cu această ocazie. De ce să nu bifeze în agendă și evenimente antihristice?

PS: *Din profeția Sfântului Ipolit, episcop al …Romei:

„La inceput se va arata bland, plin de dragoste, linistit, evlavios, plin de pace, urator al nedreptatii, cu sila de daruri si potrivnic idolatriei. Va spune ca ii face placere sa mediteze asupra Sfintelor Scripturi, ca ii va cinsti pe preoti, va cinsti batranetea, ca nu va accepta desfraul, curvia, ca ii este sila de adulter si nu va da atentie acuzelor (impotriva altora), nu va accep­ta juramintele, va fi iubitor de straini, prietenul celor nevoiasi si milostiv. Va face indemnuri la dragoste si nu va avea in general bogatie”. 

***

ACTUALIZARE comentariu „daniela”:

”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”? Despre ce salvare vorbește papa?

Este important să analizăm omilia papei ca să înțelegem despre ce fel de salvare și pace este vorba și care este rețeta pentru a ajunge la acea salvare? Corespunde cu ce ne spune Evanghelia și învățătura Mântuitorului Hristos? Care sunt salvarea și pacea pentru care liderii religioși au semnat documentul și calea către ele?

Papa folosește citatul: «Cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru Evanghelie o va salva» (Marcu 8,35). Ceea ce urmează este o răstălmăcire a cuvintelor Mântuitorului care îndeamnă la curaj deplin în mărturisirea Evangheliei. Domnul se referă la propovăduirea Evangheliei chiar cu prețul vieții În timp ce papa vorbește despre o alipire de aproapele „indiferent de crezul său” pentru a deveni împreună „un mare «noi», bogat în diversitate”!

Îndreptarea către altul, către aproapele oricare ar fi el, așa cum o așteaptă Mântuitorul de la noi, este tocmai pentru a-l aduce pe acesta la Hristos. Iar unitatea pentru care Domnul s-a rugat Tatălui ceresc este cea întru El, în Biserica Lui, prin Trupul și Sângele Lui! Este cu totul altceva decât acea unitate a marelui „noi” în diversitate și presupune credința în Hristos. Cuvintele Domnului sunt clare. „Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”

Fraternitatea întru diversitate propovăduită de papa Francisc nu salvează, nu mântuiește! Ea are ca scop final doar o pace politico-socială, iar nu mântuirea aproapelui. Deci, într-adevăr,„nimeni nu se salvează singur” dar despre ce salvare mai e vorba când în numele diversității pe cxare o celebrezi îl lași cu nepăsare pe fiecare într-ale lui, în idolatrie și alte păcate grozave? Despre ce mântuire poate fi vorba când nu se vorbește despre păcat care este cauza tuturor relelor din lume, a bolilor, a morții și a războaielor?! Poate fi pace în aceste condiții? Cel care are la inimă mântuirea aproapelui nu poate să-l lase pe acesta în eroare, știind că își va pierde sufletul. La acea întrunire nu s-a rostit măcar odată numele lui Iisus Hristos ca singurul Mântuitor, Cel ce a ridicat păcatele lumii! Când lumea geme chinuită din pricina patimilor care au dospit în om ducând la înmulțirea fărădelegilor pe care le vedem peste tot, despre ce salvare comună poate fi vorba fără Hristos?

Papa ne arată în Enciclica Fratelli tutti, 231 că ar trebui să ajungem la „convingerea că ne salvăm numai împreună, întâlnindu-ne, negociind, încetând a ne mai combate”! Iată, deci, rețeta pe care papa ne-o oferă pentru a ajunge la pace! Să ne întâlnim, să negociem și să încetăm a ne mai combate! Când anume a spus Domnul nostru Iisus Hristos așa ceva? Ce să negociem? Credința? Adevărul? Ce să încetăm a combate? Minciuna? Asta ar însemna încetarea propovăduirii noastre, în numele unei păci sociale! Înseamnă renunțarea la Hristos în numele concordiei. „Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea” ne îndeamnă Duhul Sfânt prin gura psalmistului în Psalmul 33, dar nu este vorba despre pacea cu prețul încetării mărturisirii lui Hristos, negociind adevărul, tolerând păcatele împotriva firii, iar acum încuviințând politicile și măsurile celor care au orchestrat marea escrocherie, crimă și inginerie socială Covid19. O astfel de pace e de la diavol, iar dacă o urmăm ea va avea un preț : sufletele noastre.

Ni se propune o nouă arhitectură a păcii prin fraternitatea de sânge întru diversitatea religioasă. Toți oamenii am fost întotdeauna frați întru Adam. Nu am fost și nu suntem opriți de la a le face bine păgânilor! Din contră! Ne arată Mântuitorul în plida samarineanului milostiv. Dar binele trebuie să îl facem în numele lui Hristos! Nu suntem opriți nici de la dialogul cu ei. Din contră, dialogul e necesar pentru a-i aduce la Hristos. Însă, modelele noastre în acest sens rămân Sfinții Apostoli. Nu avem nevoie de modelul nou al papei. Ne spune Scriptura că toți idolii neamurilor sunt demoni și de aceea, suntem opriți de Dumnezeu de la însoțirea ritualică cu cei care îi venerează pe aceștia. A participa la ritualuri bizare care au avut loc la ceremonia întrunirii, în jurul unui „candelabru al păcii” (un nou obiect cultic?) aprins cu un soi de lumânări-făclii, cu masca covidiană pe figură, într-un cadru dominat în fundal de zeități păgâne, cu scopul, chipurile, de a lansa acest apel la pace, dar și o nouă idee de salvare, nu mai este dialog și cu atât mai puțin propovăduire.

În acest discurs anti-propovăduire papa cheamă, voalat, la pace, prin lepădarea de Hristos. Vorbește înșelător despre salvare (mântuire) schimbându-i sensul. Este un discurs care ar trebui să zgârie urechile oricărui ortodox. Să nu uităm că papa este un lider religios, dar și un om politic. Ca șef de stat el subordonează Evanghelia convingerilor și țelurilor sale politice lumești. Evenimentul acesta este unul cu precădere politic și deloc benign. Așa cum arată adminii, el merge în perfect tandem cu toate politicile și acțiunile globaliste de instituire a NOM. Întrebarea este de ce trebuie să ne lăsăm noi ortodocșii antrenați în acțiunile politice ale papei? Susținem că Biserica Ortodoxă (cel puțin cea Română) nu face politică și ezităm să ne implicăm local în vreun fel în politică, adeseori cu renunțarea rușinoasă de a denunța politicile care contravin pricipiilor creștine. De ce participăm la asemenea acțiuni, făcând politica altora, cu atât mai mult cu cât vedem că, de fapt, papa lucrează cu sârg în favoarea forțelor antihristice, netezindu-le calea? Oare ne-am pierdut cu totul discernământul?

Să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel : “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli?”(II Corinteni 6, 14-16)

comentariu Părintele Mihail:

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să priveghem și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispita diavolului, care încearcă să amăgească pe oameni inclusiv cu vraja „iubirii” și a „păcii”: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” (Matei 10, 34).

Pacea este darul lui Hristos peste ucenicii Lui fideli (credincioși, adevărați), adică este răspunsul și binecuvântarea Lui la întreaga nevoință a creștinilor care promovează și experiază cunoașterea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt (Duhul Adevărului), conform Revelației dumnezeiești.

Pacea creștină este, repet, un dar divin (primit de sus, pe verticală) și nu rezultatul unui iubirism adogmatic orizontal, al unei negocieri (declarații) comune între oameni care au credințe/concepții fundamental diferite, dar doresc …

De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne avertizează despre zilele din urmă când oamenii vor fi amăgiți tocmai cu idealurile nobile de „pace și siguranță (εἰρήνη καὶ ἀσφάλεια)”: „Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.” (1 Tesaloniceni 5, 3)…

 

PAPA FRANCISC afirmă într-un documentar recent lansat că susține PARTENERIATELE CIVILE GAY. Reacții din lumea catolică tradițională și legătura cu alegerile prezidențiale din SUA/ În aceeași perioadă, pontiful iezut a condus o ceremonie SINCRETISTĂ cu participare inclusiv ortodoxă dedicată și „VICTIMELOR PANDEMIEI DE COVID”

Papa Francisc acuzat de IDOLATRIE de fostul șef al Congregației pentru Doctrina Credinței, cardinalul Gerhard Müller. Sinodul Amazonian este considerat ca „SEMN AL VREMURILOR DE PE URMĂ” de conservatori catolici si prefigurare a „URÂCIUNII PUSTIIRII ÎN LOCUL CEL SFÂNT”

Papa Francisc a semnat un document SINCRETIST cu Marele Imam al Egiptului: Pluralismul religios este voia lui Dumnezeu. Unii teologi catolici califica afirmatia drept EREZIE

PAPA IN BULGARIA, primit cu respect rece de catre Biserica Ortodoxa. PATRIARHUL NEOFIT: “Noi, Biserica Ortodoxă Bulgară, suntem ferm convinși că în materie de credință nu pot exista și nu ar trebui să existe compromisuri”. PAPA FRANCISC face lobby pentru PRIMIREA MIGRANTILOR, invocand cinic “IARNA DEMOGRAFICA”/ Update: MITROPOLITUL NIKOLAI DE PLOVDIV face legatura intre ANTIHRIST, MISCAREA ECUMENICA, UNIREA RELIGIILOR SI… PAPA!

PAPA FRANCISC, MEGASTAR IN ROMÂNIA. Din nou despre MODESTIA… OSTENTATIVA, pe profil antihristic, a “Sfantului Parinte”. “MINUNILE” METEOROLOGICE si “PIOSENIA” FATARNICA a ziaristilor globalisti si a activistilor atei care urasc din rarunchi Biserica Ortodoxa. PROPAGANDA PROZELITISTA A CATOLICISMULUI in tara “babuinilor” slugarnici in fata Vestului. “Unii vor „POSTER BOYS” care genereaza emotii. Nimic nou, de 2.000 de ani. IISUS vs BARABA”

Papa Francisc: Biserica trebuie sa invete sa RENUNTE la vechile TRADITII si la dorinta de CLARITATE

Un arhimandrit grec vorbea acum 3 luni de “ALUNGAREA” PAPEI BENEDICT SI INLOCUIREA LUI CU UN PAPA ANTIHRISTIC. Parintele Elpidie din Rodos: “Urmatorul Papa va fi profetul mincinos si multi arhierei ortodocsi vor fi marionetele lui” (AUDIO)

Cunoscutul duhovnic grec NECTARIE vede legatura intre DEMISIA PAPEI BENEDICT, NOUL PAPA SI IMPLINIREA APOCALIPSEI sub ochii nostri: “Sa ne pregatim duhovniceste pentru ultimul RAZBOI IMPOTRIVA CRESTINILOR!” (video)

“In numele cui se fac toate astea?” PARINTELE HOLBEA ne ofera INDICIILE ESENTIALE de care aveam nevoie PENTRU A DEOSEBI si a DEMASCA DUHURILE in CRIZA CORONAVIRUSULUI. Cine ne aduce FRICA si ne infatiseaza, idealizant, IZOLAREA drept virtute? CINE E BINEFACATORUL CU SILA AL UMANITATII? (video)


Categorii

Ecumenism, IPS Iosif Pop, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Pandemia de coronavirus/ COVID-19, Papa (Papism), Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Satanism, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Dacă vrei să vezi cum va arăta „BISERICA” LUI ANTIHRIST aruncă o privire la ÎNTÂLNIREA INTER-RELIGIOASĂ PENTRU PACE de la Roma. De ce „momentul istoric” în care lideri religioși, printre care și MITROPOLITUL IOSIF al BOR, au semnat un APEL PENTRU PACE, este corespondentul religios al MARII RESETĂRI, aka NOUA ORDINE MONDIALĂ?

  1. @admin,
    Excelentă analiza !!!!!!! Mulțumim ! Domnul să vă răsplatească.

    …totuşi , dl. Iosif nu cred că a participat fără a avea , cel puțin , binecuvântare , dacă nu mai mult , din partea şefului administrativ , sunt convins de asta…

  2. ”Nimeni nu se salvează de unul singur – pace și fraternitate”? Despre ce salvare vorbește papa?
    Este important să analizăm omilia papei ca să înțelegem despre ce fel de salvare și pace este vorba și care este rețeta pentru a ajunge la acea salvare? Corespunde cu ce ne spune Evanghelia și învățătura Mântuitorului Hristos? Care sunt salvarea și pacea pentru care liderii religioși au semnat documentul și calea către ele?
    Papa folosește citatul: «Cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru Evanghelie o va salva» (Marcu 8,35).
    Ceea ce urmează este o răstălmăcire a cuvintelor Mântuitorului care îndeamnă la curaj deplin în mărturisirea Evangheliei. Domnul se referă la propovăduirea Evangheliei chiar cu prețul vieții În timp ce papa vorbește despre o alipire de aproapele „indiferent de crezul său” pentru a deveni împreună „un mare «noi», bogat în diversitate”! Îndreptarea către altul, către aproapele oricare ar fi el, așa cum o așteaptă Mântuitorul de la noi, este tocmai pentru a-l aduce pe acesta la Hristos. Iar unitatea pentru care Domnul s-a rugat Tatălui ceresc este cea întru El, în Biserica Lui, prin Trupul și Sângele Lui! Este cu totul altceva decât acea unitate a marelui „noi” în diversitate și presupune credința în Hristos. Cuvintele Domnului sunt clare. „Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
    Fraternitatea întru diversitate propovăduită de papa Francisc nu salvează, nu mântuiește! Ea are ca scop final doar o pace politico-socială, iar nu mântuirea aproapelui. Deci, într-adevăr,„nimeni nu se salvează singur” dar despre ce salvare mai e vorba când în numele diversității pe cxare o celebrezi îl lași cu nepăsare pe fiecare într-ale lui, în idolatrie și alte păcate grozave? Despre ce mântuire poate fi vorba când nu se vorbește despre păcat care este cauza tuturor relelor din lume, a bolilor, a morții și a războaielor?! Poate fi pace în aceste condiții? Cel care are la inimă mântuirea aproapelui nu poate să-l lase pe acesta în eroare, știind că își va pierde sufletul. La acea întrunire nu s-a rostit măcar odată numele lui Iisus Hristos ca singurul Mântuitor, Cel ce a ridicat păcatele lumii! Când lumea geme chinuită din pricina patimilor care au dospit în om ducând la înmulțirea fărădelegilor pe care le vedem peste tot, despre ce salvare comună poate fi vorba fără Hristos?
    Papa ne arată în Enciclica Fratelli tutti, 231 că ar trebui să ajungem la „convingerea că ne salvăm numai împreună, întâlnindu-ne, negociind, încetând a ne mai combate”! Iată, deci, rețeta pe care papa ne-o oferă pentru a ajunge la pace! Să ne întâlnim, să negociem și să încetăm a ne mai combate! Când anume a spus Domnul nostru Iisus Hristos așa ceva? Ce să negociem? Credința? Adevărul? Ce să încetăm a combate? Minciuna? Asta ar însemna încetarea propovăduirii noastre, în numele unei păci sociale! Înseamnă renunțarea la Hristos în numele concordiei. „Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea” ne îndeamnă Duhul Sfânt prin gura psalmistului în Psalmul 33, dar nu este vorba despre pacea cu prețul încetării mărturisirii lui Hristos, negociind adevărul, tolerând păcatele împotriva firii, iar acum încuviințând politicile și măsurile celor care au orchestrat marea escrocherie, crimă și inginerie socială Covid19. O astfel de pace e de la diavol, iar dacă o urmăm ea va avea un preț : sufletele noastre.

    Ni se propune o nouă arhitectură a păcii prin fraternitatea de sânge întru diversitatea religioasă. Toți oamenii am fost întotdeauna frați întru Adam. Nu am fost și nu suntem opriți de la a le face bine păgânilor! Din contră! Ne arată Mântuitorul în plida samarineanului milostiv. Dar binele trebuie să îl facem în numele lui Hristos! Nu suntem opriți nici de la dialogul cu ei. Din contră, dialogul e necesar pentru a-i aduce la Hristos. Însă, modelele noastre în acest sens rămân Sfinții Apostoli. Nu avem nevoie de modelul nou al papei. Ne spune Scriptura că toți idolii neamurilor sunt demoni și de aceea, suntem opriți de Dumnezeu de la însoțirea ritualică cu cei care îi venerează pe aceștia. A participa la ritualuri bizare care au avut loc la ceremonia întrunirii, în jurul unui „candelabru al păcii” (un nou obiect cultic?) aprins cu un soi de lumânări-făclii, cu masca covidiană pe figură, într-un cadru dominat în fundal de zeități păgâne, cu scopul, chipurile, de a lansa acest apel la pace, dar și o nouă idee de salvare, nu mai este dialog și cu atât mai puțin propovăduire.
    În acest discurs anti-propovăduire papa cheamă, voalat, la pace, prin lepădarea de Hristos. Vorbește înșelător despre salvare (mântuire) schimbându-i sensul. Este un discurs care ar trebui să zgârie urechile oricărui ortodox.
    Să nu uităm că papa este un lider religios, dar și un om politic. Ca șef de stat el subordonează Evanghelia convingerilor și țelurilor sale politice lumești. Evenimentul acesta este unul cu precădere politic și deloc benign. Așa cum arată adminii, el merge în perfect tandem cu toate politicile și acțiunile globaliste de instituire a NOM. Întrebarea este de ce trebuie să ne lăsăm noi ortodocșii antrenați în acțiunile politice ale papei? Susținem că Biserica Ortodoxă (cel puțin cea Română) nu face politică și ezităm să ne implicăm local în vreun fel în politică, adeseori cu renunțarea rușinoasă de a denunța politicile care contravin pricipiilor creștine. De ce participăm la asemenea acțiuni, făcând politica altora, cu atât mai mult cu cât vedem că, de fapt, papa lucrează cu sârg în favoarea forțelor antihristice, netezindu-le calea? Oare ne-am pierdut cu totul discernământul?
    Să urmăm îndemnul Sf. Apostol Pavel : “Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli?”(II Corinteni 6, 14-16)

  3. @Daniela
    BOR, în particular, și alte Biserici ortodoxe, în general, participa de zeci de ani la astfel de ceremonii, mai mult sau mai puțin asemănătoare, și semnează apeluri pentru pace. Aceasta, ca istorie, pe scurt, a prezenței BO la astfel de întâlniri.

  4. “Niciun popor, niciun grup social nu va putea să dobândească de unul singur pacea, binele, securitatea și fericirea. Niciunul.” – aceasta este o amenințare pentru cei ce nu vor vrea să facă parte din “fraternitate”? Dacă fiecare țară și-ar vedea de ale ei, cu siguranță cred că ar fi pace în lume.

  5. Foarte bine facuta analiza adminilor, dar si comentariul amplu al @Danielei! Ar merita incadrat in postare, zic eu.

  6. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să priveghem și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispita diavolului, care încearcă să amăgească pe oameni inclusiv cu vraja „iubirii” și a „păcii”: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.” (Matei 10, 34). Pacea este darul lui Hristos peste ucenicii Lui fideli (credincioși, adevărați), adică este răspunsul și binecuvântarea Lui la întreaga nevoință a creștinilor care promovează și experiază cunoașterea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt (Duhul Adevărului), conform Revelației dumnezeiești. Pacea creștină este, repet, un dar divin (primit de sus, pe verticală) și nu rezultatul unui iubirism adogmatic orizontal, al unei negocieri (declarații) comune între oameni care au credințe/concepții fundamental diferite, dar doresc …

    De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne avertizează despre zilele din urmă când oamenii vor fi amăgiți tocmai cu idealurile nobile de „pace și siguranță (εἰρήνη καὶ ἀσφάλεια)”: „Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.”(1 Tesaloniceni 5, 3)…

  7. @Mihail:

    Da, acelea au fost insa etape spre ceva. Acel ceva care capata contur tot mai clar acum.

  8. @daniela și Părintele Mihail:

    Mulțumim pentru comentarii, le-am integrat în corpul postării.

  9. Și acestea fiind spuse, și acestea fiind realizate, nu mai rămâne decât ca să vedem, în cât timp se vor împlini. Lumea în deplină pace și bunăstare fără de Iisus Christos!!!
    Oare nu cumva ortodocșii participanți la ritualul de aprindere a candelabrului- fără să fie menționat/ slăvit numele Domnului și Dumnezeului Nostru Iisus Christos- nu au apostaziat? În primele aproape 3 secole de creștinism, nu era nevoie de multe ori decât ca să fie aruncată puțină tămâie pe jertfelnicul păgânilor de către creștini pt a apostazia.

  10. Pingback: Pr Tudor Ciocan – Cuvânt la pomenirea SFINȚILOR MARTIRI TRANSILVĂNENI. Ambițiile papismului, însemnătatea dreptei învățături, RESTRÂNGEREA LIBERTĂȚII RELIGIOASE și SLĂBIREA CREDINȚEI în numele salvării sănătății: “Să des
  11. Pingback: “Suntem trataţi ca o cireadă” – Pr. Tudor Ciocan despre UNIREA RELIGIILOR intru crezul comun secularist, IMPUNEREA PURTARII MASTII ORIUNDE, abuzul statului, PRIGOANA SI LEPADAREA INDIRECTE ALE CRESTINILOR: “La un moment dat trebu
  12. Delir colectiv!
    Pare sa sugereze ca Hristos nu mai este “Calea, Adevărul și Viața”. Si ca El a fost neputiincios, ca nu a putut sa Se salveze, fiind singur. Ni se propune o noua “cale”: omul, orice om, pagan, crestin, sau ce-o mai fi el: “celălalt va fi calea prin care ne putem salva pe noi înșine (…), începând cu cei mai săraci, care sunt cei mai asemănători cu Cristos”.

    Hristos este scos cu totul din equatia mantuirii, este clar. “noi insine”, “ne putem salva” iar “celalalt va fi calea”.

    Cit despre pace… nu vad ca semnaturile lor pentru pace au oprit sau opresc vreun razboi…
    Mai degraba sint vorbe desarte.

    Si deci, omul este ridicat la rang de dumnezeu, fiecare om (nu conteaza cit de pacatos) avind puterea de a salva alt om…

    Blasfemie peste blasfemie, nici nu merita alt comentariu…

  13. Exista pe vreun site lista cu toți participanții? Am tot căutat, dar nu am găsit….

  14. Pingback: Papa Francisc a ANULAT liturghia de Crăciun. Arhiepiscopul Vigano: „se confirmă intenția Sfântului Scaun de a SPRIJINI NARAȚIUNEA mediatică privind „pandemia”
  15. Presupun ca la urmatoarea agapa a papei vor canta asa:

    Imagine there’s no heaven
    It’s easy if you try
    No hell below us
    Above us only sky
    Imagine all the people living for today

    Imagine there’s no countries
    It isn’t hard to do
    Nothing to kill or die for
    And no religion too
    Imagine all the people living life in peace

    You may say I’m a dreamer
    But I’m not the only one
    I hope someday you’ll join us
    And the world will be as one

    Imagine no possessions
    I wonder if you can
    No need for greed or hunger
    A brotherhood of man
    Imagine all the people sharing all the world

  16. Pingback: Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò despre cum a ajuns (ANTI)BISERICA CATOLICĂ a Papei Francisc să fie slujitoarea NOII ORDINI MONDIALE. Despre revoluția Conciliului II Vatican, religia deschisă și noul umanism consonant cu ideile francmasonice. SE ÎN
  17. Pingback: Mitropolitul Onufrie, primatul Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei): „se intră într-o nouă eră istorică, numită în limbajul ecleziastic ERA APOCALIPTICĂ”/ IPS Ilarion, șeful Departamentului de Relații Externe al Patriarhiei M
  18. “Fara Mine nu puteti face nimic !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!” Da’ nimic!
    Sa stam bine, sa luam aminte…sa spunem adevarul.

    ONE WORLD CORPORATION , fiara cea mare care stapaneste economia si tarile si neamurile are ca dumnezeu pe lucifer, ea il pregateste pe marele preot inchinator la soare si la pachamama, ecologistul moschiah, sa ne aduca pacea celor 1000 de ani, mileniul noii ordini evreiesti mondiale.

    Adaptarea prin haos, Ordo ab Chao zice lucifer si elita inovatoare, prin haos spre noi culmi, totul pentru schimbare continua…sub numele pacii.

  19. Trecutul a trecut, sa nu-l intoarcem, zice papa. Trecutul prezentul si viitorul sunt Hristos, sa nu ne intoarcem la Hristos?

  20. Pingback: Interviu cu JEAN TARDY despre Marea Resetare: „O FORMĂ DE CONTROL SOCIAL COMPLET” (Video). Sub pretextul pandemiei Covid și a urgenței climatice, elitele de la DAVOS ne pregătesc NOUL TOTALITARISM
  21. Pingback: PREDICA Parintelui Dan Bădulescu despre NOUA ORDINE MONDIALĂ ascunsă la adăpostul pandemiei, VĂDIREA PAPEI FRANCISC și UNIREA RELIGIILOR, curcubeu și sodomie, PRIGONIREA TURMEI MICI A CREDINCIOȘILOR: “Putem să ne opunem lăuntric, să nu-i
  22. Pingback: EPISCOPUL MACARIE: “Sunt mulți lideri religioși care se abat de la cuvintele Evangheliei. Nici măcar nu le mai propovăduiesc. Și ÎI CHEAMĂ PE TOȚI LA O NOUĂ ORDINE A LUMII, RESETATĂ. Să ținem așa cum ținem la propria noastră viață l
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare