Comunicat al Forului Ortodox Roman cuprinzand relatarea ultimei (FALSE) dezbateri de la Ministerul Sanatatii pe tema cardurilor de sanatate. Concluzie: SE MINTE, SE SFIDEAZA SI SE APLICA POLITICA “FAPTULUI IMPLINIT”…

1-02-2011 7 minute ~~Sublinieri~~

Ministerul Sănătății sfidează normele bunului simț!

Cardul de sănătate: ”experiment pe pielea asiguraților și a medicilor de familie”

Forul Ortodox Român a participat la dezbaterea publică organizată de Ministerul Sănătății pe marginea hotărârii de guvern prin care se intenționează implementarea noului sistem informatic de identificare a asiguraților pe baza unui card de sănătate cu cip obligatoriu.

Dezbaterea a decurs într-o atmosferă caracteristică pentru atitudinea de sfidare a normelor de bun simț, de civilitate si democrație din partea autorităților: în primul rând, au fost trimiși doar reprezentanți de la CAS. Au lipsit oficialitățile din partea Ministerului Sănătății și, mai cu seamă, secretarul de stat Cristian Irimia, cel care își luase angajamentul că autoritățile vor căuta alternativă la card pentru cei care nu îl doresc.

În al doilea rând, oficialii prezenți au venit cu aceleași răspunsuri stereotipe, propagandistice, prin care justificau ”necesitatea” introducerii sistemului informatic și a cardurilor, atunci când, totuși, au catadicsit să răspundă interpelărilor din sală. Nimic nou, nimic fundamentat, niciun studiu, nicio estimare a costurilor, a impactului bugetar, social etc.

În al treilea rând, judecând după atitudinea superficială și, totodată, crispată a oficialilor, a fost limpede că dezbaterea s-a organizat pur formal și că respectivele doamne și domni au avut simple roluri de figuranți. În treacăt fie spus, este rizibil că la o dezbatere în care se preamăresc beneficiile noilor tehnologii oficialitățile (organizatorii, în speță) să nu fie în stare să asigure măcar o sonorizare decentă a sălii.

Aceasta în condițiile în care în sală, în ciuda orei imposibile fixate pentru o dezbatere publică (11 dimineața, cand mai toți trebuie să fie la serviciu), au fost prezente numeroase asociații ale societății civile, avocați, specialiști in IT precum și reprezentanți ai medicilor de familie. Cel mai mare interes din partea sălii, așa cum era de așteptat, a fost legat de modul în care oficialii vor justifica încălcarea promisiunii de a asigura o alternativa la card. Răspunsul oficialilor a fost că ”s-a analizat” o soluție pentru găsirea alternativei dar că (surpriză…) nu s-a găsit. Răspuns demontat imediat de insistențele sălii, din dialogul ce a urmat reieșind că autoritățile, de fapt, nu doar că nu s-au obosit să caute soluții alternative la card, dar nu au luat în seamă nici măcar soluțiile propuse de societatea civilă. Lucru care este perfect ilegal, după cum s-a demonstrat, deoarece, conform legii, autoritățile au obligația să motiveze atunci când refuză să ia în considerare variantele propuse de societatea civilă.

Specialiștii IT prezenți în sală au demontat argumentul ”necesității” cardului de sănătate cu cip folosit de oficiali pentru a justifica refuzul alternativei – din punct de vedere tehnic, sistemul informatic nu este legat, în mod necesar și determinant, de existența unui card cu cip. Pot exista sisteme informatice performante și în absența cardurilor. Reacția oficialilor a fost derutantă: cardul cu cip e necesar deoarece doar prin… semnătura digitală se poate asigura securitatea (electronică) a actului medical și doar prin cip se pot proteja datele personale criptate! De când are vreo legătură semnătura digitală cu cardul de sănătate? Dacă va avea, aflăm atunci lucruri noi, inexistente în proiectul legislativ actual și în toate declarațiile de până acum ale autorităților. Cât privește ”siguranța” datelor personale acordată de un cip la care vor avea acces multiple instituții ale statului, dar și furnizori, medici și farmaciști, precum și oricine se pricepe la noile tehnologii, este un mit pe care probabil nici oficialii nu îl mai cred.

S-a demontat și argumentul ”infailibilității” tehnice a sistemului informatic cu card, invocându-se faptul că există numeroase fraude realizate în cadrul sistemelor informatice ce operează cu carduri cu cip și cu semnătură electronică.

Disputa tehnică s-a incheiat cu urmatoarea concluzie: nu se poate vorbi despre o dezbatere publică reală în condițiile în care autoritățile nu au adus niciun inginer de sistem IT și merg pe ideea: doar card cu cip și altceva nu.

Reprezentanții medicilor de familie au protestat vehement împotriva intenției autorităților de a impune cardurile de sănătate. Practic, conform actualului proiect, costurile sistemului sunt suportate de medici, furnizori servicii medicale și asigurați – deoarece sunt obligați, prin lege, să achiziționeze cardurile și cititoarele de carduri. În plus, furnizorii de servicii medicale vor trebui să achiziționeze nu doar cititoarele de carduri, ci și certificatele digitale. O prevedere care aruncă întreaga responsabilitate asupra medicilor de familie este și cea conform căreia editorul datelor medicale din cip este medicul, ceea ce îl transformă pe acesta din prestator de servicii medicale în prestator de servicii IT! Se pornește de la prezumția că toți medicii au astfel de abilități – ceea ce este fals, se pretinde din partea lor prestarea unui nou serviciu pentru care nu vor fi plătiți și, în plus, întreaga responsabilitate pentru eventualele erori în trecerea datelor medicale cade exclusiv asupra lor. Noul sistem este imoral și inaccesibil, deoarece se impune pe banii și responsabilitatea cetățenilor. Concluzia medicilor de familie: introducerea acestui sistem este un experiment efectuat pe pielea asiguraților și a medicilor.

Din punct de vedere juridic, avocații și juriștii prezenți în sală au insistat asupra riscurilor legate de protejarea datelor personale. Astfel, integrarea centralizată a fișelor medicale electronice (de notat ca oficialii CAS au aprobat faptul ca proiectul cardului de sănătate este parte a proiectului e-România) pune în pericol siguranța datelor medicale ale persoanei. Ar fi un dezastru dacă s-ar ajunge la scurgeri de tipul Wikileaks, prin care o serie de informații dintre cele mai sensibile care pot ajunge la discreția oricui, care pot fi folosite împotriva unei persoane publice, de pildă. Datele medicale sunt de maximă intimitate pentru persoană și s-a pus în evidență faptul că actuala hotărâre de guvern nu respectă legea în ceea ce privește instituțiile care au acces la datele medicale ale persoanei. Conform legii, doar personalul medical are acces la aceste date – nu și instituțiile enumerate în proiectul de hotărâre. De notat că actuala legislație nu dă voie nici măcar rudelor de gr. I să aibă acces la informațiile medicale ale persoanei după deces.

FOR a punctat, în cadrul dezbaterilor, lipsa de responsabilitate a autorităților remarcând absența ”strategică” a secretarului de stat Cristian Irimia și a invocat recentele declarații ale președintelui Colegiului Medicilor, dr. Vasile Astărăstoae, prin care acesta aprecia cardul de sănătate drept un abuz asupra asiguraților. De asemenea, s-au invocat situațiile generate de sisteme similare din Marea Britanie, Franța și Germania, unde costurile au fost imense, s-au pierdut datele asiguraților și nu s-au putut opri fraudele. Astfel, scopul declarat al autorităților (economisirea banilor și încetarea fraudelor) este contrazis flagrant de realitate.

De asemenea, FOR a citat din răspunsul oficial al Ministerului de Interne prin care se preciza explicit că drepturile constituționale sunt respectate de noul proiect normativ al cărții de identitate deoarece se asigură alternativă (drept la opțiune). Având în vedere că înseși autoritățile recunosc atingerea ce se aduce drepturilor civice prin aceste proiecte, este absolut firesc ca și Ministerul Sănătății să asigure dreptul la opțiune.

Dezbaterea publică organizată astăzi, 31 ianuarie, nu face decât să adeverească faptul că statul, în aplicarea programelor de digitalizare a guvernării, urmărește politica faptului împlinit. Este evidentă lipsa de disponibilitate la dezbatere reală, este evident faptul că democrația, drepturile constituționale, dreptul la intimitate, la decizii raționale și conforme interesului public sunt vorbe în vânt pentru autorități care par că sunt captive în mod definitiv iluziei cipului-panaceu, ”soluția-minune” la toate problemele cu care ne confruntăm.

Forul Ortodox Român își exprimă profundul dezacord cu asemenea tertipuri necinstite și speră că, totuși, fie și al 11-lea ceas, autoritățile vor face un pas către normalitate și vor lăsa măcar dreptul la opțiune, la alternativă, dacă întregul proiect pare că a devenit deja, din motive ce transgresează voința decidenților locali, inevitabil.

Alăturăm acestei dări de seamă și o serie de argumente sintetice pentru care FOR respinge cardurile de sănătate cu cip și sistemul informatic centralizat în care sunt strânse datele personale.

31 ianuarie 2011

***

Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate

1. Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.

2. Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.

3. Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franța, fraudele se fac în continuare fără nicio oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.

4. Nu există niciun fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.

5. Încă o dovadă că sistemul este nesigur este data de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.

6. Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel:

Nu există niciun audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale;
În acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţă statului şi a unor terţe entităţi? (cf. legii – farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor).
Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, niciun fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenței – unei baze de date centralizate cu informaţiile medicale despre persoană;
Singurul care devine transparent în faţă autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale.
Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative- încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiintei.

7. Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că: ”prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituțional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.

8. Autorităţile au procedat în cel mai prost mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale:

a). au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor ÎNAINTEA organizării primei dezbateri publice asupra proiectului;

b). au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect;

c). au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului;

d). au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii.

e). au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.

9. Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni:

I. statul suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei;

II. cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marjă de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigură introducerea cardurilor cu cip obligatorii;

III. prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuza categorii întregi de populaţie – medici de familie, asiguraţi – de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi. Acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată. Vină pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţine în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe.

10. Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, FOR consideră că lipsa dreptului la opţiune afectează grav drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.

Forul Ortodox Român, structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. Forul Ortodox Român este coordonat de liderii organizaţiilor: Asociaţia „Rost”, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., şi Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.