(Video) Bilderbergii se distreaza pe seama activistilor anti-sistem, intaratandu-i cu batul prin gard. S-A DAT LIBER ATACURILOR IMPOTRIVA CELOR PUTERNICI?
In mod clar, anul acesta Bilderberg a facut parca totul pentru a iesi cu ostentatie in evidenta si a da headline-uri in media. De la asa-zisa “cartita” care a facut publica presupusa agenda a discutiilor din interiorul grupului pana la incidentele legate de protestatarii anti-sistem si anti-elite, cum e cazul europarlamentarului italian agresat pentru tentativa de a intra in hotelul reuniunii, si acum a grupului de protestatari carora li s-a oferit o sansa neasteptata de a vocifera impotriva elitelor, Bilderberg pare ca vrea cu tot dinadinsul sa se afiseze ca un club al celor puternici, oculti si aroganti care, iata, iau decizii fundamentale cu privire la intreaga lume si nu se sfiesc sa le pastreze in “secret”.
Ce teatru! Ce film! Oare care e finalitatea? De ce sa fie oare incitarea la revolta atat de fatisa? Ce se pregateste oare? Sa se dea liber la “atacurile impotriva celor puternici”, cum zice DW in celalalt caz celebru, scandalul Strauss-Kahn?
Un incident mai putin obisnuit i-a avut drept protagonisti pe membrii grupului Bilderberg, care au avut parte de o surpriza neplacuta pe drumul dinspre munte spre hotelul Suvretta House din statiunea elvetiana St. Moritz: au fost “intampinati” de protestatari. In filmuletul publicat de Infowars.com apar politicianul britanic Peter Mandelson, Eric Schmidt – presedinte executiv al Google, politicianul german Peer Steinbrück, Franco Bernabe – CEO al Telecom Italia, omul de afaceri suedez Jacob Wallenberg si Thomas Enders, CEO al constructorului de avioane Airbus, care “incaseaza” cuvinte jignitoare si huiduieli din partea protestatarilor.
Participantii la reuniunile grupului Bilderberg se “aventureaza” rareori in afara hotelului care gazduieste intalnirile si in afara perimetrului de securitate, motiv pentru care incidentul este considerat o raritate. Potrivit Guardian.co.uk, ideea unei plimbari in natura i-ar fi apartinut lordului Peter Mandelson. Ziarul britanic se intreaba insa cum a fost posibil ca membrii Bilderberg sa nu ii vada sau sa nu tina cont de cei 200 de activisti care s-au “instalat” langa portile hotelului.
“Este groaznic”, a fost auzit spunand Peter Mandelson, in timp ce protestatarii se apropiau. Unul dintre activisti s-a apropiat de Thomas Enders, insistand sa afle ce s-a discutat la conferinta de anul acesta: “Nimic rau”, a venit raspunsul. “Nu inteleg. Sunt politicieni inauntru, de ce nu ni se ingaduie sa stim despre ce se discuta?” a insistat activistul Ali Aslan. “Nu trebuie sa va spun si nici nu e necesar sa stiti”, a replicat Thomas Enders.
Reuniunea din acest an a grupului Bilderberg, cea de-a 59-a din istorie, s-a incheiat duminica. (…)
Comentatorul politic Michael Darmon crede că Franţa trece printr-o veritabilă schimbare de paradigmă:
“S-a dat liber la atacuri împotriva celor puternici. Cazul Tron este doar un exemplu, poate fi clasat drept pagubă colaterală în afacerea DSK. Dar femeile au spart bariera tăcerii. Au ieşit să protesteze împotriva abuzurilor de care au parte la locul de muncă. Însăşi cultura politică se modifică, încetul cu încetul”.
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Corect.. incitare la revoltă este finalitatea evidentă.
Nu vreau să reiau linkurile dintr-un alt comentariu, dar abundă internetul de manuale NVR, de virale/documentare gen debtocracy etc. cu scopul evident de a crea revolte, de iniţiative precum acestea: http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/de-ce-s-au-imprietenit-mii-de-tineri-cu-anticoruptia-227944.html , parfumate idealist. Am observat că am trecut de ceva vreme de la viralele care te lăsau cu o profundă şi agasantă impresie de neputinţă şi zădărnicie (2002-2009,2010), la cele punctuale, care identifică mijloace de luptă, de retaliere. Materiale produse de US institute for peace, peace university, aenstein, german marshall, wilson center, carnegie endw etc, promovate de guru al războiului de destabilizare practicat de serviciile secrete americane, precum sharp, ackerman sau helvey, identifică subiecţii activi ai acestor iniţiative, în exact acelaşi mod în care sunt recrutaţi teroriştii sinucigaşi de către Hezbolah. Otporul, Pora, Kmara, revoluţiile colorate în principiu, iar acum Indignaţii reprezintă modele istorice ciclice. Nu insist prea mult, dar pentru o lecţie succintă, de istorie recentă care ne arată indirect în ce etapă a revoltelor ne aflăm: http://www.usip.org/files/ETC-D/NPEC/480036.PDF
Deşi îmi tot propun să răresc comentariile pe secţiunea de ştiri, nu prea îmi iese.
Într-un comentariu din toamnă, despre posibilele viitoarele revolte de la noi, îi identificam pe mineri sau pe studenţi ca fiind masă critică incipientă. Este astăzi evident că studenţii vor fi cei vizaţi. Se află deja în joc de glezne. Aştept cu o oarecare curiozitate disiparea de materiale precum: http://www.upeace.org/library/documents/nvtc_only_young_once.pdf şi pe la noi, în limba română. Sper că cei interesaţi de subiect observă tuşa idealist-entuziast utopică în care sunt redactate (elaborate: Font, imagine, aşezare în pagină, conţinut, exemple de succes/insucces, oameni etc.) şi cea cinică şi aplicată a rapoartelor, sau a metodologiilor de antrenare a celor infiltraţi: http://www.usip.org/files/sg10.pdf
Despre întreg acest subiect, un articol f bun (puţin mai lung) al unui jurnalist canadian: http://gowans.wordpress.com/2009/08/06/overthrow-inc-peter-ackerman%E2%80%99s-quest-to-do-what-the-cia-used-to-so-and-make-it-seem-progressive/
Nu recomand aceste materiale decât, eventual, persoanelor care au un interes concret, profesional sau ştiinţific. Sunt altele mult mai integrate şi mai relevante pe care le-ş putea indica, dar nu ar servi absolut nimănui. În rest, vă asigur pe propria-mi piele, că e o excelentă metodă de împrăştiere a minţii şi împietrire a inimii. Nu am scris acestea ca să stârnesc panică sau alte astfel de porniri, aşa că vă rog să priviţi aceste comentarii ale mele cu îngăduinţă. Sper să mă încadrez în efortul adminilor de informare şi să nu alunec pe partea de antisistem sau anti-antisistem, eventual anti- pro-antisistem :P. Iertaţi-mă!
Doamne, ajută!
@utzu:
Utila sinteza, multumim! Intotdeauna, in epoca moderna, muncitorii, studentii, dar si, (din varii motive), toti marginalizatii societatii, au fost masele de manevra ale revolutiilor. Desigur ca noutatea de acum consta si in folosirea intensa a noilor tehnologii de comunicare (internet-mobile etc.). Niciodata, totusi, revolutiile nu au fost provocate de marile mase. A fost intodeauna nevoie de o patura anume care sa se simta (sa aiba impresia despre sine) mai constienta de mersul istoriei si directia ei decat restul pasiv al populatiei. Un fel de elitism opus celor care reprezinta establishmentul si status-quo-ul. Fara aceste elite “pe dos” ca sa zicem asa, fara acesti agenti revolutionari, revolutiile nu prea sunt posibile. Despre aceste lucruri nu se prea vorbeste, chiar si acolo unde se vorbeste despre pericolul revolutiilor si al baricadelor…
studentimea noastra n-are anvergura militanta, n-are incarcatura doctrinara, ideologia lor nu poate strabate mai departe de timide inflexiuni green-eco-multiculti sau sci-humanism, este lipsita de pedigree ereditar si nu razbate ca discurs public….mineriadismul a fost epuizat in anii 90, nu mai poate antrena resurse si efuziuni populare, nici n-a facut-o, decat in mica masura, in schimb un ferment veritabil va fi dat de disponibilizarile consistente din administratie in spec. din zona internelor de unde pot aparea “lideri” dinainte montati si cu backgroundul construit credibil, scoliti intr-ale riotmovementului si cu suport info din servicii romanesti sau straine. tocmai am vorbit cu politist care in mai putin de un an a pierdut mai bine de jumatate din venituri, sunt cu nervii in pio, unii au prins momente prielnice si deja au demisionat, altii urmeaza sa zboare cu proxima ocazie, cei ramasi sunt inraiti si numa buni de hartuit in strada…de coledzi….
Aşa este. Nu există revoluţii sui generis. De dragul revoluţiei. În lipsa elitelor poate exista un soi de revoltă/dezordine care indiferent de amplitudine, sucombă potrivit discursului Marelui Inchizitor. Aceste elite pe dos sunt promovate astăţi ca fiind personaje colective, cu personalităţi fungibile dar cu dimensiune şi potenţial electoral concret. Indivizii propriu zişi despre care faceţi vorbire (agenţii revoluţionari) au existat mereu în documentele care tratează aceste subiecte:
http://www.scribd.com/doc/18469910/Neceaev-Serghei-Catehismul-Revolutionarului
http://www.scribd.com/doc/29247757/Jose-Ortega-y-Gasset-Revolta-Maselor
http://www.scribd.com/doc/36582221/Curzio-Malaparte-Tehnica-loviturii-de-stat, sau paşoptişii noştri, ş.a.m.d.: http://www.scribd.com/doc/36259004/Alex-Mihai-Stoenescu-Istoria-Loviturilor-de-Stat-in-Romania-vol-1
Ceea ce acuzaţi de fapt este campania agresivă prin care se repetă iar şi iar, că revoluţiile sunt rodul exclusiv al maselor pătrunse de ideal. În lipsa acestui discurs care acaparează şi deturnează, ar fi absolut evident că ceea ce se întâmplă nu poate fi rodul hazardului şi că există cineva în spate. Unii dintre aceştia devin vizibili, într-o etapă sau alta a desfăşurării revoluţiei (pilsudski, lenin etc), cu excepţia acelor scenarii în care se doreşte menţinerea unei stări volatile, de anarhie.
Astăzi noi avem izbucnită o revoluţie (arabă), în plin proces de extindere europeană, legitimată făţiş de mass media mainstream, în care cei din spate promovează persoane din eşalonul doi, cu competenţe limitate. Ce vreau să spun este că sunt antrenaţi şi informaţi din ce în ce mai mulţi indivizi, cu privire la Nonviolent warfare, dar care nu aduc nimic în loc. Spre deosebire de paşoptişti sau lenin dacă tot l-am pomenit, care aveau ştiinţa guvernării, program, dar mai ales <>, astăzi apar mii de indivizi capabili să conceapă strategii deosebit de eficiente de război nonviolent, care să fie acceptaţi ca lideri în numele unui ideal legitim dar foarte alunecos şi difuz, dar care în principiu, ar trebui să apeleze tot la politicieni să schimbe ceva. Devine deci evident că ne îndreptăm spre o stare de anarhie, nonviolentă, constituită din facţiuni polarizate şi antagonice (să zicem români şi bulgari, militari şi poliţişti, etc), unite doar de ideologia protestului nonviolent, care va fi lăsată probabil să fiarbă in suc propriu, până când va apărea cineva să reclame statutul de lider. La fel de bine, ar putea fi un nou dezastru tienanmen, după care planeta să fie martoră unui nou “miracol chinez”. Nonviolenţa (deja dovada supremă a legitimităţii, democraţiei etc) se rezumă doar la masele manipulate, căci aşa cum am învăţat în 89, ruşii în 17 ş.a., pentru a fi credibilă, revoluţia trebuie să aibă martirii ei.
Eu unul încă aştept să reclame cineva concret ideologia (un filosof, gânditor, o nouă şcoală austriacă de gândire economică, mai mult decât asta: http://www.librarie.net/carti/164542/Indignati) şi să apară liderii locali ai protestelor, care vor căuta cu disperare, ceva mai târziu, să paseze responsabilitatea ieşirii dn impas.
Pentru România: http://indignati-va.ro/ (în paranteză fiind spus, acest site încă e online pentru că avem o democraţie solidă :D, altfel dacă ţii să te duci în harghita în grup compact, te întoarce poliţia forţat).
Conform istoriei recente, se pare că aceştia (fungibilii lideri protestatari) devin vizibili în preajma ciclurilor electorale, de regulă, imediat după cele locale, când se acuză falsificări grosolane ale votului, punându-se presiune pe alegerile generale. Asta pentru o versiune ultra simplistă, ultra generalizată şi profund subiectivă. Dar pentru orice observator se văd deja TOATE piesele puzzle-ului. Toată această polologhie este pură speculaţie.. e mult mai uşor de vorbit decât de înmuiat inima..
Doamne, ajută!
@Karenin
da şi nu. Cunosc în detaliu situaţia din poliţie. Problema mare e că poliţiştii au familie, sunt ceva mai pragmatici ca efect al profesiei, sunt un monolit care nu poate fi fracţionat aşa uşor (odată miliţian, nu mai poţi gândi ca un inginer). Nu poţi avea poliţişti martiri ai revoluţiei :D. Masa critică, şi pentru Hamas şi pentru Indignati sunt elevii/studenţii, secondaţi de tinerii şomeri. Însă ca şi in Georgia şi în Ucraina, este imperios necesar să se stabilească contacte între MAI şi protestanţi, recte ce are loc acum. Disponibilizaţii se vor alătura pe urmă, întrucât prima lor grijă e să stea cuminţi, poate poate intră iar în sistem, se lipesc de un job ceva. tinerii nu au responsabilităţi şi nici reflexul jobului. Cert e că e vreme de lacrimi şi psaltire, mai mult ca oricând.
mai curând pare credibilă următoarea ipoteză: http://www.luju.ro/opinii/editorial/executivul-ii-impinge-pe-politisti-sa-se-inroleze-in-crima-organizata
http://www.criticatac.ro/8539/tactici-de-mobilizare-barcelona-retur-cluj/
şi exemplu de grup complementar de acţiune în sensul materialelor despre Nonviolent warfare despre care am vorbit în altă parte http://www.altart.org/gas/?cat=14 . Urmează o toamnă cu arestări grele din rândul puterii, pentru lansarea noii platforme electorale, iar astfel de iniţiative complementare sunt deja într-un stadiu avansat de implementare.
Ar fi trebuit tratate pe larg f f f multe ştiri relelvante, care s-au pierdut în fumul evenimentelor din ultimele 2 săptămâni, dar din nefericire, eu sunt de ceva vreme o savuroasă sursă de amuzament pentru demoni şi nu prea-mi mai arde de analize. Mă gândesc că poate aveţi frăţiile voastre parte de ceva răgaz din partea lor, de vreme ce eu le ofer atâta satisfacţie cu “duhovnicia” mea de tot rahatul. Iertaţi-mă! Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueişte-mă pe mine păcătosul! 🙁
Iertaţi-mi vă rog cuvintele de mai sus. Duhovnicia nu poate fi .. , nici măcar duhovnicia mea. Mi-a dat Domnul să am parte de câteva căderi sinistre tocmai pentru că îmi intrase în cap că aş fi vrednic de unele lucruri, pentru care e nevoie de mult mai multă curăţie. Mă furase rutina rugăciunii mele din faţa candelei aprinse, bucuria rugii pentru prieteni/ rareori pentru vrăjmaşi, ici colo o umezire a ochilor, ce mai!!! mare creştin trăitor!! Mai sus e un exemplu clasic de răzvrătire împletită cu trufie demonică. M-am supărat în sinea mea, pentru că mi-a arătat Bunul unde mă aflu şi astfel mi-a stricat părerea de sine pe care mi-o construisem cu atât de multă migală. Pe de altă parte, am ajuns să văd/simt şi eu pentru prima dată de la reîntoarcerea mea la Hristos, ce tragedie înfiorătoare este fiecare păcat în parte, chiar şi “dintre cele mai mici”. Cât amar de durere vie ne alină Duhul Sfânt!! Am cădea în cea mai cruntă deznădejde şi am alerga spre suicid şi pentru un strop de lapte picurat în hrana de post.. Păcatele cele mari, pur şi simplu pulverizează. Nu rămâne decât durere şi DEZNĂDEJDE, în lipsa Duhului sfânt. Tot pentru prima dată în viaţa mea de creştin, am simţit că se roagă altcineva pentru mine. Prieteni dragi, câtă putere are rugăciunea!!! Rugăciunea noastră, ce să mai spunem de a sfinţilor!! Iertaţi-mă că vă povestesc despre cum am descoperit apa caldă. Să vă răsplătească Bunul înmiit pentru milostenie! Doamne, ajută!