CUM “NASTEM” COPII CRESTINI?/ Programa de RELIGIE pentru grupa pregatitoare, atacata de ATEI/ Salvati copiii de… INTERNET!/ Comisia Europeana isi baga nasul in CRESTEREA NOU-NASCUTILOR (stiri si recomandari familie)

• Doxologia [Cristiana Sturzu]: A trăi o viaţă care inspiră

Ca părinţi, ne dorim întotdeauna ce e mai bine pentru copiii noştri şi mai ales vrem să le comunicăm valorile creştine. Dar probabil că v-aţi izbit de multe ori, şi în materie de credinţă, de faptul că una îi învăţaţi şi alta ajunge la ei. Şi acest lucru pentru că treaba noastră, ca părinţi, se extinde la mai mult decât „a-i învăţa“. Cu siguranţă aţi mai auzit despre ideea că le comunicăm copiilor prin felul cum trăim, mai mult decât prin ceea ce le spunem, pe toate nivelurile. În planul credinţei, este vorba despre a ne transpune credinţa în fapte şi a le arăta şi lor cum se face acest lucru.

În articolul de astăzi voi încerca să expun câteva metode prin care putem trăi o viaţă creştină într-un fel în care să conteze şi să inspire şi pe copiii noştri şi voi porni de la aspectul cel mai important: acela al rugăciunii pentru copiii noştri. Rugăciunea permanentă pentru ei şi binecuvântarea copiilor sunt cele care ne dau îndrăzneala să-i trimitem la şcoală fără să ne pierdem nădejdea că Dumnezeu nu-i va părăsi şi-i va păzi de ispitele pe care n-ar putea să le ducă. Avem nevoie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute în a ne depăşi frica ce ne-ar împinge la a ne ţine copiii cât mai departe de lumea păcătoasă şi să ne dea încrederea că va lucra în lume, chiar prin însăşi prezenţa lor. Aşa cum spuneam şi într-un articol din trecut, avem nevoie să ne punem nădejdea în Domnul cu privire la ce e mai bine pentru ei, decât să ne bazăm pe fricile noastre cu privire la ceea ce i-ar putea strica pe copii.

În ajutorul rugăciunii, vom putea aduce lectura din cărţile duhovniceşti mai vechi sau mai noi, care ne vor întări în credinţă. Părintele Porfirie, părintele Paisie Aghioritul sunt doar doi dintre cei care au referinţe exacte cu privire la creşterea copiilor şi la felul în care-i putem călăuzi pe cale, precum şi la responsabilităţile noastre ca părinţi creştin-ortodocşi. Aceste lecturi, alături de cele din Vechiul şi Noul Testament, ca şi cele de la Sfinţii Părinţi ai secolelor trecute ne vor ajuta să schimbăm gândurile temătoare cu unele încrezătoare, care vor reflecta realitatea grijii lui Dumnezeu faţă de copiii noştri.

Relaţia cu Dumnezeu să ne guverneze toate aspectele vieţii

Pe lângă rugăciune şi lectură, suntem responsabili de felul în care ne trăim vieţile şi de felul în care-i orientăm, uneori fără să ne dăm seama. Să nu creadă cineva că o atitudine de viaţă mai frivolă „merge“, ori „nu se pune“ la temelia creşterii copiilor. Gândiţi-vă, mai ales mamele, la felul în care vă „aranjaţi“ copilaşii. La faptul că deseori le atragem atenţia mai mult asupra frumuseţii. Dacă la vârste mici, când ei încep să se recunoască în oglindă, vor învăţa că au nevoie de tot felul de clămiţe şi floricele colorate, de hăinuţe care mai de care mai deosebite, să nu vă mire că vor avea o atitudine mai frivolă şi când vor creşte şi că centrarea lor va cădea pe aspectul fizic.

Ca să nu mai spun că „elementarul“ privit la TV, cu reclamele cele mai inofensive, ne pregătesc atât pe noi, adulţii, cât şi pe ei, copiii, să ne concentrăm exclusiv pe felul în care arătăm, punând semnul egalităţii între „succesul“ în viaţă – asta însemnând carieră, familie – şi aspectul fizic. Ceea ce vreau să sugerez nu e să renunţăm la îngrijirea de aparenţa exterioară, ci să fim atenţi ca nu cumva aceasta să devină ceva foarte important, deoarece ne va fi mai greu să le orientăm privirea către clădirea interioară. La fel se va întâmpla şi cu celelalte aspecte materiale. Dacă ne vor vedea pe noi, ca  părinţi, că scopul vieţii noastre e să acumulăm cât mai mulţi bani, pentru a ne bucura de „plăcerile“ vieţii, cu siguranţă că şi ei vor fi mai orientaţi spre asta.

Dar dacă vor vedea că relaţia cu Dumnezeu e cea care vă guvernează toate aspectele vieţii, la fel, şi ei vor fi mai înclinaţi spre aceeaşi atitudine. Şi să nu vă faceţi griji pentru perioada în care ei s-ar putea „retrage“ din viaţa duhovnicească pe care au învăţat-o în familie. Pentru rugăciunile voastre şi ale părinţilor duhovnici, ei se vor întoarce din peregrinări în ţări îndepărtate, precum fiul risipitor. La vreme de greu, la momentul în care vor fi descoperit că ceea ce căutau ei plecând acolo nu-i hrăneşte, îşi vor aminti de credinţa pe care au cunoscut-o în familie şi vor avea unde se întoarce.

Viaţa nu e completă dacă e trăită doar pentru sine

Un alt aspect care e nevoie să fie deprins încă din copilărie este acela de a învăţa că viaţa lor nu e completă, dacă o trăiesc doar pentru ei înşişi. Învăţarea comuniunii se face în familie, dar nu doar ca relaţie între membrii ei, ci şi ca ieşire în exterior, faţă de ceilalţi oameni. A-l ajuta pe cel aflat în nevoie nu este ceva ce se învaţă atunci când ai ajuns la salariul propriu, ci încă de la cele mai fragede vârste, prin chemarea la slujire împreună a aproapelui. Îi putem pune pe ei să dăruiască un bănuţ unui cerşetor ori să caute prin jucării unele pe care le-ar putea da unor copii care nu au, pe care să le dăruiască ei înşişi, ori să ducă nişte fructe unei vecine bătrâne, şi toate acestea să-i învăţăm să le facă în numele Domnului, cum îndeamnă Apostolul în Epistola către Coloseni: „Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl.“ Par gesturi mărunte, dar aceste gesturi mărunte se adună în mod de viaţă binecuvântată, atunci când vor creşte. Făcând astfel, noi îi învăţăm să vadă peste tot lucrarea harului lui Dumnezeu, nu doar în momentele în care participăm la slujjele Bisericii. Vorbind apoi cu ei despre cum lucrează Dumnezeu în şcoală, în relaţia lor cu prietenii şi în toate celelalte părţi ale vieţii lor, noi le deschidem copiilor perspectiva veşniciei din toate situaţiile cu care se întâlnesc. Ei vor şti, acum şi mai târziu, cât de importantă este rugăciunea pentru ceilalţi, chiar şi pentru cei pe care nu-i cunoaştem, dar despre care auzim câte ceva. Încet-încet, se vor vedea pe sine ca mădulare ale Bisericii, având importanţa lor specifică, unică, nu doar centru al universului, căruia i se cuvin toate, dar care pluteşte în derivă, în afara oricărei comuniuni.

Iată doar câteva aspecte, de principiu, de la care ne putem începe „cariera“ de părinte al unui copil credincios, viu în relaţia cu Dumnezeu, aspecte care sunt premise pentru o dezvoltare sănătoasă. Domnul să ne ajute să le punem în practică, să ne bucurăm astfel de prezenţa Lui în ei.

• Mediafax:

Programa la Religie pentru grupa pregătitoare: Vizite la biserici, împărtăşanie, cântări religioase

Curriculumul pentru grupa pregătitoare, supus dezbaterii publice, include şi Religia, copiii urmând să înveţe rugăciuni precum „Toţi, cu inima curată”; „Doamne, Doamne, ceresc Tată”, texte biblice, colinde sau cântări religioase, cum ar fi „Ţie, Doamne”sau Troparul Învierii Domnului. 

Ministerul Educaţiei a suspus dezbaterii publice curriculumul pentru grupa pregătitoare, materiile care vor fi studiate fiind Dezvoltare personală, Comunicare în limba română, Educaţie pentru societate, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare, Tehnologii de informare şi comunicare, Educaţie fizică şi sport, Arte vizuale şi lucru manual.

Copiii vor avea o oră de Religie pe săptămână, una dintre raţiunile introducerii acesteia în programa pentru clasa pregătitoare fiind aceea că “rolul religiei la vârstele mici este recunoscut şi susţinut de teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei, care evidenţiază importanţa educaţiei religioase în formarea propriei identităţi a elevilor, aspectele legate de credinţe şi convingeri fiind un element important al acesteia”.

Ministerul propune o programă care se adresează copiilor de religie ortodoxă, programele pentru alte culte urmând să se ghideze după principii similare.

La capitolul competenţe generale, Ministerul îşi propune, printre altele, “colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase”.

Copiii trebuie ca, până la finalul grupei pregătitoare, să poată identifica elemente de bază ale credinţei religioase, să poată analiza “caracteristicile comportamentale ale unui bun creştin, pe baza valorificării unor situaţii din viaţa de zi cu zi”, să poată aplica “reguli de comportament moral-creştin în contexte de viaţă familiare”, să poată identifica elemente de diferenţiere între oameni.

De asemenea, copiii vor trebui să poată explica semnificaţia unor elemente religioase cunoscute, obiectiv ce va fi atins prin dialoguri pe baza unor audiţii de texte biblice şi despre vieţile sfinţilor, descrierea unor icoane, învăţarea de rugăciuni, cântări, colinde. Copiii vor mai trebui să poată identifica “sărbători şi evenimente cu semnificaţii religioase, cu incidenţă asupra vieţii familiei”, abilitate dobândită în urma audierii unor texte din literatura română şi universală despre marile sărbători creştine, analizarea unor imagini relevante din viaţa copiilor şi a familiilor lor, realizarea unor proiecte pe diferite teme religioase (“Cum am sărbătorit Crăciunul”, “Cum ne pregătim de Paşte” etc.).

Procesul de învăţare include vizite la biserici, vizionarea de filme având conţinut religios sau căutarea pe internet a unor informaţii sau imagini având conţinut religios.

“Profesorul poate organiza vizite la biserică cu elevii cu diferite ocazii şi scopuri: pentru participarea şi observarea anumitor slujbe bisericeşti; pentru a primi Sfânta Împărtăşanie; pentru discuţii cu preotul pe teme religioase sau pentru a organiza în comun diferite evenimente importante pentru comunitate“, precizează documentul elaborat de Ministerul Educaţiei.

Copiii vor învăţa rugăciuni precum “Toţi, cu inima curată”, “Doamne, Doamne, ceresc Tată”, “Înger, îngeraşul meu”, “Tatăl nostru”, “Doamne, cât este de bine”, dar şi cuvintele care însoţesc semnul Sfintei Cruci, la începutul şi la sfârşitul rugăciunii. Le vor fi citite şi texte biblice: “Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată!” (Psalmi 138, 14); “Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate” (Efeseni 6, 1); “Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12, 15); “Nu răsplătiţi nimanui raul cu rau” (Romani 12, 17). Copiii din grupa pregătitoare vor învăţa şi cântări religioase: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”; “Ţie, Doamne”; “Fie numele Domnului binecuvântat”; Troparul Învierii Domnului.

Programa include şi colinde: “Astăzi S-a născut Hristos”; “Steaua sus răsare”; “Trei păstori”; “Am plecat să colindăm”; “Viflaime, Viflaime”.

Curriculumul pentru grupa pregătitoare este supus dezbaterii publice timp de două săptămâni, începând din 1 martie.

 “Salvaţi Copiii”: Cei mai mulţi copii care au primit mesaje sexuale pe internet sunt din România. 62 la sută dintre părinţii nu monitorizează activitatea copilului

“Salvaţi Copiii” a marcat, marţi, Ziua Siguranţei pe Internet în România atragând atenţia că rezultatele cercetărilor naţionale şi europene recente indică o situaţie gravă pentru România.

Studiile realizate arată că 62 la sută dintre părinţii din România nu monitorizează activitatea copilului, procentul fiind mai ridicat decât media UE (49 la sută) şi doar 4,9 la sută dintre părinţii români cunosc mijloace de filtrare sau blocare a conţinuturilor dăunătoare, comparativ cu media europeană de 29 la sută.

Cercetarea realizată în cadrul programului Virtual Stages Against Violence, desfăşurată în Germania, Austria, Italia şi România, a evidenţiat că 90 la sută dintre tinerii din România au un cont pe cel puţin o reţea de socializare, ocupând primul loc dintre cele patru ţări, însă doar 41 la sută dintre aceştia au un profil securizat, clasând ţara noastră pe ultimul loc, faţă de media europeană de 58 la sută.

De asemenea, 40 la sută dintre copii au declarat că au fost hărţuiţi online cel puţin o dată, media europeană fiind de 20 la sută, iar 73 la sută dintre copii îşi caută prieteni pe Internet, adăugând persoane necunoscute în listele create pe reţelele de socializare.

La studiu au participat 377 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, 528 de părinţi şi 178 de profesori ai adolescenţilor participanţi la studiu. Cercetarea demonstrează că 87,3 la sută dintre adolescenţii chestionaţi folosesc zilnic internetul, 7,3 la sută dintre aceştia o dată sau de două ori pe săptămână şi doar 2,7 o dată, de două ori pe lună sau mai rar. Activitatea cea mai frecventă a adolescenţilor intervievaţi constă în “vizitarea unei reţele de socializare”, 73,7 la sută din întregul eşantion făcând acest lucru zilnic sau aproape zilnic.

În ceea ce priveşte informaţiile personale, 80 la sută dintre respondenţi îşi dau date ca vârsta, şcoala la care învaţă, numele de familie, poze, în timp ce un procent mai mic îşi face publică adresa sau numărul de telefon.

“În schimb, 22,7 la sută dintre adolescenţii români intervievaţi îşi fac publică adresa, comparativ cu 14,7 la sută dintre italieni, şase la sută dintre austrieci şi 4,8 la sută dintre germani. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu numărul de telefon, 15,9 la sută dintre românii intervievaţi făcându-l public, în comparaţie cu 11,6 la sută dintre italieni, 4,8 la sută dintre austrieci şi germani“, mai rezultă din studiu.

În ceea ce priveşte reţelele de socializare, 88,1 la sută dintre toţi copiii chestionaţi au un profil pe o reţea de socializare, acest procent crescând pentru copiii români la 90 la sută.

“În ceea ce priveşte primirea sau trimiterea de mesaje sexuale, aproape jumătate dintre adolescenţii austrieci au fost implicaţi în astfel de activităţi, acest procent scade la 35,6 la sută în cazul italienilor, dar creşte îngrijorător în rândul respondenţilor români până la 71 la sută“, mai rezultă din cercetarea prezentată de “Salvaţi Copiii”.

Vizitarea websiturilor nesigure este o activitate rară pentru austrieci (procente cuprinse între cinci şi 12 la sută), în timp ce în alte ţări aceasta este mult mai frecventă: 20,2 la sută dintre adolescenţii italieni, 28,7 la sută dintre românii intervievaţi.

• Eurosceptic: Poruncă de la UE: taţii trebuie să alăpteze şi să schimbe scutece la bebeluşi!

De la 1 martie, ambii părinți vor fi obligați, oficial, să-și ia concediu pentru creșterea copilului. Concret, din concediul de un an, pe care mama sau tatăl și-l pot lua pentru creșterea nou-născutului, cel puțin o lună îi va reveni celuilalt partener. România pune în aplicarea o directivă europeană care spune că și tatăl, mai mult absent din viața celui mic, trebuie să-i schimbe scutecele și să învețe să-l hrănească.

Ceea ce însă birocraţii “deştepţi” de la UE – şi tucălarii lor din România – se pare că au uitat, e faptul că, prin natura lucrurilor, doar mamele îşi pot alăpta copii la sân. Ori, este bine ştiut, că laptele materne reprezintă cea mai bună hrană pentru copii în primele 6 luni de viaţă, cel puţin. Dar ce mai contează biologia şi logica elementară, atunci când eurocraţii vor să impună ideologia egalitaristă de tip neomarxist?!

Cel puțin o lună din concediul de un an al mamelor le va reveni obligatoriu, taților. În tot acest timp, mama va merge la muncă și nu va mai primi indemnizația de creștere a copilului, drept de care va beneficia însă partenerul ei. Suma se va calcula după aceeași regulă: 75% din media veniturilor nete, realizate în cele 12 luni dinaintea nașterii copilului. Indemnizația nu poate fi mai mică de 600 de lei și nu poate depăși 3.400 de lei. Directiva se aplică pentru copiii născuți după 1 martie 2012.

Fireşte, vor apărea o serie de complicaţii absolut inutile, atât de ordin birocratic dar şi pentru viitorii părinţi, devreme ce ambii vor fi obligaţi să-şi ia concediu de “maternitate” (sic). Asta îi va face pe mulţi să se gândească de trei ori (că de două ori o fac deja) dacă are sens să mai dea naştere unui copil în această ţară (exceptând, desigur, mulţi reprezentanţi ai unei anumite minorităţi etnice). Dar cui îi pasă de aşa ceva? Şi aşa, statul român se străduieşte prin toate mijloacele să descurajeze natalitatea şi să încurajeze pe de altă parte emigrarea românilor, mai ales a specialiştilor cu înaltă pregătire.

Printre “metode” utilizate în acest scop, enumăr: scăderea programată a nivelului de trai, salarii indecente pentru profesori, medici etc., concedieri masive din rândul bugetarilor şi a celor care lucrează la regii de stat, fără programe de încurajare a creării unor noi locuri de muncă, nesiguranţa tot mai ridicată a locului de muncă – prin noul “cod al muncii”, reducerea ajutoarelor sociale si de şomaj, lipsa unor perspective mai bune pentru viitor ş.a.m.d.

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania

Nr. 180, 28 feb 2012