CUM “NASTEM” COPII CRESTINI?/ Programa de RELIGIE pentru grupa pregatitoare, atacata de ATEI/ Salvati copiii de… INTERNET!/ Comisia Europeana isi baga nasul in CRESTEREA NOU-NASCUTILOR (stiri si recomandari familie)

1-03-2012 12 minute Sublinieri

sf_parinti_ioachim_si_ana

Ca părinţi, ne dorim întotdeauna ce e mai bine pentru copiii noştri şi mai ales vrem să le comunicăm valorile creştine. Dar probabil că v-aţi izbit de multe ori, şi în materie de credinţă, de faptul că una îi învăţaţi şi alta ajunge la ei. Şi acest lucru pentru că treaba noastră, ca părinţi, se extinde la mai mult decât „a-i învăţa“. Cu siguranţă aţi mai auzit despre ideea că le comunicăm copiilor prin felul cum trăim, mai mult decât prin ceea ce le spunem, pe toate nivelurile. În planul credinţei, este vorba despre a ne transpune credinţa în fapte şi a le arăta şi lor cum se face acest lucru.

În articolul de astăzi voi încerca să expun câteva metode prin care putem trăi o viaţă creştină într-un fel în care să conteze şi să inspire şi pe copiii noştri şi voi porni de la aspectul cel mai important: acela al rugăciunii pentru copiii noştri. Rugăciunea permanentă pentru ei şi binecuvântarea copiilor sunt cele care ne dau îndrăzneala să-i trimitem la şcoală fără să ne pierdem nădejdea că Dumnezeu nu-i va părăsi şi-i va păzi de ispitele pe care n-ar putea să le ducă. Avem nevoie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute în a ne depăşi frica ce ne-ar împinge la a ne ţine copiii cât mai departe de lumea păcătoasă şi să ne dea încrederea că va lucra în lume, chiar prin însăşi prezenţa lor. Aşa cum spuneam şi într-un articol din trecut, avem nevoie să ne punem nădejdea în Domnul cu privire la ce e mai bine pentru ei, decât să ne bazăm pe fricile noastre cu privire la ceea ce i-ar putea strica pe copii.

În ajutorul rugăciunii, vom putea aduce lectura din cărţile duhovniceşti mai vechi sau mai noi, care ne vor întări în credinţă. Părintele Porfirie, părintele Paisie Aghioritul sunt doar doi dintre cei care au referinţe exacte cu privire la creşterea copiilor şi la felul în care-i putem călăuzi pe cale, precum şi la responsabilităţile noastre ca părinţi creştin-ortodocşi. Aceste lecturi, alături de cele din Vechiul şi Noul Testament, ca şi cele de la Sfinţii Părinţi ai secolelor trecute ne vor ajuta să schimbăm gândurile temătoare cu unele încrezătoare, care vor reflecta realitatea grijii lui Dumnezeu faţă de copiii noştri.

Relaţia cu Dumnezeu să ne guverneze toate aspectele vieţii

Pe lângă rugăciune şi lectură, suntem responsabili de felul în care ne trăim vieţile şi de felul în care-i orientăm, uneori fără să ne dăm seama. Să nu creadă cineva că o atitudine de viaţă mai frivolă „merge“, ori „nu se pune“ la temelia creşterii copiilor. Gândiţi-vă, mai ales mamele, la felul în care vă „aranjaţi“ copilaşii. La faptul că deseori le atragem atenţia mai mult asupra frumuseţii. Dacă la vârste mici, când ei încep să se recunoască în oglindă, vor învăţa că au nevoie de tot felul de clămiţe şi floricele colorate, de hăinuţe care mai de care mai deosebite, să nu vă mire că vor avea o atitudine mai frivolă şi când vor creşte şi că centrarea lor va cădea pe aspectul fizic.

Ca să nu mai spun că „elementarul“ privit la TV, cu reclamele cele mai inofensive, ne pregătesc atât pe noi, adulţii, cât şi pe ei, copiii, să ne concentrăm exclusiv pe felul în care arătăm, punând semnul egalităţii între „succesul“ în viaţă – asta însemnând carieră, familie – şi aspectul fizic. Ceea ce vreau să sugerez nu e să renunţăm la îngrijirea de aparenţa exterioară, ci să fim atenţi ca nu cumva aceasta să devină ceva foarte important, deoarece ne va fi mai greu să le orientăm privirea către clădirea interioară. La fel se va întâmpla şi cu celelalte aspecte materiale. Dacă ne vor vedea pe noi, ca  părinţi, că scopul vieţii noastre e să acumulăm cât mai mulţi bani, pentru a ne bucura de „plăcerile“ vieţii, cu siguranţă că şi ei vor fi mai orientaţi spre asta.

Dar dacă vor vedea că relaţia cu Dumnezeu e cea care vă guvernează toate aspectele vieţii, la fel, şi ei vor fi mai înclinaţi spre aceeaşi atitudine. Şi să nu vă faceţi griji pentru perioada în care ei s-ar putea „retrage“ din viaţa duhovnicească pe care au învăţat-o în familie. Pentru rugăciunile voastre şi ale părinţilor duhovnici, ei se vor întoarce din peregrinări în ţări îndepărtate, precum fiul risipitor. La vreme de greu, la momentul în care vor fi descoperit că ceea ce căutau ei plecând acolo nu-i hrăneşte, îşi vor aminti de credinţa pe care au cunoscut-o în familie şi vor avea unde se întoarce.

Viaţa nu e completă dacă e trăită doar pentru sine

Un alt aspect care e nevoie să fie deprins încă din copilărie este acela de a învăţa că viaţa lor nu e completă, dacă o trăiesc doar pentru ei înşişi. Învăţarea comuniunii se face în familie, dar nu doar ca relaţie între membrii ei, ci şi ca ieşire în exterior, faţă de ceilalţi oameni. A-l ajuta pe cel aflat în nevoie nu este ceva ce se învaţă atunci când ai ajuns la salariul propriu, ci încă de la cele mai fragede vârste, prin chemarea la slujire împreună a aproapelui. Îi putem pune pe ei să dăruiască un bănuţ unui cerşetor ori să caute prin jucării unele pe care le-ar putea da unor copii care nu au, pe care să le dăruiască ei înşişi, ori să ducă nişte fructe unei vecine bătrâne, şi toate acestea să-i învăţăm să le facă în numele Domnului, cum îndeamnă Apostolul în Epistola către Coloseni: „Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl.“ Par gesturi mărunte, dar aceste gesturi mărunte se adună în mod de viaţă binecuvântată, atunci când vor creşte. Făcând astfel, noi îi învăţăm să vadă peste tot lucrarea harului lui Dumnezeu, nu doar în momentele în care participăm la slujjele Bisericii. Vorbind apoi cu ei despre cum lucrează Dumnezeu în şcoală, în relaţia lor cu prietenii şi în toate celelalte părţi ale vieţii lor, noi le deschidem copiilor perspectiva veşniciei din toate situaţiile cu care se întâlnesc. Ei vor şti, acum şi mai târziu, cât de importantă este rugăciunea pentru ceilalţi, chiar şi pentru cei pe care nu-i cunoaştem, dar despre care auzim câte ceva. Încet-încet, se vor vedea pe sine ca mădulare ale Bisericii, având importanţa lor specifică, unică, nu doar centru al universului, căruia i se cuvin toate, dar care pluteşte în derivă, în afara oricărei comuniuni.

Iată doar câteva aspecte, de principiu, de la care ne putem începe „cariera“ de părinte al unui copil credincios, viu în relaţia cu Dumnezeu, aspecte care sunt premise pentru o dezvoltare sănătoasă. Domnul să ne ajute să le punem în practică, să ne bucurăm astfel de prezenţa Lui în ei.

  • Mediafax:

Programa la Religie pentru grupa pregătitoare: Vizite la biserici, împărtăşanie, cântări religioase

Curriculumul pentru grupa pregătitoare, supus dezbaterii publice, include şi Religia, copiii urmând să înveţe rugăciuni precum „Toţi, cu inima curată”; „Doamne, Doamne, ceresc Tată”, texte biblice, colinde sau cântări religioase, cum ar fi „Ţie, Doamne”sau Troparul Învierii Domnului. 

Ministerul Educaţiei a suspus dezbaterii publice curriculumul pentru grupa pregătitoare, materiile care vor fi studiate fiind Dezvoltare personală, Comunicare în limba română, Educaţie pentru societate, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare, Tehnologii de informare şi comunicare, Educaţie fizică şi sport, Arte vizuale şi lucru manual.

Copiii vor avea o oră de Religie pe săptămână, una dintre raţiunile introducerii acesteia în programa pentru clasa pregătitoare fiind aceea că “rolul religiei la vârstele mici este recunoscut şi susţinut de teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei, care evidenţiază importanţa educaţiei religioase în formarea propriei identităţi a elevilor, aspectele legate de credinţe şi convingeri fiind un element important al acesteia”.

Ministerul propune o programă care se adresează copiilor de religie ortodoxă, programele pentru alte culte urmând să se ghideze după principii similare.

La capitolul competenţe generale, Ministerul îşi propune, printre altele, “colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul familiar, în acord cu valorile religioase”.

Copiii trebuie ca, până la finalul grupei pregătitoare, să poată identifica elemente de bază ale credinţei religioase, să poată analiza “caracteristicile comportamentale ale unui bun creştin, pe baza valorificării unor situaţii din viaţa de zi cu zi”, să poată aplica “reguli de comportament moral-creştin în contexte de viaţă familiare”, să poată identifica elemente de diferenţiere între oameni.

copii rugaciuneDe asemenea, copiii vor trebui să poată explica semnificaţia unor elemente religioase cunoscute, obiectiv ce va fi atins prin dialoguri pe baza unor audiţii de texte biblice şi despre vieţile sfinţilor, descrierea unor icoane, învăţarea de rugăciuni, cântări, colinde. Copiii vor mai trebui să poată identifica “sărbători şi evenimente cu semnificaţii religioase, cu incidenţă asupra vieţii familiei”, abilitate dobândită în urma audierii unor texte din literatura română şi universală despre marile sărbători creştine, analizarea unor imagini relevante din viaţa copiilor şi a familiilor lor, realizarea unor proiecte pe diferite teme religioase (“Cum am sărbătorit Crăciunul”, “Cum ne pregătim de Paşte” etc.).

Procesul de învăţare include vizite la biserici, vizionarea de filme având conţinut religios sau căutarea pe internet a unor informaţii sau imagini având conţinut religios.

“Profesorul poate organiza vizite la biserică cu elevii cu diferite ocazii şi scopuri: pentru participarea şi observarea anumitor slujbe bisericeşti; pentru a primi Sfânta Împărtăşanie; pentru discuţii cu preotul pe teme religioase sau pentru a organiza în comun diferite evenimente importante pentru comunitate, precizează documentul elaborat de Ministerul Educaţiei.

Copiii vor învăţa rugăciuni precum “Toţi, cu inima curată”, “Doamne, Doamne, ceresc Tată”, “Înger, îngeraşul meu”, “Tatăl nostru”, “Doamne, cât este de bine”, dar şi cuvintele care însoţesc semnul Sfintei Cruci, la începutul şi la sfârşitul rugăciunii. Le vor fi citite şi texte biblice: “Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată!” (Psalmi 138, 14); “Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate” (Efeseni 6, 1); “Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12, 15); “Nu răsplătiţi nimanui raul cu rau” (Romani 12, 17). Copiii din grupa pregătitoare vor învăţa şi cântări religioase: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”; “Ţie, Doamne”; “Fie numele Domnului binecuvântat”; Troparul Învierii Domnului.

Programa include şi colinde: “Astăzi S-a născut Hristos”; “Steaua sus răsare”; “Trei păstori”; “Am plecat să colindăm”; “Viflaime, Viflaime”.

Curriculumul pentru grupa pregătitoare este supus dezbaterii publice timp de două săptămâni, începând din 1 martie.

 “Salvaţi Copiii”: Cei mai mulţi copii care au primit mesaje sexuale pe internet sunt din România. 62 la sută dintre părinţii nu monitorizează activitatea copilului

“Salvaţi Copiii” a marcat, marţi, Ziua Siguranţei pe Internet în România atragând atenţia că rezultatele cercetărilor naţionale şi europene recente indică o situaţie gravă pentru România.

Studiile realizate arată că 62 la sută dintre părinţii din România nu monitorizează activitatea copilului, procentul fiind mai ridicat decât media UE (49 la sută) şi doar 4,9 la sută dintre părinţii români cunosc mijloace de filtrare sau blocare a conţinuturilor dăunătoare, comparativ cu media europeană de 29 la sută.

Cercetarea realizată în cadrul programului Virtual Stages Against Violence, desfăşurată în Germania, Austria, Italia şi România, a copii internetevidenţiat că 90 la sută dintre tinerii din România au un cont pe cel puţin o reţea de socializare, ocupând primul loc dintre cele patru ţări, însă doar 41 la sută dintre aceştia au un profil securizat, clasând ţara noastră pe ultimul loc, faţă de media europeană de 58 la sută.

De asemenea, 40 la sută dintre copii au declarat că au fost hărţuiţi online cel puţin o dată, media europeană fiind de 20 la sută, iar 73 la sută dintre copii îşi caută prieteni pe Internet, adăugând persoane necunoscute în listele create pe reţelele de socializare.

La studiu au participat 377 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani, 528 de părinţi şi 178 de profesori ai adolescenţilor participanţi la studiu. Cercetarea demonstrează că 87,3 la sută dintre adolescenţii chestionaţi folosesc zilnic internetul, 7,3 la sută dintre aceştia o dată sau de două ori pe săptămână şi doar 2,7 o dată, de două ori pe lună sau mai rar. Activitatea cea mai frecventă a adolescenţilor intervievaţi constă în “vizitarea unei reţele de socializare”, 73,7 la sută din întregul eşantion făcând acest lucru zilnic sau aproape zilnic.

În ceea ce priveşte informaţiile personale, 80 la sută dintre respondenţi îşi dau date ca vârsta, şcoala la care învaţă, numele de familie, poze, în timp ce un procent mai mic îşi face publică adresa sau numărul de telefon.

În schimb, 22,7 la sută dintre adolescenţii români intervievaţi îşi fac publică adresa, comparativ cu 14,7 la sută dintre italieni, şase la sută dintre austrieci şi 4,8 la sută dintre germani. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu numărul de telefon, 15,9 la sută dintre românii intervievaţi făcându-l public, în comparaţie cu 11,6 la sută dintre italieni, 4,8 la sută dintre austrieci şi germani“, mai rezultă din studiu.

În ceea ce priveşte reţelele de socializare, 88,1 la sută dintre toţi copiii chestionaţi au un profil pe o reţea de socializare, acest procent crescând pentru copiii români la 90 la sută.

În ceea ce priveşte primirea sau trimiterea de mesaje sexuale, aproape jumătate dintre adolescenţii austrieci au fost implicaţi în astfel de activităţi, acest procent scade la 35,6 la sută în cazul italienilor, dar creşte îngrijorător în rândul respondenţilor români până la 71 la sută“, mai rezultă din cercetarea prezentată de “Salvaţi Copiii”.

Vizitarea websiturilor nesigure este o activitate rară pentru austrieci (procente cuprinse între cinci şi 12 la sută), în timp ce în alte ţări aceasta este mult mai frecventă: 20,2 la sută dintre adolescenţii italieni, 28,7 la sută dintre românii intervievaţi.

De la 1 martie, ambii părinți vor fi obligați, oficial, să-și ia concediu pentru creșterea copilului. Concret, din concediul de un an, pe care mama sau tatăl și-l pot lua pentru creșterea nou-născutului, cel puțin o lună îi va reveni celuilalt partener. România pune în aplicarea o directivă europeană care spune că și tatăl, mai mult absent din viața celui mic, trebuie să-i schimbe scutecele și să învețe să-l hrănească.

Ceea ce însă birocraţii “deştepţi” de la UE – şi tucălarii lor din România – se pare că au uitat, e faptul că, prin natura lucrurilor, doar mamele îşi pot alăpta copii la sân. Ori, este bine ştiut, că laptele materne reprezintă cea mai bună hrană pentru copii în primele 6 luni de viaţă, cel puţin. Dar ce mai contează biologia şi logica elementară, atunci când eurocraţii vor să impună ideologia egalitaristă de tip neomarxist?!

Cel puțin o lună din concediul de un an al mamelor le va reveni obligatoriu, taților. În tot acest timp, mama va merge la muncă și nu va mai primi indemnizația de creștere a copilului, drept de care va beneficia însă partenerul ei. Suma se va calcula după aceeași regulă: 75% din media veniturilor nete, realizate în cele 12 luni dinaintea nașterii copilului. Indemnizația nu poate fi mai mică de 600 de lei și nu poate depăși 3.400 de lei. Directiva se aplică pentru copiii născuți după 1 martie 2012.

Fireşte, vor apărea o serie de complicaţii absolut inutile, atât de ordin birocratic dar şi pentru viitorii părinţi, devreme ce ambii vor fi obligaţi să-şi ia concediu de “maternitate” (sic). Asta îi va face pe mulţi să se gândească de trei ori (că de două ori o fac deja) dacă are sens să mai dea naştere unui copil în această ţară (exceptând, desigur, mulţi reprezentanţi ai unei anumite minorităţi etnice). Dar cui îi pasă de aşa ceva? Şi aşa, statul român se străduieşte prin toate mijloacele să descurajeze natalitatea şi să încurajeze pe de altă parte emigrarea românilor, mai ales a specialiştilor cu înaltă pregătire.

Printre “metode” utilizate în acest scop, enumăr: scăderea programată a nivelului de trai, salarii indecente pentru profesori, medici etc., concedieri masive din rândul bugetarilor şi a celor care lucrează la regii de stat, fără programe de încurajare a creării unor noi locuri de muncă, nesiguranţa tot mai ridicată a locului de muncă – prin noul “cod al muncii”, reducerea ajutoarelor sociale si de şomaj, lipsa unor perspective mai bune pentru viitor ş.a.m.d.

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania

Nr. 180, 28 feb 2012

[…]

Din nou despre criza demografica din Romania. Recensamantul din noiembrie 2011 ne arata ca am coborat la nivelul anului 1965 – suntem doar 19 milioane de cetateni in tara. Suntem o populatie care imbatraneste accelerat, nu mai nastem copii, nu ne mai casatorim, ne indeletnicim cu „libertati” prost intelese si, in acelasi timp, ne facem griji privind sustenabilitatea sistemelor sociale si a aparatului de stat peste 20-25 de ani. De dragul libertatii si al modernitatii, Guvernul se teme sa ia masuri (link).

Criza financiara in UE? Uniunea Europeana le da bani homosexualilor cu mana larga. Am scris de mai multe ori ca UE acorda mereu fonduri diverselor grupuri homosexuale pentru promovarea programelor lor. Nici un grup profamilie sau provalori din Europa nu primeste fonduri unionale. Un europarlamentar britanic indignat a sesizat anomalia asta, in special in vremuri de criza financiara pentru Europa, si a inregistrat un chestionar oficial pe tema asta forurilor europene (link).

Genocidul fetelor in Canada. Nu doar in Asia sunt fetitele nenascute avortate pentru ca sunt fetite. Practica asta se extinde si in Canada, unde in grupurile etnice asiatice se observa un dezechilibru tot mai pronuntat intre baieti si fete (link).

Iar aici va recomandam un alt comentariu despre tacerea totala a miscarii feministe fata de genocidul fetitelor nenascute in Asia (link).

Baltimore – Iarna demografica. Recensamantul 2010 din SUA indica ca unele metropole americane sunt in declin demografic. Explicatia standard care demografii o dau este migratia populatiei in cautare de slujbe in alte orase sau state. Acelasi declin s-a inregistrat si in Baltimore, capitala statului Maryland. Iata insa un jurnalist curajos care atribuie declinul demografic unei cauze diferite – avortul. Rata avortului in Baltimore e mult mai ridica ca in alte metropole americane. Daca asta ar fi destul, adaugam ca acum 2 saptamani Maryland a legiferat si casatoriile homosexuale. Panta alunecoasa a devenit si mai alunecoasa (link).

E importanta casatoria pentru societate? Da, afirma 78% din americani. Procentajul insa e in scadere drastica in comparatie cu anii 90. Cat despre Romania, in anii 90, un sondaj de opinie mondial efectuat de ONU arata ca 95% dintre romani afirmau ca familia si casatoria sunt importante pentru societate (link).

Anomalia Africii de Sud. Dupa abolirea apartheidului, Africa de Sud a adoptat o constitutie noua influentata de ideologia de stanga. Constitutia a enuntat si nediscrimanarea pe baza de orientare sexuala. Ca urmare, cu ani in urma, Curtea Constitutionala a Africii de Sud a impus celor 40 de milioane de locuitori ai tarii casatoriile homosexuale. Articolul care vi-l recomandam, publicat in ianuarie, denota ca atitudinea oamenilor fata de homosexualitate nu s-a schimbat – homosexualitatea acolo si in toata Africa, de altfel, e privita inca ca si o anomalie murdara (link).

Felicitari crestinilor elvetieni. Crestinii elvetieni au obtinut peste 111.000 de semnaturi pentru declansarea unui referendum constitutional de interzicere a finantarii serviciilor de avort din fondurile publice. Felicitari! Asa trebuie facut si in Romania. Este nefiresc ca aceste asa-zise „servicii medicale” sa fie platite de Stat din contributiile noastre obligatorii la sistemul de sanatate. Va recomandam materialul video alaturat, in franceza, si titrat “Buna ziua, mama!” (link)

Copiii aduc bogatie. Auzim mereu comentariul “Nu pot face copii pentru ca nu am cu ce sa-i cresc.” “E greu sa faci sau sa cresti copii zilele astea.” Economistii au o opinie diferita – copiii nu sunt o povara pentru parinti, ci cea mai buna investitie pe care adultii o pot face in cineva. Comentariul alaturat, in spaniola, explica de ce (link).

Discriminare sau favorizare? Homosexualii se plang ca interdictia casatoriilor homosexuale e o discriminare la adresa lor. Am dat insa peste un comentariu, foarte ascutit, care valideaza tocmai punctul de vedere opus (pe care si noi, AFR, l-am prezentat de multe ori in forurile europene): casatoriile homosexuale sunt discriminatorii la adresa casatoriilor de sex opus – homosexualilor li se acorda dreptul la casatorie pe baza de orientare sexuala, adica doar pe simplul motiv ca sunt homosexuali. In contrast, heterosexualilor nu li se acorda dreptul la casatorie pentru ca sunt heterosexuali, ci pentru ca uniunea lor genereaza ceea ce homosexualii nu pot genera niciodata – perpetuarea speciei (link).

Poligamie. Presiunea de legalizare a poligamiei e in crestere in Canada, Marea Britanie, Olanda si SUA. Procesul de legalizare a poligamiei in Canada a esuat, dar recent poligamisti americani au atacat in instanta legile care interzic poligamia in SUA. Poligamia e glorificata in showurile americane, in presa, asa cum sunt si homosexualitatea, prostitutia, casatoriile homosexuale, etc. Va recomandam, insa, un articol critic la adresa poligamiei si a presei care o promoveaza fara discernamant (link).

Normalizarea pedofiliei. Eforturile de normalizare a pedofiliei continua. Continua pe acelasi traseu si prin aceeasi strategie ca metodologia folosita cu decenii in urma pentru normalizarea homosexualitatii. Cine e in spatele acestor eforturi? Aceleasi forte care au fost si in spatele normalizarii homosexualitatii – academicieni, intelectuali, psihologi si profesori universitari. Oameni cu carte, nu-i asa? (link)

Transumanism. Fiintele umane nu au fost create perfect de Creatorul loc, zic transumanistii. Iar noi, fiintele umane, zic ei, putem sa le facem perfecte sau si mai perfecte. Asta este argumentul central al transumanistilor. Un comentariu pe aceasta tema (link).

Juramantul – Un film crestin. Din cand in cand, Hollywoodul face si filme care promovoeaza valorile. Iar un studiu recent arata ca filmele cu teme provalori aduc mai mari profituri cineastilor, decat filmele cu teme degradante. Un astfel de film este The Vow (“Juramantul”), despre iubirea in casatorie la bine si la rau (link).

Casatoria in Candva Marea Britanie. Guvernul Cameron al acestei tari si-a anuntat intentia de a legaliza casatoriile homosexuale. Crestinii britanici au lansat o miscare de opozitie. Au lansat o petitie online impotriva proiectului legislativ si au emis, saptamana trecuta, un mic comentariu cu 10 motive care le justifica opozitia fata de casatoriile homosexuale. Pana acum au strans peste 45.000 de semnaturi (link).

Rusia pro-valori. Rusia devine tot mai vocala in favoarea valorilor. Si asta prin implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Un comentariu despre opozitia Rusiei fata de promovarea homosexualitatii la nivel international il aflati aici (link).

ONU si valorile. Si tot sub influenta Rusiei, ONU a fost constransa anul trecut sa redacteze un document unic pana acum, privind rolul valorilor traditionale in promovarea drepturilor omului si al pacii in lume. Documentul a fost redactat de un profesor rus, dar inca nu a fost supus la vot. Textul documentului, in traducere engleza, se afla aici (link).

Sportiv crestin. De obicei, vedetele sunt modele rele pentru tineri si copii. Dar exceptii exista. In ultimele saptamani, s-a nascut o noua vedeta americana de basket. E vorba de un tanar taiwanez nascut in SUA din parinti taiwanezi emigrati in America cu ani in urma. Fiul lor s-a imprietenit cu copii crestini la scoala, a inceput sa mearga cu ei la biserica si a devenit un tanar crestin model (link).

De ce le e frica homosexualilor. Nu prea se simt in apele lor homosexualii romani zilele astea. Cu toate miile de euro pe care ii primesc din partea Uniunii pentru promovarea imoralitatii in Romania. Se simt marginalizati si stresati ca noile miscari politice care se reliefeaza la orizont in Romania nu prea ii au la inima. Printre organizatiile care le fac lor rau, zic ei, este Biserica Ortodoxa si miscarea Pro Vita. E de inteles punctul de vedere al homosexualilor, bunul simt a fost intotdeauna ANTI-aberatii (link).

Demnitate. De la cei cu carte te astepti la mai mult. Dar de multe ori esti dezamagit, pentru ca in loc de intelepciune, vezi prostie. Un exemplu este Stephen Pinker, consilier al Presedintelui Obama pe probleme de etica. Rolul lui este sa-l sfatuiasca pe executivul american in probleme de etica si aplicarea tehnologiei moderne conform cu demnitatea umana. In 2008, Pinker a publicat un articol, care a fost din nou scos la iveala, despre “stupiditatea demnitatii.” Teza lui este ca demnitatea fiintei umane nu ar trebui sa fie standardul ultim pentru evaluarea din punct de vedere etic al tehnologiei moderne, ci impactul tehnologiei asupra sanatatii omului. Cu alte cuvinte, procedurile ne-etice sunt acceptabile atat timp cat rezultatul e etic. Un rationament similar avea si Mengele in lagarele de concentrare naziste, cand facea experimente „medicale” oribile (link).

Vesti bune. Cetatenii statelor americane Carolina de Nord si Minnesotta vor vota in referendumuri interzicerea casatoriilor homosexuale in mai si noiembrie. Sondaje de opinie efectuate recent in ambele state indica ca in ambele state amendamentele au sanse de reusita (link).


Categorii

Articolele saptamanii, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “CUM “NASTEM” COPII CRESTINI?/ Programa de RELIGIE pentru grupa pregatitoare, atacata de ATEI/ Salvati copiii de… INTERNET!/ Comisia Europeana isi baga nasul in CRESTEREA NOU-NASCUTILOR (stiri si recomandari familie)

  1. E uimitor cum intr-o tara crestin Ortodoxa, se gasesc cativa oameni fie ei atei etc, sa atace atat de brutal actiunile legate de educatia crestin ortodoxa din scoli.

    In occident clasa de credinta ortodoxa merge cu copiii de cateva ori pe an la biserica si-i impartaseste. Nu am auzit niciodata ca vreun grup de atei sa se opuna acestei practici. Cred ca este vorba mai mult de o nevoie de atac, de o nevoie de iesire in evidenta.

    Doamne ajuta

  2. Frumos titlu!si buna intrebare!Cum”nastem” copii crestini?
    Personal cred ca orice nastere de-a dreptul,firesca,a unui copil,este infinit mai usoara decat “nasterea” lui ca si crestin.
    In ziua de astazi,pare aproape imposibil sa o faci!Si totusi…
    In primul rand nu trebuie ratat “startul”.Ma refer la persoana celei/celui care increstineaza copilul(nasii de Botez)si la acumularea unui”capital duhovnicesc”,tainic,in sufletul copilului,inca din primele saptamani de viata si apoi,constant,pe tot parcursul copilariei.Ma refer,evident,la Sfanta Impartasanie.
    Dar acesta-i doar inceputul,dupa cum spuneam.Urmeaza sa fructifici acest capital prin educatia crestina pe care i-o dai.Nu numai cu vorba ci si cu fapta,cu viata ta.Daca esti un fariseu,copilul te simte,instinctiv si nu te urmeaza.Rugaciunea pt copil este intr-adevar esentiala!Mai ales cand creste si “iese in lume”,singur,este unica “Polita de asigurare”care trebuie sa-l insoteasca peste tot.Nu-i vorba ca fara ea,fara rugaciunea noastra,Dumnezeu n-ar avea grija de copiii nostri!Doamne,fereste!Doar cu totii suntem in Mana Lui!Dar,cumva,rugaciunea noastra(si ma refer in special la mame,caci parca,cumva,asta e mai mult treaba noastra decat a tatilor-cine vrea,il rog chiar sa ma coontrazica!)parca…le-ar mai pune inca un inger pazitor langa cel pe care il au de la Botez.
    Ar mai fi multe de spus…Inceputul adolescentei este ,cred,de cele mai multe ori, si inceputul durerilor…Atunci incepi sa constati cum,incet incet,Lumea asta moderna ,fara de Dumnezeu,precum o caracatita perversa incepe si iti acapareaza treptat copilul,iar tu,practic,nu ai ce sa faci decat sa continui sa te rogi ca sa nu te clatini in nadejdea ca Dumnezeu,asa cum se spune si in articolul vostru,il va intoarce la Calea Lui.
    Ma opresc aici;si asa am impresia ca am vorbit prea mult si nu am spus…mai niumic.Oricum,acesta este un subiect la care chiar as vrea sa vad mai multe “reactii”!,

  3. @magda.s

    Vrei sa vezi “mai multe reactii” pe acest site ?

    Din vorbe e usor de “reactionat”, mai greu e cu fapta…

    Doamne ajuta !

  4. @ Hrisanti:

    E vorba de a ne impartasi unii altora gandurile si experientele referitoare la aceasta problema.

  5. @admin

    Nu cred ca este bine sa ni le impartasim on-line, caci putem fii impinsi la o “judecata” reciproca neavenita…
    Datoria parintelui este sa se roage pentru copilul lui, atunci cand acesta nu il asculta.
    Iar ca sa incepem sa spunem ca “vai ce bine ne educam noi copiii”, dar lumea ni-i strica…Sau sa judecam pe unii parinti ca nu-si educa bine copiii, nu cred ca ne foloseste, duhovniceste, la nimic.

    Sau sa spunem ca numai mamele se roaga pentru copii, desi exista si multi tati care sunt poate mai responsabili ca unele mame, nu cred ca este bine.

    Am trait experiente foarte dure in viata mea si va spun cu toata credinta, ca nimeni si nimic, inafara de DUMNEZEU, nu ne poate salva copiii, si nici macar pe noi insine, chiar daca ne pretindem credinciosi !

    Ma iertati !

  6. @ Hrisanti:

    Pai si atunci de ce mai comentam totusi? Haideti sa nu ne radicalizam asa si sa nu fim duri unii cu altii. Inca mai avem ce sa ne spunem…Si altceva decat judecati, desigur. Pace!

  7. @admin

    Frate, nu e vorba de radicalizare, si nici sa fim duri unii cu altii…
    Desigur ca avem ce sa ne spunem, dar parerea mea este ca referitor la acest subiect, in comentariul Cristianei Sturzu, pe care voi l-ati preluat sunt si intrebarile si raspunsurile necesare…
    Riscam sa facem comentarii doar de dragul de a ne da cu parerea, caci ce am putea spune in plus ?

  8. @ Hrisanti:

    Cu toata prietenia, dar nu suntem de acord. Nu credem ca dna Sturzu a spus chiar totul pe subiect. Intotdeauna sunt lucruri de folos de impartasit pe chestiuni de viata duhovniceasca si de familie. Deci… lasa-ne pe noi sa ramanem moderatorii siteului, ok? 😉

    Asadar, oameni buni, care doriti sa comentati constructiv, scrieti si pe acest subiect, va rugam 🙂

    Multumim!

  9. @admin

    Frate, ma mir de ce spui, dar sunt sigura ca din vina mea este confuzia.
    Eu nu am spus ca nimeni nu mai trebuie sa comenteze, si nici nu am vrut sa ma erijez in moderator…

    Daca asta s-a inteles, va rog sa ma iertati.

  10. @Hrisanti:

    Era mai mult la figurat. 🙂 Era vorba despre a considera subiectul inchis sau comentariile altora inutile.

    Iarta-ne si tu.

  11. @Hrisanti:

    Iti multumesc frumos,sora draga!Chiar mi-ai facut un mare bine!

    @admin:

    Si dumneavoastra,la fel!Sant convinsa ca si intelegeti de ce!

  12. Pingback: Semnal foarte prost: ATEISTUL MILITANT REMUS CERNEA, CONSILIERUL PREMIERULUI PONTA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: ASUR contesta RECENSAMANTUL. Nu i-au iesit ATEISTII la numarat si crede ca sunt NEJUSTIFICAT de multi ORTODOCSI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  14. Pingback: In deplina mutenie a Patriarhiei: CAMPANIE IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE si program PRO-”DIVERSITATE” in 64 de scoli - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare