Sminteala numita LIGA DISTRIBUTISTA. Iulian Capsali despre Ovidiu Hurduzeu si PROPAGANDA ANTIORTODOXA MASCATA A FANILOR… GLOBALIZARII “cu fata umana”
Liga Distributista: o initiativa care se vrea a fi un fel de a treia cale intre socialism si neoliberalism, care ar izvori dintr-o conceptie crestina, zice-se, asupra economiei si omului. Ce ar putea fi mai frumos, in teorie? Liga se pare ca isi cauta suporteri. Printrei cei invitati sa sprijine Liga s-a numarat si Iulian Capsali, care a respins proiectul aratandu-i metehnele si legaturile dubioase. Aviz naivilor care se lasa antrenati in asa ceva...
Preluam, asadar, mai jos, textul scris de Iulian Capsali pe aceasta tema:
Dragii mei, pe Facebook a inceput o campanie foarte dura de decredibilizare a BOR si, in pandant, o campanie furtunoasa a Clubului de la Roma si al lui Calin Georgescu, care si-a lansat cartea zilele trecute. Toate fiind realizate de Liga Distributista, al carei varf de lance este Ovidiu Hurduzeu, ce-si lasa emulul, teologul Ilie Catrinoiu, sa-si faca de cap nestingherit pe grup cu mesajele publice. Ultimul este cel de astazi:
Ilie Catrinoiu“: Asta a ajuns Biserica Ortodoxa Romana: un cuib de plosnite imputite.
http://www.adevarul.ro/locale/
iasi/Muncim_ca_domnul_primar_ sa_iasa_cu_majoritate_0_ 710929219.html Ilie Catrinoiu: “Marxismul a murit, acum a murit si capitalismul, si toata lumea, adica politica globala a lumii se schimba in distributism. E vreo problema? Distributismul poate fi global, asa cum a fost pana acum liberalismul. Spre deosebire insa de globalizarea liberala care a produs saracie, criza si centralizarea puterii, globalizarea distributista va produce prosperitate, protectia mediului, sustenabilitate si descentralizarea puterii. E rau asta?”
Va citez din reprosurile aduse de mine, personal, Ligii Distributiste:
Ceea ce reprosez am spus foarte limpede: atacul impotriva lui N. Steinhardt si Tutea, facut de unul dintre promotorii de/cu forta ai distributismului (care in alta parte spune ca “(…) dupa 20 de ani constatam ca Biserica nu s-a ridicat deloc din morti, ba ne ingroapa pe toti. AMIN!”(!?) sau ” “Un document din care Biserica Ortodoxa Romana ar trebui sa ia lectii si notite, mai ales ca tot “dialogam” cu fratii nostri catolici…. dar nu prea inteleg ce “dialogam”, de fapt….) este tolerat tacit pe acel grup. (citate din Ilie Catrinoiu)
Tocmai transformarea distributismului intr-o ideologie care trebuie aplicata oricum, prin indiferent ce mijloace, mi se pare nejustificabila. Nu poti sa-l faci cu tehnocrati din Clubul de la Roma, al caror scop ramane, pana la urma, tot guvernarea mondiala – asa cum arata documentele lor chiar din luna aceasta -, nu poti sa faci din Liga Distributista un suport de sustinere “grass root” al unui om (Calin Georgescu – n.n.) de la care nu am auzit nimic despre ortodoxie si neam, un tehnocrat ce este sustinut, iata, si de oameni din nomenclatura comunista. Si in crestinism au existat “sinoadele talharesti”, iar voi vreti sa ma faceti neaparat partas la o astfel de adunare, doar pentru ca “ideea” este frumoasa. Sigur ca este frumoasa, dar nu poate sa prevaleze in fața Adevarului. Voi imi cereti sa ma fac ca nu vad mistificarea, doar pentru ca distibutismul trebuie sa existe cu orice preț. Asemenea preț nu poate fi platit de un creștin! Este o minciuna, iar pe acest sol pângărit nu poate creste nimic! Iar OH (Ovidiu Hurduzeu-n.n.) se face partas la aceasta, din motivul pe care l-am subliniat: face din distributism o ideologie care poseda un caracter soteriologic. Adica, in mod paradoxal si de neinteles, tocmai in ceea ce dinamiteaza in cartile sale!
Faptul ca emulul sau, Ilie Catrinoiu, vede neabatut un orizont mondial distributist, nu trebuie sa ne mire in acest context. Pe mine nu ma intereseaza cat de frumos scrie OH, ci cum actioneaza; adica fapta, nu vorba. De aceea declar: Ma voi ridica impotriva oricui vrea sa propage distributismul ca un deus ex machina al situatiei de criza mondiala, prin mijloace oculte sau voit neclare. Poate ca spun o blasfemie, dar Clubul de la Roma si daca l-ar propovadui pe Hristos, il voi declara un dusman al Crestinismului si al Crucii! Ce mi se pare simptomatic este faptul ca in Clubul de la Roma, filiala Romania, nu exista oameni care sa aiba un angajament bisericesc…
Eu vad doar atat, ca la lansarea cartii o sa vorbeasca, pe langa Dan Puric, un om de certa duhovnicie si un mare artist, un fost ministru comunist (cu state vechi in partid), Mircea Malita, si traducatorul personal al lui Ceausescu de engleza, trecut pe linie moarta pentru ca era suspect de relatii cu serviciile secrete sovietice – Sergiu Celac.
Da, si eu as fi vrut sa fiu alaturi de Liga Distributista, dar, repet, nu pot sa fiu alaturi de o miscare ce are in subsidiar interese obscure, de sustinere initial ascunsa, apoi din ce in ce mai vizibila. Nu ne putem permite sa ne pierdem la randul nostru credibilitatea in fata oamenilor, doar ca sa menajam sensibilitati care tin de oameni, nu de principii. Ilie Catrinoiu nu este oarecine in Liga, ci un emul al lui Ovidiu. Daca nu il contracareaza, inseamna ca este de acord cu el. Daca la noi pe grup cineva ar face asemenea afirmatii, l-as pune imediat la punct. Vad ca pe LD, pe langa faptul ca Ovidiu il sprijina pe CG neconditionat, Catrinoiu, unul dintre reprezentantii de frunte, este un adversar al ortodoxiei.
Repet, sustinem ideile capitalismului popular, dar nu cu pretul de a ne pierde credibilitatea prin alaturarea cu oameni ce percep idolatru si ideologic distributismul. De altfel, de la inceput am spus ca, data fiind reticenta unor oameni ai Bisericii la cuvantul “distributism”, este cazul sa-l ocolim. “Capitalism popular” suna mai firesc in urechile oamenilor. Iar ce este cel mai important ramane faptul ca ne ramane datoria de a-l pune in practica, pentru ca fara exemple nu o sa se faca nimic mai mult decat conferinte. Daca cei care il ideologizeaza nu inteleg ca se departeaza de substanta acestui neam, este treaba lor, insa nu putem sa ne facem frate cu dracul doar ca sa punem distributismul in opera.
Revenind, m-am mirat ca daca spun aceste lucruri ce se spun indirect si de Alex pe grup, sunt acuzat de “demonizarea distributismului”. Mie mi se pare ca tocmai lipsa de reactie devine vinovata in acest caz. Cocolosirea acestor stari de fapt doar pentru ca sa-i menajam susceptibilitatile lui Ovidiu Hurduzeu mi se pare o atitudine care nici nu este cinstita fata de el, nici fata de cei pe care vrem sa-i reprezentam.
Pentru ca tot l-ai amintit pe Mircea Platon, incep sa inteleg de ce s-a departat de Ovidiu. Este o stare de inconsecventa evidenta: una spune si alta fumeaza, vorba lui Arghezi. Nu am crezut pana acum ca duplicitatea lui poate fi atat de adanca. Nu poti sa scrii despre ortodoxie ca este esentiala in viata poporului si sa permiti toata aceasta stigmatizare din partea emulului si sutinerea unui individ dubios ca CG, sustinut de masoni si vechi politruci comunisti. NU merge! Cat despre Dan [Puric, n.n.], l-am aparat din rasputeri impotriva acuzelor de mason, dar sa lanseze cartea lui CG impreuna cu Malița si Celac este o mare gafa impardonabila, care o sa dea in continuare si mai rau apa la moara detractorilor săi.
Nu cred ca prin ideologizarea distributismului se rezolva problema Romaniei, si nici prin distrugerea credibilității unor oameni care au patimit in inchisori pentru acest neam. Nu se poate pune inceput bun in schimbarea acestei tari daca acesta se face in eprubete ce nu contin elementele esentiale ale acestui neam – credinta ortodoxa fiind prima, apoi familia si neamul. Pe mine nu ma intereseaza ca sunt oameni care se opun sistemului corupt, ci ma intereseaza ce vor sa puna in loc. Atata vreme cat sfintii si eroii sunt acuzati ca nu sunt buni distributisti, in schimb observ ca este citat marele distributist Kogalniceanu (!), da-mi voie sa fiu mefient cu ce se intampla pe Liga Distributista.
Tocmai aici este problema, ca nu se discuta despre revenirea la valorile nationale, ci la valorile tehnocrate, aplicabile societatii. Tehnocratia si supraspecializarea sunt panaceul recomandat de CG. Adica o solutie tehnica, aplicabila oriunde in lume, fara sa se tina seama de adancurile freatice ale acestui neam. Este un punct pe ordinea de zi a unui club.
Dupa cum probabil stiti, acum in mai a avut loc o consfatuire a Clubului. Concluzia:
Clubul de la Roma, Raportul “2052: O prognoză globală pentru următorii 40 de ani”:
“Trăim deja într-un mod care nu mai poate fi dus mai departe de alte generaţii fără schimbări radicale. Umanitatea a epuizat resursele planetei şi, în anumite cazuri, vom vedea colapsuri locale până în 2052. Emitem anual de două ori mai multe gaze cu efect de seră decât pot fi absorbite de pădurile şi oceanele lumii.
Omenirea poate ajunge în pragul extincţiei dacă nu îşi va schimba modul în care îşi concepe existenţa. Marea problemă a omenirii o constituie viziunile politice extrem de limitate ale liderilor actuali. De aceea, avem nevoie de un sistem de guvernanţă care să aiba o viziune pe termen mult mai lung, un guvern global.”
http://de.wikipedia.org/wiki/Club_of_Rome
“Our goal is a shared concern and responsibility to and for the future of humanity” also called the Club of Rome as a destination “building a global society in the 21st century” and ” Global Governance “.
http://recyclewashington.wordpress.com/2010/04/29/unraveling-the-club-of-rome-part-1/ So, what exactly is the Club of Rome and who are its members? Founded in 1968 at David Rockefeller’s estate in Bellagio, Italy, the CoR describes itself as “a group of world citizens, sharing a common concern for the future of humanity.”
Iulian Capsali
NOTA RAZBOI INTRU CUVANT:
Cateva explicatii contextuale: Liga Distributista este o initiativa a lui Ovidiu Hurduzeu, pusa in continuarea unui curent intelectual denumit “a treia forta“, centrat pe recuperarea “Romaniei profunde”. Initial, din acest curent facea parte si Mircea Platon, care s-a distantat, ulterior, de O.H., probabil si din cauza “institutionalizarii” demersului si asocierii cu Calin Georgescu, tehnocrat care face parte din Clubul de la Roma, deseori vehiculat ca varianta de prim-ministru. Cat despre Ilie Catrinoiu, este un adept infocat al distributismului, cu care la inceput am crezut ca se poate dialoga (vezi aici un prim raspuns al lui si replica noastra) insa care a coborat nivelul de adresare la un nivel de injuratura si care observam ca, intre timp, a “progresat” inclusiv catre o atitudine anti-ortodoxa.
Halal Romanie profunda!
Cat priveste subiectul in sine, acela al modelului de societate si economie potrivit realitatii noastre, suntem de acord ca ni s-ar potrivi ceva asemanator distributismului mult-discutat (a se vedea O idee despre cum am putea SUBZISTA pe timp de CRIZA). Este insa iluzoriu, eufemistic spus, sa ne inchipuim solutii globale la asa ceva, si impardonabil sa cerem colaborarea masonilor, fie ei si tehnocrati, la un astfel de “proiect de societate”! Cel mult poate fi o solutie la nivel micro, de familie sau de grup uman ceva mai larg… De unde si de ce aceasta nevoie de a cuceri “lumea” si de a inchipui o confruntare intre “globalistii rai” (neoliberali) si “globalistii buni”?
In ceea ce ne priveste, nu putem decat sa reluam, spre completare, ceea ce am scris si am avertizat inca din urma cu 2 ani:
[…]
Post Scriptum: Papa, distributismul si socialismul
Unul din lucrurile care ne-au intrigat de la bun inceput la volumul A treia forta. Economia Libertatii. Renasterea Romaniei profunde (editori Ovidiu Hurduzeu si John Chrysostom Medaille) a fost, pe langa eclectismul bizar de perspective aduse fortat sub aceeasi umbrela a distributismului (un amestec de perspective conservatoare, libertariene, progresist-stangiste, conservator-catolice, catolic-progresiste etc., care ar presupune ca demonstreaza existenta unei tendinte istorice – formarea conditiilor pentru trecerea de la etapa neocapitalista si neoglobalista la etapa distributista a economiei mondiale) prezenta in randurile autorilor selectati a lui Stefano Zamagni. Cine e Stef
ano Zamagni? Este, dupa cum scrie in pagina de prezentare a autorilor,
”profesor de economie la Universitatea din Bologna, consultant al Consiliului Pontifical pentru Justitie si Pace. (…) A colaborat la elaborarea sectiunii economice a enciclicei Caritas in Veritate.”
Sigur, prezenta pe lista de colaboratori ai unei enciclice in care se recomanda consolidarea structurilor de putere (coercitiva, se subliniaza in enciclica) supra-nationala poate nu ar fi fost, in sine, de ajuns, pentru a ne ridica sprancenele cu privire la tendinta istorica cu care se doreste a fi identificat distributismul. Lecturarea articolului semnat de Zamagni arata insa linia de gandire in care se inscrie consilierul pontifical: linia umanist-rawlsiana de cautare a unei teorii a dreptatii universale sociale.
Existenta acestui curent umanist in ”Biserica” Catolica este un fenomen specific al secolului XX si isi arata din plin roadele (sau coltii) astazi, inclusiv prin enciclica pe teme social-economice Caritas in Veritate. Intr-adevar, in context catolic, un ganditor ca Zamagni o rupe cu gandirea traditionala, intemeiata cu precadere pe scolastica inspirata de filosoful grec Aristotel. De altfel, ”aristotelistii” (prezenti si ei in paginile Economiei libertatii) nu sunt orientati catre teme abstracte si catre viitor, ca umanistii, ci evoca mai ales lumea veche, medievala, care avea randuielile, sensurile si scopurile ei specifice, firesti. Cele doua orientari nu pot fi amestecate asa cum uleiul nu poate fi amestecat cu apa. Caritas in Veritate nu pastreaza nimic din filonul traditionalist catolic, aristotelian, ci, mai ales in sectiunile economice, este rawlsiana, de un social-democratism ”crestin” sau, mai scurt, de un socialism cu eticheta crestina. In acest sens, nu este deloc surprinzator ca Papa Benedict statueaza necesitatea unei ordini institutionale mondiale care sa detina putere coercitiva. Este in linia gandirii rawlsiene sa inchipuie modelul dreptatii sociale la scara mondiala, si, evident, este logic sa se caute institutiile capabile sa intemeieze si impuna o asemenea dreptate.
Despre sensul acestor noi orientari ale catolicismului ne prevenise, inca din sec. XIX, cand nimic nu parea sa anunte un asa deznodamant, acelasi Dostoievski. Sesizand pierderea influentei politice pe langa regii timpului de catre Papa, scriitorul rus a profetit ca, pentru a se salva, catolicismul va imbratisa demagogia socialismului:
Infricosatoare profetie, chiar apocaliptica, nu? Si am adauga noi faptul ca interpretul principal si perfect al partiturii descrise mai sus de Dostoievski nu va fi, totusi, Papa, care va avea un rol mai degraba secund, ci insusi antihrist, cel care care va rastalmaci Evanghelia in sensul intemeierii unui rai pamantesc. Si naiv este acela care isi inchipuie ca antihrist si apostolii sai vor propovadui lumii modelele economice ale FMI, BM, neocapitalismul sau neoliberalismul economic... Pentru ca acestea fac parte, nu-i asa, dintr-o lume care se afla in plina prabusire (controlata). Tocmai de aceea a inceput ONU sa se intereseze de asociatiile de tip cooperatist, deoarece se cauta o a treia cale, chipurile, un alt model economic decat cele care ne-au adus astazi la faliment (evident, nimanui dintre cei puternici nu-i miroase gura a usturoi cand se vorbeste despre falimentul lumii economice asa cum o cunoastem).
Asadar, sa luam aminte, ca multi amagitori au iesit si, mai ales, vor iesi in lume, ca sa ii insele, daca se poate, si pe cei alesi!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Si totusi ce este si ce face acest Club de la Roma in versiunea autohtona?
Mai ales ca are printre membrii toata paleta masono-securisto-financiara damboviteana…
Foarte interesant!
E de rumegat…
Vad pe Iulian Capsali vorbind despre Ovidiu Hurduzeu si despre Mircea Platon – ‘ca una ar manca, si alta ar fuma’ – depinde ce…unde… si in ce proportie!
Mi-a atras atentia in mod special “Pe mine nu ma intereseaza ca sunt oameni care se opun sistemului corupt, ci ma intereseaza ce vor sa puna in loc.” – pai, ce-ar putea pune ‘in loc’?!
In primul rand pe ei insisi dar transformati (din rai in buni, sau din buni in mai buni), schimbati (in mentalitate si manifestari), transfigurati (prin credinciosie si traire a spiritualitatii crestine).
Cand eram mic si devoram biblioteci, visam sa ma fac imtelectual. N-am mai apucat, mi-a frant haripele tecnica moderna si Cioran, insomniile.
Ajuns la varsta senectutii nu poci zice decat: ce bine ca nu m-am facut intelectual. Pe aceasta cale vreu sa multumesc calduros tuturor celor care’au jucat un rol in aceasta groasnica nereusita a mea. Cu exceptia carciumarului, desigur.
Poate nu e locul potrivit sa cer parerea, insa sunt foarte curios care e parerea generala pe acest site cu privire la Dan Puric. Daca initial mi se parea un marturisitor al credintei ortodoxe, acum am oarece retineri… Sunt retinerile mele fondate, sau nu?
@ Bogdan:
Dumnezeu singur stie inima fiecaruia. Retinerile noastre au fost exprimate si mai de mult, dar inca ramanem, macar pentru cuvantul parintelui Amfilohie, care-l cunoaste mai bine, cu prezumtia de buna credinta si cu nadejdea ca este totusi un crestin sincer, bine intentionat, insa… cu multe probleme, amagiri, inconsecvente. Cum spunea altadata un alt ieromonah, Dan P. ar fi chiar un extraordinar marturisitor, daca ar vrea sa fie si… ortodox (in duh) in viata si gandirea lui, pana la capat. Insa nu e a noastra judecata. Cati dintre noi oare suntem mai buni? El macar face ceva pentru spatiul laic si chiar a adus multi oameni catre Biserica, asa cum este el, cu bune si rele. Acelasi parinte Amfilohie spunea ca trebuie ajutat, incurajat, tratat ca un frate, iar nu demonizat, char atunci cand greseste, tocmai ca sa nu-l pierdem si sa-l ia altii.
Planul de implantare a lui C.Georgescu prim-ministru nu a căzut. Poate mai trebuie schimbat un pic decorul, ca să vedem că nici dreapta, nici stânga n-au reușit nimic cu guvernarea, deci trebuie un profesionist (iar el e trecut prin PCR, securitate, acum servicii, masonerie, are toate gradele dee…încredere a elitelor).
http://www.enational.ro/actualitate/planul-marshall-de-inlocuire-a-lui-boc-114382.html/#ixzz1kKaSNcfD
Iar din biografie îi lipsesc niște perioade (de pregătire pe la Academia Ștefan Gheorgiu înainte de ’89 și altele de după ’89): http://en.wikipedia.org/wiki/Calin_Georgescu.
@bogdan
Parea mea este ca marturisirea ortodoxa trebuie sa o cautam ascultand cuvintele preotilor/duhovnicilor mireni sau calugari.
Oamnii lumesti, ca Dan Puric, ca mine,ca tine, ca multi altii de pe acest blog sau altele, pot marturirsi ortodoxia uneori deformat pentru ca noi mirenii de rand nu avem nici harul preotiei, nici viata aspra a calugarilor, si ne putem insela…
Ia invatatura numai de la preoti !
Sora Hrisanti,
Imi pare extrem de rau ca minimalizezi rolul mirenilor in marturisirea credintei si conditionezi dreapta marturisire si teologhisire de harul preotiei sau de voturile monahale. Ar fi multe de zis aici. Nu vreau sa starnesc tulburare sau vreo controversa.
@Dragos:
Da, evident ca mireanul are un rol si chiar preotii sau monahii le cer acestora sa fie mai implicati in astfel de chestiuni.
http://4.bp.blogspot.com/-f29BfaZZNK8/T4sNdsk8dEI/AAAAAAAAE8A/WR3SUofCLiQ/s1600/Liturgy%2BPhoto.jpg
Pana una-alta, eu astept sa aflu despre solutia celor din est, despre care s-a spus ca va fi un eveniment interesant; probabil ca se face public in jurul datei de 28 iulie, Ziua Botezului Rusilor. N-ar fi exclus sa fie vorba tot despre aceasta a treia cale.
Daca Ilie Catrinoiu a spus aceasta:”Asta a ajuns Biserica Ortodoxa Romana: un cuib de plosnite imputite.” si el teoretic face parte din Biserica,fiind si “teolog”,of Doamne! atunci,fara sa stie,se autodeclara plosnita imputita…cum marturiseau fariseii si carturarii cindva:
“Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. ”
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23#31
Sfânta Evanghelie după Matei cap 23:30
Cit despre Hurduzeu,pe care nu-l cunosc,am citit putin din ce a scris:
„A treia forţă“ şi noua revoluţie industrială :http://crip.ro/articol.php?articol=1
In care-l citeaza pe
….
” Paul Craig Roberts (fost „assistant secretary“ al Trezoreriei Statelor Unite în administraţia Reagan, editor asociat al ziarului Wall Street Journal, „senior research fellow“ la Institutul Hoover – Stanford University şi decan al catedrei de Economie Politică din cadrul Centrului de studii strategice şi internationale al Georgetown University) afirma că în SUA nu există în prezent piaţă liberă.”
Acelasi Roberts mai spune ca:
“Băncile de investiţii de pe Wall Street au un singur Dumnezeu: lăcomia. Şi ele controlează guvernul SUA întrucât Wall Street-ul finanţează campaniile electorale ale politicienilor. Concluzia lui Paul Craig Roberts:
„Lobby-urile lăcomiei conduc America. Casa Albă, Congresul, chiar sistemul judiciar federal sunt neputincioase în faţa lăcomiei capitaliste. Nu exista un guvern al poporului, pentru popor, care să reprezinte poporul“.
Stiind acestea,plus ca aceeasi bancheri si altii controleaza cam toata economia mondiala,presa mondiala,guvernele si parlamentele tarilor unde exista ” democratie si alegeri libere “, (cea mai mare putere a acestor bancheri lacomi ),plus ca si armatele lumii sint controlate de aceiasi bancheri,serviciile secrete de informatii lucreaza pentru ei, mii de ONG-uri si alti dubiosi democrati…cum vede Ilie si Sorin si Calin et Co sa-i dea pe acestia la o parte.Cum sa lupte impotriva armatelor,impotriva serviciilor secrete,impotriva guvernelor si parlamentelor soldati ai acelorasi bancheri lacomi si corupti ? Si asa mai departe.
Daca citiva fac in garaje o masina ieftina,sau mai stiu eu ce alte bunuri de consum,si de aici iese un profit,pai nu tabara rechinii de mai sus peste ei si le fura si ideile si munca ! E doar o chestie de timp.
Parerea mea este ca numai avind ca aliat o armata puternica,gen Rusia,China si un partid aliat cu acestia si majoritatea oamenilor sa inteleaga ca aceasta este singura solutie sau macar aminare a catastrofelor care se vor tine lant daca raminem in Nato si UE fara libertatea nationala si putere de decizie, …se mai poate spera ceva.Macar sa nu mai dam dolari pe mincare importata,pe haine,pe alte bunuri pe care si tara le poate produce,mai taiem din datorii,mai au oamenii locuri de munca,isi pot hrani familiile.Trebuie vazut care sint resursele nationale:inteligenta,turism,agricultura,piscicultura,resurse minerale etc…si exploatate in folosul tarii si nu al lacomilor straini.Dezvoltate firme romanesti puternice,branduri…care sa exporte si sa aduca valuta in tara…in nici un caz credite de la FMI si Banca mondiala,aceea este sclavie financiara,distrugere a tarii pe termen lung,vazut aici exemplele tarilor din America Latina care i-au declarat pe cei de mai sus dusmani nationali iar acum o duc cu mult mai bine decit noi,chiar f bine.
Si cand te gandesti ca,de fapt,comunitarismul este singurul sistem economic teocratic crestin….parca s-a mai zis
@pr eugen:
Adica ati afirmat asa ceva: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/24/cotidianul-patriarhal-lumina-propovaduieste-globalizarea-comunist-crestina/
Parinte, sa avem iertare, dar va pricepeti la astfel de chestiuni la fel cum va pricepeti la chestiunea actelor biometrice, guvernarii electronice sau supravegherii: deloc.
Doamne ajuta!
Domnilor, ca sa facem legatura in context intre Dan Puric si Ovidiu Hurduzeu via Calin Georgescu, desigur ca se cere “sa nu aruncam cu piatra”, lucru ce reiese din insusi exemplul paradigmatic al Evangheliei, fapta pe care nici noi, de altfel, nu dorim a o face, insa nu ne putem permite sa ne declaram partasi ai multimii de “eyes wide shut”, sau cum ar spune romanul “prostiti in fata”, ca atunci la ce ne mai foloseste stiva de informatii si cunoastere ce o avem? Si o avem chit ca o valorificam duhovniceste ori ba! – dar asta e alta discutie….
Asa ca, cel putin noi, cei ne-introdusi in planuri mai aerate ale societatii romanesti contemporane – nu importa din care domeniu, ca mai spre varf toate se apropie ….. piramidal – nu avem a ne manifesta oarece retineri sfioase (ca poate altii le au desi, ca si crestini, nu ar trebui sa le aiba) in a da pe fata lucrarea, hai sa-i spunem eufemistic duplicitara, a personajului numit Dan Puric – pentru ca asa se prezinta chiar el insusi, un personaj intr-o piesa reala, de natura publica, iar rolul lui pe deplin asumat e bine conceput si delimitat, iar el (pardon, EL?) e aproape materialnic de concret in interpretarea sa! Asa ca putem noi oare, ca oameni (ha-ha, tv show power-play from “Romanii au talent”, manipulare ProTv pe format international) spune si presupune ca inocenta il impiedica, poate, pe Dan sa vada ca face parte din http://www.ipid.ro/consiliul_director.html ?
Dar, oare, dpdv al conceptului juridic de “capacitate”, avut-a oare Dan ceea ce se numeste “discernamant” (dreptul civil: “condiţia principală a deţinerii capacităţii de a contracta – i.e. a-ti asuma drepturi si obligatii – este prezenţa discernământului”) cand a participat la, probabil, lungi sedinte in componenta urmatoare http://www.ipid.ro/documente/membrii_grupului_de_initiativa_ai_app.pdf ?
Imi veti spune ca da! Au ba? Ca daca-i da, Dan are o problema! Daca-i ba, iar are o problema! Si cum ramane cu celalat discernamant, cel duhovnicesc prin excelenta? Ca noi aice suntem – a invata, se presupune, ceva duhovniceste de la cineva care si-a asumat rolul de instructor public in ale duhovniciei din mijlocul cetatii, cetate ce freamata de cele lumesti.
Revenind, au nu stie profundul roman Dan cu cine e prieten si cine sunt prietenii prietenilor, asa dupa cum rezulta din inlantuirea pe care orice licean poate sa o descopere dupa cinci minute de stat pe google? Ia sa vedem: http://www.clubofrome.ro/arcor/aboutus.php , http://www.ncsd.ro/board_ro.html , http://www.bsuf.ro/ro/node/41
Desigur, nu spunem nimic, dar tot din popor se aude “spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa-ti spun cine esti”. Ori cum am putea noi in acest sens sa fim drastici o data, sa zicem in cazul copiilor nostri vis-a-vis de anturajul lor, iar altfel sa fim, nu ingaduitori, ci de-a dreptul …. struti, cu o mare galeata de nisip alaturi!
Ori poate ca SI lipsa discernamantului NOSTRU ne arunca in situatii atat de complexe in care, eu ca persoana libera, nu-mi pot manifesta aprobarea/dezaprobarea, adica nu-mi pot asuma realitatea nici macar pentru mine, daramite sa-l mai indrum si pe altul, fie si numai prin aceasta aprobare/dezaprobare?
Mai mult, fiind un personaj public cu un manifest asumat foarte concret, orice asertiune cu privire la ce reprezinta realmente Dan Puric va valida mesajul sau (il va intari) ori va produce controversa, ceea ce, in baza superficialitatii generalizate, va castiga alte noi aprobari fata de acest mesaj (statistic vorbind). Asa ca si noi, dandu-ne cu parerea, ne asumam un mare risc: acela de a-l sminti, poate, pe aproapele nostru, in aceeasi-impreuna-lucrare cu Dan (DACA, pana la urma lucrarea lui nu e buna!). Cu alte cuvinte, ne facem partasi la plata lui, care-o fi ea.
La urma, poate ca cel-mai-corect-politic-duhovniceste gest ar fi asa: zic trei rugaciuni pentru luminarea drept-maritorului crestin Dan cazut in ispita, a patra oara insa il pomenesc la rugaciunea pentru dusmani (dusmani in sensul de ne-crestini, adica ne-ortodocsi, asupritori, lupi in piei de oaie, ispititori ai duhului celui care doreste mantuirea, etc.), ca cine stie, poate e numai la suprafata ca un inger de lumina, lucrarea lui servind de fapt adancului…..
[…]
Si ca sa inchei cu o vorba a Sf. Parinti (citez din memorie): “Fapta buna nu e buna in sine, ci scopul ei o vadeste ca fiind buna”.
Bucurie si mantuire!
P.S. Numa’ pana la urma sa zic rugaciunile alea cum le-oi zice, nu sa raman doar la comentarii…. Si sa-i mai pomenesc acolo, daca pot, si pe Ovidiu, Calin, Mugur, Sergiu, Razvan… si care ni s-or mai arata din mila Domnului…
@ Alexei:
De ce sa amplificam noi si mai mult dezbinarea?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/11/parintele-amfilohie-la-sophia-audio-si-text-tara-are-nevoie-de-oameni-care-sa-se-pocaiasca-cu-adevarat-pocainta-este-de-temut-demonilor/
http://youtu.be/9dk3xzBA2Tg?t=7m40s
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/21/actualitatea-sfantului-prooroc-iezechiel-vai-de-proorocii-cei-mincinosi-care-urmeaza-duhul-lor-si-nu-vad-nimic/comment-page-1/#comment-24856
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/05/01/noutati-de-armindeni/#comment-1938
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/05/01/noutati-de-armindeni/#comment-1962
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/05/01/noutati-de-armindeni/#comment-1989
@ Alexei:
Si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/24/si/comment-page-2/#comment-13716
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/24/si/comment-page-2/#comment-13785
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/24/si/comment-page-2/#comment-13791
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/24/si/comment-page-2/#comment-13802
(asta doar apropo de linkul pe care ti l-am sters, ca sa nu fie discutii cum ca am fi acoperit, ci am fost primii care am tratat atunci sminteala asta, insa fara sa cadem nici in extrema cealalta, speram noi)
@pr eugen tanasescu
Parinte, ajutati-ma sa pot intelege afirmatia sfintiei-voastre, deoarece, recunosc, ma simt depasita de situatie – “comunitarismul este singurul sistem economic teocratic crestin…”
Va marturisesc ca eu una nu cred in existenta nici unui sistem economic crestin. Nu exista asa ceva. Sunt notiuni diametral opuse. Pentru ca idealurile crestinismului nu pot fi pliate astfel incat sa poata fi cuprinse in termeni legali sau institutionali.
Iertati-mi exprimarea, dar aceasta solutie numita si a treia cale este de fapt asemeni unui copil nascut mort.
Spun acestea si am in vedere declaratia care m-a inspaimantat: “crestinii ortodocsi rasariteni pot schimba lumea si umanitatea in urmatorii 10 ani”.
„Astăzi noi – Kiev, Minsk, Moscova, suntem mai mult decât Europa, mai mult decât occidentul continentului. Occidentul a trădat idealurile Romei, ale creştinătăţii, ale Europei, care era fundamantată pe legea romană şi pe idealurile creştine pe care Împăraţii Constantin şi Iustinian le-au combinat cu legea romană”.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/05/16/pr-vsevolod-chaplin-alternativa-la-drumul-ortodoxiei-rasaritene-e-apocalipsa/
“Aici sta tragedia sistemului bizantin – spune J.Meyendorff in Teologia Bizantina – el a presupus ca statul poate sa devina intrinsec crestin.”
Or, noi la ora actuala tindem sa readucem la viata un proiect care a esuat de multa vreme, nemaivorbind despre sacrificiile cu care a fost tinut artificial in viata.
Daca ieri vorbeam despre Taina Cincizecimii – revarsarea de daruri care elibereaza omul din robie, astazi vorbim despre o comunitate creata pe calapodul nevoilor omenesti, departe de Hristos si de Biserica Sa, dar neavand nici o jena in a-si asuma titulatura crestina.
Mai spune J.Meyendorff tot in Teologia Bizantina:
“Versiunea oficiala a idealului social bizantin s-a exprimat prin celebrul text al lui Iustinian in Novella a sasea:
“Exista doua daruri foarte mari pe care Dumnezeu, in dragostea Sa fata de om, i le-a dat de sus: preotia si demnitatea imperiala.
Prima serveste cele dumnezeiesti, cea de-a doua conduce si administreaza treburile omenesti. Amandoua insa decurg din aceeasi origine si impodobesc viata omenirii.
De aici, nimic nu trebuie sa preocupe mai mult pe imparati ca demnitatea preotilor, deoarece pentru binele imparatiei se roaga preotii neincetat lui Dumnezeu.
Caci daca preotia este in tot chipul in afara de orice repros si are acces la Dumnezeu, si daca imparatii administreaza echitatbil si judicios statul incredintat grijii lor, atunci va rezulta armonia generala si orice este de folos se va revarsa asupra neamului omenesc.”
Potrivit gandirii lui Iustinian, armonia dintre “cele dumnezeiesti” si “treburile omenesti” se intemeiaza pe Intrupare care asa a unit cele doua firi-dumnezeiasca si omeneasca, incat persoana lui Hristos este unica sursa a celor doua ierarhii: civila si bisericeasca.
Eroarea fundamentala a acestei atitudini consta in a socoti ca omenitatea ideala revelata in persoana lui Iisus Hristos, prin Intrupare, putea sa-si gaseasca o intruchipare adecvata in Imperiul Roman.
Gandirea teocratica bizantina se intemeia de fapt pe o forma de “eshatologie realizata”, ca si cum imparatia lui Dumnezeu s-ar fi aratat deja intru putere si ca si cum imperiul ar fi fost manifestarea acestei puteri in lume si in istorie.”
(Trebuie sa fac o corectie: este vorba despre parintele John Meyendorff.)
@carmen:
Greu de tinut calea de mijloc…
Daca bizantinismul a fost o greseala istorica, inseamna ca asa a fost si cu voevodatele noastre. Am mai precizat ca e perfect normal sa se doreasca existenta unei societati crestine si ca acestea au si existat istoriceste, evident la modul relativ.
Problema e alta, astazi: nu mai sunt oamenii care sa formeze o astfel de societate. In acest sens, e nerealist sa se spere asa ceva, dar nu e gresit in sine.
Pai, tocmai de aceea mi se pare nerealist si, in egala masura, periculos: nu mai sunt oamenii care sa formeze o asemenea societate.
Acum vorbim insa despre distributism care, asa cum se autodefineste, se bazeaza pe un principiu (din trei) numit solidaritate – binele comun asigura binele individual. Presupun deci ca nu se exclude notiunea de libertate. Insa libertatea universala nu poate fi compatibila cu cea individuala.
Si chiar daca ar exista oamenii,nu te lasa dictatura americana-sionista sa o pui in practica.Noi nici macar sfintii inchisorilor nu sintem lasati sa-i cinstim cum se cuvine,icoanele se scot din spatiul public,credinta se altereaza,aproape ca am ajuns ca in vremea lui Arie si a arianismului…te bucuri din toata inima cind mai auzi un ierarh marturisitor sau chiar aproape o ierarhie cum este cea din Grecia,sau Georgia…
Este ca si cum in vremea lui Stalin,crestinii ar fi spus ca sistemul economic socialist nu functioneaza,ca este multa coruptie,ca protipendada comunista si kgb-ul sint ca o elita,etc si ar fi incercat in zona Petersburgului pina la Urali sa infiinteze un sistem economic gen a treia cale si sa duca un mod de viata autentic crestin,vizibil.
Sa nu uitam ca cei care conduc lumea,elitele religioase,economice si politice sint profund anticrestine,antiHristos.Din punct de vedere omenesc,intreg globul este contrabalansat de Rusia majoritar, de Grecia cu muntele Athos si de Sebia,omeneste si crestineste cumva vorbind.Si China ajuta acum,dar cum aceia sint majoritari atei si tot spre lume orientati,mai tirziu vor claca.Daca Grecia ar iesi din UE si Serbia nu ar intra,si ar crea un spatiu politic,economic si religios cu Rusia,la care sa adere eventual Romania si alte tari europene ( se inceraca ceva similar in Asia ),s-ar mai amina deznodamintul prabusirii morale si demonizarii lumii…daca nu,mergem mai repede in Ceruri,pentru cei care isi mai doresc.
@ Un creştin-ortodox
Acum cateva zile, fiind inscrisa pe un grup ortodox de discutii, am primit si eu pe e-mail aceasta imagine, care era insotita de urmatorul text:
Această fotografie a fost realizată în timpul Sfintei Liturghii, la o Biserică Ortodoxă. Atât preoții, cât și cel care a făcut fotografia nu au văzut nimic deosebit. Abia când filmul a fost developat, a fost vizibilă Lumina Dumnezeiască din Sfântul Potir.
Prin pogorârea Sfântului Duh, pâinea și vinul se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Harul Sfintei Treimi este, de fapt, Lumina necreată sau energiile divine prin care Hristos Se împărtășește Bisericii și credincioșilor. De aceea, Trupul și Sângele Dumnezeiesc răspândesc și împărtășesc Lumina Dumnezeiască. La Sfânta Liturghie cântăm: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”.
Si desi se specifica sursa imaginii ca fiind un blog, autorul lui noteaza faptul ca a fost primita prin e-mail. Astfel constatam ca transmiterea ei se face intr-un mod viral, necunoscansu-se sursa, si nici prea multe amanunte despre subiectii ei. Dar care este, cu adevarat, scopul raspandirii ei?
In cele ce urmeaza am sa preiau raspunsul pe care l-am scris pe grupul respectiv, cu privire la imagine, adaptand continutul si imbogatindu-l cu noi explicatii.
Eliminand in prealabil faptul ca suntem in plina epoca digitala si ca developarea filmului tine de trecut, precum si faptul ca ochiul uman este mult mai performant decat multe din aparatele din ziua de astazi (fara sa luam in calcul zoom-ul, aparatele cu infrarosii, etc.), ne vom opri pentru inceput asupra explicatiilor care insotesc fotografia.
Acestea sunt nepotrivite a fi luate in seama de un crestin care isi bazeaza credinta pe adevarul din Sfanta Evanghelie. Astfel se spune ca “atat preotii cat si cel care a fotografiat nu au vazut nimic deosebit” si ca “abia cand filmul a fost developat a fost vizibila Lumina Dumnezeiasca din Sfantul Potir“.
De aici se deduce ca acesti oameni care au fost prezenti la Sfanta Liturghie si in apropiere de Sfantul Potir (episcop, preoti, diaconi si cel care a fotografiat), nu au avut ochiul interior destul de curat, sau nu li s-a ingaduit sa vada lumina dumnezeiasca. Totusi, singurul care a surprins-o a fost tocmai aparatul de fotografiat, doar el fiind singurul “pe faza” pentru a reda aceasta lumina orbitoare. Acest lucru este de lepadat. Minunile se fac pentru oameni, si in general pentru cei care au nevoie de ele, iar Dumnezeu nu se foloseste de aparate de fotografiat pentru a se face vizibil oamenilor.
Daca ne uitam in Evanghelie minunile pe care le-a facut Hristos au fost strans legatre de credinta oamenilor, si nu pentru a impresiona prin ceva frumos, nemaipomenit, asa cum fac magicienii. Minunile facute de Hristos au fost spre tamaduirea sufletului si a trupului. Ori, in acest caz lumina care a cuprins Sfantul Potir si nu a fost sesizata de nimeni din cei prezenti ce rost ar avea, sa fie dezvaluita lumii intregi, mai tarziu, de un aparat de fotografiat?
Daca mergem insa mai departe si ne indreptam privirea spre invatatura ortodoxa, gasim la Parintele Dumitru Staniloae in celebra “Teologie dogmatica ortodoxa” ca “vederea lui Dumnezeu in lumina e mai presus nu numai de cunoasterea rationala, ci si de cea prin credinta” (Vol. 1, Pag. 140). Ori pentru ca un om sa ajunga sa vada lumina dumnezeirii ii va trebui multa rugaciune, curatia iubirii, si in general o astfel de viata care sa-l duca la comuniuna deplina cu Sfanta Treime. Ar fi o inselare sa credem ca putem sa shuntam ceea ce presupune o viata cu adevarat crestineasca, care duce la vedera luminii dumnezeiesti, cu un obiect precum aparatul de fotografiat, oricat de performat ar fi el. In plus ceea ce se interpune intre om si Dumnezeu nu poate fi decat pacat, diavol sau idol. Amagirea vederii luminii dumnezeiesti intr-o poza este chair pricinuitoare de moarte sufleteasca, oprind sufletul de la aspiratia intalnirii in comuniune iubitoare cu Dumnezeu.
La Sfantul Grigorie Palama lumina dumnezeiasca se subintelege totdeuaina ca o manifestare personala a lui Dumnezeu cel personal. Conform pozei si explicatiilor insotitoare, aceasta lumina a dumnezeirii se face cunoscuta aparatului de fotografiat. Ori ce relatie personala poate exista inte lumea obiectelor si persoane, si mai ales Persoanele Sfintei Treimi? Putem noi oare, fiind crestini ortodocsi, sa credem ca am ajuns, sau vom ajunge intr-o zi, cu tehnica atat de departe incat sa-L “imortalizam” pe Dumnezeu in poza? Oare nu cumva ajungem sa ne indepartam intr-atat de dreapta credinta incat sa clocim o erezie in sanul nostru, si asta chair fara sa stim, caci doar ni se pare ca ne intarim in credinta.
De altfel, dintr-o perspectiva mai larga, as putea spune ca aceasta fotografie insotita de explicatiile respective, face parte din fenomenul EMO, in care se creaza o confuzie intre starile emotionale neduhovnicesti si starile duhovnicesti. Aceasta “epidemie EMO“, asa cum a fost numita, este menita sa creeze stari pietist-crestine si sa dea impresia ca omul se induhovncieste.
Insotita de cantarea din timpul Sfintei Liturghii: ”Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, Nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne”, fotografia pare sa ne intareasca credinta ca noi chiar am vazut aceasta lumina adevarata, un argument de netagadiut ca in Sfantul Potir se afla Trupul si Sangele Domnului.
Nu este rau ca oamenii sa constientizeze ca in Sfantul Potir se afla chiar Trupul si Sangele lui Hristos, cu atat mai mult cu cat astazi impietrirea inimilor parca este din ce in ce mai mare, si intervine o obisnuinta/indiferenta fata de cele sfinte. Problema este ca se strecoara si camila cu tantarul. Pe de-o parte se indeamna la constientizarea acestui lucru, dar se pagubeste omul crezand in tot felul de dibacii fotografice, video, explicatii de tot felul, etc. aducatoare de moarte sufleteasca prin anestezierea lucrarilor crestinesti.
Astazi, cand informatia ne napadeste peste masura, este necesar parca mai mult decat oricand sa dam dovada de discernamant.
Si in final sa nu uitam si sa ne amintim acest citat din Evanghelie: “Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29).
Pai fiecare lucreaza cu talantul sau, in conditiile pe care le are, pentru mantuirea sa si a neamului din care face parte. Asa si Sfantul Stefan cel Mare s-a aliat cu necredinciosii (tatari) sau cu papistasii (lesi) ca sa invinga alti necredinciosi (turci)si invers. De ce in cazul Sfantului Stefan cel Mare este de inteles alierea cu ‘necredinciosii’ si in cazul lui Ovidiu Hurduzeu nu?
Parca avem atat de multi intelectuali crestini care sa cheme romanii la biserica si sa ii indemne sa se raporteze la Hristos incat putem sa negam contributia lui Ovidiu Hurduzeu fara sa simtim vreo pierdere…
Intr-adevar, probabil ca Plesu, Liiceanu, Patapievici si Neamtu, bravi intelectuali crestini ortodocsi, au adus si vor aduce o mai mare contributie neamului nostru si vor reprezenta cu cinste pozitia Bisericii in spatiul public romanesc. 🙁
Cat despre Dostoievski, sunteti siguri ca s-a referit la distributism?
Eu una am obosit sa tot astept sfarsitul lumii, poate este momentul sa mai si facem cate ceva. 🙂 Ce parere aveti de niste cooperative si niste locuri de munca precum cele de aici: http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/05/rezultatele-cooperatiei.html
@Lena:
Pai, de pilda… pentru ca Hurduzeu nu este Stefan cel Mare? Si pentru ca Sfantul nu pentru alierea cu tatarii sau catolicii a facut ceva, ci pentru credinciosia sa?
Ar fi de ras daca nu ar fi de plans…
PS: N-ati inteles care era ideea cu Dostoievski. Dar, ca tot ati amintit: nu, scriitorul rus nu stia de distributism, evident, insa are cateva randuri impotriva modei cooperatiei in Jurnalul sau.
Interviu la Prima TV: Marcel Bouros impreuna cu Ovidiu Hurduzeu
http://www.marcelbouros.ro/video.htm
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=-uQqAdOPORg
@admin, eu am intrebat de ce in cazul lui Stefan cel Mare conteaza mai mult ca s-a razboit cu turcii si i-a invins decat faptul ca s-a aliat cu necredinciosi, pe cand in cazul lui Ovidiu Hurduzeu, nu conteaza ce va reusi sa faca sau ce carti a scris, dvs l-ati categorisit deja pentru ca s-a aliat cu necredinciosii. Daca ati fi trait pe vremea lui Stefan, cand l-ati fi vazut aliindu-se cu ereticii, nu l-ati fi criticat? La fel, lui Dan Puric ii gasiti circumstante atenuante, indeosebi dupa declaratia parintelui Amfilohie, pe cand lui Ovidiu Hurduzeu nu prea. Banuiesc ca daca o sa spuna parintele Amfilohie ceva in apararea lui Ovidiu Hurduzeu, o sa fiti si dvs mai rabdatori.
Ce vreti sa spuneti cu ‘ar fi de ras daca nu ar fi de plans’. Ce e de ras, ce am scris eu?
Intr-adevar, nu am inteles care era ideea cu Dostoievski. Mi se pare ca ati imprumutat citatul doar ca sa va serveasca teza, nu pentru ca ar fi avut legatura cu situatia de fata. Si daca scriitorul are cateva randuri impotriva ‘modei’ cooperatiei, inseamna ca ii puteti folosi citatul in acest context, desi in mod evident nu s-a gandit scriitorul la asa ceva? Nu vi se pare ca totusi il folositi in acest caz pe Dostoievski precum foloseau comunistii poezia ‘Imparat si proletar’? S-a gandit Eminescu la comunism cand a scris acea poezie tot atat cat s-a gandit si Dostoievski la distributism cand a scris acel fragment.
In alta ordine de idei, ce credeti despre cooperatie si rezultatele ei, afisate pe acest blog: http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/05/rezultatele-cooperatiei.html
@Lena:
Pai vedeti daca va grabiti…
Ne-am razgandit, e doar de plans si da, e legat de ce ati scris. 🙂 Ati receptat foarte, foarte superficial ce ati citit si ati facut o gramada de erori logice.
Astfel:
– ati prezumat ca Stefan cel Mare, fiind sfant, e infailibil si, prin urmare, nu am indrazni sa spunem ca a facut ceva gresit in viata sa, de pilda unele actiuni politice. De aici ati fortat comparatia intre Hurduzeu si Stefan cel Mare (nimerita comparatie!) si, mutatis mutandis, daca a facut Stefan asa, de ce nu ar face Ovidel? Pai, primo: ca Ovidel nu e Stefan, secundo, ca nu orice a facut Stefan cel Sfant a fost negreselnic si tertio: ce legatura are comparatia asta aiuristica cu orice?! Si mai ales cu textul nostru?
– textul nostru punea doua probleme: 1: context istoric – adicatelea ideea renasterii economiei Romaniei e iluzorie din cauza de context istoric; 2: context ideatic: distributismul promovat de Hurduzeu&comp. e eclectic (nu ecleristic, atentie).
Bun. Acum cu Dostoievski: faceti-va timp si cititi singura Jurnalul sau. E superb. O sa va priiasca. Ideea lui cu cooperatia era ca poate incuraja spiritul de invidie si de competitie intre membrii sai.
@Irina Bazon:
Interesant interviu, dar nu pricep ce legatura are moralitatea cu promovarea in sine a unui sistem economic? Sau, cu alte cuvinte, toate celelalte sisteme economice sunt definite doar de imoralitate?
Da, m-am dumirit in buna parte. E vorba despre un model acceptat de occident, cu viziune protestanta:
“Cât despre munca îndreptată spre economia Divină, acesta este un lucru pe deplin acceptat în Occident.
De pildă, principalul consilier al prim-ministrului britanic este Phillip Blond, un teolog anglican care promovează distributismul, un model de dezvoltare creştin.
Nu există alternativă economică la ora actuală în afara unei arhitecturi morale.”
http://codrul.wordpress.com/2011/12/07/ovidiu-hurduzeu-explica-de-ce-cazul-nokia-se-va-repeta-mereu-o-fabrica-construita-de-o-multinationala-nu-e-industrie-moderna-e-neo-colonialism-romania-e-colonie-ue-nu-are-niciun-cuvant-de-spus/
Pentru mine, domnul O.H.&comp. nu face altceva decat sa ne arate o cale ratacitoare, care trezeste in sufletele oamenilor vanitatea de a deveni arhitectii unei lumi noi bazate pe dorinta de a conduce si implicit a domina, nicidecum a folosi. Iar ceea ce mi se pare mai trist, e faptul ca la baza acestor schimbari sunt puse valorile crestine.
“Prin tot ceea ce scriu am vrut să trezesc conştiinţele adormite. Mi-am dat seama însă că nu puteam să risipesc aparenţele dacă nu aveam nişte repere ferme.
Cum să desfac lucrările diavolului dacă eu însumi aş fi fost angrenat în maşinăria de produs amăgiri? Pe ce poziţie să mă situez ca să demasc imposturile veacului acestuia? Nu puteam să mă retrag pe un munte şi de acolo să privesc în vale cu binoclu la ceea ce fac semenii mei.
Munţii au dispărut în deşertul relativismului. Nu există decât “mii de platouri” (Deleuze) unde fragmente aglutinate viermuiesc într-o promiscuitate perpetuă, numită eufemistic “marea convergenţă”.
Să descriu cu luciditate acest sistem totalitar – totalitar în sensul că urmăreşte “să fondeze o sferă generală totală care să se constituie într-un nou absolut” (Apostolidès) – trebuia să mă situez ÎN AFARA angrenajului de iluzii.
Doar punând la distanţă ceea ce trebuia să fie văzut, aş fi accedat la o înţelegere adevărată a lumii de iluzii. Dar cum “să pui la distanţă”? Sistemul nu permite nici o exterioritate, el însuşi constituindu-se într-un “nou absolut”.
Exista o singură cale: revelarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, doar ea nu poate fi încorporată în “noul absolut” întrucât “Împărăţia mea nu e din lumea aceasta”
Doar Adevărul întrupat, maşina diabolică de produs amăgiri nu-l poate asimila.
Ce ne spune Hristos? “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea”.
Credinţa în Hristos nu m-a lăsat să cad în amăgire, să mă adaptez veacului acesta, ci m-a situat în afara lui.
Sălăşuind în afara lumii iluziilor dar în Biserica lui Hristos, am reuşit prin puterea Duhului sfânt, să-mi cultiv conştiinţa critică. Mi-am întărit astfel darul natural de a desluşi ce se petrece în spatele aparenţelor. Am înţeles astfel cauza acestei agitaţii anormale prin care lucrurile sunt mişcate contra direcţiei lor “naturale” – prin “natural” înţelegându-se ceea ce există conform milei lui Dumnezeu.
Nu am nici o intenţie să-i deznădăjduiesc pe semenii mei.
Da, le spun: “sistemul”, “reţeaua” este totalitară, nu lasă nimic să-i scape din tentaculele ei. Această constatare ar trebui tratată cu toată seriozitatea dar numai din perspectiva promisiunii lui Hristos că vom fi mântuiţi.
Soarta noastră nu este pecetluită, nu suntem predestinaţi să trăim ca nişte sclavi fericiţi. Vălul de iluzii poate şi trebuie destrămat. Odată ce rămânem în cuvântul lui Hristos, nu mai orbecăim prin întuneric, nu mai umblăm după “cai verzi pe pereţi”. Cunoaştem adevărul şi adevărul ne va face slobozi.
Dacă rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, nu mai privim lumea din interiorul ei, ci din perspectiva Împărăţiei lui Dumnezeu care va veni la sfârşitul veacului dar este deja o realitate prezentă aici şi acum.
Ceea ce le sugerez eu fraţilor mei întru dreapta credinţă este o critică radicală a veacului acesta din perspectiva Revelaţiei creştine.
Dacă ştiinţa, psihologia sau politica “analizează” religia creştină pe toate feţele, de ce Ortodoxia n-ar “critica” lumea aparenţelor din perspectiva Adevărului?
Prea mult timp, ne-am sfiit să judecăm chipul veacului acesta, prea mult timp am ezitat să ne pronunţăm împotriva lucrărilor diavolului şi a idolilor de toate felurile.
Aşa se face că Biserica noastră nu are în prezent un cuvânt de spus în marile dezbateri care au loc în lumea contemporană. Uităm că între Dumnezeu şi Satană nu există compromis şi “un mare război este în curs de desfăşurare”
Războiul are loc în lume, nicidecum în afara ei.
Pentru noi, ortodocşii în această bătălie nu există cale de mijloc.
Ori rămânem persoane decise – latinescul “decidere” înseamnă “a separa, a tranşa”, luptăm pentru viaţa întru Duhul Sfânt, spulberând iluziile aducătoare de moarte, ori rămânem sclavi fericiţi.
Nu putem să dezertăm platonic din lumea supusă păcatului şi amăgirilor demonice. Trebuie să rămânem pe frontul real, acolo unde se dă bătălia adevărată împotriva Satanei.
Celor neîmbărbătaţi în duh, Cel viclean le iluzia luptei, îi atrage în bătălii imaginare.”
Doar înfruntând rezistenţa Necuratului, ne reechilibrăm în Hristos. Doar lupta întru Adevăr este mântuirea noastră.”
http://foaienationala.ro/constiinta-critica-presupune-libertatea-gandirii.html#more-1515
@pr Eugen Tanasecsu
“Si cand te gandesti ca,de fapt,comunitarismul este singurul sistem economic teocratic crestin”
Da, parinte, doar ca “comunitarismul” in intelesul lumesc de azi, s-ar putea sa se defineasca intr-un fel de “ecumenism” new-age-ist…
Comunitarismul Evaghelic: ” …nu mai suntem iudei, elini, ci UNUL intru Hristos”, banuiesc ca la asta va referiti + vietuirea in comunitati crestine care-si impart totul, este un Ideal catre care trebuie sa tindem, doar ca putini mai inteleg si tind catre aceasta forma de societate….
Domnul sa ne lumineze !
Tot respectul pentru dl.Iulian Capsali, o fi cum dansul scrie, dar…liga ca si liga, o incercare ce la inceput se arata valoroasa si poate tocmai de accea deturnata (cum de multe ori s-a intamplat pe acest Pamant – cu P pentru ca este mama noastra). Deh, posibil inconsecventele oamenilor, cum dvs. @adm. ati scris mai sus, sau poate slabiciunile, sau poate deficitul de discernamant in alegerea companionilor si aliatilor, sau mai stiu eu ce.Dar teoria nu este a lui si mi se pare mie a fi o solutie.
Pe de alta parte, siguranta cu care se interpreteaza unele pasaje din Biblie ma pune pe ganduri.Sa nu fie o greseala?
Ma intreb, Tatal Nostru nu vrea globalizarea? A constiintei bineinteles.Nici nu este asa de mult timp de cand s-au cristalizat constiintele nationale si s-au reflectat, ulterior, in social.Asta dupa cea de trib si cea individuala.Asta-i mersul. Restul nu sunt decat incercari de manipulare a evolutiei interioare catre scopuri ale necuratului. Dar oare nu asa s-a intamplat de la inceputul creatiei omului?
Va fi sau nu va fi globalizare? Va fi. Asa cum se intampla si cu crestinismul. Se globalizeaza de vreo 2000 de ani. Si continua.La capatul drumului ce va fi? Constiinta ca suntem una. Drumul spre acest punct va fi dupa sufletul si inima noastra.Mai sinuos sau mai drept.Dupa globalizarea constiintei urmeaza cea sociala si economica.
Si totusi pe acest site sunt atatea ganduri/randuri ziditoare.Pentru asta va multumesc.
Asta simt asta scriu.
Nici cooperatia, nici distributismul, nici capitalismul, nici cine stie ce alt hibrid si orice alta forma de economism(in afara de socialism), nu este nepotrivita si rea, dupa cum nu este nici crestina sau punere in lucrare a unor valori crestine, decit in masura in care vrea. Personal mai degraba si uneori si comunitar. De asta a si fost promitator capitalismul si a functionat, la inceputurile lui. De altfel putem avea o cooperatie(de ce nu si intreprindere mica, individuala) complet necrestina, care prin lucrarea ei, economica si sociala, sa puna temelie unei comunitati de persoane si a unei prosperitati domoale, care nu trebuie sa ne surprinda prin perfecta ei armonie cu principiile crestine.
Am exclus bineinteles socialismul ca termen generic care presupune excluderea proprietatii sau cel putin subordonarea ei, interesului “comun”.
Orice interes comun care exclude persoana este anticrestin si de asta se exclude si singur.
Celelalte stim cum pot degenera. E importanta avertizarea in privinta discernamintului sau a pericolului asocierii cooperatiei cu indivizi sau grupuri suspect de interesate in sustinerea unui astfel de curent. Poate fi si asta o garantie pentru cooperatie, in masura in care grupurile dubioase tocmai acolo cauta sa sadeasca sminteala si sa deturneze, unde gasesc macar o farima de traditie(continuitate) si coerenta, sa-i zicem adecvare a lucrarii la unele valori crestine.
Dar ca orice grass roots, nu se face prin ligi si grupuri, prin masuri de stat, tehnocrati si carti, ci tocmai de la firul ierbii, de la om la om. Nu anti-ideologic(tot o ideologie si asta), ci complet non-ideologic sau mereu pre-ideologic.
Chiar si cu cele mai bune intentii, cel mai periculos este aproape intotdeauna excesul de zel, in dauna masurii si discernamintului.
Tocmai pe aceasta masura(greaca la origine) s-au altoit atit catolicismul aristotelic, de care s-a pomenit, precum si bizantinismul. Lipsa de masura, nascuta odata cu iluzia progresului si goana dupa libertati(la plural), in liberalism, a nascut atitia monstri, printre care si ideologiile totatilatare si iata pune in pericol si forme de lucrare mai asezate. Sa nu discreditam totusi nici chiar preocuparile teoretice ale distributismului lui chesterton sau hillairebelloc, tocmai in masura in care se intemeiaza pe principiul…masurii. A dreptei socoteli cum o cunoastem noi, romanii.
Înţelegem noi ce-i cu sminteala asta, a unora, dar despre Constituţia Cetăţenilor şi Legea Cojocaru, care oferă soluţii concrete şi viabile pentru distributism, ce părere aveţi, domniile-voastre ? Şi, mai ales, faptul că, mondialiştii noştri români, slujbaşi ai Clubului de la Roma, s-au inspirat, trăgând aerul adânc, pe nări şi încropind pe genunchi un Proiect de ţară pe care l-au pus la dispoziţia domnului şef al SIE în calitate de candidat la preşidenţie, domnul Meleşcanu cu viitor prim-ministru declarat numitul Georgescu, ce părere aveţi ?!