PETER HURLEY, irlandezul îndrăgostit de SATUL ROMÂNESC și de ORTODOXIE, despre „FOCUL VIU” care încă se mai găsește în România (Video). Ce este esențial în mesajul lui Hurley?

30-08-2019 14 minute Sublinieri

Episcopia Husilor:

Peter Hurley la ITO Vaslui: „Nimeni nu poate să îți fure identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de gunoi”!

Peter Hurley, irlandezul îndrăgostit de satul românesc, a susţinut, la invitaţia Părintelui Episcop Ignatie al Huşilor, la Vaslui, conferinţa intitulată  „Tradiție și modernitate, istorie și prezent pentru tânărul contemporan. Satul românesc”. Evenimentul a fost parte integrantă a ediţiei a II-a a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi Vaslui.

În cadrul acestei conferinţe, Peter Hurley a relatat, pe scurt, parcursul său în România, dovedind încă o dată, seriozitatea cu care a înţeles profunzimile specificului românesc.

Totodată, comparând istoria ţării noastre cu ţara sa de origine şi cu transformările suferite de-a lungul timpului, a atras atenţia asupra pericolului pierderii identităţii, atunci când omul nu se mai identifică cu „limba, credința, pământul, tradițiile vii și cămașa albă a jertfei”.

Peter Hurley vede România ca pe un spaţiu extraordinar:

Cel mai tare lucru pe care l-am găsit de când am venit în România este chiar România în sine și, de departe, este şi cel mai neînțeles lucru”.

Orice străin care vine în România probabil vine cu niște prejudecăți, de obicei nu pozitive, dar toți pe care i-am întâlnit, la plecare, mi-au zis: „Am văzut ceva, am simțit ceva, e ceva fantastic. Mi-e rușine de cât de puțină atenție am dat acestei zone până acum în viața mea”. Aceasta mi-au spus, în general, oamenii care au venit, de-a lungul anilor, în România.

Acum 10 ani, fiind, în sinea mea, un om curios, și având această profesie, pe care am dezvoltat-o pe parcursul anilor, în publicitate, m-am gândit că aș vrea să înțeleg ce este acel lucru care face acest loc să fie atât de interesant, să aflu secretul lui. M-am gândit că o să caut acel ceva care face România interesantă, diferită și chiar unică și când voi afla ce este, dacă voi afla ce este, o să încerc să pun un microfon la inimă ca să audă toată lumea cum bate”.

A cunoscut ţara călătorind pe jos, într-un parcurs al descoperirii de sine şi al cunoaşterii spaţiului pe care îl consideră „casă”:

 „Unii oameni cunosc că am făcut un drum foarte lung pe jos. Am pornit de la Săpânța, în noiembrie 2012, și am mers, pe jos, 650 km, până la Muzeul Național al Țăranului Român. Am plecat pe timp de iarnă, pe 26 noiembrie 2012 și patru săptămâni am mers, 30 km pe zi. Am vrut să fac aceasta fără niciun ban în buzunar, fără cort, iarna. Am vrut să fac asta crezând! Am vrut să testez! Eu eram convins că se poate să fac acest drum primind tot ce aveam nevoie, ca hrană și adăpost, de la oamenii ce aveam să-i întâlnesc pe drum (…).

Despre primul drum am scris o carte. Se numește „Drumul crucilor” și a fost publicată de Muzeul Național al Țăranului Român. Doi ani mai târziu, am făcut un alt drum, de la Cernăuți, pe jos, până la vârful Muntelui Ceahlău, pe timp de iarnă, în perioada Postului Crăciunului. Au fost 270 km, din care 140 km prin pădure, pe drum neasfaltat. Am făcut drumul din mănăstire în mănăstire”.

Peter Hurley a descris, potrivit experienţei pe care a acumulat-o în mijlocul poporului român, „reţeta” ce ne face diferiţi, unici şi preţioşi, asigurându-ne identitatea:

Rețeta voastră, ceea ce vă face pe voi să fiți diferiți, unici și prețioși, este foarte simplă, sunt cinci cuvinte:

Primul cuvânt este limba română. Fiecare neam, fiecare popor poate să spună: noi avem limba cutare, în afară de Irlanda. În Irlanda 0.3% din populație mai vorbește irlandeză.

Nimeni nu poate să îți fure identitatea, dar tu singur poți să o arunci la coșul de gunoi. Acest lucru e foarte important! Vă spun din experiența irlandezilor. Noi am aruncat, acum 150 de ani, limba noastră străveche, la coșul de gunoi, pentru că am fost „educați” să înțelegem că a fost ceva absolut nefolositor. Am fost învăţaţi că nu poți să te duci în lume să prosperi cu limba irlandeză, căci astfel ești un țăran irlandez nefolositor, un lucru de sfidat. Noi am fost, primii, sclavii Europei.

Cineva mi-a zis la un moment dat: „În fiecare limbă pe care o cunoști ești un alt om”. Eu cred că așa este! Construiești gândurile tale în funcție de vibrația sunetelor.

Limbii română este o limbă latină, dar nu numai o limbă latină. De când am început să citesc despre România, în 1994, am citit că ea este cea mai aproape de limba latină în Europa. Pot să îmi imaginez un munte al limbilor, și pe acest munte este un râu care se numește „râul limbilor latine”. Româna este acolo unde izvorăște limba latină, mai sus. Este o limbă atât de frumoasă! Eminescu o folosește cel mai tare.

Când citesc cuvintele rugăciunii în limba română eu cred că au putere şi rezonanță. În cuvintele din limba română, sunetul și sensul profund sunt foarte, foarte aproape”.

Peter Harley vorbeşte despre credinţa ortodoxă şi despre latinitate ca fiind liantul dintre Răsărit şi Apus:

Al doilea cuvânt este credința. Credința în Dumnezeu este foarte puternică. Sunteți singurul popor ortodox latin din lume. Asta vă pune într-o poziție de balama între tot ce este în Est și tot ce este în Vest”.

Pentru el, pământul se identifică cu tradiţia:

Al treilea este pământul. Limba, credința și pământul, mai ales Carpații. Carpații sunt coloana vertebrală a poporului român. Stați la fel de confortabil pe partea estică și sudică precum pe partea vestică. Carpații nu au fost niciodată un zid de apărare, ci un copac în care ați urcat în orice moment de primejdie. Pământ cum găsești în România, nu există în Europa. Din acest pământ atât de fertil și de roditor a izvorât o cultură tradițională, autentică bineînțeles. A izvorât și a crescut o cultură tradițională atât de complexă și de frumoasă, atât de plină de valori! Prof. dr. Ion Bucur, fostul director al Muzeului Astra din Sibiu, vorbește despre țăranii din România ca despre o aristocrație a țăranilor Europei. Și cred că așa este!

Eu nu cred să fi fost cultura tradițională irlandeză atât de frumoasă cum este cultura tradițională românească, chiar și astăzi, când este foarte încercată această cultură.

Cultura tradițională este al patrulea cuvânt, Ese vorba despre această tradiție vie, această cultură tradițională vie, care încă se găsește în această parte a Europei. Cum a zis Lucian Blaga, această cultură tradițională, pe care o găsim astăzi în România, este o verigă actuală a unui lanț continuu. La noi, în Vestul Europei, lanțul s-a rupt deja”.

Jertfa de sine este o altă trăsătură pe care Peter Harley o consideră a fi o caracteristică definitorie a spiritului românesc:

„A cincea trăsătură care vă definește, care, probabil, este și cea mai dureroasă, este jertfa. Această jertfă este continuă, aparent interminabilă. Pentru mine, a fi român nu este un pașaport sau un loc, ci seamănă mai mult cu o vocație, a fi român înseamnă a avea o vocație. A fi român nu înseamnă drepturi. Aproape niciodată nu a însemnat drepturi, din păcate, dar înseamnă responsabilitate. A fi român înseamnă o responsabilitate asumată, o cruce pe care să o iei, dar nu în sensul negativ, ci în sensul pozitiv al conceptului.

Acestea sunt cele 5 trăsături pe care cred că le-am cristalizat foarte pe scurt. Pot fi pentru noi un fel de busolă când ne gândim ce înseamnă a fi român. Nu înseamnă o clădire, un imn național, un război sau o victorie și nici un templu, ci este această construcție spirituală, o combinație între limbă, credință, locul (pământul), tradițiile vii și această cămașă albă a jertfei pe care ați purtat-o pe parcursul a sute de ani”.

La finalul conferinţei, Părintele Episcop Ignatie a oferit domnului Peter Hurley Diploma de excelenţă a Episcopiei Huşilor şi Crucea eparhială pentru mireni.

Cine este Peter Hurley

Legătura lui cu România începe în anul 1994 când s-a mutat în Bucureşti pentru a fonda o firmă de marketing. În 2003 a ajuns în Maramureş şi a fost cucerit de frumuseţea satului românesc şi a tradiţiilor regăsite în viaţa rurală din ţara noastră.

În 2012 a mers pe jos de la Cimitirul Vesel din Săpânța până la Muzeul Țăranului Român din București, vreo 650 de kilometri în total. În urma acestei experienţe a scris o carte.

Din 2010 se ocupă de Festivalul “Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, la care invită compozitori, muzicieni sau meșteri populari.

Român Ortodox în Franța:

Infoziare:  REPORTAJ Lecţie de patriotism predată tinerilor din Vaslui de Peter Hurley, irlandezul stabilit în România de 25 de ani

De un sfert de veac a ales România să-i fie patrie. Fără să uite Irlanda, ţara în care s-a născut şi pe care spune că o iubeşte şi o poartă cu drag în amintire, Peter Hurley a descoperit că locul său este cu adevărat pe meleaguri româneşti.  Sâmbătă, la Vaslui, invitat de Episcopul Huşilor, Ignatie, la cea de-a doua ediţie a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi, Peter Hurley a venit să le povestească tinerilor despre viaţa sa, despre alegerile sale, despre credinţa că acest colţ de lume este diferit şi plin de esenţă, motiv pentru care l-a ales să-i fie casă.

Îmbrăcat cu o cămaşă veche de 60 de ani, primită în dar de la o maramureşeancă, veşmânt pe care îl consideră sacru, Peter Hurley a păşit pe scena Teatrului de Vară din Vaslui rostind în limbile română şi irlandeză rugăciunea Tatăl Nostru. Şi-a început apoi mărturisirea, iar tinerii nu s-au ferit să-i pună întrebări care mai de care mai provocatoare.

Cinci repere fundamentale a descoperit Peter de-a lungul timpului drept bază solidă pe care poporul român a fost zămislit şi trăieşte: limba frumoasă şi vibrantă în care şi rugăciunile capătă sensuri noi, credinţa în Dumnezeu – vie, puternică şi sinceră, pământul sfânt, tradiţiile încă neştirbite şi jertfa de care românii s-au arătat a fi capabili de-a lungul secolelor. Aceste cuvinte – limbă, credinţă, pământ, tradiţie şi jertfă – crede Peter Hurley că au făurit în timp un stejar spiritual european autentic pe care nimeni nu trebuie să-l distrugă, deşi sunt mulţi răuvoitori care sapă să-l zdrobească.

A amintit despre cum comuniştii au încercat să facă acest lucru şi despre cum oamenii au reuşit să supravieţuiască având în suflet credinţa puternică în Dumnezeu.

Când s-a gândit să-l cheme pe Peter în faţa tinerilor din Vaslui, Episcopul Ignatie ştia că are de-a face cu un om special, crescut şi educat cu valori spirituale puternice. Aflase despre Peter Hurley încă de pe vremea când era episcop în Irlanda. Într-un interviu pe care irlandezul îl dăduse în România, ierarhul a citit că acesta a pornit pe drumul vieţii cu cinste, credinţă şi respect pentru oameni şi cu ideea că în existenţa sa pe pământ e bine ca omul să nu duşmănească pe nimeni, aşa cum a făcut tatăl lui Peter. Episcopul a mărturisit că şi-a spus că, în timp ce românii se înstrăinează de propria identitate, iar străinii vin şi îşi asumă la modul sincer valorile româneşti, o poveste cum este cea a lui Peter Hurley trebuie să fie auzită, mai ales de tineri care se pregătesc să intre în viaţă.

“Lucrurile acestea le-a luat Peter cu el, cinstea, credinţa, respectul şi ni le-a adus aici şi îi mulţumim pentru că este un ambasador al României şi iubeşte cu toată fiinţa sa România”, a spus ierarhul Huşilor.

“Tatăl meu a iubit România foarte mult, a fost un om incredibil. Un jurnalist din România a mers în Irlanda şi l-am dus acasă să-mi cunoască părinţii. L-a întrebat pe tata care este cea mai mare realizare a lui. Eu ascultam, aşteptând ca tata să spună că cea mai mare realizare sunt cei zece copii pe care i-a avut sau soţia sau căsătoria şi atunci tata a spus că cel mai important lucru pe care l-a făcut în viaţă e că nu şi-a făcut niciun duşman“, a mărturisit Peter.

Fascinat de România, Peter Hurley fascinează la rându-i prin modestie şi simplitate. Respectă poporul român pentru rolul pe care crede că l-a avut de-a lungul istoriei şi spune că România şi Irlanda sunt ca două suflete pereche, ca două vecine care stau gard în gard, deşi sunt despărţite de mii de kilometri. Povesteşte blând cum România i-a intrat în suflet, cum a cercetat în locuri uitate de alţii, cum toate zbaterile de peste ani nu i-au fost zadarnice, cum toate drumurile străbătute l-au ajutat în devenirea sa, fiindcă l-au făcut să descopere calea adevărată, cea spre Dumnezeu.

Ţăranul român i s-a dezvăluit în periplurile sale curat, profund, harnic şi cu respect pentru cele sfinte. Peter crede că satul românesc are doi piloni importanţi – cel spiritual [Biserica şi școala, cultura] şi cel administrativ, dar mai are nevoie de cel economic pentru a se putea dezvălui la adevărata lui valoare. E convins că la dezvoltarea satului românesc cu tot ce are el mai bun pot contribui în primul rând oamenii. Cu o condiţie: aceea de a învăţa să lucreze mai mult în echipă.   

“Primele două picioare sunt rezistente, dar al treilea picior este atât de erodat încât subminează întreaga structură. Aşa că îndemnul pentru viitor este orice măsură care sprijină agroeconomia locală şi agricultura tradiţională. Pentru că nimeni nu doreşte să trăiască în sărăcie. Aici există această posibilitate, pe care eu am numit-o focul viu, această căldură care izvorăşte dintr-o comunitate care are ca ocupaţie principală producerea hranei. Un sat care nu produce hrană nu mai este un sat.Structura satului este la baza identităţii naţionale. Si, într-o lume în care nici nu mai ştim ce mâncăm – datorită chimicalelor care sunt în mâncare-, producătorii de mâncare naturală vor avea de câştigat. În primul rând, aici mâncarea are gust, nu are alt gust, are gust. Sunteţi un popor foarte creativ şi această creativitate se găseşte şi în mâncare. Sunteţi un popor de artişti, probabil şi din cauza aceasta vă înţelegeţi şi lucraţi în echipă cel mai greu. Artiştii nu vor să lucreze împreună. E foarte bine să fii individualist, dar e bine şi să lucrezi în echipă şi să găseşti punctele comune. Asociaţi-vă în cooperative agricole! Nu colectivizare, cooperare pentru desfacere, încât să aveţi în satele voastre preţul corect pentru produse. Asta este o muncă şi un efort civic”,a menţionat Peter Hurley.

Fiindcă de câte ori are prilejul nu conteneşte să laude poporul român, Peter a fost întrebat şi dacă îi găseşte anumite defecte. Şi nu i-a găsit sau cel puţin nu a ştiut să vorbească despre nişte cusururi specifice doar românilor. Mai mult, spune că vorbeşte cu o sumedenie de oameni care, după ce cunosc cu adevărat românii şi România, regretă că au venit în ţara noastră cu anumite prejudecăţi. Crede că există anumite defecte general valabile printre care a numit egoismul, lăcomia, mândria, lipsa de bunătate şi hoţia.

“În fiecare dintre noi există aceste lucruri, în fiecare există tentaţia răului. În fiecare om matur există o luptă permanentă pentru stăpânirea răului [“ca să stăpânească partea lumească a lui”]. Eu nu cred în generalizări, de tipul românii sunt ‘nu ştiu cum’. Eu cred că dacă ar exista un război, aş fi mai sigur mergând cu un român decât cu un irlandez. Este uşor să spui ceva când vezi la televizor că românii sunt răi, au numai defecte, dar asta e doar cancan” [“Lucrurile voastre cele mai bune să le prețuiți ca pe aur, şi restul se va împrăștia ca fumul de țigară”], mai spune Peter.

Peter Hurley le transmite mereu românilor că trăiesc într-o ţară în care se scrie istoria Europei. El le-a vorbit tinerilor despre responsabilitatea pe care o au: aceea de a afla şi de a duce mai departe înţelepciunea şi credinţa izvorâte din satul românesc autentic şi toate elementele care pot fi fundament pentru reclădirea societăţii.

“Responsabilitatea voastră este mult mai mare decât credeţi. Poate mulţi dintre voi veţi merge la universităţi, veţi pleca în străinătate, poate vă veţi întoarce acasă, dar, înainte să plecaţi, înainte de drumul acesta, să vă încărcaţi cu toată informaţia pe care o puteţi culege de la părinţi, de la bătrâni, de la ţară. Încărcaţi-vă cu aceste cunoştinţe vii -încă vii-, cât puteţi. O să vă fie de folos vouă personal şi poate aceste lucruri vor putea fi aplicate la modul general”, este îndemnul irlandezului.

Dându-l din nou drept exemplu pe tatăl său despre care a spus că a făcut din viaţa sa un act liturgic, Peter Hurley le-a transmis tinerilor că şansa României de a evolua frumos şi de aici încolo este dată de oamenii care vor să facă din viaţa lor un act liturgic, nu numai pentru familiile lor, ci pentru comunitatea lor, parohiile lor, neamul lor şi până la urmă, pentru umanitate.

Spicuiri din întrebări şi răspunsuri

# Tehnologia de astăzi este [aduce] o colapsare a spațiului, a timpului şi a energiei.

– Care este primul cuvânt care vă vine în minte când auziți numele ţării noastre?

E ca si cum întrebi pe morcov cum este să fi în ciorbă…

– De ce în fiecare zonă a țării nostre se poartă costume populare diferite?

Fiecare sat este un univers autohton.In Maramureș un sat s-a proclamat republică independentă și, pentru trei luni în 1919, a fost “Republica independentă a Văii Porcului”. Fiecare sat este o entitate total separată, are o amprentă, și e ca un copac, iar fiecare copac a crescut altfel. Cămașa pe care o port provine din satul Hărnicești și are niște elemente specifice satului, dar și niște elemente pe care doamna, care a făcut-o, le-a adăugat pentru soțul ei. Mi-a zis cineva: “noi stăteam toată iarna să facem o cămașă și când ieșeam la Paști în cămașă nouă, toți voiam să arătăm mai bine decât celălalt, prin mici diferențe”. E extraordinar acest concept! Are o legătură cu faptul ca unii mi-au cerut să fac o comparație între satul irlandez și satul român. Chiar dacă sunt sate în Irlanda care sunt încă locuite nu mai sunt sate, pentru că fermierii sunt profesionali, monoculturali, trăiesc prin subvenții. Nu trăiesc în esență prin producerea hrănii. Așa că osatura unei culturi monastice n-a trecut atât de mult prin timp, încât nu mai există ferestre din lemn. În două-trei generații e suficiente să se uite tot, să dispară aceste informații umane pe care voi încă le aveți, si aveți focul viu.[…] Același om este altfel în funcție de condiționarea socială impusă de oraș sau de sat.

– Cum ne ajută vechile tradiții, satul să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu?

Eu cred că ne ajută! Ok, fiecare scrutează propiul lui drum în Împărăția lui Dumnezeu. Si chiar în închisoare poți să faci asta, după cum știți, și chiar în New York… În același timp, în momentul în care ești la voia întâmplării, când viața și viitorul tău îl abandonezi, îl expui în fața sortii, [te încredințezi deplin lui Dumnezeu], indiferent dacă ești agricultor, sau călător sau parașutist, sau alpinist, cred că dacă ești în fața riscului de a fi total neacoperit, atunci îți crește conștiința și mesajele legate de partea spirituală a vieții. Așa simt.Cred ca așa este.

– Cum credeți că va evolua România în următori ani?

E foarte bună întrebarea asta, pentru că în România situația se poate răsturna în orice moment. E haos în România și voi ați crescut în atât de multă incertitudine, atât de mult timp încât atunci când vine un tsunami aveți posibilitatea să bateți două lemne și să faceți o arcă împreună și cineva, sau câțiva, să supraviețuiască oricărui potop.  Cu siguranță viitorul va fi afectat. Citesc articole despre ravagiile la care este supus pământul și dacă nu ne scuipă afară pământul, nu putem să ne detașăm de această realitate lumească. Am făcut un interviu cu Jonny Răducanu și spunea: “dacă nu era comunismul, Romania ar fi putut să fie o Elveție”. Si a fost comunismul și acuma este postcomunismul. Eu cred că România în 40 de ani ar putea fi o Elveție – nu știu ce va fi Elveția în 40 de ani- sau ar putea fi ceva la care nici nu vreau să mă gândesc; știți voi mai bine. Eu cred că România este o țară valoroasă, dar nu va fi bine fără să ne implicăm.

– Ce diferență este Între România și Irlanda?

In Irlanda oamenii sunt activi civic. In România a fi activ civic, nepolitic, este o navă spațială. Si bineînțeles, partea politică nu poate să creeze o mișcare civică. Am avut foarte mult de suferit datorită schimbărilor politice. […] Fără partea civică independentă de politic va fi foarte greu. Așa cred. Eu nu cred în marea revoluțiilor de pe stradă. Cred că schimbările, nu neapărat lente, dar de jos în sus, ascultând și opiniile celorlalți e necesară. Dar avem mult de mers pe drumul ăsta.

Cuvânt de încheiere

Cred că în lumea Occidentală este foarte ușor să te detașezi de sinele tău [să te ascunzi de el]. Si, aici, în România eu mă consider foarte norocos că am ajuns, pentru că pe parcursul anilor m-am confruntat cu foarte multe încercări. Deci chiar arde ceva în România, care te provoacă. E greu să te ascunzi de tine, de lecțiile pe care le ai de învățat. Si îmi vine în minte un gând, ceea ce a spus Părintele Rafail Noica, că “Ortodoxia este firescul omului”. Si cred că asta este foarte interesant și important, pentru că noi toți ne îndepărtăm de firescul omului și, bineînțeles atunci îți găsești tot felul de ocupații, și poate o viață întreagă ești ocupat. Si, n-as vrea să închei discuția fără să vă mai spun ceva. Știți că m-am botezat ortodox pe muntele Ceahlău la sfârșitul celui de-al doilea drum, în decembrie 2014. A fost o perioadă foarte dificilă din punct de vedere financiar și n-am reușit să ajung mai bine de doi ani acasă, când tata era pe patul lui de moarte, și mama m-a chemat să vin acasă, să mă văd cu el. Si, nefiind acasă din momentul în care am făcut botezul până m-am văzut cu ei, și nevrând să le spun asta la telefon, iată că am ajuns prea târziu să spun asta tatălui. Dar nu era prea târziu. Tatăl meu era la spital și foarte greu vorbea. Si l-am întrebat: “mă înțelegi?” Si el a răspuns dând afirmativ din cap. Si i-am spus: “sigur înțelegi că ceea ce vreau să-ți spun este foarte important”. Si a zis: “da”. “Tată, m-am convertit la Ortodoxie!”. Si aproape că nu a putut să vorbească, dar a zis în engleză: “sunt foarte fericit pentru tine!”. După care a zis: “ai făcut asta pentru noi toți!”. Așa că eu vă mulțumesc că sunt aici.

Nota noastra:

Peter Hurley este popular pentru că vorbește frumos, elogios chiar, despre ce înseamnă a fi român, despre sat și despre credință. Într-o cultură complexată și avidă după validarea străinilor cum e a noastră, o astfel de voce devine, cu ușurință, populară. Însă mai importante decât elogiile irlandezului sunt fondul spuselor sale, iar Hurley își face din avertizările pe care le lansează o adevărată misiune. La aceste semnale ar trebui să fim atenți, nu doar la cât de frumos vorbește un străin despre neam și sat.

Și care ar fi aceste semnale? Că încă ar mai fi, pe la noi, o cultură veche, tradițională, care între timp a dispărut din Europa Occidentală. Că încă am mai avea rudimente de sat ca odinioară, adică un sat cu propriul mod de viață, inclusiv de producție și consum, diferit, așadar, de satul global în care trăim toți grămadă, indiferent de patrie și de continent. Că avem o credință care convertește și efectiv inimile, nu doar în sensul botezului în ortodoxie, ci și al schimbării minții, al metanoiei, al transformării. Toate acestea sunt focul viu despre care ne vorbește, adică… viața. Viața așa cum ne-a fost dată de Bunul Dumnezeu, organică, așa cum a fost reprodusă și plămădită de strămoșii noștri. Viață autentică, cu durerile și bucuriile sale, dar reală, adevărată, nu ca viața artificială, de plastic, virtualizată, golită de conținut, deci moartă, ce ne este livrată de postmodernitatea în care ne aflăm.

Vine, așadar, un irlandez și ne spune că într-un peisaj deșertic, toxic, lipsit de suflet și de omenie, el mai găsește pâlpâind viață doar la noi, în România. Și că dacă nu suntem atenți, dacă nu suntem conștienți, dacă nu ne trezim, această pâlpâire fragilă de viață se va stinge și ea. Irlandezul o știe, chiar dacă el nu e „apocaliptic” în discurs, ci reținut și lasă doar să se întrevadă, uneori, printre vorbele frumoase, perspectiva prăbușirii totale. Perspectiva în care și această mică licărire, mic izvoraș, se stinge, seacă, lăsând total gol deșertul sufocant în care s-a transformat civilizația europeană.

Suntem, oare, cu adevărat receptivi la acest mesaj? Mărturisim un anume specticism în această privință. Pentru că e mai ușor să ne mângâiem cu vorbele frumoase ale irlandezului decât să ne batem capul cu avertismentele sale. E mai ușor să ne mai umflăm patriotard în pene, când ni se vorbește de ce înseamnă a fi român, decât să ne întoarcem privirea către casa dărăpănată ce a ajuns patria noastră și să încercăm să salvăm câte ceva. Dar și pentru că, deși urechi avem, auzim fără a înțelege. Înțelegem oare ce spune cu adevărat Hurley despre satul românesc? Că e vorba despre un ecosistem social atât de complex și sofisticat, între timp deculturalizat până aproape de dispariție? Înțelegem oare că nu e vorba (doar) despre a purta straie populare, a dănțui ceva „tradițional”, a mânca o roșie organică? Ci despre o civilizație, adică un mod total de viață, un mod aparte de a trăi în familie, în comunitate, de a avea relații, de a organiza munca, de a distribui proprietatea, de a produce? Diferit cu totul față de modul globalizat în care suntem acum parte? Înțelegem, oare, de ce e mai important să te implici civic, adică să fii viu decât să te bagi prostește în capcanele politice de toată mâna și de toată coloratura?

Și, chiar dacă am înțelege, avem, oare, puterea interioară, duhovnicească, să mai întoarcem mortul de la groapă?


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, PS Ignatie Trif, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “PETER HURLEY, irlandezul îndrăgostit de SATUL ROMÂNESC și de ORTODOXIE, despre „FOCUL VIU” care încă se mai găsește în România (Video). Ce este esențial în mesajul lui Hurley?

  1. @Admin, avem mereu aceasta putere in noi (“de a intoarce mortul de la groapa”). Dar nu se va putea intampla oricum. Soldatii unei osti pot fi un munte de eroism si exemplu de jertfa, dar o oaste, oricat ar fi de mare, nu este puternica si victorioasa decat daca are minim doua lucruri: telul pentru care lupta este vizibil fiecaruia dintre osteni iar conducatorii nu dezerteaza. In lipsa acestora, ramane doar strigatul “scape cine poate” si degringolada ca ii urmeaza.

  2. “Fără partea civică independentă de politic va fi foarte greu. Așa cred. Eu nu cred în marea revoluțiilor de pe stradă. Cred că schimbările, nu neapărat lente, dar de jos în sus, ascultând și opiniile celorlalți e necesară. Dar avem mult de mers pe drumul ăsta.”

    Păi da, viața în vatra satului lăsată nouă moștenire de moșii și strămoșii noștri nu mai este la mare cinste în zilele noastre, ci mai degrabă “ieșitul în stradă”. Liniștea satului a fost și este înlocuită cu “revoluțiile de pe stradă”. Tupeul mahalelei a luat locul bunului simț de la sat. Societatea civilă de tip mahala newyorkeză implantată de Soros în România postdecembristă a acoperit și acoperă vocile de bun simț din România zilelor noastre. Nenorocirea este că nu înțelegem ceea ce ni se inoculează și că nu avem altă soluție decât pocăința noastră sinceră și rugăciunea cu smerenie pentru ca Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți cum să putem face voia Sa.

    “Cred că în lumea Occidentală este foarte ușor să te detașezi de sinele tău [să te ascunzi de el]. Si, aici, în România eu mă consider foarte norocos că am ajuns, pentru că pe parcursul anilor m-am confruntat cu foarte multe încercări. Deci chiar arde ceva în România, care te provoacă. E greu să te ascunzi de tine, de lecțiile pe care le ai de învățat. Si îmi vine în minte un gând, ceea ce a spus Părintele Rafail Noica, că “Ortodoxia este firescul omului”.

    Ar mai fi multe de spus, dar dacă nu înțelegem, din cele spuse de Peter Hurley, mesajul trimis nouă de Domnul, orice adaos ar fi de prisos, pentru că după umila mea părere mesajul este cât se poate de limpede. Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  3. Hmmm ! Ma bucur sa vad ca mai sunt destui optimisti in jurul meu in tara asta , pentru ca , eu , personal , nu pot in ruptul capului sa mai cred intr-o salvare generala , indiferent ca e vorba despre romani si Romania , sau despre orice altceva la modul general vorbind. Vedem zilnic si peste tot , la noi si in lume , la sat si la oras , ca ingineriile sociale dau DEJA productii record . Zombificarea tinde sa ne atinga in orice clipa .
    Frate @Titus L , ti se pare ca s-ar mai putea strange vreo oaste care sa lupte pentru “intoarcere” ?!?! De unde ?! Cine ?! Iubitorii de manele ?! Indragostitii de larma si de limbaj obscen care isi educa copii chiar in spiritul acesta ?! Iarta-mi pesimismul (si daca ti se pare exagerat , roaga-te si pentru mine ) dar pot sa vad o “intoarcere” doar asa cum s-a petrecut cu Lazar : printr-o MINUNE DUMNEZEIASCA .

    Mi-ar fi placut ca in paralel cu Peter , in toate periplurile lui , sa fie si un “Petre” care sa poata sa descrie “partea goala” a paharului : viata de zi cu zi a romanului , de oriunde (sat, oras, din tara sau de-afara ) , cea descarcata de orice traire launtrica , de orice urma de dragoste pentru semen , de orice urma de respect pentru orice valoare , dar doldora-doldora de egoism si de destrabalare trupesca . Ne place enorm se experimentam psihologia “asa DA” , ne mangaie ego-ul , dar refuzam sa invatam ceva din “asa NU” ca si cum noi n-am putea sa ne incadram vreodata in aceasta categorie ( noi nu putem arunca gunoiul direct pe strada, nu furam, nu barfim, nu intoarcem spatele celui aflat in suferinta …). Serios ?! Ia stati pana la sfarsit la hramul unei manastiri , sa vedeti cata mizerie ramane in urma ! Ia priviti cu cata lejeritate trecem pe langa un amarat care ne cere un banut , dar ne grabim sa-i aruncam de mancare vreunui caine vagabond ca de , suntem in trend si iubim animalele mai ceva decat pe oameni ?
    Vi se pare ca NE mai poate intoarce ceva din parcursul asta hidos si imputit ?! La nivel de popor ?!?! Betie cu apa de la robinet , se numeste ! :-))))))
    …Nici nu stiti cat de mult imi doresc sa gresesc in ceea ce am scris …

  4. @fane:
    din cati comentatori sunt pe aici, eu sunt cel mai ursuz, si crede-ma, nu accept sa fiu contrazis in acest aspect! Asa ca, lauda pe care mi-o aduci este complet nemeritata. ( ia sa pun eu si un emoticon, ca sa nu sune asa rau… 😀 )

  5. Pingback: EPISCOPUL IGNATIE AL HUȘILOR – CUVINTE CĂTRE ȘI PENTRU TINERII DE AZI: “Vă îndemn să țineți la cerul pe care îl aveți în sufletul vostru! Nu lăsați pe nimeni, niciodată, să vă pângărească sufletul! NU-I LĂSAȚI PE TINERI Î
  6. Pingback: EPISCOPUL IGNATIE AL HUȘILOR – CUVINTE CĂTRE ȘI PENTRU TINERII DE AZI: “Vă îndemn să țineți la cerul pe care îl aveți în sufletul vostru! Nu lăsați pe nimeni, niciodată, să vă pângărească sufletul!” “NU-I LĂSAȚ
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare