Trilateralii de la BNR au agenda: DISTRUGEREA AGRICULTURII DE SUBZISTENTA, “EXECUTAREA FARA MILA A UNEI POPULATII SARACITE”

30-10-2012 7 minute Sublinieri

“Începe perioada în care nici măcar nu se mai ascund după metafore şi după FMI”

Un politruc colhoznic din anii ‘50 a supravieţuit şi face acum politică monetară – cu normă întreagă şi politică agricolă – în timpul liber.

Iată ce spune economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, într-un interviu pentru recolta.eu:

“Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. Vorbim aici exact de aplicabilitatea metaforei „carrot” vs. „stick”, „morcov” vs. „băț”, adică „acțiuni stimulative” vs. „acțiuni punitive”.
(…)
Intrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, punitivă, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. Micului agricultor nu-i va conveni această situație, însă decidenții vor fi obligați să se întrebe dacă acesta trebuie să rămână în agricultura de subzistență ori de semisubzistență și dacă acest lucru va fi un câștig pentru el și pentru țara asta…
(…)
N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii subzistență, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o decizie pe termen lung și despre una cu efecte benefice. De fapt, aici vorbim despre faptul că, în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse și de forțe de muncă, și de capital, care trebuie eliberate și duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. Toate schimbările sunt neplăcute la început. Omul, prin natura lui, se opune schimbării. Dar nici nu putem sta încremeniți într-un proiect pentru ca, apoi, peste 20 de ani să discutăm cum, iată… de 20 de ani discutăm despre agricultura de subzistență”

Grija domnului Lazea de-a le face altora bine cu de-a sila ar fi sublimă dacă n-ar fi ineptă. De agricultură de subzistenţă discutăm de sute de ani, dar cauza dezastrului de azi datează de şase decenii, când părinţii ideologici ai “decidentului” au tras tot concluzia că trebuie “mai mult băţ”. Şi ei aveau halucinaţia exploataţiilor mari, eficiente, impuse împotriva unei “prostimi” care o să vadă ea ce bine va fi. Previzibil, planurile au eşuat, şi tot previzibil se găseşte cineva care să nu fi învăţat nimic din asta.

De ce au eşuat? Pentru că – tot previzibil – prostănacii plecaţi de la coada vacii şi ajunşi “decidenţi” au făcut mai toate erorile de judecată posibile. Una din ele este să confunzi cauza cu efectul şi să încerci să elimini efectul sperând că astfel va dispărea cauza. Mai exact: exploataţiile mici din România sunt date de faptul că populaţia ocupată în agricultură era (şi este) numeroasă. Comasarea forţată nu reduce populaţia ocupată în agricultură, iar presupusul câştig de eficienţă este spulberat rapid de managementul prost, furturi şi dezinteres. Aşa s-a întâmplat cu fermele comuniste, unde ajunseseră să muncească elevii şi soldaţii.

Este acum altă situaţie? Da şi nu! Ferma medie din România are 3,5 hectare. În logica culturii de câmp, fermierul are următoarele opţiuni:

Fie o dă în arendă şi ia maximum o tonă de grâu la hectar – deci în total vreo 700 de euro

Fie o lucrează singur şi scoate 3 – 4 tone din care trebuie să plătească cheltuieli – ajungând la final la un profit de cel mult 1000 de euro.

Fie, după logica lui Valentin Lazea, de frica băţului vinde terenul cu 5000-7000 de euro, din care îşi ia o dubă să “vândă ziare” ţăranilor care şi-au vândut terenul ca să facă “materiale de construcţii”, probabil pentru ţăranii care şi-au vândut terenul ca să-şi facă casă.

Cumpărătorul va putea obţine, din plusul de eficienţă, 5-6 tone la hectar. Deci fosta fermă de 3,5 hectare va produce o plusvaloare de 2000 de euro, faţă de 1000 cât făcea înainte. Un calcul irezistibil, nu? Ei bine, cei 1000 de euro în plus per exploataţie înseamnă pentru economie doar două miliarde de euro, adică nici 2% din PIB. Cu ce cost? Unu-două milioane de foşti fermieri care după ce eşuează în recomandările de carieră ale d-lui Lazea îşi iau câmpii şi se duc în Vest (oricum, mulţi s-au dus deja).

Varianta cealaltă este ca “decidenţii” să-şi extragă propriul nas (…) să ia puţin contact cu realitatea şi să gândească soluţii pentru oameni, nu pentru “ţară”. Exploataţiile mari, mecanizate, se potrivesc ţărilor care au făcut revoluţia industrială la timp şi unde populaţia ocupată în agricultură e oricum mică. Dar chiar şi acolo se poate face agricultură profitabilă chiar şi pe un singur hectar – SUA este cel mai bun exemplu: acolo fermele enorme şi cele minuscule reuşesc să co-existe bine-mersi. Exploataţia medie în ţări ca Grecia sau Cipru este la fel de mică ca în România (iar în Ungaria, Polonia şi chiar Italia nu e cu mult peste) şi nimeni nu îndrăzneşte să pună “băţul” fascistoid pe proprietari. Iar populaţia rurală din Irlanda este de aproape 40%, fără ca acest lucru să împiedice ţara să stea bine-mersi în top 5 al bunăstării europene, chiar şi după criză.

Impozitarea uniformă, care să stimuleze lucrul pământului şi nu abandonul, poate fi de înţeles până la un punct. Însă taxarea discriminatorie a suprafeţelor mici este ineptă, abuzivă şi antieconomică.

Agricultura pe suprafaţă mică – legume, fructe, animale mici etc. este mult mai intensivă în muncă dar aduce şi valoare adăugată substanţial mai mare. Atât pentru proprietar cât şi pentru ţară. Agrointel a arătat că un profit de 8000 de euro pe hectar (deci peste 2000 euro pe lună de pe o fermă de 3,5 hectare) este perfect posibil. Iar un venit de 1000 de euro pe lună poate fi de-a dreptul banal. Pentru economie ar fi – teoretic – vreo 20 de miliarde de euro pe an, adică de 10 ori mai mult decât scosese colhoznicul (o fi de mirare că tot la o zecime din standardul vestic a rămas economia comunistă?).

Condiţia este ca statul să-şi facă treaba sa de stat în loc să caute soluţii de-a sacrifica individul pentru bunăstarea colectivă:

1. Să facă ordine în cadastru şi să limpezească regimul proprietăţii – că nimeni nu face investiţii pe un teren juridic-dubios.

2. Să apere proprietatea de hoţi sau măcar să-i dea proprietarului dreptul s-o facă singur, pentru că nimeni n-are chef să muncească ziua doar ca să fie furat noaptea.

3. Să nu mai acuze fermierii de “evaziune” ci să le explice limpede că în realitate, pe lege, nu prea datorează impozite.

4. Să trateze proprietarii ca şi cum le-ar fi patroni, nu de parcă ar fi vite cărora trebuie să le faci bine cu forţa.

5. Să le dea câte un şut în dos “decidenţilor” care o iau pe arătură.

Responsabilitatea lui Isărescu şi a BNR pentru situaţia din ultimii 10 ani e încă o problemă aprinsă (din punctul meu de vedere, responsabilitatea e atît de evidentă precum rezultatele politicii BNR). Ce vreau să semnalez însă este violenţa discursurilor care vin dinspre BNR în ultima perioadă de la băieţii lui Isărescu, noua generaţie beneristă, Lucian Croitoru sau Lazea fiind exponenţii. Oamenii predică poiltici de o violenţă incredibilă din fotoliile unei instituţii publice care se presupune că ar trebui să dea măcar aparenţa raţionalităţii.

Cîteva declaraţii ale lui Valentin Lazea merită reluate la nesfîrşit. Nu e un nebun oarecare de prin BNR, e totuşi economistul-şef al acestei instituţii, personaj care pare smuls din textele lui Rebreanu despre 1907. (…)

Lazea nu e singur. El e doar un mic purtător de cuvînt ideologic. Ce-o fi ştiinţific-economic într-o astfel de afirmaţie? Mai nimic, e un soi de îndemn la execuţie cu arme economice de distrugere în masă. Noua generaţie beneristă a obosit să păstreze aparenţele.

Contextul: a apărut un raport oricum tendenţios (susţinut de ceva vreme de toată floarea lobbyului românesc) care recomanda taxarea fermierilor la grămadă în speranţa că ăia mici vor claca şi-şi vor ceda pămînturile. A apărut un studiu-raport cu dedicaţie făcut de o instituţie think tank la care Lazea e şef – acest CEROPE e o poveste în sine despre cum tot felul de libertarieni atrag fără probleme fonduri de natură publică, consiliază instituţii publice, fac rapoarte pe bani buni publici şi fac recomandări halucinante –, aşadar un raport care recomandă taxarea fermierilor pentru obţinerea comasării terenurilor.

Să-i taxăm pe toţi ca să se sufoce ăia mici care supravieţuiesc din petice de pămînt. Lazea însă vine cu un plus de cinism şi spune: de ce să-i taxăm pe toţi, să-i taxăm doar pe ăia din margine, pe cei pentru care există agricultura doar ca formă de subzistenţă! Declaraţii mai agresive putem găsi doar în interbelicul nostru sau în zorii revoluţiei industriale cînd se îngrădeau pămînturile prin Anglia. Cu o observaţie. Atunci rămînea pe dinafară o armată de rezervă care încă avea forţa de muncă. Aici vorbim de executarea fără milă a unei populaţii şi sărăcite, dar şi îmbătrînite. Lazea le recomandă să vîndă ziare:

„(…) în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse și de forțe de muncă, și de capital, care trebuie eliberate și duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. (…) Partea care nu se discută în România, aproape deloc, este partea de diversificare. Și asta pentru că, normal, oamenilor aceia care vor vinde terenurile, trebuie să le dai altceva de făcut. (…) Sunt atâtea industrii care nu necesită cine știe ce studii de specialitate sau, mă rog, forță de muncă școlită. Putem vorbi în acest context de industria materialelor de construcții, cea a lemnului, serviciile de genul frizeriilor sau spălătorilor auto ori chioșcurilor de vânzări de ziare. De ce ar trebui ca un țăran să meargă și să cumpere ziare de la București sau din orașul cel mai apropiat?” (sursa)

Acest om n-ar mai trebui să lucreze nici un minut pe bani publici. De pe poziţii de forţă instigă pur şi simplu la raderea unei clase de oameni aflaţi la limita sărăciei. Îi recomand să se ducă să lucreze pe plantaţiile lui Porumboiu sau Culiţă Tărîţă. Cât despre Isărescu, atîta timp cît tolerează astfel de retorici demne de Pinochet, este pur şi simplu responsabil măcar de faptul că BNR nu numai că tace ca sfinxul şi priveşte cum ne prăbuşim, ci pentru că, mai nou, propune trecerea la acţiune anti-cetăţeni pe faţă. Începe perioada în care nici măcar nu se mai ascund după metafore şi după FMI.

Lucian Croitoru rămîne într-un nivel cunoscut al penibilului. Citează din Greenspan de parcă n-ar fi existat ultimii 5 ani. Şi îi tot dă cu drepturile de proprietate care nu sînt destul de apărate… (amuzaţi-vă aici). Inutil de spus că o teorie asemănătoare despre fiscalizarea agriculturii am auzit-o şi dinspre alte think tank-uri – intelectuali afiliaţi puterilor diverse o declamau acum vreun an pe la televiziuni. Planul de privatizare a sărăciei ultime este singura idee importantă rămasă pentru dezvoltarea României. Febra reglementării agriculturii, însoţită de nebunia liberalizării preţurilor la energie, două atacuri decisive la practicile “nedemocratice”  de subzistenţă ale cetăţeanului român. (…)

Nota noastra:

Ca un facut, tocmai in preajma zilei de comemorare a martirului Mircea Vulcanescu, un “economist-sef” de la BNR devoaleaza, inca odata, conceptia si agenda decidentilor nostri in materie economica – aici, legat de satul romanesc. Adversarul declarat al acestora este, asadar, gospodaria de subzistenta, care trebuie, nici mai mult, nici mai putin, sa dispara.

In ciuda oricarei logici… economice si sociale, BNR ar vrea sa elimine, pur si simplu, taranii care practica agricultura de subzistenta. Sa-i transforme in forta de munca ieftina pentru marile ferme, eventual chiar pentru marile corporatii (Monsanto, de pilda), si in consumatori ai produselor de supermarket.

De ce este lipsit de logica elementara? Pentru ca gospodaria de subzistenta, demonstrat sociologic, a reprezentat un ajutor nesperat pentru romani de a isi completa nevoile sale de baza – hrana, de pilda. In anii de criza, gospodaria/agricultura de subzistenta a fost unul din elementele de rezistenta sociala si economica – pur si simplu multi romani au avut ce manca pentru au “carat de la țară”. Exact acest element se cauta a fi distrus acum, in conditiile in care criza se va aprofunda si oamenii vor saraci tot mai mult…

In plus, discursul lui Lazea pare a veni nu doar din timpurile politrucilor comunisti, ci chiar mai dinainte, de pe vremea demult apusa a lui Zeletin si a neoliberalilor romani. Macar pe atunci exista scuza excedentului de populatie de la sate, care provoca, uneori, probleme sociale, iar o parte din populatia de la sate putea fi reorientata catre alte sectoare. Dar acum?! Cum sa planifici politici de transfer a fortei de munca de la sat spre industrie?! Cand industria nu exista si satul este depopulat?!

Intentia reala este, de fapt, accentuarea destructurari satului, sau a ceea ce a mai ramas din el, pentru a ramane la dispozitia marilor corporatii agricole terenul si oamenii. Si asta ne mai arata ca fenomenele de care s-a mai discutat: arendarea, landgrabbing-ul, invazia supermarketurilor, discriminarea fermerilor romani, sunt, pe undeva, si planificate in mod deliberat.

Aminteam de Mircea Vulcanescu deoarece a fost unul din cei (putini) care s-au confruntat cu opinii si politici perfect similare in perioada interbelica a Romaniei Mari, aratand insa nu doar functionalitatea satului romanesc si a gospodariei familiale taranesti, ci si superioritatea sa (pe atunci) etica.

Legaturi:

*

*

*


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, Bancherii, bancile, BNR, abuzurile bancilor, Mircea Vulcanescu, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

46 Commentarii la “Trilateralii de la BNR au agenda: DISTRUGEREA AGRICULTURII DE SUBZISTENTA, “EXECUTAREA FARA MILA A UNEI POPULATII SARACITE”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: The Guardian despre ANTIPATIA guvernantilor fata de TARANUL ROMAN. O bariera in calea CAPITALISMULUI NEOLIBERAL si a “INVESTITORILOR STRAINI” - Recomandari
  2. Pingback: ROMANIA SI ACAPARAREA TERENURILOR AGRICOLE DE STRAINI: “scenariu pentru un dezastru perfect.” CORPORATIILE FINANCIARE achizitioneaza pamanturile prin coruptie, folosind inclusiv INFRACTORI pentru INTIMIDAREA TARANILOR SARACI | Cuvântul Ortodo
  3. Pingback: SCRISOARE DESCHISĂ PRIMULUI-MINISTRU DACIAN CIOLOŞ DE ZIUA NAŢIONALĂ – semnal de alarmă al irlandezului din România, Peter Hurley: ŢĂRANII ROMÂNI SUNT ABANDONAŢI ÎN FAVOAREA MARELUI AGRO-“BUSINESS”! “Esenţa României iz
  4. Pingback: UN CONSENS ANTI-SOCIAL SI ANTI-NATIONAL PERICULOS. Incalcarea fara mila a DREPTURILOR OMULUI prin SĂRĂCIREA AGRESIVĂ a României | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: 27 de ONG-uri cer, printr-o scrisoare deschisa, primului-ministru Cioloș, MASURI URGENTE DE RESTRICTIONARE A CUMPARARII PAMANTURILOR DE CATRE STRAINI: “Asistăm la cronica unei morți anunțate: dispariția țăranului român și a agriculturii tra
  6. Pingback: SARACII EUROPEI – TARA CU CEL MAI MARE ABANDON DE SUVERANITATE ECONOMICA DIN UE. 40% dintre români traiesc in mizerie | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare