“Împreună-moștenitori cu Hristos”. PASTORALA PS MACARIE LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2019), DUREROASĂ CHEMARE PĂRINTEASCĂ DE ÎNTOARCERE “de la iluziile și de la căile cele largi și pierzătoare ale lumii” LA RĂDĂCINILE IDENTITĂȚII CREȘTINE ȘI ROMÂNEȘTI: “În aceste vremuri atât de învârtoșate, să nu uitați drumul de întoarcere spre casa părintească și pământul strămoșesc, spre izvoarele neamului nostru”

24-04-2019 6 minute Sublinieri

„Împreună-moștenitori cu Hristos” – Pastorală la Învierea Domnului 2019 a Preasfințitului Părinte Episcop Macarie

† Macarie,

Din mila şi purtarea de grijă a Celui Preaînalt
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române
a Europei de Nord,

 

Iubiţilor fraţi preoţi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace, liniște și bucurie de la Hristos Cel Răstignit și Înviat, iar din parte-mi părintească și frățească îmbrăţişare cu salutul pascal: Hristos a înviat!

Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori împreună-rugători,

„Flămânzind după mântuirea noastră”, cum minunat ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul, Fiul lui Dumnezeu a venit printre noi, întrupându-Se, făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat (Evrei 4, 15), suferind arestare, judecată, tortură, răstignire și moarte, întocmai și împreună socotit cu cei fără de lege (Marcu 15, 28), pentru a zdrobi porțile iadului și a-i ridica din întunericul cel dinafară pe protopărinții noștri Adam și Eva, laolaltă cu toți drepții, și a deschide Cerul pentru noi toți, acolo unde ne-a pregătit nouă Împărăție (Matei 25, 34). Învierea lui Hristos este evenimentul prin excelență al istoriei umanității, care dă sens și care luminează calea vieții noastre, a celor care traversăm acest veac plin de dureri, înșelăciuni și amăgiri. Această prăznuire ne conferă calitatea de moștenitori ai Tatălui, alături de Fiul Său, după cum ne spune și Sfântul Apostol Pavel: Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim” (Romani 8, 17).

Iubite frate, iubită soră, aș vrea să înțelegi mai profund ce înseamnă această stare de moștenitor, atât al celor trecute, cât și al celor viitoare. A fi moștenitor înseamnă a aparține unei familii și unei comunități, adică Bisericii, Trupul lui Hristos, în care suntem toți mădulare, fiecare în parte (I Corinteni 12, 27). Înseamnă a avea un trecut, un prezent și un viitor, adică a ne înscrie în succesiunea apostolilor, sfinților și mucenicilor. Înseamnă a primi, a împărtăși, a păstra și a transmite mai departe moștenirea. A fi moștenitor înseamnă a fi recunoscut drept fiu și frate legitim. Înseamnă a ni se conferi drepturi și obligații. Într-un cuvânt, înseamnă a ni se dărui o identitate personală și comunitară, a fi înzestrat cu rădăcini și cu un sens adânc și existențial al vieții.

Iubite frate, iubită soră, trăim în vremuri în care iluziile se năruiesc una după alta. Mulți dintre înțelepți vorbesc despre lipsa de sens existențial a omului contemporan, despre starea de alienare în care trăiește și despre angoasa pe care i-o stârnește înstrăinarea tot mai mare pe care o resimte față de direcția în care merge lumea. Omul, în aceste vremuri tulburi, trăiește o criză spirituală, dar și socială și culturală a cărei cauză de profunzime este respingerea moștenirii sale creștine, adică respingerea fundamentului însuși pe care s-a clădit civilizația noastră europeană. Prin acest gest de respingere, omul își taie rădăcinile, își reneagă trecutul, își alterează prezentul și își refuză viitorul.

Această criză este doar începutul unor transformări bulversante care se vor resimți, dacă nu se resimt deja, și la nivelul vieții de zi cu zi. Noi ne facem datoria să avertizăm turma cuvântătoare ce ne este încredințată spre păstorire. Am plecat din țara noastră și am ajuns aici, pe aceste meleaguri îndepărtate de casă, pentru că ele sunt prospere, pentru că ne putem croi o viață mai bună, pentru că este o societate mai așezată. Dar trebuie să fim realiști cu privire la viitor. Nu o spunem doar noi, ci o spun mulți alții: prosperitatea nu mai este atât de sigură și de durată, iar societățile lumii dezvoltate își pot schimba ușor înfățișarea. Crizele actuale economice și ale imigrației sunt simptome relevante în acest sens.

Preaiubiții mei,

Noi nu trebuie să fim „moștenitorii pieirii” (Ecclesiasticul 20, 26). Noi, neam creștin apostolic, popor agonisit de Dumnezeu, nu suntem ai nimănui, nu suntem orfani! Nu ne aflăm printre dezmoșteniții sorții, ci putem spune, cu smerenie, alături de psalmist: „Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică” (Psalmul 15, 5-6). Și care este această moștenire? Împărăția Cerurilor, la care ne-a chemat Hristos de la începutul propovăduirii Sale și care există în veacul de acum prin și în Sfânta Biserică. Așadar, pe de o parte, toate nădejdile, așteptările și loialitatea noastră trebuie să fie legate de Împărăția care nu este din această lume (Ioan 18, 36). Iar, pe de altă parte, să nu uităm că avem o moștenire și pe acest pământ, și în această viață: ea se află în țara noastră, în comunitățile noastre, acolo unde ne-am lăsat casa părintească și amintirile din copilărie și tinerețe.

Poate nimeni nu simte mai mult decât cel care a fost nevoit să ia calea bejeniei dorul de casa părintească și de satul străbunilor, de unde se-ndreaptă totul către cer, fumul și brazii, căpițele și clopotnițele, chiar și mugetul necuvântătoarelor care așteaptă de la Dumnezeu mâncarea lor (Psalmul 103, 22). Mulți dintre noi ne putem aduce aminte, cu nostalgie, de frumusețea pașnică și smerită a satelor împodobite pentru sărbătorile Paștilor. De cum trăia, împreună, toată obștea satului tainica închinăciune a Deniilor Săptămânii Mari, plângerea din Vinerea Mare, iar, apoi, bucuria Învierii de la biserică și de la masa în jurul căreia se aduna toată familia. Ne aducem aminte de șirurile de lumânări care încălzeau mormintele moșilor și strămoșilor noștri din cimitire și de dragostea și dorul cu care ne așteptau sau încă ne așteaptă părinții și bunii noștri. Toate acestea formau o lume unică, cu o lumină aparte și cu o bună mireasmă de neuitat. Ele nu sunt doar simple datini sau simple amintiri, iubite frate și iubită soră. Sunt lucrurile din care suntem noi plămădiți. Sunt moștenirea noastră, pe care am primit-o de la părinții noștri, care au primit-o, la rândul lor, de la străbuni. Moștenire câștigată, păstrată și transmisă mai departe cu sudoare și sânge. Noi am primit-o, dar ce vom face cu ea? Să nu o lăsăm să se risipească! O vom putea lăsa oare de izbeliște?

Scumpii mei,

Anul acesta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, l-a dedicat satului românesc. Astfel, Biserica noastră își arată recunoștința față de satul în care s-a născut și s-a format neamul nostru, dar și îngrijorarea față de starea în care se află în prezent, afectat de depopulare și deculturalizare. Ca fiu al satului, vă mărturisesc cu toată sinceritatea că mă simt foarte dator față de locurile mele natale și îi mulțumesc Preamilostivului Dumnezeu că am mai prins o vreme în care satul românesc era viu. Am cea mai mare considerație față de oamenii vechiului sat, față de munca țărănească, față de credința și sărbătorile copilăriei. Să știți că satul românesc este ca acea comoară din vechea poveste în căutarea căreia pornește un oarecare tânăr, călătorind în toată lumea. Traversează mări și țări, cunoaște mii de locuri și de oameni, însă nu găsește nicăieri comoara cea de preț pe care o căuta. Într-un târziu, întorcându-se dezamăgit acasă, își dă seama că acea mult-căutată comoară se afla chiar acolo, la căminul părintesc, în pământul său natal.

Să nu pierdem și să nu disprețuim, dragii mei, această comoară de mare preț care este satul nostru românesc. Să ne raportăm cu dragoste și cu prețuire la satul de unde ne avem obârșia cu toții, fie pentru că acolo ne-am născut, fie pentru că de acolo au venit înaintașii noștri. Suntem popor de țărani, iar aceasta înseamnă noblețe. Pentru că țăranul român nu înseamnă doar cel care muncește pământul, ci țăranul român înseamnă o atitudine în fața vieții și a morții, o dârzenie și o rezistență cu totul aparte în fața vicisitudinilor, precum și o mare sensibilitate artistică. Țăranul român este o persoană liturgică în esența sa, care lucrează pământul cu conștiința deplină a unei împreună-slujiri întru și pentru Dumnezeu.

Să ne îngrijim, așadar, ca și copiii noștri născuți aici să cunoască această lume, cu lumina și mireasma ei aparte. Să ne ducem cât putem de des copiii „la țară”, în România. Să cunoască ogorul pe care înaintașii l-au muncit cu atâta drag și casele în care au trăit, însă și biserica unde voi v-ați împărtășit întâia oară cu Hristos. Învățați-i să privească cerul înstelat al nopților de vară, să simtă și să strângă în palme brazda arată, iarba cosită, să frângă din pâinea caldă, coaptă în cuptor, și să bea din apa proaspătă, scoasă din fântână. Și dacă nu mai găsiți pe nimeni, în satele noastre, care să întoarcă brazda pământului, să cosească iarba și să curețe fântânile, atunci faceți voi acestea, împreună cu copiii voștri.

Vă îndemn cu inima de părinte, de frate și de prieten să vă păstrați și să vă cultivați moștenirea cerească, însă și pe cea pământească. În aceste vremuri atât de învârtoșate, să nu uitați drumul de întoarcere spre casa părintească și pământul strămoșesc, spre locul de unde ați venit, spre izvoarele neamului nostru. Toate acestea nu se pot uita și nu se pot înstrăina. Puneți aceasta înaintea lui Dumnezeu și El nu vă va lăsa fără răspuns. Trăim într-o lume care este din ce în ce mai dezrădăcinată, mai dezorientată, mai haotică. Însă noi, creștinii, fiind călăuziți de Domnul, ale Cărui gânduri și căi nu sunt ca și cele ale oamenilor (Isaia 55, 8), să ne întoarcem de la iluziile și de la căile cele largi și pierzătoare ale lumii, în care Hristos Cel Răstignit și Înviat nu mai este Stăpân. Să ne luăm crucea, în sinceritatea inimii, să ne purtăm poverile unii altora și să urmăm până la sfârșit Celui Care ne-a răscumpărat cu Scump Sângele Său.

Hristos a înviat!

Al vostru slujitor, frate și prieten, de tot binele voitor şi fierbinte rugător,

† Părintele Episcop Macarie

Dată în Reşedința episcopală din Stockholm, Regatul Suediei,
la Praznicul Învierii Domnului, în anul mântuirii 2019.

SATUL ROMÂNESC – RĂDĂCINA SUFLETULUI NOSTRU. Pastorala de Nașterea Domnului a ÎPS SERAFIM: “Să încercăm să facem ceva pentru satul nostru și pentru țara în care ne-am născut. Cei care se pot întoarce acasă, s-o facă cu toată încrederea că fac un lucru plăcut lui Dumnezeu… Știm cu toții că lucrurile bune se fac cu multă jertfă”

PREASFINȚITUL MACARIE, PĂRINȚII SĂI ȘI… AI NOȘTRI: “Prin ei avem o patrie, avem o familie și am moștenit o Biserică. Prin ei avem rădăcini care ne ridică la cer” (VIDEO)

PREASFINTITUL MACARIE DRAGOI – un episcop ortodox cu CHIPUL DE LUMINA, cu INIMA CAT UN OCEAN, cu O CREDINTA VIE si cu O SFANTA SIMPLITATE DE COPIL. Chipurile dorului – reportaje TVR din satul bistritean SPERMEZEU, raiul de bastina al duiosului arhiereu, rod sfintit al binecuvantarii Parintelui Cleopa si al rugaciunilor unor parinti si bunici cu viata sfanta. “NI-I DOR BOGAT…” (VIDEO)

PREASFINȚITUL MACARIE – avertismente duhovnicești puternice pentru CREȘTINII DIN LUME: “Sacrificăm propriii copii, propria soție sau propriul soț noilor idoli, pentru că noi înșine căutăm altceva decât pe Hristos în viața noastră. Vrem bunăstare, confort și apreciere în această lume…”/ MESAJ LA CENTENARUL MARII UNIRI, de deșteptare din letargia duhovnicească și a conștiinței românești: “Ne aflăm în fața unui ABANDON, sufletesc, dar și fizic, al țării și al neamului”

“Cu dor am dorit să mănânc cu voi aceste Paști…” PASTORALA Preasfințitului Părinte Episcop MACARIE la Sărbătoarea Învierii Domnului (2017): CALDĂ CHEMARE DE ÎNTOARCERE LA “DRAGOSTEA DINTÂI” (și audio)

LA OSPATUL LUI HRISTOS, IN COMUNIUNE. Pastorala la Invierea Domnului a PS MACARIE, prin care cheama la reasezarea pe vechile fundamente ale FAMILIEI si CREDINTEI FERME, avertizand asupra PERICOLELOR PENTRU FORMAREA COPIILOR intr-o lume dominata de RELATIVISM, MATERIALISM si CORECTITUDINE POLITICA

INVIEREA MORTILOR vs. INCINERARE. Cuvant pastoral al Parintelui Episcop Macarie Dragoi (2013) despre insemnatatea TRUPULUI pentru mantuire si despre responsabilitatea de a deveni “FII AI LUMINII”

ALTE PASTORALE VII DE ÎNVIERE, CARE ÎNDEAMNĂ LA CINSTIREA FAMILIEI și a UNITĂȚII NAȚIONALE (2018). ÎPS IRINEU POPA: “Considerăm urgent să întreprindem acțiuni reale în sprijinul familiei”/ ÎPS SERAFIM: “Asupra poporului nostru apasă cea mai mare cruce din istoria lui, care-l amenință cu pieirea!”/ ÎPS IOAN: “Doamne, șterge lacrima de pe obrazul iubitei noastre surori Basarabia!”/ PS GURIE: “Unde nu e unitate, acolo e egoism, e păcat. Păcatul e dezbinare, despărțire adusă de mândrie”

Alte PASTORALE impresionante și importante ale Crăciunului 2017, mărturisind IUBIREA, STRĂPUNSĂ DE DURERE, DE NEAM ȘI DE FAMILIE: “Credința, Familia, Biserica și Neamul nu se trădează ori negociază, ele se păzesc și se apără cu sfințenie și dârzenie”. “În ultimul sfert de secol A MAI MURIT O ROMÂNIE…”; “ŢARA ARE NEVOIE DE NOI! Cine se întoarce acasă, acela se aseamănă cu marele Moise…”/ MAI AVEM TIMP PENTRU DUMNEZEU? Câtă credință mai curge prin sângele nostru?

Cuvinte strapungatoare de inima despre IUBIREA CARE NE UNESTE, PLECAREA IN MASA IN STRAINATATE si primejdia CADERII SI PIERII NEAMULUI. “Ne bucuram ca Sfantul Andrei este ocrotitorul nostru, al românilor, insa ce inseamna aceasta protectie pentru noi?” TRISTETEA CEA MARE A SFANTULUI APOSTOL ANDREI

GALINA RĂDULEANU despre PERVERTIREA și REEDUCAREA POPORULUI ROMÂN, plecarea în masă din țară, PRIVILEGIUL SUFERINȚEI și pilda minunată a tatălui ei, PREOTUL BORIS. “În epoca actuală, suntem nişte roboţi perfect adaptaţi, dar goliţi de suflet. CEL MAI ÎNGROZITOR LUCRU ESTE CĂ NU NE MAI PASĂ… Rămânem un ţinut deşert, bun de luat în stăpânire. Poate asta se şi urmăreşte”

PARINTELE DUMITRU STANILOAE – OMUL, PREOTUL SI TATAL DESAVARSIT, in amintirea fiicei sale, LIDIA. Sfarsitul lumii paradisiace a satului romanesc si inceputul “vremurilor absurde, de cosmar”… care bat din nou la usa si azi

Semnal de alarma al preotilor din Botosani cu privire la imbatranirea populatiei: “SUNT SATE IN CARE NU S-A FACUT NICIUN BOTEZ, NICIO CUNUNIE DE ANI DE ZILE. IN SCURT TIMP, SATUL VA PIERI”

Un irlandez ne avertizeaza: “CIVILIZATIA RURALA MOARE DE FOAME. Mobilizati-va”

“DRUMUL CRUCILOR”. Dragostea unui irlandez pentru Romania satelor: “CULTURA TARANEASCA ARE NEVOIE DE AJUTOR, ESTE MACELARITA, TRADITIILE SUNT ABUZATE” (video)

SCRISOARE DESCHISĂ PRIMULUI-MINISTRU DACIAN CIOLOŞ DE ZIUA NAŢIONALĂ – semnal de alarmă al irlandezului din România, Peter Hurley: ŢĂRANII ROMÂNI SUNT ABANDONAŢI ÎN FAVOAREA MARELUI AGRO-“BUSINESS”! “Esenţa României izvorăşte din zona rurală!”

UN IRLANDEZ ACUZA. Scrisoarea lui Petru Hurley catre comisarul european al agriculturii: “CEEA CE AU INCEPUT COMUNISTII, UE REUSESTE SA FINALIZEZE”. Micul producator roman a devenit REFUGIAT ECONOMIC

SATUL ROMANESC IN MOARTE CLINICA. Pictorul Stefan Caltia a evocat COLECTIVIZAREA SATELOR (Video)

MIRCEA DIACONU in “Lumea credintei”: COLINDATI VOI INSIVA, CU TOT SUFLETUL! “Modul de viata românesc al civilizatiei rurale face parte din PATRIMONIUL IMATERIAL”

Imagini dintr-o lume disparuta si un deznodamant tragic: FILM DOCUMENTAR despre viata unui copil dintr-un SAT MARAMURESAN din anii ’70

TRANSHUMANTA – un mod de viata si o traditie milenara aproape ucisa de “modernizare”. CE A FOST SI CE A AJUNS OIERUL ROMÂN? (video, “In premiera”)

CONSTANTIN SI ELENA – FILM DOCUMENTAR. Fresca remarcabila despre viata de zi cu zi a unor bunici “de la tara” (VIDEO)

“SATUL DE DEMULT” – film documentar realizat de AstraFilm (Video)

ULTIMA PRESCURA (Video) – film documentar. Disparitia vechilor traditii pascale romanesti in fata iuresului globalizarii

“Românie, țara mea, dar au plecat prea mulți din ea… Dacă românii tăi pleacă, dacă ei mai pleacă, rămâne țara săracă, rămâne săracă”. CÂNTECUL CU UN MESAJ SFÂȘIETOR DE PROFETIC făcut cunoscut de interpretaretarea minunată a CORULUI PAROHIEI IREȘTI (Vrancea), condus de părintele IONEL MIRON (video, text)

 

***

PASTORALA DE PASTI (2019) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei despre caile de a ne impartasi de COBORAREA LUI HRISTOS IN VIATA NOASTRA: “Cum putem oare iesi din acest IAD care ne cuprinde tot mai mult? Cum se poate depasi STAREA DE MOARTE infiltrata pana in cele mai adanci unghere ale vietii noastre?” (si VIDEO)

“Iubite frate, tu să fii icoana învierii tale!”– PASTORALA ÎPS IOAN, Mitropolitul Banatului, la ÎNVIEREA DOMNULUI (2019): “Noi I-am dat piroane, El ne-a dat sângele iubirii Sale. Noi I-am dat moarte, El ne-a dat viață”. TAINA BOBULUI DE GRÂU CARE MOARE, TAINA IUBIRII CARE SE JERTFEȘTE

PRIN CRUCE NE-A VENIT INVIEREA, PRIN NECAZURI SI DURERE NE VINE ADEVARATA BUCURIE MANTUITOARE. Pastorala Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit SERAFIM la Sfintele Paști, 2019

STRIGĂTUL DISPERAT AL UNUI ARHIEREU CARE PLÂNGE DISPARIȚIA IMINENTĂ A NEAMULUI ROMÂNESC. România înlăcrimată își strigă fiii rătăcitori prin Pastorala dureroasă de Paști a Episcopului Maramureșului, PS IUSTIN: “Oare cum să ne rugăm și cât să stăm în genunchi în fața Mântuitorului Iisus Hristos ca SĂ ÎNVIEZE NEAMUL NOSTRU CARE SE STINGE PE ZI CE TRECE?!”

CINE A MAI POMENIT VREODATĂ CA DUMNEZEU SĂ SE FACĂ OM? DAR CA ACESTA SĂ MOARĂ PENTRU NOI? Pastorala de Înviere a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor (2019)

Pastorala de Paști (2019) a PS IGNATIE, Episcopul Hușilor despre CINA DE LA EMAUS, VEDEREA NEVĂZUTULUI și vremurile TOTALITARISMULUI PROGRESIST: “Totalitarismul actual este mai cumplit şi mai groaznic pe termen lung decât totalitarismele secolului al XX-lea… Uneori nici nu ne dăm seama cum NE DISTRUGE „GRAȚIOS” ȘI „TOLERANT”, ca şarpele care îşi calculează cu precizie muşcătura fatală”

PS SILUAN ȘPAN, Episcopul românilor din Italia – mesaj video și Pastorala de Învierea Domnului (2019) CU GÂNDUL ÎMPREUNA-PĂTIMITOR LA CEI AFLAȚI ÎN FELURITE SUFERINȚE și cu îndemnul apăsat la TREZVIE și la RĂSCUMPĂRAREA VREMII: “Să luăm, cu toții, aminte, că vine ceasul – și acum este – când NU SE MAI POATE TRĂI ȘI CU LUMEA ACEASTA, ȘI CU DUMNEZEU…. Că, iată, am ajuns să vedem împlinindu-se cuvintele Sfântului Apostol Pavel despre zilele din urmă…”


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, Pastile/ Invierea, Pastorale, PS Macarie Dragoi, Razboiul impotriva Romaniei, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la ““Împreună-moștenitori cu Hristos”. PASTORALA PS MACARIE LA ÎNVIEREA DOMNULUI (2019), DUREROASĂ CHEMARE PĂRINTEASCĂ DE ÎNTOARCERE “de la iluziile și de la căile cele largi și pierzătoare ale lumii” LA RĂDĂCINILE IDENTITĂȚII CREȘTINE ȘI ROMÂNEȘTI: “În aceste vremuri atât de învârtoșate, să nu uitați drumul de întoarcere spre casa părintească și pământul strămoșesc, spre izvoarele neamului nostru”

  1. Pingback: PASTORALA DE PASTI (2019) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei despre caile de a ne impartasi de COBORAREA LUI HRISTOS IN VIATA NOASTRA: "Cum putem oare iesi din acest IAD care ne cuprinde tot mai mult? Cum se poate depasi STAREA DE MOART
  2. Se simte in vocea Prea Sfintitului emotia si bucuria evocarii mostenirii noastre crestine la ceas de sarbatoare, dar si durerea si ingrijorarea pt fii sai duhovnicesti ratacitori pe meleaguri straine si pentru fratii sai ramasi acasa dar si ei dezradacinati si alienati, intr-un fel sau altul, de radacinile strabunilor. Minunat cuvant, rostit cu multa iubire si durere; sa luam aminte la indemnul Prea Sfintitului si sa ne intoarcem de la iluziile si caile largi si sa-I urmam lui Hristos Cel Rastignit si Inviat!
    Paste cu lumina si bucurie sfanta!

  3. Pingback: "Iubite frate, tu să fii icoana învierii tale!"- PASTORALA ÎPS IOAN, Mitropolitul Banatului, la ÎNVIEREA DOMNULUI (2019): "Noi I-am dat piroane, El ne-a dat sângele iubirii Sale. Noi I-am dat moarte, El ne-a dat viață". TAINA BO
  4. Pingback: PS SILUAN ȘPAN, Episcopul românilor din Italia - mesaj video și Pastorala de Învierea Domnului (2019) CU GÂNDUL ÎMPREUNA-PĂTIMITOR LA CEI AFLAȚI ÎN FELURITE SUFERINȚE și cu îndemnul apăsat la TREZVIE și la RĂSCUMPĂRAREA VREMII: "Să l
  5. Pingback: STRIGĂTUL DISPERAT AL UNUI ARHIEREU CARE PLÂNGE DISPARIȚIA IMINENTĂ A NEAMULUI ROMÂNESC. România înlăcrimată își strigă fiii rătăcitori prin Pastorala dureroasă de Paști a Episcopului Maramureșului, PS IUSTIN: “Oare cum să ne rugă
  6. Pingback: "Se cuvine să cinstim și să prețuim instituția căsătoriei și să o păzim de cei care vor să o strice!" - PS MACARIE la SPERMEZEU, la aniversarea a șase decenii de căsnicie a părinților săi, VASILE și ANA - Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare