Referendumul local despre EXPLOATAREA ROSIA MONTANA: o manevra de marketing pentru RMGC + demontarea MINCIUNII LOCURILOR DE MUNCA

• Voxpublica/ Mihai Gotiu: Donație de 300.000 de lei din bani publici pentru afacerea Roșia Montană. Cine plătește

”Total irelevant din punct de vedere juridic, fără a avea măcar valoare consultativă (legi naționale și norme europene nu pot fi schimbate prin consultări în câteva comune), un referendum local în cazul Roșia Montană ar fi doar un exercițiu de PR și publicitate pentru RMGC, decontat din bani publici. Demonstrând încă o dată (dacă mai era nevoie) cine câștigă și cine suportă pierderile în afacerea Roșia Montană.”

Aceasta a fost concluzia cu care am încheiat un articol publicat pe VoxPublica pe data de 23 octombrie (îl puteți citi aici), când organizarea unui referendum în unele localități din județul Alba pe tema proiectului de la Roșia Montană se afla doar la nivel de idee. Ulterior, când au aprobat referendumul pentru data de 9 decembrie, reprezentanții Consiliului Județean Alba au afirmat că toate costurile se vor reduce la 10.000 de lei (necesari pentru tipărirea buletinelor de vot). La sfârșitul săptămânii trecute, Biroul Electoral Central le-a transmis însă organizatorilor că nefiind vorba de o consultare la nivel național, referendumul nu se poate organiza în secțiile de votare în care se vor desfășura și alegerile generale. Și astfel, de la 10.000 de lei, costurile acestei consultări au sărit, peste noapte, la 300.000 de lei. Costuri suportate, așa cum am anticipat, din bugetul public. De ce nu a consultat Consiliul Județean Biroul Electoral Central înainte de a lua decizia în discuție e o întrebare pur și simplu retorică. Pentru că nu e prima hotărâre a administrației județene din Alba (ori a celei locale din Roșia Montană) care ignoră flagrant legile atunci când e vorba de interesul companiei barbadosiene Gabriel Resources.

Dacă vi se pare mică suma cheltuită de Consiliul Județean Alba pentru a face jocul publicitar al celor de la Gabriel Resources, întrebați-i pe aceiași consilieri județeni care au aprobat referendumul câte locuri de muncă s-ar fi putut crea în zona Roșiei Montana dacă, cu aceeași sumă, 300.000 de lei, ar fi susținut dezvoltarea unor mici afaceri locale: pensiuni, ferme, micro-întreprinderi de prelucrare a produselor agricole sau a lemnului etc. Cu o susținere minimală (să zicem, în medie, de 10.000 de euro/proiect, necesari pentru suportarea cheltuielilor de consultanță pentru întocmirea dosarelor de finanțare, pentru acoperirea co-finanțării locale necesară în cadrul proiectelor din bani europeni etc.) ar rezulta aproximativ 7 proiecte. Într-un an. Înmulțiți cu numărul anilor care au trecut de când durează toată povestea de la Roșia Montană și o să ajungeți la o cifră de aproximativ 100 de mici afaceri. Luând în calcul, tot o medie, de 10 locuri de muncă/proiect, ar rezulta aproximativ 1.000 de locuri de muncă. Adică de aproape trei ori mai multe locuri de muncă directe decât prevede (raportându-ne la studiile de prefezabilitate și fezabilitate realizate de companii internaționale de audit minier pentru Gabriel Resources, nu la minciunile publicitare – detalii aici) proiectul minier al RMGC de la Roșia Montană. E drept de aceste mici afaceri ar beneficia (ar fi beneficiat) locuitorii Apusenilor din zona Roșia Montană, nu sărăntocii de pe Wall Street cu domiciliul în Barabados, care sunt acționari la Gabriel Resources. Iar treaba consilierilor județeni și a primarilor din județul Alba nu e grija localnicilor, ci ajutorul umanitar acordat zonelor defavorizate din Insulele Barbados. Care nici măcar case nu au, ci doar niște cutii poștale. Și niște conturi în care pot contabiliza banii strânși prin intermediul Serviciului de Cruce Roșie din Alba.

***

Această ipocrizie este dublată de modul în care a fost formulată întrebarea pentru referendumul de pe 9 decembrie, care e total lipsită de conținut. Dincolo de lipsa de relevanță juridică (despre care am mai scris în articolul menționat), întrebarea e, pur și simplu, retorică: ”Sunteți de acord cu repornirea mineritului în zona Munților Apuseni și a exploatării de la Roșia Montană?”. Un răspuns afirmativ e previzibil, la fel cum ar fi previzibil un răspuns afirmativ la un eventual referendum național în care românii ar fi întrebați dacă sunt de acord cu dezvoltarea agriculturii. Fără ca acest răspuns afirmativ să însemne și că românii ar fi de acord cu dezvoltarea agriculturii prin trecerea la cultivarea de organisme modificate genetic.

Un eventual răspuns afirmativ la referendumul de pe 9 decembrie e un răspuns de bun-simț (rezultat al dezinteresului vinovat al autorităților locale și județene, care nu au sprijinit, deși ar fi putut și ar fi avut obligația să o facă, crearea de locuri de muncă în domenii alternative mineritului și al intensității propagandei RMGC), fără a echivala însă cu faptul că locuitorii din zonă ar fi de acord și cu folosirea la scară gigantică a cianurilor, cu barajul cu deșeuri toxice care se va înălța (la propriu) deasupra capetelor localnicilor din Abrud, cu imensele halde cu steril care pot contamina cu metale grele pânza și rețeaua freatică de pe zeci de kilometri, cu distrugerile cauzate patrimoniului cultural, cu împărțirea absolut înjositor-colonialistă a profitului economic al proiectelor miniere în discuție ori cu suportarea din bugetul public al costurilor sociale și de risc pentru mediu (care se întind pe zeci și sute de ani).

În ”Pendulul lui Focault”, Umberto Eco se distrează făcând conexiunea între porc și… manierism. Pentru că din păr de porc se fabrică pensule prin care artiștii pcitează în stil manierist… Același tip de legătură există și între întrebarea legată de repornirea mineritului în Apuseni și proiectul pe care Gabriel Resources (prin RMGC) intenționează să-l deschidă la Roșia Montană, care, dincolo de nume și de aparențe numai proiect minier nu e. În acest sens e suficient să vezi structura board-ului Gabriel Resorces ori componența staff-ului RMGC din România și apoi să te întrebi cum Dumnezeu se face că în conducerea unui, teoretic, proiect minier, nu există niciun inginer minier care să aibă putere de decizie. Cum se face că ”marii specialiști în minerit” sunt, de fapt, specialiști în PR, lobby ori, cazul ”executivului” RMGC, Dragoș Tănase, în servicii de televiziune prin cablu și internet (mă rog, rămâne de discutat și în ce măsură a fost specialist în acest domeniu, ținând cont de bilanțul pe care l-a înregistrat compania în perioada în care s-a aflat la conducerea ei)?.

***

În concluzie, referendumul de pe 9 decembrie, organizat într-o mică parte a localităților din Munții Apuseni, nu are nicio relevanță juridică (argumentele aici), are legătură cu proiectul Gabriel Resources de la Roșia Montană în aceeași măsură în care există o legătură între porci și manierism și este suportat din bani publici (cu mențiunea că suma menționată la începutul articolului e doar varianta oficială). În același sens, puteți citi o analiză și pe ziare.com (aici).

Cu toate acestea, referendumul în discuție este extrem de relevant. Pentru că arată încă o dată cât de mari sunt minciunile vehiculate în jurul proiectului, cât de mizerabil-manipulative sunt metodele folosite în promovarea acestor minciuni, cât de conectați sunt politicienii autohtoni la această afacere. Și, mai ales, arată cine va suporta costurile reale ale proiectului: contribuabilii români.

***

P.S.: Pe 1 și 2 decembrie, la Noul Cinematograf Românesc din cadrul Muzeului Țăranului Român din București, de la ora 19.00, și pe 4 și 5 decembrie, la Cluj, la Cinema ”Victoria” (de la ora 20.00), respectiv la Casa TIFF (de la ora 18.00), puteți viziona filmul ”Roșia Montană. Un loc la marginea prăpastiei” (detalii aici și aici). E un documentar realizat de regizorul german Fabian Daub, care a cules argumentele ambelor părți. Aveți ocazia să analizați singuri aceste argumente și să puneți propriile concluzii. Proiecțiile vor fi urmate de dezbateri în prezența regizorului.

Pe 6 decembrie, de la ora 21.00, filmul va fi proiectat și la cinematograful Top Kino din Viena, în cadrul Festivalului ”This Human-World” (detalii aici).

***

BONUS: Câte locuri de muncă directe necesită, în mod real, exploatarea minieră de la Roșia Montană (studiu de fezabilitate realizat de Independent Mining pentru Gabriel Resources):

284 de locuri de muncă (maxim, într-un an, în medie sub 250/an) pentru exploatarea minieră (click de două ori pentru a vedea tabelul mai mare)

65 de locuri de muncă (maxim) în conducerea operațiunilor miniere (studiu Independent Mining, refăcut în 2009, site-ul Gabriel Resources – click de două ori pentru a vedea tabelul mai mare)

Mențiune: analizați tabelele și vedeți pentru câte din aceste locuri de muncă se ”califică” locuitori din Roșia Montană și din zonă.

Legaturi: