ROSIA MONTANA: Cum lucreaza SOROS la doua maini/ Traian Basescu, Realitatea TV si Mihai Tatulici: LOBBY AGRESIV pro Gold Corporation (si Video)

• Cotidianul: Realitatea TV şi Mihai Tatulici, propagandişti pentru RMGC. Prof. Ioan Piso: Băsescu se poartă de parcă ar avea interese materiale legate de proiectul de la Roşia Montană

Duminică după-amiaza la Realitatea TV, o emisiune realizată de Mihai Tatulici despre complicatul subiect Roşia Montană s-a desfăşurat exact ca un spectacol publicitar (favorabil canadienilor de la RMGC) de prost gust cu huiduieli şi fluierături. Deranjat de vizibilul partizanat pro-Gold Corporation al lui Tatulici şi de faptul că nu a fost lăsat să îşi expună în mod liber punctele de vedere, profesorul Ioan Piso, fostul director al Muzelui Naţional de Istorie a Transilvaniei, unul din cei mai activi militanţi împotriva mineritului cu cianuri şi a distrugerii patrimoniului istoric de la Roşia Montană, a ieşit din emisiune.

Cotidianul.ro l-a contactat pe profesor pentru a afla dedesubturile acestei emisiuni-publicitare. Ioan Piso a declarat: “Emisiunea de la Realitatea a fost o manipulare îngrozitor de grosolană. În primul rând, nu se poate purta o discuţie serioasă despre patrimoniul istoric de la Roşia Montană, în stradă cu ultraşi scoşi să fluiere şi să huiduie. În al doilea rând, oricâţi academicieni şi istorici care să facă pe avocaţii celor de la Gold Corporation ar aduce dl. Tatulici în emisiune, tot nu poate fi considerată obiectivă opinia domniilor lor întrucât toţi aceştia nu o fac din convingere, ci pentru că într-un fel sau altul sunt de fapt propagandişti ai companiei canadiene şi slujesc exclusiv interesele acesteia”.

Reputatul arheolog şi-a exprimat dezamăgirea şi faţă de lipsa de obiectivitate şi deontologie dovedită de Mihai Tatulici în emisiunea de duminică. “Nu se poate ca un ziarist care a fost pe banii RMGC în excursie în Noua Zeelandă să aibă pretenţii de neutralitate faţă de acest proiect minier de la Roşia Montană şi să organizeze emisiuni în care de fapt să facă propagandă făţişă pentru compania canadiană, simulând chipurile îngrijorarea faţă de sărăcia localnicilor de acolo. Păcat de profesionalismul pierdut al domnului Tatulici şi extrem de jenant pentru Realitatea TV, un post cândva respectat şi respectabil. Din păcate acum şi Realitatea TV şi dl. Tatulici s-au înrolat în armata de propagandişti a RMGC.”

Având ca punct de pornire atitudinea primarului localităţii, dar şi a autorităţilor de Bucureşti (toţi apărători ai mineritului cu cianuri dorit de RMGC), profesorul Piso a pus punctul pe i: “Mai nou, atunci când se ajunge la discuţia despre dubiosul proiect de la Roşia Montană, se vede cu ochiul liber că toate autorităţile statului – de la ultimul miliţian de acolo şi până la preşedintele Traian Băsescu -, toţi se transformă în activişti de propagandă şi în agenţi de sprijin ai mineritului cu cianuri propus de RMGC. Iar domnul Băsescu este cel mai activ în acest sens.

Ce uită domnia sa, sau se preface că a uitat, este faptul că în 2009, înainte de a fi reales, a semnat cu mâna domniei sale Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Conservarea Patrimoniului Naţional, în care se explica foarte clar că mineritul cu cianuri de la Roşia trebuie interzis pentru că trebuie conservat cu orice preţ uriaşul patrimoniu arheologic de acolo. Aşadar, la vremea aceea, Traian Băsescu prin semnătura sa a fost de acord cu conservarea patrimoniului istoric de la Roşia Montană. Între timp, după cum se poate lesne observa, s-a răzgândit. Şi cu siguranţă că ceea ce afirmă domnia sa că, vezi Doamne!, îl interesează ca oamenii din zonă să aibă locuri de muncă şi să iasă din sărăcie este doar o chestiune de faţadă. Dacă i-ar păsa atât de mult de sărăcia oamenilor din Roşia ar putea să dea ordin miniştrilor săi şi firmelor clientelei pedeliste să nu mai secătuiască bugetul de stat şi să se creeze în schimb infrastructură de calitate pentru turismul cultural excepţional care poate fi făcut în Munţii Apuseni.

Dar domnul preşedinte Băsescu se poartă de parcă ar avea puternice interese materiale (personale, desigur) în proiectul minier de la Roşia Montană, şi de aceea face şi imposibilul pentru a-i ajuta pe canadienii de la Gold Corporation. Domnul Traian Băsescu ar face bine să lase Roşia Montană şi să se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Dacă se pricepe la ceva”.

• VoxPublica: [Mihai Gotiu] Un nou Guvern Băsescu. Poate cel din urmă. Și Ungureanu, armăsarul împiedicat

[…]  Cea mai mare problemă a lui Mihai Răzvan Ungureanu e legată însă din acceptarea lui de către societatea civilă. Dacă peste trecutul lui de utecist de frunte se poate trece ceva mai ușor (deh, ”păcatele tinereții”), funcția de șef la SIE nu va mai fi îngurgitată la fel. Cu atât mai mult cu cât Traian Băsescu (cel care l-a impus pe Ungureanu) a avut grijă să mai pună o dată gaz pe foc. Într-un moment de maximă audiență, în care atenția cetățenilor era îndreptată către viitorul premier și viziunea acestuia, Băsescu a recidivat cu minciuna locurilor de muncă generate de exploatările miniere, sub pretextul creșterii la nivel mondial al prețului metalelor. Domnul președinte știe, la fel cum știu și reprezentanții informați ai societății civile, că locurile de muncă de la Roșia Montană (la care face trimitere indirectă intervenția sa) sunt de ordinul sutelor și nu au cum să rezolve problema șomajului. Și, de asemenea, știe (știu) că exploatări miniere avizate și autorizate acum vor începe producția propriu-zisă cel mai drevreme în 3-5 ani. Și că bula atinsă pe bursă de prețul metalelor (și evidențiată de majoritatea economiștilor) nu are cum să reziste atâția ani. […]

• Ziare.com [pr. Mihai Radut Seliste]: Mihai Razvan Ungureanu – o miza de aur? (Opinii)

(…) Domnul Mihai Razvan Ungureanu este doar o clona mai eleganta, eventual mai inteligenta, a ex-premierului Emil Boc. Fara a fi sedus de imaginea pe care vrea sa si-o promoveze – de specialist rece, diplomat si eficient – despre acest individ ma limitez sa citez din Wikipedia (accesata la 6 februarie 2012):

“In perioada studiilor efectuate la Liceul de matematica-fizica “Costache Negruzzi” din Iasi, din 1985 si pana in decembrie 1989 a fost membru supleant in Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. In 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” din Iasi. Conform agentiei de presa Amosnews, in timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte anticomuniste in camine.”

Daca minte Wikipedia, speram ca domnul Mihai Razvan Ungureanu va interveni pentru modificarea paginii care ii este dedicata.
Spuneam ca domnia sa este o clona licentiata nu ca o ironie gratuita, ci ca o concluzie la discursul prin care Traian Basescu l-a desemnat candidat la sefia Guvernului, un discurs prin care a trasat liniile directoare (poruncile?) pentru activitatea noului guvern.  Nu insist, sa nu ne iritam aiurea, doar subliniez ciudata obsesie pe care o are domnul Basescu pentru “redeschiderea unor exploatari miniere de indiferent ce natura sunt ele, avand in vedere cresterile de pe piata materiilor prime pe plan mondial” la care a facut iarasi referire in discurs.

Sa fie aceasta insistenta a presedintelui influentata de interesele Rosia Montana Gold Corporation? Sunt adevarate afirmatiile din presa ca Mihai Razvan Ungureanu ar fi fost bursier sustinut indirect de Marc Rich, unul din marii magnati ai planetei din domeniul comertului cu minereuri? Exista vreo legatura intre aceste doua mici piese de puzzle? Aceasta sa fie, de fapt, una din principalele mize ale desemnarii lui Mihai Razvan Ungureanu, o ultima, nevazuta si extraordinara miza inainte de pierderea puterii? Sunt intrebari la care viitorul prim-ministru trebuie sa raspunda, pentru a risipi orice banuiala.

Evenimentele din ultimele luni demonstreaza ca poporul roman traieste o drama rar intalnita, caci este un popor tradat de propriile-i elite. Politicienii se lupta pentru jefuirea tarii, magnatii sunt partasi la acest jaf, liderii vietii culturale si religioase se comporta ca niste autisti, insensibili la tragedia din jurul lor, vazandu-si de orgoliile meschine si de confortul pe care satisfacerea acestora il asigura.  Intre timp, in doar un deceniu, din 2002 pana in 2011 am scazut cu 2,5 milioane locuitori. Urmand acest ritm, in 80 de ani vom disparea ca popor si incep sa cred ca meritam asta.

• Gandul [Cristian Tudor Popescu]: Roşia Montană: propaganda murdară, aur curat

Nu ştiu dacă exploatarea aurului de la Roşia Montană va ghiftui zona cu cianuri sau nu. Nu ştiu dacă e mai bine ca acolo să investească o firmă străină, una românească sau chiar statul. Nu ştiu dacă e mai bine pentru ţară ca aurul să rămână în pământ sau să fie scos. Nu ştiu cât de mare poate fi profitul în afacerea Roşia Montană.

Văd însă, în fiecare zi, pe televiziuni şi prin ziare, cât de mare, înverşunată şi lipsită de scrupule este investiţia acestei firme, Gold Corporation, în propagandă. La ore de vârf, în care secunda de publicitate face cât o punguţă cu aur curat, sunt aduşi oameni mai mult sau mai puţin necăjiţi “din zonă” şi puşi să-şi plângă cât mai expresiv nefericirea pe ecran. Golzii ăştia corporaţi au renunţat să mai înfăţişeze date şi cifre, ce firmă mare şi serioasă sunt ei, ce tehnologii performante şi parfumate deţin, ce binefacere pentru arheologie şi ecologie sunt metodele lor de a suge aurul. Tactica de acest fel ţine de perioada în care golzii cărau pe cheltuiala lor, hăt la o exploatare auriferă din Noua Zeelandă, un cârd de jurnalişti români notorii, ca să le arate ce curate sunt extracţiile corporate. Acum, se recurge la oameni simpli, din care se extrag murdar lacrimi. Mame disperate, tineri care vor să-şi întemeieze o familie, bolnavi, bătrâni, bărbaţi fără lucru, copii trişti funcţionează ca obiecte de propagandă pentru facerea de bine Gold Corporation.

Mi-a rămas în minte o femeie între două vârste care lăcrimează comunicându-ne că nu are destul să pună copiilor pe masă, nu înainte de a recita că munceşte cu contract pe perioadă determinată la RMGC, care a angajat-o cu mărinimie, deşi nu s-a început nicio exploatare. Mesajul: dacă exploatarea ar începe, femeia, împreună cu alţi 450, ar avea contract pe perioadă nedeterminată şi bani să-şi îndestuleze copiii.

Astfel de “publicitate” nu mai vizează convingerea autorităţilor române să dea avizul, dar, asemenea propagandei politice, scoaterea în stradă a cetăţenilor care să manifesteze pentru începerea neîntârziată a exploatării la Roşia. Că golzii n-au obţinut deocamdată decât manifestaţii anti, ba chiar o adevărată mişcare civică împotriva proiectului, ar merita o analiză separată.

Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roşia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuieşte aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ţi facă un mare bine, ţie, nu lui, mai mult ca sigur te aşteaptă un rău pe măsură.

PS

Când scriu aceste rânduri, la Realitatea TV s-a trecut de la persoane separate la antrenarea propagandistică în direct a întregului colectiv: un grup de locuitori din Roşia Montană îi ovaţionează pe specialiştii care au fost împotrivă şi li s-a luat ceaţa de pe ochi şi îi huiduie pe cei care rămân împotrivă încercând să argumenteze.

• Voxpopuli
  

[Mihai Gotiu]: Tatulici, la Roșia Montană: ”Democrație e în stradă. Emisiunea mi-o fac cum consider eu”. Și de ce am avut nevoie, după emisiune, de protecția jandarmilor și poliției

Faptul că m-am aflat la Roșia Montană în timpul emisiunii ”Patrimoniul nimănui”, realizată, duminică, de Mihai Tatulici, la Realitatea TV, nu a fost o întâmplare. De la începutul anului am locuit mai mult la Roșia Montană decât la Cluj. Și, în ultimii 10 ani, spre supărarea (uneori) a mamei mele, am fost de mai multe ori (de mult mai multe ori) la Roșia Montană decât acasă ori în satele bunicilor. În toată această perioadă n-am avut vreo problemă în a discuta cu localnicii, fie pro, fie contra proiectului minier. Și chiar dacă, nu de puține ori, au fost și replici schimbate în contradictoriu și chiar pe un ton mai ridicat, nu s-a ajuns la jigniri și, cu atât mai puțin, la amenințări ori la agresiuni fizice. Duminică s-a trecut peste această limită: după ce am fost lovit înainte de emisiune, la final am avut nevoie de protecția Poliției și a Jandarmeriei, pentru a scăpa de un grup de 4-5 angajați ai RMGC care încercau să-și impună argumentele cu pumnul. Cum s-a ajuns aici?

***

Pentru început însă, despre emisiune. Inițial, a fost anunțată o emisiune despre patrimoniu. Cel puțin așa au fost anunțați o parte dintre invitați. În studiourile Realității de la București și Cluj au fost prezenți în special cei care critică proiectul: Ioan Piso, la Cluj, Ștefan Bâlici, Mircea Babeș și Sergiu Nistor, la București, tot la București fiind prezent și unul dintre susținătorii RMGC, Alexandru Vulpe. Grupul compact al susținătorilor s-a aflat însă la Roșia Montană. De unde, de altfel, era coordonată emisiunea de către Mihai Tatulici. De ce la Roșia Montană? ”Misterul” avea să se elucideze pe parcurs.

La început, înainte de a se încinge spiritele, am discutat puțin cu Mihai Tatulici despre format. Despre cum și-a ales invitații, dacă au fost contactați sau nu reprezentanți ai localnicilor care se opun proiectului. ”E o emisiune despre patrimoniu. Cu specialiști. Democrația e în stradă. Emisiunea eu decid cum o fac”, a replicat. Am coborât în stradă. Să văd cum e cu ”democrația”, unde, în jurul orei 14.30, tonul replicilor dintre cei aproximativ 15-20 de angajați ai RMGC și un grup de aproximativ 10 persoane (localnici și turiști care se opun proiectului) crescuse în intensitate. Înainte de a spune ceva am devenit țintă. Mai întâi a amenințărilor verbale și apoi a tirului cu bucăți de gheață și ouă (dintre care una, aruncată de la mai puțin de trei metri, m-a lovit în ureche). La aproximativ 30 de metri, un grup de polițiști privea liniștit scandalul, intervenind doar după ce tensiunea scăpase de sub control și după ce au fost solicitați expres. Ulterior, în timpul emisiunii, Mihai Tatulici avea să afirme că ar fi fost vorba de ”două ong-iste care i-ar fi provocat pe localnici”.

Că cele două fete la care făcea referire nu fac parte din niciun ONG e un amănunt pe care dacă ar fi încercat să-l verifice ar fi aflat că nu stă în picioare. Făceau parte, pur și simplu, dintr-un grup de turiști clujeni care susțin dezvoltarea alternativă a Roșiei Montana la modul cel mai direct: venind la sfârșit de săptămână aici. Incidentul e ilustrativ pentru politica RMGC de ocupare a zonei. ”Roșia Montană nu poate trăi din turism”, afirmă ei. Păi cum Dumnezeu să trăiască din turism, când angajați ai companiei aruncă cu bucăți de gheață și ouă după turiști? Între timp, în jurul orei 15.00, RMGC a sunat ”mobilizarea”. Două persoane (angajați ai RMGC) aveau să confirme ulterior că au fost sunați ”să vină în piață”. Să vină în piață pentru ce? Pentru că emisiunea lui Mihai Tatulici avea nevoie de decor. N-o să cad acum în capcana emisiunii. Despre patrimoniul de la Roșia Montană și modul în care este ”salvat”/”conservat” de către RMGC am mai scris. Și o să mai am ocazia să o fac (de altfel, zilele următoare am programate întâlniri în acest sens cu reprezentanții RMGC). Mă voi opri asupra a două amănunte.

Mai întâi așa zis-ul echilibru între specialiștii în patrimoniu care susțin proiectul RMGC și cei care îl critică. Pe lângă cei prezenți în emisiune de partea proiectului RMGC mai sunt câteva zeci (nu multe). Cei mai mulți aflați pe statele de plată ale RMGC ori finanțați de RMGC. Cei care se opun proiectului, prin poziții publice personale sau în numele instituțiilor din care fac parte sunt de ordinul sutelor și miilor.

Mai apoi, scopul emisiunii nu a fost dezbaterea în sine (și aici intervine și rolul ”decorului” uman care aplauda ori huiduia – după caz), ci de a evidenția faptul că dezbaterile specializate sunt inutile, iar deciziile ar trebui luate în forță. Forța argumentelor înlocuită cu forța brută (și cu pumnul în gura celor care au alte opinii). Și, dincolo de opiniile specialiștilor, există o evidență despre care nu am apucat să vorbesc în emisiune (din lipsă de timp). Faptul că valorizarea patrimoniului nu se face ÎMPOTRIVA localnicilor unor comunități, ci în avantajul acestora. Că din Maramureș până în Bucovina și de la Sighișoara până în Delta Dunării ori la Rimetea (în apropierea Roșiei Montana), patrimoniul cultural și natural le asigură venituri și locuri de muncă localnicilor. L-am invitat, după emisiune, pe primarul Eugen Furdui să viziteze aceste zone. E invitație pe care le-o adresez și celor din Roșia Montană. Și e vorba de locuri de muncă și venituri pe o durată mult mai mare decât cei 15-20 de ani de funcționare a minei. E drept, pentru asta mai e nevoie de o condiție: să-i întâmpini pe turiști cu pâine și sare, nu cu huiduieli, bucăți de gheață și ouă aruncate după ei.

***

Nu închei fără a reveni la incidentele de dinainte și de după emisiune. Nu sunt ”fată mare”. Ca reporter nu e pentru prima dată când sunt amenințat (dar e prima dată când sunt lovit efectiv). E drept însă că, de această dată, nu sunt amenințat de cine știe ce mafiot ori politician despre ale căror afaceri am scris. Ci de către niște persoane care, la rândul lor, sunt niște victime (iar adevărații responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat sunt cei care i-au instigat). Sunt victime ale manipulărilor și politicilor ”comunitare” ale companiei, care insinuează că proiectul nu pornește din cauza opoziției. Lucru absolut fals: proiectul nu a pornit pentru că nu a reușit, de mai bine de 15 ani, să intre în legalitate. Și nici să dovedească argumentat beneficiile statului român și ale comunității în raport cu distrugerile și costurile pe care le implică. Din punct de vedere personal, nu faptul că scriu despre neregulile și încălcările legii în cazul Roșia Montană stopează proiectul, ci neregulile și încălcările legii în sine. Și, extrem de important, proiectul nu a mai pornit și pentru că există localnici care nu vor să plece din Roșia Montană și care-și doresc un alt viitor. Și aceștia nu vor putea fi scoși cu forța de pe terenurile lor. Din păcate, am mai scris despre alte cazuri din alte țări în care tensiunile dintr-o comunitate alimentate de companii miniere au dus la conflicte încheiate cu victime umane (e drept, asta a însemnat și sfârșitul proiectelor respective – detalii aici). Sper că la Roșia Montană nu se va ajunge până acolo. Și mai sper că cei de la RMGC nu-și închipuie că vor reuși să-i îndepărteze cu forța din localitate pe localnicii care se opun proiectului lor ori că vor reuși să-i intimideze pe cei câțiva jurnaliști care mai scriu despre ei prin asemenea procedee. Personal, le-am solicitat scuze publice pentru agresiunile verbale și fizice de duminică. Aștept.

***

P.S.: Că scopul emisiunii nu a fost o dezbatere despre patrimoniu, ci unul propagandistic s-a văzut nu doar din piața de la Roșia Montană, ci și de la București, din fața televizorului. Din Cristian Tudor Popescu: ”Când scriu aceste rânduri, la Realitatea TV s-a trecut de la persoane separate la antrenarea propagandistică în direct a întregului colectiv: un grup de locuitori din Roşia Montană îi ovaţionează pe specialiştii care au fost împotrivă şi li s-a luat ceaţa de pe ochi şi îi huiduie pe cei care rămân împotrivă încercând să argumenteze.” Articolul complet pe Gandul.info.

În comunicatele și luările de cuvânt ale reprezentanților RMGC am auzit de nenumărate ori invitația ca oamenii, jurnaliști sau nu, să vină la Roșia Montană să se convingă ”pe viu” de realitatea și viabilitatea proiectului lor. Cei care vin sunt întâmpinați de angajați ai RMGC (fără a generaliza însă) cu bucăți de gheață și ouă. Amenințări și jigniri. Acest gen de ”ospitalitate” am testat-o din plin duminică (foto, la puțin timp după ce un bulgăre cu gheață și un on m-a lovit în ureche). Vă garantez că nici pe mine, nici pe alții, acest gen de ”argumente” nu vor reuși să mă/îi convingă. Și nici să mă/îi intimideze.

[Monica Macovei]: Despre licenta de la Rosia Montana

Inteleg ca saptamanile care urmeaza vor fi decisive pentru soarta proiectului minier de la Rosia Montana – care intentioneaza sa foloseasca cianuri. Am citit ca Ministerul Mediului si Padurilor va lua o decizie in privinta acordului de mediu pentru proiect.

Vreau sa insist asupra unui aspect despre care nu s-a vorbit foarte mult: expirarea licentei de exploatare.

Reamintesc ca Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) sustine ca are o licenta de exploatare valida (47/1999), acordata prin HG 458/10.06.1999, ale carei prevederi sunt, in mod nejustificat, inca secrete.

In realitate:

1. Legea minelor (art.22) spune ca pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!). In aceste conditii, orice activitate miniera la Rosia Montana ar fi ilegala, iar autoritatile competente trebuie sa constate expirarea licentei de exploatare 47/1999 si obligativitatea reluarii procedurilor pentru o noua licenta.

2. In plus, din informatiile primite, licenta de exploatare 47/1999 a fost acordata societatii Minvest Deva (statul roman), ca titular, si companiei RMGC, ca afiliat, iar ulterior licenta a fost transferata de la Minvest (statul roman) la RMGC, Minvest ramanand companie afiliata. Licenta nr. 47/1999 era, insa, pentru mina veche, exploatata de Minvest (statul roman) si inchisa in 2006. Pentru noul proiect minier pe care il promoveaza RMGC, perimetrul a fost modificat de cateva ori, astfel ca toate operaţiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica, certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal. Logic, asta inseamna ca pentru noul proiect nu exista licenta de exploatare.

In aceste conditii, are Ministerul Mediului si Padurilor calitatea de a acorda un aviz de mediu pentru un proiect minier a carui licenta este inexistenta?

In opinia mea, intreaga procedura ar trebui reluata si intoarsa la Agentia Nationala de Resurse Minerale si Guvern. Iar Agentia trebuie sa verifice daca se poate exploata aurul si prin alte metode, nu cu cianura, iar daca nu, sa se renunte la acest proiect.

In final, fac doua propuneri:

1. sa cream locuri de munca la Rosia Montana prin inscrierea in patrimoniul UNESCO, refacerea galeriilor antice si investitii in turism in aceasta zona;

2. daca chiar trebuie sa exploatam aurul de la Rosia Montana, sa o facem spre beneficiul Romaniei, adica a fiecarui cetaten roman si cu mijloace care nu pun in pericol sanatatea noastra si a celor care vin dupa noi. Deci: fara cianuri si statul roman sa fie cel care exploateaza aurul de la Rosia Montana, iar cetatenii sa primeasca anual dividende din exploatarea aurului (asa cum procedeaza Norvegia cu exploatarea petrolului de catre stat).