2013: ANUL “APOCALIPSEI” economice AMERICANE, al crizei EURO si al AUSTERITATII?/ Si GRECIA se asteapta la CE E MAI GREU…/ Rusia, China, Siria si Iran: nevralgiile ce tulbura PAX AMERICANA

31-12-2012 10 minute Sublinieri

Preşedintele Obama a părăsit insula natală Hawaii, unde era în vacanţă cu familia, revenind la Washington pentru a negocia cu republicanii un compromis ce ar permite SUA evitarea „zidului bugetar”, adică măsuri forţate de austeritate, aplicabile de la începutul lunii ianuarie. La Washington, ambianţa este deosebit de tensionată şi clivajul între democraţi şi republicani este atât de pronunţat încât mulţi politologi nu cred în găsirea rapidă a unui acord bugetar. Deşi furtuna alegerilor prezidenţiale a trecut, Statele Unite traversează acum una economică şi timpul presează. La 31 decembrie va fi atins  plafonul datoriei publice şi SUA riscă să se lovească de „zidul bugetar” dacă nu va fi găsit un acord. Până acum negocierile au eşuat, fiecare tabără – democrată şi republicană – rămânând pe propriile poziţii.

Miercuri, secretarul de Finanţe, Timothy Geithner a anunţat că plafonul legal va fi atins luni şi „imediat” vor fi luate „măsuri excepţionale” pentru evitarea unei încetări de plată a ţării. Experţii estimează că Wall Street-ul ar putea forţa mâna democraţilor lui Obama şi a republicanilor lui John Boehner. Lumea finanţelor, omniprezentă la Washington, continuă să creadă în semnarea unui acord de ridicare a plafonului datoriei publice, ştie că reuniunile privind bugetul sunt din ce în ce mai multe la ora actuală, la K Street, la Capitoliu şi între zidurile Casei Albe.

Riscul recesiunii

Actuala criză este consecinţa unei prime ocazii ratate. În august 2011, după laborioase negocieri privind ridicarea plafonului datoriei publice, Congresul şi preşedintele au ajuns la un compromis, ridicând plafonul la 16.400 miliarde dolari (dincolo de care, teoretic, ţara  nu mai are dreptul să se împrumute de pe pieţe pentru a se finanţa sau pentru a rambursa creditele) şi impunând data fatidică de 31 decembrie cu ameninţarea „zidului bugetar”. Expresia acoperă o ridicare a impozitului cu 2% pentru toţi americanii, blocarea alocaţiilor de şomaj pentru două milioane de şomeri şi intrarea în vigoare a tăierilor automate de 600 miliarde dolari în domeniul cheltuielilor publice. Măsuri susceptibile să arunce ţara în recesiune. Lăsarea economiei americane să se lovească de „zidul bugetar” ar provoca în SUA, şi probabil în exterior, o nouă catastrofă pe care aleşii americani sunt decişi să o evite.

Banca centrală americană, FED, previne de câteva luni că nu va avea mijloace să împiedice, în acest caz, recăderea economiei în recesiune, în timp ce ţara nu şi-a revenit încă după cea precedentă, care a lovit din decembrie 2007 până în iunie 2009. Notând că posibilitatea unei bruşte contracţii bugetare în SUA nu este decât „un eveniment printre altele” susceptibil să se producă la scară mondială, analiştii cabinetului IHS Global Insight se tem că, dacă se materializează, „zidul bugetar” se poate combina cu deteriorarea situaţiei în Europa, cu o netă încetinire a creşterii chineze şi cu o nouă creştere a preţului petrolului din cauza tensiunilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu pentru a crea „cel mai rău scenariu”. Încă din 13 noiembrie, parlamentarii americani negociază, dar nu au reuşit să găsească un teren de înţelegere privind mijloacele de a evita acest „zid bugetar” şi în absenţa unui acord, reducerile impozitelor acordate în era Bush vor fi suprimate şi intră în acţiune tăieri automate în cheltuielile federale, în special în programele sociale şi ale apărării. În total, 600 de miliarde vor fi reduse din economie la 2 ianuarie, iar impozitele vor creşte în mod spectaculos pentru fiecare familie americană.

Impact pe pieţe

Din punct de vedere tehnic, o reducere a cheltuielilor publice şi o mană a intrărilor fiscale ar reprezenta un impuls ideal pentru asanarea deficitelor publice americane abisale şi ţinerea în frâu a unei datorii publice nesustenabilă. Numai că, în astfel de proporţii, austeritatea va fi mult prea mult penalizată pentru prima putere economică a lumii şi deci, pentru restul lumii. Ecuaţia matematică este simplă – tăierile bugetare sunt prost percepute pe pieţe şi devine dificil să creşti veniturile unei ţări fără a creşte impozitele. În centrul discuţiilor se află, între altele, adoptarea unei legi noi privind impozitarea. Cine va ridica steagul alb, Barack Obama sau John Boehner, liderul republicanilor în Camera Reprezentanţilor? Pe poziţii forte după realegerea la Casa Albă, Obama nu doreşte să cedeze în ce priveşte mărirea impozitelor celor mai bogaţi. Preşedintele doreşte creşterea impozitării familiilor care câştigă peste 250.000 dolari pe an şi este dispus să ridice acest prag la 400.000 dolari. Republicanii susţin creşterea impozitelor doar pentru veniturile de peste un milion de dolari şi sunt favorabili tăierilor bugetare.

Poziţiile sunt crispate în jurul celor mai bogaţi. Obama vrea o taxare în plus, republicanii refuză, chiar dacă o creştere ar fi doar simbolică. Mingea pare să se afle acum în tabăra democrată. John Boehner, preşedintele republican al camerei a cerut Senatului, controlat de democraţi, să acţioneze „primul”. „Camera Reprezentanţilor va accepta proiecte de legi (…) sau le va retrimite Senatului cu (propuneri) amendamente”. Cele două tabere sunt de acord pentru o politică bugetară mai bună, care poate combina disciplina contabilă şi prosperitatea economică. Sunt de acord cu totul cu excepţia „zidului bugetar“. Mai ales, nu doresc reproducerea exemplului austerităţii din Grecia, Spania sau Italia şi nu se înţeleg asupra modului de operare în principal în materie de fiscalitate.

Pentru Barack Obama şi tabăra democrată, într-un context economic mondial încă fragil, este de neconceput ca păturile medii să fie lovite de creşterea impozitelor şi nici nu vor să audă de atingerea bugetelor pentru sănătate sau de reducerea duratei asigurării penru şomaj. Pentru adversarii lui Obama, statul federal trebuie să fie mai puţin forte şi bugetul Apărării trebuie menţinut. Republicanii refuză categoric orice creştere importantă a impozitelor iar la negocieri ar putea accepta abandonarea nişelor fiscale.

Optimism

Experţii sunt unanimi şi consideră că „zidul fiscal” nu va avea loc, pentru că nimeni nu are interes. Democraţii şi republicanii se declară dispuşi pentru un compromis, iar cel mai bun scenariu ar fi un compromis solid. Dificil de prevăzut ce formă va lua, dar cel puţin vor fi făcute eforturi bugetare cu impact economic, dar cu redresarea finanţelor publice. Iar pieţele vor aprecia că guvernul este capabil să gestioneze datoria.

În ce priveşte deficitele şi datoria, în 2013 SUA sunt contra cronometru. Orice va veni, se anunţă o înăsprire bugetară, dar rămâne de aflat amploarea. Dacă se decid reduceri drastice a cheltuielilor publice, recesiunea ameninţă primul trimestru 2013. Dacă creşterile impozitelor vor fi din nou amânate, datoria americană va continua să progreseze, însoţită de o criză de încredere şi financiară. Potrivit analiştilor, creşterea americană va fi impactată şi nu va putea atinge 3% anul viitor.  

Estimările sunt mai degrabă sumbre în privinţa economiei mondiale.

Dincolo de apeluri, lumea intră în 2013 cu multe probleme nerezolvate, dar şi cu speranţe. Economia doare, în primul rând. Grupul multinaţional american Goldman Sachs face estimări mai degrabă sumbre: creşterea economică în ţările dezvoltate va fi frânată, austeritatea va menţine cheltuielile limitate şi în Europa şi în Statele Unite; şomajul va creşte.  Criza din Europa, a zonei euro cu precădere, va afecta creşterea mondială. Recesiunea în Europa nu este doar o ipoteză: creşterea PIB-ului comunitar, estima şi Banca Centrală Europeană, ar fi de 1% faţă de 1,1 procente, prevăzute anterior. Pieţele de capital vor trece prin momente dificile, tot Europa urmând să fie cea mai afectată. Acţiunile vor scădea cu peste zece procente, înainte de a reveni la o creştere lentă. În Asia, însă, situaţia se conturează altfel: acţiunile la bursă ar putea creşte cu până la 12%.

Ţările emergente, mai rezistente

De asemenea, ţările emergente se vor dovedi mai rezistente în faţa crizei, între altele, fiindcă vor adopta politici de stimulare a creşterii. O astfel de măsură e, de exemplu, cea luată deja de Banca Centrală a Chinei, care a redus la jumătate rezerva minimă obligatorie pentru marile bănci chineze.  Cu titlu de previziune optimistă în Europa: va fi, probabil, finalizat şi aprobat bugetul comunitar pe perioada 2014-2020 şi vor fi aprofundate măsurile de guvernanţă economică supranaţională, cu măsuri de supraveghere a politicilor fiscale şi bugetare ale statelor membre. 

În clocot

În ce priveşte conflictele, o undă de speranţă vine dinspre Statele Unite, unde se aşteaptă ca noul secretar de Stat, John Kerry, să dea dovadă de mai multă flexibilitate în negocierile cu Rusia pe tema scutului antirachetă din Europa.  Siria rămâne o zonă a agoniei regimului Assad, despre care se poate presupune că, în cele din urmă, va ceda în faţa opoziţiei. Iar Iranul, cu dosarul său nuclear, rămâne o chestiune imprevizibilă, aşteptările comunităţii internaţionale fiind suspendate de alegerile prezidenţiale din iunie.

Criza economică din SUA şi Europa, amplificarea tensiunilor în Asia, războiul din Siria sau dosarul nuclear iranian se numără printre principalele provocări din 2013 pentru lideri ca Barack Obama, Vladimir Putin, Xi Jinping sau europenii François Hollande şi Angela Merkel.

CRIZA ECONOMICĂ ÎN SUA ŞI EUROPA

“Nicio problemă de politică externă din 2013 nu va conta mai mult decât capacitatea Statelor Unite şi Europei de a-şi soluţiona crizele economice”, apreciază Jessica Mathews, preşedinta Centrului de reflecţie Carnegie, într-o lucrare colectivă, intitulată “Global Ten: Challenges and opportunities for the president in 2013“.

Statele Unite se confruntă cu un “vârf fiscal” (fiscal cliff) îngrijorător, o cură de austeritate care va afecta ţara în cazul în care Congresul nu ajunge la un acord asupra reducerii datoriei şi asupra bugetului până la sfârşitul anului. La 2 ianuarie, o combinaţie de creştere de impozite şi de scăderi ale unor cheltuieli publice urmează să intre în vigoare, un şoc care ar putea să arunce din nou economia americană în recesiune. “Un acord politic în vederea depăşirii vârfului fiscal ar anula incertitudini puternice care afectează ţara de un an şi jumătate”, scrie Mathews.

În ceea ce priveşte Europa, “provocarea rămâne în a combina disciplina economică şi voinţa politică“, este de părere specialista americană. Criza Zonei Euro “a înregistrat o mutaţie în 2012, de la o boală mortală la o boală cronică ce va dura mai mulţi ani”, constată ea, avertizând liderii francezi, italieni, spanioli şi portughezi că în 2013 va fi necesar “să menţină un tratament de şoc, să evite regresele – în special în Franţa – şi să continue să acţioneze în vederea unei reluări a creşterii” economice.

Unii specialişti relevă că poziţia americană în vederea unei relansări a creşterii economice este mai apropiată de cea a Franţei sau Italiei decât de rigoarea bugetară apărată de Germania. PIB-ul Zonei Euro ar urma să se contracte cu 0,3% anul viitor, însă Justin Vaïsse, director pentru cercetare la Brookings Institution şi autor al cărţii “Barack Obama et sa politique étrangère“, crede că “ceea ce a fost mai rău în criza euro a trecut”. “Americanii şi pieţele au conchis că euro nu va exploda, altfel s-ar fi prăbuşit şi ar fi existat o scurgere de capitaluri”.

Expertul francez îşi exprimă totodată îngrijorarea faţă de “efectele pe care încetinirea (economică) mondială le-ar putea avea asupra Chinei“. Potrivit unui scenariu pesimist, Zona Euro va “tăia drastic importurile chineze, din cauza unei recesiuni mai importante decât s-a prevăzut“, antrenând “consecinţe politice, sociale şi geopolitice în China“. Noul lider Xi Jinping “nu poate să permită o încetinire a creşterii (economice) şi o acumulare de probleme politico-economice”, apreciază Jessica Mathews.

DISPUTELE TERITORIALE ALE CHINEI CU VECINII ŞI ROLUL SUA

Numeroşi analişti se tem de o amplificare a tensiunilor în regiunea Asia-Pacific, urmată de o cursă a înarmării sau chiar de un conflict armat. Focarele acestor tensiuni sunt arhipelagurile din Marea Chinei pe care şi le dispută Beijingul cu vecinii săi din sud-estul Asiei, Japonia şi Coreea de Sud. Statele Unite au o alianţă militară cu Japonia, dar refuză să se implice.

Însă “vecinii Chinei consideră Statele Unite drept o ţară care poate să reechilibreze puterea politică şi militară a Chinei, altfel aceasta va domina regiunea în totalitate“, analizează fostul secretar al Apărării al lui Jimmy Carter, Harold Brown, consultant la Center for Strategic and International Studies (CSIS).

IRANUL

Problema nucleară iraniană rămâne “dosarul cel mai fierbinte” în 2013, existând “o probabilitate destul de mare a unei conflagraţii regionale de prim ordin“, preconizează Vaïsse. Marile puteri şi Israelul suspectează Teheranul că vrea să se doteze cu arma atomică sub acoperirea programului său nuclear civil, lucru dezminţit de regimul islamic.

Vaïsse crede că, faţă de un Iran care continuă să îmbogăţească uraniu, “s-a epuizat logica ultimilor zece ani de sancţiuni cuplate la negocieri”. Brown speră, pe de altă parte, că membrii comunităţii internaţionale pot “să le facă iranienilor o ofertă în schimbul unei opriri sau unei pauze în îmbogăţirea uraniului (…), fără a exclude posibilitatea unor bombardamente asupra instalaţiilor nucleare”.

SIRIA

Unii experţi întrevăd amorsarea unui “consens internaţional” – în special în urma unei flexibilizări a poziţiei ruse -, care să permită în 2013 “începutul unei lungi şi dificile tranziţii politice”, apreciază Mathews. Evocând ameninţarea armamentului chimic, Vaïsse consideră “posibil ca războiul civil să se încheie, dar să existe, cu toate acestea, nevoia unei intervenţii occidentale cu scopul asigurării ordinii şi stabilităţii”.

 

Angela Merkel, despre ministrul său de Finanțe, Wolfgang Schäuble :
Pe măsură ce trec anii, este tot mai sensibil… acum vrea să meargă la funeraliile tuturor victimelor sale…
În fața agravării crizei datoriei grecești, ipoteze unei “Grexit”, o ieșire a Greciei din zona euro, este evocată cu insistență în cercurile europene, mai ales în Germania, ca soluție pentru a evita contagierea altor țări. (http://www.presseurop.eu/ro/content/cartoon/3188341-funeralii-grece-ti)

Aproape doua treimi dintre greci, inclusiv ministrul de Finante Yannis Stournaras, se pregatesc pentru un an dur in 2013, din cauza crizei economice, potrivit unui sondaj si unui interviu publicate duminica de saptamanalul To Vima, citat de AFP. Pentru 64% dintre greci, 2013 va fi mai rau decat 2012 pentru tara,care ar putea reprezenta al saselea an de recesiune consecutiv, potrivit sondajului institutului Kapa realizat asupra a 1.028 de persoane in perioada 20 – 21 decembrie.

 

Rata de pesimism a crescut la 71,7%, in ceea ce priveste situatia personala, in timp ce 77% dintre subiecti au avut probleme cu plata facturilor in 2012, marcat de un nivel de trai redus cu peste o treime in trei ani de austeritate, potrivit estimarilor oficiale. Aproape o treime dintre subiecti se tem in mod deosebit de pierderea locului de munca, pe fondul cresterii alarmante a somajului, care afecteaza in prezent peste un sfert din populatia activa.

In ciuda acestor sacrificii, 76,5% dintre greci doresc mentinerea tarii in zona euro, in timp ce 15,8% vor revenirea la drahma. Confirmand temerile grecilor, ministrul de Finante, Yannis Stournaras, a subliniat, intr-un interviu acordat To Vima, ca 2013 “va fi un an dificil” deoarece “solidaritatea nu este fara conditii. Ea depinde de mentinerea eforturilor de reforme”.

“Repet ca acum incepe ce e mai greu (…) avem multa treaba de facut”, a spus Stournaras, care a pledat pentru o lupta eficienta impotriva fraudei fiscale si mai putina reglementare, pentru a relansa competitivitatea. “Niciodata duminica”, i-au replicat, din centrul Atenei, cateva sute de angajati in comert, care au manifestat, sub ploaie, apelului sindicatelor impotriva unui proiect guvernamental de deschidere generalizata, in fiecare duminica, a magazinelor.

Nu vă lăsați înșelați. Nu e liniște deloc. Doar aparent România e plecată în concediu. Doar aparent mai vedem cozi pe la magazine și pregătiri de petreceri. Chiar în liniștea asta, când toată lumea zice că se pregătește să-și tragă sufletul, se iau cele mai importante decizii.Și oricât de ciudat vi s-ar părea, decizile astea importante se iau vis-a-vis de Parlament în biroul unui domn pe care nimeni nu o să-l vadă niciodată la televizor și al cărui nume nu spune mare lucrur în spațiul public. Vorbesc de secretarul de stat de la finanțe, Gheorghe Gherghina, despre care se spune că e singurul român care știe să facă bugetul. Nu știu și nu cred că e adevărat, dar așa spune legenda. Joi seara în biroul domnul Gherghina au fost la negocieri mai mulți miniștri. Negocieri e mult spus. Căci nu prea e de unde. Domnul Gherghina le-a comunicat ce bani sunt – de fapt nu sunt – și apoi s-a lăsat cu răcnete și plânsete.

În prima formă de buget dispar  multe dintre drepturile bugetarilor. Dispar și multe dintre bugete. De exemplu, la educație ar fi bani doar pentru jumătate din ce prevede legea, adică pe undeva la 2,5 – 3% din PIB. Ce să se taie atunci? De unde să se dea? De exemplu, banii de naveta profesorilor nu se dau de doi ani. Și nici anul ăsta nu cred că se vor da. Să vedem dacă vor fi bani pentru transportul copiilor de la sate. Istoria poate să continue, mai ales că lumea mai e cu ochii în sarmale și la rând la băutură pe la supermarket-uri.

De altminteri, prim-ministrul a folosit momentul cel mai potrivit pentru vești proaste, căci nimeni nu bagă lucrurile astea în seamă.  „Vor fi decizii care nu ne vor atrage laude, prin care vom supăra oamenii”, spune prim-ministrul Victor Ponta. L-am întrebat joi la Ultima Oră la ce se referă și mi-a răspuns că nu vor fi decizii care se referă la majoritatea populației, ci mai curând destinate aparatului administrativ. Totuși, miniștrii au liber la restructurări, a se citi disponibilizări și sigur se va umbla prin drepturile speciale ale diverselor categorii de bugetari.

O să auziți din nou de salariile nesimțite, dar în altă formă. De altminteri, Victor Ponta a și dat un exemplu: generalii din Ministerul de Interne nu vor mai primi aceleași drepturi ca și agenții din stradă. Vor fi un soi de tăieri, dar mult mai nuanțate decât ale guvernării Boc și nu discutăm de pensii și salarii, ci de drepturi suplimentare și sporuri. 

Mesajul lui Victor Ponta e direcționat și către cei care la aceeași oră erau în biroul lui Gherghina. De genul: nu vă repeziți să spargeți banca și mai ales nu vă aruncați să vă puneți toți piloșii prin funcții că o sa fie nasol. De văzut dacă o să-i iasă, mai ales că foamea e mare pentru cei mai mulți dintre ei. Dar și sacul pe măsură de gol. Unul câte unul, în perioada viitoare, vor mai apărea astfel de anunțuri. O să vină și FMI-ul care o să mai taie câte ceva sau va fi folosit scuză pentru diverse tăieri. Primele răcnete publice o să le auziți în ședințele pe buget pe la jumătatea lui ianuarie. Nu de la PDL care e în agonie și care mai are să-și taie venele. Vor țipa în primul rând cei de la PNL, apoi liderii din județe, după care sindicatele. Ponta va trebui să le țină piept.

Valul de simpatie la adresa premierului va scădea odată cu primăvara. L-ar mai putea ține în loc un set spectaculos de măsuri pentru zonă privată și o eventuală scădere a impozitelor. Dar ea, știm bine, nu ascunde decât mărirea pragurilor de la 16, 12 și 8% în anii viitori, cel mai probabil în 2014. 

Întreaga retorică publică se va schimba, ușor-ușor, către vară, când România va începe să realizeze că are în față cel mai dificil an economic din istoria recentă. Iar sarcina guvernului va fi una ingrată.

Politic însă, USL mai are un as în mânecă. Paradoxal, acesta se numește Traian Băsescu. Dacă lucrurile vor merge cu adevărat prost, iar cifrele o vor lua razna, Traian Băsescu va zbura de la Cotroceni într-o nouă suspendare. Cineva va trebui să plătească nemulțumirile, iar gura mare a președintelui șI faptul că nu va sta potolit în lunile viitoare vor fi argmente perfecte. Cred că septembrie va fi o lună perfectă pentru o suspendare cu scandal.. E un scenariu pe care premierul îl infirmă: “nu vor fi alegeri anul viitor”. Ministrul de interne Radu Stroe e politician bătrân: “mai vedem noi”. Eu zic doar că liniște nu o să avem nici în 2013.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, America, Batalia pentru resurse, China, Criza datoriilor suverane, Criza mondiala, Grecia, Iran, Scutul antiracheta (Deveselu), Siria, SUA versus Rusia, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “2013: ANUL “APOCALIPSEI” economice AMERICANE, al crizei EURO si al AUSTERITATII?/ Si GRECIA se asteapta la CE E MAI GREU…/ Rusia, China, Siria si Iran: nevralgiile ce tulbura PAX AMERICANA

  1. Pingback: “A mai trecut un an, s-a dus si-n veci n-o sa mai vie…” INVITATIE LA INFRUNTAREA DUHOVNICEASCA A LUI 2013… -
  2. Pentru români va fi mai greu pînă apar urzicile, mai apoi: ștevie, ridichi, ceapă, spanac nu sarmale cu carne, șnițele, fripturi și alte fripturi. La capitolul prăjeli vor fi doar răbdări.

  3. Pingback: Stiglitz si Krugman despre Europa, moneda euro si politicile austeritatii: PRINCIPALELE RISCURI PENTRU ECONOMIA MONDIALA/ Est-europenii, cei mai dezorientati din cauza crizei economice - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. http://www.realitatea.net/2013-un-an-critic-pentru-europa_1084243.html

    2013 este un an critic pentru Europa. A mers departe pentru a rezolva criza bancară şi a amâna criza datoriilor suverane, dar provocând o slăbire gravă a economiei şi generând şomaj masiv în unele ţări. Distribuţia inegală a costurilor, la nivel naţional şi social, este ameninţarea cu care se confruntă UE. Nu este doar o chestiune de naţiuni care trag în direcţii diferite, ci şi de mişcări politice emergente, în special din partea sectoarelor cele mai afectate economic ale societăţii, care vor fi atât naţionaliste cât şi neîncrezătoare în propriile elite. Ce altceva se poate întâmpla în acele ţări care se confruntă cu catastrofe sociale? Chiar dacă dezastrul este atenuat într-o oarecare măsură de economia subterană şi emigrarea care reduc şomajul, cifrele variază de la dureros la mizerabil în 14 economii din Europa.

    Răscrucile Europei

    UE a fost atat de concentrată asupra crizei financiare, încât nu este clar pentru Friedman dacă realitatea şomajului a ajuns la oficialii şi funcţionarii europeni, parţial din cauza unui decalaj crescând în viziunea asupra lumii între elitele europene şi cei care au o experienţă amară privind Europa. Parţial acest lucru s-a datorat şi geografiei. Ţările cu rată a şomajului scăzută tind sa se afle în Europa de Nord, care este inima UE, în timp ce cele cu şomaj ridicat catastrofal sunt la periferie. Este uşor să ignori lucrurile aflate departe, afirmă Friedman.

    2013 este anul în care definirea problemei europene trebuie să treacă dincolo de criza financiară, la consecinţele sociale ale crizei. Progresul, dacă nu o soluţie, ar trebui să fie vizibil. Este greu de conceput că stagnarea continuă şi şomajul la aceste niveluri mai pot dura încă un an, fără a începe să genereze opoziţie politică semnificativa, care va crea guverne, sau forţa guvernele existente să se rupă de ţesătura Europei.

    Această ţesătură nu este suficient de veche, suficient de purtată sau de solidă pentru a face faţă provocărilor. Oamenilor nu li se cere să moară pe un câmp de luptă pentru UE, ci să trăiască vieţi de mizerie şi dezamăgire. Din moment ce promisiunea centrală a UE a fost prosperitatea, eşecul de a o asigura – şi generarea de sărăcie în schimb, inegal distribuită – nu este sustenabil. Dacă Europa este în criză, cea mai mare economie a lumii este în criză, atât criză politică, cât şi financiară. Acest lucru contează pentru lume, probabil mai mult decât orice altceva, concluzionează analistul.

  5. Semnele unei crize de productie au aparut inainte de caderea comunismului, cadere inceputa prin mijlocul anilor 80. Supraproductia din tarile supradezvoltate trebuia rezolvata prin penetrarea pe pietele din tarile socialiste, piete care trebuiau rapid inlocuite cu produsele supraputerilor. Dupa caderea comunismului, s-a reusit imediat acest lucru. A aparut un fenomen interesant, asa numitul dublu-export al valutelor tarilor puternice (dolari, marci, lire, etc). Va amintiti ca se duceau multi peste hotare cu marci,dolari (primul export), cumparau produse second-hand, le aduceau in tarile foste socialiste (al doilea export) unde le vindeau, faceau marci, dolari,etc, plecau inapoi si asa mai departe. Este un fapt minor, dar reprezinta ceva. Tarile foste socialiste au fost repede golite de valute. Apoi a aparut euro, ca o contra-unitate baneasca, din dorinta de a face ca dolarul sa nu fie puternic in Europa, iar tarile puternice din Europa sa fie respectate si ascultate mai mult de catre America.
    Progresul tehnic (cercetarea, robotizarea, informatizarea, etc) a facut ca foarte multi angajati din tarile super-dezvoltate sa devina, incet-incet, someri sau sa se reorienteze spre alte sectoare de activitate sau meserii/functii mai prost platite. A aparut o patura uriasa (salariati cu salarii diminuate sau someri) care in primul moment nu a realizat pericolul care o pastea: lipsa unor viitoare sanse de reabilitare salariala!
    Foarte multe societati din tarile supradezvoltate, din dorinta de profituri uriase, au gasit, in tarile foste socialiste si asiatice, forta de munca ieftina, calificata, o stiinta a organizarii acceptabila, si au intemeiat societati in aceste tari. Spunem ca s-au externalizat in felul acesta productii din industrii diferite, dar mai ales din industria usoara. In tarile puternice a ramas asa-numita industrie grea, cercetarea, industria armamentului,a cosmosului, etc, cele care asigura superioaritea economica, politica, militara. Va amintesc ca tigrii asiatici si marile dragon chinez au fost tinta marilor corporatii. Ce s-a intimplat in tarile puternice, de unde au plecat aceste societati in goana dupa profit ? Foarte multa forta de munca a ramas aparent somera,dar statele respective, cu sprijinul bancilor, simtind pericolul somerizarii, au inceput sa dea imprumuri cu dobinzi mici, asfel incit populatia sa nu simta lipsa banilor, s-au inventat tot felul de programe sociale, de intretinere, de pregatire, etc. In dorinta de a avea conditii de viata decente sau mai mult decit decente, populatia din aceste tari a luat imprumuturi mari, pe termen lung. Dobinzile promovate de banci au fost foarte mici, dar pe termen lungi (20-30 de ani), ajungindu-se sa se lucreze cu asa numitii ‘bani din viitor’. Bancile au dat credite populatiei, dar au si finantat societati ‘externalizate’, sperind ca banii cistigati prin ‘externalizare’ se vor intoarce inapoi.
    Se nasc intrebari simple, cu raspunsuri simple, pentru tarile puternice: cind da o banca faliment (depasind si rezerva minima obligatorie de prudenta) ? Raspuns : cind nu poate primi banii imprumutati. De ce nu poate primi banii inapoi ? Raspuns: debitorii n-au de unde. De ce n-au de unde ? Raspuns: pentru ca nu au unde sa lucreze. De ce n-au unde ? Raspunsuri posibile: fie productia nu are cautare (a aparut alta mai buna, mai ieftina, etc), fie , societatile unde lucrau, s-au ‘ externalizat’ ! Iata un minunat raspuns !
    Totodata, foarte multe banci au sprijinit din plin consumul in mai toate tarile foste socialiste prin tot felul de ‘avantaje ‘ la credite luate de populatia de aici, care , si ea, a suferit pe partea de salarizare tot mai mult (prin reducerea productiei, privatizare, schimbare destin productie, etc,etc.).In foarte multe tari foste socialiste a aparut foarte repede o armata de someri, dar cu credite. In tarile super-dezvoltate, dar si in cele foste socialiste, a aparut si o criza a sistemelor de tip ‘suveica’ de plata a pensiilor, a salarizarii bugetarilor, de plata a programelor de asistenta sociala, etc, deoarece tot mai putini ‘activi’ trebuie sa sustina prin impozite si taxe pe cei ‘inactivi’. Urmarea ? Statele respective s-au imprumutat la banci ! Odata si odata trebuia sa vina scadenta platilor !
    Pe de alta parte, China, micii tigri asiatici, au facut o miscare pe care ‘externalizatorii’ n-au prevazut-o: au inceput sa produca articole de unica folosinta, la preturi de 1 euro !! (faimoasele produse de 38.000 lei), pe care le-au exportat in tari slabe (foste socialiste, dar si in tari puternice), asfel incit populatia din tarile tinta a cumparat in draci produse ieftine !! Urmarea: s-au prabusit industrii usoare in majoritatea tarilor tinta . Cine mai cumpara in Romania pantofi de Dragasani, Oradea, Timisoara , cu pret de 1 milion sau mai mult, cind pe piata se gasesc cu 200 mii sau mai putin ? Foarte putini. Cu camasile la fel. Nu mai dau exemple. Am vazut la Paris tricouri de firma cu 50-60 euro pe Champs , dar si cu 2-3 euro pe strazile laturalnice. Productia din China, de la micii tigrii, etc, a facut ca la acest moment China sa aiba peste 2200 miliarde de dolari in plus, Rusia 700 si exemplele pot continua. S-a sperat, de marile banci, ca acesti bani, aflati ‘externalizati’ se vor intoarce la loc in banci. Surpriza: stau in banci chineze, rusesti, arabe, etc. Surpriza continua: o serie de state cu active uriase in dolari fac bartere sau tranzactii comerciale folosind valutele proprii !
    Datorita faptului ca marile banci sint din tarile foarte puternice, dar au sucursale in toata lumea, au aparut probleme bancare si in tarile sucursalelor ! S-a incercat o atenuare a pierderilor bancare, in tarile sucursalelor, prin politici bancare, de ridicare a dobinzii la credit, cu taxe sau comisioane ascunse, de specularea burselor, etc, astfel incit populatia sau societatile de aici sa contribuie la iesirea din criza. In felul acesta, problema economica s-a transformat in una bancara si apoi financiara, care, incet-incet , a cuprins lumea.
    Problema este ca marele dragon chinez a investi foarte mult in Africa (acest lucru a pus pe ginduri administratia americana si pe ceilalti mari) ducind acum la situatia ca armata chineza este puternica si poate apara interese chineze oriunde (Amintiti-va ca si Putin a spus acest lucru despre armata rusa). China a devenit in ultimii ani a doua putere a lumii. Rusia incearca sa recapete puteri dupa perioada nefasta din timpul lui Eltin.
    Ce solutie exista la aceasta criza economica, transformata in criza bancara ?
    Nu stiu, dar poate ca solutia Rugina este valabila: ginditi-va ca expertii americani au propus aparitia monedei amero (din metal pretios) si atunci toti cei care au bani trebuie sa-i scoata pe piata. Mai putem discuta de investiile care trebuie facute in tarile in curs de dezvoltare, sarace, etc. Dar astea nu aduc decit probleme, nu profituri. Poate ca puternicii lumii (economisti, politicieni, bancheri, etc) vor avea capul pe umeri si vor decide ce este mai bine. Altfel, istoria nu iarta si s-ar putea repeta.

  6. Pingback: ROMANIA, in curand in FALIMENT?/ Ce s-a ales de axa Washington-Londra-Bucureşti si CUM AM DEVENIT O TINTA/ Greciei i se preconizeaza al 7-lea an de RECESIUNE/ 2013: ANUL DECISIV pentru Uniunea Europeana (analiza STRATFOR) - Razboi întru Cuvânt - Recoma
  7. Pingback: China isi PREGATESTE ARMATA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: Sfarsitul pentru ASSAD? Premierul Rusiei Medvedev vorbespre despre EROAREA FATALA a liderului Siriei/ Israelul ameninta cu ATACURI PREVENTIVE si Iranul cu retorsiuni - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare