COMPROMIS PE PROCESUL AUTONOMIEI. UDMR si PSD au stabilit ca Romania sa nu mai sustina activ COMISIA EUROPEANA intr-un proces in care aceasta RESPINGEA autonomia pe criterii culturale/ AUTONOMIA CA GHETOU – analiza

• Hotnews:

SURSE Solutia de compromis oferita de Ponta pentru ca UDMR sa ramana la guvernare: ministerul de externe nu se retrage din procesul de la CJUE impotriva Minority Safe Pack, dar nu-si mai sustine actiunea/ Kelemen Hunor a acceptat propunerea

Premierul Victor Ponta si liderul UDMR Kelemen Hunor au ajuns joi seara la o solutie de compromis in coflictul generat de actiunea guvernului impotriva unei initiative cetatenesti sustinute si de Uniune, au declarat pentru HotNews.ro surse apropiate discutiilor. Oferta premierului Ponta ar fi ca Guvernul sa nu-si retraga actiunea la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, unde a intervenit in procesul dintre Comisie si sustinatorii initiativei cetatenesti, dar sa n-o mai sustina in cadrul procesului. Kelemen Hunor ar fi acceptat solutia de compromis. Ramane de vazut daca va fi votata si de Consiliul Permanent al UDMR care se reuneste azi la Cluj Napoca pentru a lua o decizie in privinta iesirii sau ramanerii la guvernare. […]/ integral pe hotnews.ro

Lider UDMR: Kelemen Hunor si Victor Ponta nu au ajuns la niciun compromis, privind initiativa europeana pe minoritati. UDMR ia vineri in discutie posibilitatea iesirii de la guvernare​

UDMR va discuta vineri, în şedinţa Consiliului Permanent al Uniunii, despre posibilitatea ieşirii de la guvernare, după ce miercuri dimineaţă Kelemen Hunor şi premierul Victor Ponta nu au ajuns la niciun compromis şi vor mai avea o discuţie, a declarat secretarul general al UDMR.

Secretarul general al UDMR Kovacs Peter a declarat, miercuri, că preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor, a avut miercuri dimineaţă o discuţie cu premierul Victor Ponta, dar nu s-a ajuns la niciun compromis, astfel că în cursul zilei va mai avea loc o nouă întalnire între cei doi.

”Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi premierul Victor Ponta au avut miercuri o discuţie, dar nu s-a ajuns la niciun compromis, astfel că va mai avea loc astăzi o nouă discuţie. Ieşirea de le guvernare nu o poate decide un singur om. Vineri va avea loc la Cluj-Napoca şedinţa Consiliului Permanent al Uniunii, în care se va discuta despre o eventuală ieşire sau nu de la guvernare, în funcţie de rezultatul discuţiilor dintre Kelemen Hunor şi Victor Ponta”, a declarat pentru MEDIAFAX Kovacs Peter.

Luni seara, premierul Victor Ponta a declarat că a discutat atât cu ministrul de Externe, cât şi cu liderul UDMR despre nemulţumirile Uniunii şi că va încerca să găsească orice soluţie posibilă pentru ca relaţia de cooperare corectă cu UDMR să continue, precizând însă că o problemă de stat nu poate fi negociată.

Ponta a afirmat că a fost deranjat de faptul că dialogul dintre cei doi a fost unul public şi că nu îşi doreşte ca UDMR să iasă din coaliţia de guvernare, adăugând însă că, în acest caz, nu ar exista o problemă de majoritate parlamentară.

[…]

UDMR este nemultumit deoarece Guvernul Ponta, prin MAE, a luat apararea Comisiei in acest proces. Potrivit surselor HotNews.ro, Kelemen Hunor ar fi avut discutii  aprinse pe aceasta tema cu ministrul de externe, Titus Corlatean pentru a incerca sa schimbe pozitia guvernului in procesul cu Comisia, insa fara rezultat.

Sambata, ministrul de Externe, Titus Corlatean (PSD), i-a atras atentia colegului sau de Guvern, vicepremierul Kelemen Hunor, ca si Ungaria a facut interventie in procesul dintre initiatorii de legislatie europeana si Comisia Europeana, insa Budapesta s-a pozitionat de partea inititorilor, impotriva Comisiei.

“Ungaria – parte intervenienta in proces – doreste sa isi atinga, prin intermediul Uniunii Europene,  dezideratul de a deveni un tutore transnational al minoritatilor etnice maghiare din state membre ale UE”, a acuzat Corlatean.

Ministrul de Exterbe a mai subliniat ca “aceasta dezbatere nu poate fi tratata intr-o cheie de politica interna, ci este o problema de stat, care impune o abordare consecventa si ferma  de pe pozitia promovarii interesului national si a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene”.

In replica, presedintele UDMR si-a acuzat colegul din Guvernul Ponta III de “gandire nu prea potrivita cu secului XXI”.

“Eu am cerut retragerea Romaniei din acest proces. Am vazut reactia Ministrului Titus Corlatean. Imi pare rau ca el amesteca statul ungar in aceasta poveste. Printre initiatori, si nu vorbesc doar de initiativa noastra, ci de ambele, nu exista niciun cetatean ungar, deci nu are Ungaria nicio legatura cu aceasta initiativa. Amestecand Ungaria in aceasta poveste denota o gandire nu prea potrivita pentru secolul al XXI-lea sau o dorinta de manipulare. De aceea eu cred ca acea reactie nu trebuia sa aiba loc, sau trebuia sa fie o alta reactie decat ce am citit eu astazi”, a declarat pentru HotNews.ro Kelemen Hunor. […]/ integral pe hotnews.ro

Kelemen Hunor despre scandalul UDMR-MAE: Nu am fost consultat, am fost pus in fata faptului implinit

“Statele mai evolueaza pe parcursul anilor si isi mai schimba pozitiile consolidate legate de anumite subiecte. Eu din acest punct de vedere am considerat ca si statul roman poate sa aiba o alta atitudine dupa 25 de ani si nu trebuie sa se lupte cu 50 de milioane de oameni din UE, care apartin unor minoritati lingvistice, etnice, nationale. Deci din acest punct de vedere consider eu ca pozitia statului roman si pozitia ministrului, Ministerului de Externe este o pozitie depasita”, declara la RFI presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu referire la recentul scandal UDMR-MAE. Reamintim ca relatiile dintre UDMR si PSD s-au tensionat din cauza unui litigiu de la Tribunalul Uniunii Europene. Comisia Europeana a respins anul trecut un proiect de initiativa cetateneasca sustinut de UDMR, care prevede autonomie lingvistica si culturala pentru minoritatile autohtone. Initiatorii au atacat decizia Comisiei la Tribunalul UE (Curtea de Justitie a Uniunii Europene). Guvernele nationale au dreptul sa se constituie parte in proces (fie de partea Comisie, fie de partea initiatorilor). UDMR este nemultumit deoarece Guvernul Ponta, prin MAE, a luat apararea Comisiei in acest proces.

“Eu pe 4 iunie am aflat că România a intrat în acest proces şi atunci am avut prima discuţie cu premierul, după câteva zile am avut o discuţie în trei, premierul, ministrul de Externe şi subsemnatul. Nu am fost consultat şi asta era cea mai supărătoare mişcare a ministrului de Externe. Eu am considerat şi consider că dacă suntem parteneri într-o coaliţie, atunci într-o astfel de situaţie şi nu numai, trebuie să existe o consultare, trebuie să existe o discuţie. Nu a existat această discuţie, am fost pus în faţa faptului împlinit”, adaugat Kelemen Hunor. […]/ integral pe hotnews.ro

Cea mai transanta amenintare cu ruperea Guvernului. Seful UDMR: Daca Romania nu se retrage din procesul european privind minoritatile, eu vad imposibila asumarea rolului guvernamental. Nu pot sa traiesc in schizofrenie​

Tensiunile din coalitia de guvernare se intentesc, presedintele UDMR Kelemen Hunor amenintand explicit cu retragerea maghiarilor din coalitia de guvernare daca Ministerul Afacerilor Externe nu-si retrage interventia din procesul de la Tribunalul Uniunii Europene, in care Romania se pozitioneaza de partea Comisiei Europene, impotriva unei initiative legislative cetatenesti, Minority Safe Pack, care are printre initiatori si pe UDMR. Declaratia, facuta pentru publicatia on-line de limba maghiara TransIndex.ro, este cel mai apasat avertisment dat de UDMR, in cea mai grava criza a guvernarii Ponta III de pana acum. Miercuri, vicepremierul Kelemen Hunor vrea sa se intalneasca cu presedintele PSD, premierul Victor Ponta, pentru a discuta despre o retragere a MAE din procesul european.

“Prim-ministrul cunoaste pozitia mea clara si hotarata si vom vedea cum va proceda. Decizia mea va fi luata in functie de cea a premierului. Eu nu amenint pe nimeni, dar daca Romania nu se retrage din proces eu vad imposibila asumarea rolului guvernamental. Nu astept explicatii, ci solutii in aceasta problema”- a declarat Kelemen Hunor, sambata, citat de transindex.ro.

“Nu pot sa traiesc intr-o stare de schizofrenie. Este imposibil ca UDMR, in calitate de initator sa se afle in proces cu UDMR-ul, in calitatea sa de membru al coalitiei de guvernare”, a mai spus el.

HotNews a relatat inca de martea trecuta despre relatiile tensionate dintre UDMR si PSD la guvernare, din cauza litigiului de la Tribunalul Uniunii Europene. Comisia Europeana a respins anul trecut un proiect de initiativa cetateneasca sustinut de UDMR, care prevede autonomie lingvistica si culturala pentru minoritatile autohtone. Comisia a aratat ca un astfel de proiect incalca Tratatul de la Lisabona, care arata ca astfel de chestiuni tin de competenta statelor membre, nu de competenta europeana. Ca atare, nu se poate impune o directiva europeana in acest sens, ci legi nationale (principiul subsidiaritatii). […]/ integral pe hotnews.ro

• ActiveNews:

AVERTISMENT pentru SECESIONIȘTI. Juncker: Catalunia și Scoția nu au ce căuta în UE dacă își declară independența

Catalunia și Scoția își pot proclama independența, însă nu vor deveni membre ale UE doar trimițând o scrisoare. Avertismenutul vine de la Jean-Claude Juncker, viitorul șef al Comisiei Europene, chestionat pe tema referendumurilor ce vor avea loc în Scoția și Catalunia pentru declararea independenței de Marea Britanie, respectiv Spania.

Juncker spune că va respecta rezultatul referendumului din Scoția, programat pentru această toamnă, dar a ținut să lanseze și un avertisment partidelor secesioniste. Un stat “nu devine membru al UE trimiţând o scrisoare”, scrie cotidianul El Pais,

”Scoţia şi Catalunia vor organiza referendumuri în această toamnă. Au motive diferite, însă aceeaşi legitimitate democratică. Cum aţi reacţiona în faţa acestora?”, l-a întrebat eurodeputatul catalan Josep Maria Terricabras pe Juncker, în cadrul unei reuniuni cu grupul parlamentar al Verzilor din legislativul european.

“Întrebarea dumneavoastră este foarte concretă, însă răspunsul meu nu va fi la fel”, a răspuns viitorul şef al executivului european. Juncker şi-a declarat un “mare respect pentru exprimările democratice ale teritoriilor europene”, dar a avertizat că nu va “avea nici aroganţa, nici nebunia de a intra în chestiuni legate de integritatea teritorială, pe care trebuie să le rezolve Spania şi Marea Britanie, state care trebuie să dea răspunsurile”, relatează bbc.co.uk.

La insistențele europarlamentatului catalan, Juncker a afirmat că nu sprijină strategia urmată de partidele catalane, adepte ale secesionismului. Un stat “nu devine membru al UE trimiţând o scrisoare”, a spus viitorul şef al executivului european. Cu aluzie directă la scrisoarea trimisă de şeful executivului catalan, Artur Mas, în luna ianuarie, liderilor statelor membre ale UE şi preşedintelui CE, José Manuel Durao Barroso, prin care li se cerea sprijin pentru referendumul programat la 9 noiembrie, declarat ilegal de guvernul central de la Madrid.

Juncker va prelua, din noiembrie postul lui Jose Manuel Durao Barroso, care, de asemenea, afirmase anterior, că va fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil pentru Scoția să devină membru al Uniunii Europene.

Poziţia oficială a Comisiei, aminteşte El Pais, este cea referitoare la faptul că în cazul unei secesiuni, Catalunia va ieşi automat din UE şi ar trebui să solicite aderarea, cu care trebuie să fie de acord toate statele Uniunii.

Precedentul Kosovo

După proclamarea independenței unilatarele către provincia sârbă Kosovo, nerecunoscută însă de state ca România, Spania, Grecia și Slovacia, ideea de secesionism, independență și federalizare s-a făcut tot mai auzită în Europa. ”Modelul” Kosovo i-a inspirat pe cataluni și pe scoțieni, care, în toamnă vor organiza referndumuri pentru ruperea de Spania și Marea Britanie.

Modelul Kosovo le-a dat apă la moară și politicienilor de la Budapesta și reprezentanților minorității maghiare din România, care rămân promotorii unor acțiuni de susținere a autonomiei Transilvaniei.

Autonomii “exemplare” şi autonomia ca ghetou. ANALIZĂ

Prezentăm analiza de mai jos în contextul în care premierul Ungariei, Viktor Orban, va participa, din nou, luna aceasta, la aşa-zisa Universitate de Vară de la Băile Tuşnad, ajunsă la cea de-a 25-a ediţie. Viktor Orban va fi alături de controversatul europarlamentar Fidesz Laszlo Tokes la manifestarea unde vor fi dezbătute teme precum autonomia şi relaţiile româno-maghiare.Preşedintele Traian Băsescu a participat, anul trecut, la Universitatea de vară de la Băile Tuşnad, desfăşurată în perioada 23-28 iulie, sub motto-ul “Timpul nostru!”

Acţiunile sistematice de înfiinţare în mijlocul României a unui teritoriu autonom pe criterii etnice, care reface defuncta Regiune Autonomă Maghiară de tristă amintire stalinistă, reprezintă în mare parte, dincolo de refuzul schizofrenic al celor care se erijează în lideri ai minorităţii maghiare din România de a se adecva la realitate, reflexul politicii unei politici neorevizioniste a paşilor mărunţi promovate cu asiduitate începând cu 1990. După eşecul iniţial, în martie ꞌ90, al  „autonomizării” Transilvaniei prin provocarea de conflicte interetnice la Satu Mare și Tîrgu-Mureș, instrumentul principal al strategiei neorevizioniste a devenit în prezent transformarea unui „ţinut secuiesc”, alcătuit din județele Covasna, Harghita și Mureș, în „ţara-mamă din interior” (Ungaria fiind „ţara-mamă din exterior”) pentru întreaga maghiarime din Transilvania. Scopul final este, aşa cum preconiza la sfârşitul anilor ꞌ90  chiar Viktor Orbán, preşedintele Fidesz – partid radical de dreapta şi ultranaţionalist -, „construirea unei lumi maghiare, cu toate instituţiile ei, de la grădiniţe şi până la autoguvernările de rigoare”; o enclavă etnică impenetrabilă, stat în statul român…

Este binecunoscut că până în prezent legislaţia internaţională nu prevede nicio formă de autonomie sau drepturi colective care să fie inclusă în zona standardelor pentru minorităţi. Aşa cum a precizat clar Comisia de la Veneţia cu prilejul avizului asupra proiectului Legii privind statutul minorităţilor naţionale din România, nici chiar autonomia culturală nu este reglementată de dreptul internaţional actual. În plus, Recomandarea nr. 43/1998 privind autonomia teritorială şi minorităţile naţionale a fost respinsă, în întregime, de Comitetul Miniştrilor în 2002, pe considerentul că dreptul internaţional nu consacră conceptul de autonomie teritorială pe baze etnice.

Clamarea de către Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR) a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a „ţinutului secuiesc” şi declararea limbii maghiare ca limbă oficială pe teritoriul său reflectă disperarea liderilor uniunii de a pierde inevitabil avantajele puterii cu care s-au obişnuit şi care le-au priit de minune.

Unul dintre argumentele politicienilor maghiari, indiferent că fac parte din UDMR sau Partidul Civic Maghiar (PCM) – filiala Fidesz în România -, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) sau Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT) în favoarea autonomiei, este că în Europa există autonomii pe baze etnice care ar putea fi luate drepte exemplu. Invocate  cel mai frecvent ca pilduitoare în acest sens sunt autonomia populaţiei de limba germană din Tirolul de sud şi autonomia suedezilor din Finlanda.

Despre cât de relevante sunt aceste exemple reiese din prezentarea mai jos a două dintre cele mai frecvent invocate autonomii.

Autonomia ca preţ şi preţul unei autonomii

În virtutea faptului că în cursul istoriei Tirolul de sud a fost locuit şi de italieni, după primul război mondial, teritoriul, care făcuse parte din Imperiul austro-ungar, a fost atribuit Italiei. Printre argumente a fost şi acela că regiunea era indispensabilă funcţionării economice a regiunii de nord a statului italian. În 1945 s-a încercat, fără succes, realipirea Tirolului de sud la Austria. Discuţii  contradictorii şi sterile între Italia şi Austria au continuat până în 1948 când, în urma înţelegerii dintre cele doua state, s-a acordat o autonomie formală unui ţinut în care au fost cuprinse două regiuni: Trento, unde predomina populaţia italiană, şi Bolzano, unde majoritară era populaţia vorbitoare de limba germană. Pe întreg teritoriul, denumit Alto Adige, raportul era favorabil italienilor în proporţia de două treimi.

Soluţia nu i-a satisfăcut pe germanofoni. Discuţii antagonice au continuat până în 1960, când extremiştii din Tirolul de sud au aruncat în aer un stâlp de înaltă tensiune, întrerupând în acest fel alimentarea cu curent electric a Lombardiei. Cum era de aşteptat, Italia a reacţionat la acţiunile extremiştilor. La rândul ei, Austria s-a adresat Consiliului de Securitate al ONU.

Este interesantă  opinia lui Christoph Pan, președintele între 1994-1996 a Federaţiei Uniunii  Naţionalităţilor din Europa (FUEN) asupra actului terorist din 1960. După părerea sa, chiar daca el personal nu este de acord în principiu cu astfel de procedee, acţiunea extremiştilor din regiunea Bolzano a fost preţul plătit pentru a scoate din punctul mort problema autonomiei Tirolului de sud. (Dl. Pan, care este originar din chiar Tirolul de sud, a fost în mai multe rânduri unul dintre invitaţii de onoare a diverselor reuniuni ale UDMR.)

Sub lozinca “Vrem sa ne separăm de Trento!” au urmat nouă ani de încordare, de tratative între guvernul italian, reprezentanţii minoritarilor de limba germană şi reprezentanţii populaţiei italiene din teritoriu. În cele din urma, în 1969, Tirolul de sud a obţinut “autonomia internă reală”, de fapt autonomie în domeniul administraţiei locale cu posibilitatea folosirii limbii germane şi autonomiei culturală.

Optimist, Christoph Pan a susţinut la vremea respectivă că, o dată cu intrarea Austriei în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 1995, se iveşte posibilitatea reîntregirii culturale, spirituale şi politice a Tirolului de sud cu restul Tirolului din care a făcut parte timp de secole. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat…

Câteva consideraţii se impun cu pregnanţă. Situaţia Tirolului de sud este una specială: el nu a revenit Italiei în virtutea principiului autodeterminării, ci i-a fost alipit. Teritoriul se află pe graniţă şi este locuit de o populaţie majoritară germanofonă care nu a cerut şi nu a dorit trecerea teritoriului la Italia. În ciuda unor afirmaţii, italienii, cu excepţia unor localităţi, nu au fost niciodată relativ majoritari în Tirolul de sud, cea mai mare parte a populaţiei acestei regiuni aflată pe graniţă se consideră de origină austriacă.

Cel mai grav este că se dă drept exemplu obţinerea autonomiei prin mijloace de forţă: separarea de Alto Adige şi autonomia Tirolului de sud  au fost dobândite prin metode extremist-teroriste. Chiar dacă în acest caz autonomia a fost preţul plătit pentru menţinerea Tirolului de sud de către Italia, acest fapt nu a rezolvat definitiv situaţia, după cum se poate deduce din afirmaţiile lui Christoph Pan.

Perfect separaţi de majoritate: autonomia suedezilor din Finlanda

De fapt, este impropriu să se vorbească despre autonomia minorităţii suedeze din Finlanda. În realitate este vorba de autonomia insulei Åland, a cărei populaţie este formată în proporţie de 90% din suedezi. Istoria acestei autonomii este semnificativă.

Până în 1809,  Åland a aparţinut Regatului Suediei. După aceasta dată, în urma Păcii de la Friedriksham, insula a fost cedată, împreună cu Finlanda, Rusiei, ambele teritorii fiind atribuite Marelui duce al Moscovei. Motivul pentru care întinsul imperiu dorea mica insulă, a fost de ordin militar: Åland închide, practic, intrarea în golful Botnik.

După Revoluţia din Octombrie, când, conform principiilor leniniste – şi nu numai lor, ci şi a celor wilsoniene – s-a pus problema autodeterminării, 96% dintre suedezii din Åland au dorit reîntoarcerea la ţara-mamă, Suedia. Finlanda, care devenise şi ea independentă, a promis însă suedezilor din Åland că, în cazul în care vor rămâne în cadrul ţării, insula se va bucura de o autonomie totală. În 1920 ea a şi fost legiferată, dar s-a dovedit a fi, cel puţin la început, pur formală.

Având drept motiv statutul insulei Åland, relaţiile dintre Suedia şi Finlanda s-au încordat până la punctul izbucnirii unui  conflict armat. În 1921, nou născuta Liga a Naţiunilor a decis ca Åland să aparţină Finlandei, cu condiţia să devină, din punct de vedere militar, un teritoriu neutru. Finlanda a trebuit să plătească preţul menţinerii insulei acordând, până la urmă, o larga autonomie acestei regiuni de interes strategic pe care trăiesc 25 000 locuitori.

Åland are  dreptul să folosească, în paralel cu steagul Finlandei, şi pe cel al Suediei. Administraţia foloseşte limba suedeză. Insula primeşte înapoi de la buget o parte din taxele plătite statului finlandez. Una dintre sursele propriului buget este dreptul de a emite timbre. Principala sursa de venituri a celor din Åland provine din faptul că insula este o zona de liber schimb, scutită de taxe vamale, iar locuitorii săi  au declarat ca vor face totul ca să păstreze acest statut chiar daca Finlanda va intra în Uniunea Europeana. Ceea ce s-a şi întâmplat, chiar dacă locuitorii din Åland au pierdut dreptul de a folosi fondurile comunitare. Ca să devii “cetăţean” cu depline drepturi al Ålandului este obligatoriu  să locuieşti cinci ani neîntrerupt pe insulă. În tot  acest interval, nu ai dreptul să cumperi pământ, să faci afaceri sau să promovezi vreo activitate industrială. După îndeplinirea stagiului, se poate pune problema obţinerii reşedinţei definitive, cu condiţia să cunoşti perfect limba suedeză. Un excelent exemplu de exclusivism, naţionalism şi intoleranţă!

Insula Åland este condusă de un parlament propriu. Unul dintre membrii săi face parte din Parlamentul Consiliului Europei, se numeşte Gunar Janssen şi – interesant! – a fost numit raportor al organizaţiei pentru România.

Experţilor israelieni, care, în căutarea unei rezolvări pentru criza palestiniană, s-au arătat interesaţi de  autonomia suedezilor din Åland, li s-a argumentat că ea este posibilă cu o singură condiţie: aceea ca minoritatea să trăiască total separată geografic de majoritate.

Altfel, ne putem întreba ce s-ar întâmpla dacă, într-o buna zi, locuitorilor de origine finlandeză din Åland le-ar da prin minte să-şi ceară şi ei drepturile de minoritari?!

Epilog:Autonomia ca ghetou

În acest context al intensificării acțiunilor fățișe pentru autonomia teritorială pe baze etnice, a tendințelor de separatism și izolare care derapează în extremism, credem că sunt interesante câteva considerații ale unui intelectual occidental care a observat de-a lungul câtorva ani, în Transilvania, raporturile dintre români și maghiari. Dincolo de opiniile sale politice sau de alte aspecte discutabile, universitarul francez, breton la origine, Claude Karnoouh, antropolog și sociolog este şi autor a şase cărţi și a peste o sută de articole și eseuri de antropologie culturală și politică, filozofie a  culturii și filosofie politică. Din 1991 și până in 2002, Karnoouh  a fost profesor invitat al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj. Analiza de mai jos face se regăsește în capitolul “Transilvania: iarăşi și dintotdeauna” al cărții “Duşmanii noştri cei iubiţi”, Editura Polirom, pp. 42-45.

„ (…) Există însă ceva care scapă reprezentanţilor minorităţii maghiare din România, şi de aceea jocurile lor politice sînt departe de a fi transparente. S-au gîndit la următoarea eventualitate? Dacă printr-o întîmplare statul român ar acorda autonomie administrativă judeţelor Covasna şi Harghita, restul populaţiei maghiare din Transilvania s-ar găsi într-o situaţie instituţională şi culturală extrem de precară şi, după părerea mea, mai puţin avantajoasa decât cea de care beneficiază în prezent. De fapt, în restul Transilvaniei, această autonomie ar crea un fel de ghetou (s.n.) care ar lăsa în afara domeniului ei de acţiune oraşele, comunele, satele în care ungurii sînt recunoscuţi juridic ca minoritate. Altfel spus, dincolo de această îngrăditură, maghiarimea din Transilvania ar fi redusă la o lumpen-maghiarime! Spre asta tinde UDMR? Dacă nu e aşa, îl las pe cititor să tragă concluziile care i se par pertinente.

În ceea ce mă priveşte, m-aş mărgini la o concluzie provizorie, şi anume că orice ameninţare proferată de UDMR, de guvernul din Ungaria sau de oricare partid de acolo, cimentează şi întăreşte identificarea unei mari majorităţi a românilor cu Statul, oricare ar fi culoarea politică a guvernului. Or, de aici ţîşneşte şi se dezvoltă antinomia care, după părerea mea, e la originea tuturor tensiunilor. Pentru că, dincolo de legitimitatea revendicărilor culturale ale minorităţii maghiare (garantate de Constituţie şi a căror corectă aplicare trebuie mereu supravegheată cu vigilenţă), politicienii extremişti, intelectualii mediocri, scribii care se joacă de-a Ucenicul vrăjitor sunt cei care profită. (…)”

Dorin Suciu este jurnalist profesionist, fost corespondent la Budapesta si director adjunct al agentiei de stiri Agerpres si fost presedinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș