Printre preferatii Ambasadei SUA, alaturi de Kovesi, Livia Stanciu, MRU: REMUS CERNEA/ “AMBASADELE” – PUTEREA REALA IN ROMANIA/ “CAMPUL TACTIC”: Procese pe baza de ANGAJAMENTE intre JUDECATORI si SRI/ MONICA MACOVEI a pierdut procesul legat de MINERIADA
- Cotidianul:
Recepţia de 4 iulie, Ziua naţională a SUA, are uneori o încărcătură aparte pentru România, mai ales înainte de un scrutin electoral, căci este ocazia trasmiterii unor semnale către „preferaţi”. Anul acesta aşteptam să vedem şi semnalul libertăţii americane din Cazul „Rarinca vs. Stanciu&Kovesi”. Şi l-am văzut!
În astfel de momente, ştiam că invitaţii principali sînt oameni de cultură, personalităţi ale vieţii publice care s-au remarcat prin acţiuni spectaculoase în domeniul luptei pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor, pentru pace etc. Imaginile difuzate de televiziunile româneşti şi de agenţiile de presă ne-au arătat cît se poate de limpede care sînt preferinţele americane în această perioadă. Ţara care are ca simbol „Statuia libertăţii” ne-a arătat şi în acest an o simpatie exagerată faţă de şefii unor instituţii care, prin natura lor, îngrădesc libertăţile oamenilor.
Astfel, deşi este foarte cunoscut Cazul „Rarinca vs. Stanciu&Kovesi” s-au aflat în curtea Ambasadei americane toţi şefii Parchetelor, îmbrăcaţi în haine de gală, în frunte cu Laura Codruţa Kovesi, decorata din anii trecuţi! Ne aşteptam ca, măcar simbolic, să fie invitată şi Mariana Rarinca, devenită în acest an un adevărat „simbol al bătăliei pentru libertate” în România, care a fost achitată după ce a stat în puşcărie 191 de zile, însă Ambasada americană i-a preferat pe Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, cea care a generat acest caz dramatic, şi pe Marius Iacob, adjunctul şefei DNA, cel care a dispus începerea urmării penale în acest caz chiar în ziua depunerii plîngerii la DNA!
Şi în spaţiul politic, Ambasada americană a surprins, căci pe lista invitaţilor n-a avut loc Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului României şi al unuia dintre partidele din arcul guvernamental, însă a fost prezent excentricul deputat independent Remus Cernea:
Şi serviciile secrete au fost foarte bine reprezentate la recepţie, fiind prezenţi atît şeful SRI Eduard Hellwig şi adjunctul său generalul Florian Coldea, dar şi proaspătul numit şef al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu:
La capitolul „surprize” poate fi trecută şi prezenţa judecătoarei Dana Garbovan, membră a UNJR (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), din moment ce a lipsit de pe listă judecătoarea Gabriela Baltag, preşedinta AMR (Asociaţia Magistraţilor din România), asociaţie mult mai reprezentativă şi mai independentă în rîndul magistraţilor:
De la recepţia ambasadei americane nu a lipsit Ministrul justiţiei Robert Cazanciuc, cel care, însă, lipseşte din spaţiul public atunci cînd se dezbat marile probleme ale Justiţiei, cum ar fi cele 23 de articole din Codurile penal şi de procedură penală, declarate neconstituţionale de către CCR:
De pe lista invitaţilor a lipsit şi Prim ministrul Victor Ponta, aflat într-un prea-prelungit concediu medical în Turcia, care a ratat întîlnirea cu şefii DNA într-o atmosferă mult mai plăcută decît cea care se anunţă la revenirea în ţară! A fost înlocuit la recepţie de premierul interimar Gabriel Oprea, tocmai cel care ar putea să-i tragă de sub fund scaunul de la Palatul Victoria, pe care Opoziţia îl curtează din ce în ce mai intens în vederea unei noi moţiuni de cenzură pentru toamna acestui an! Iată fotografia care ar putea prelungi convalescenţa lui Victor Ponta, căci naşul său, Gabriel Oprea, apare alături de Vasile Blaga:
Această cronică în imagini a recepţiei de la Ambasada SUA la Bucureşti a transmis, se pare, destule semnale pentru viaţa noastră publică. Rămîne doar să vedem în lunile viitoare dacă ele se vor transforma în realitate sau rămîn doar simple coincidenţe. Oricum, unii dintre protagonişti, fie ei prezenţi sau absenţi, au la ce medita.
Ion Spanu: Ambasadele din Bucureşti îşi depăşesc atribuţiile şi autorităţile noastre tac chitic
Deja s-a ajuns mult prea departe cu acele comunicate venite din partea unor ambasadori la adresa problemelor ce vizează strict chestiuni interne. Există nişte principii şi protocoale internaţionale care arată limita de acţiune a unui ambasador, dincolo de care, oricînd, el poate fi expulzat dintr-o ţară fără prea multe explicaţii!
Slugărnicia oficialităţilor noastre în faţa ambasadorilor, devenită aproape lege intangibilă, a dus la situaţia în care absolut orice ambasador îşi permite să se pronunţe chiar şi faţă de „organul suprem reprezentativ al poporului”, cum este definit Parlamentul în Constituţie. Şi nu aşa, în general, ci chiar concret, asupra unor decizii luate de plen! Or, un asemenea amestec în problemele interne ale unei ţări nu veţi mai întîlni nicăieri în vreo ţară civilizată, ci doar în colonii.
Orice mi-ar spune yesmenii de serviciu, un ambasador este un banal funcţionar al unui stat, pregătit în laboratoarele diplomaţiei tocmai pentru ca, din neştiinţă sau din orgolii nesăbuite, să nu producă vreun conflict internaţional. Un ambasador, oricare ar fi el, poate să adune informaţii din ţara respectivă pe care să le trimită în ţara lui şi numai acolo se iau decizii care să se poată transforma în reacţii oficiale. În nici un caz un ambasador nu are în caietul lui de sarcini exprimarea publică a unor astfel de puncte de vedere referitoare la problemele interne ale ţării unde activează! Singurele mesaje acceptate de ţările gazdă sînt cele formale, ocazionate de sărbători naţionale, de momente tragice, cînd transmite condoleanţe în numele ţării sale şi altele de acelaşi fel. În rest, un ambasador are o prezenţă discretă.
Observăm însă la noi o atitudine incredibilă de slugărnicie faţă de orice ambasador care ne trage de urechi cînd i se scoală lui vreo idee despre politica din România. Cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, care a transmis mesaje clare, politicioase, dar ferme împotriva acestor reacţii nefireşti venite din partea unor ambasadori, toate celelalte instituţii oficiale ale statului român stau cu urechea ciulită spre ambasade, ca şi cum de acolo ar trebui să primească dispoziţii! De la Preşedinte pînă la ultimul parlamentar.
Culmea este că şi presa de la noi, în cea mai mare parte a sa, speculează astfel de opinii venite din partea ambasadorilor străini, folosindu-le ca pe un pîrmac împotriva unuia sau altuia dintre liderii partidelor, ceea ce este absolut nefiresc. Hai să zicem că politicienii nu vor să dea rău în ochii ambasadorilor, gîndindu-se că o fi adevărat ce se spune, că ar avea nevoie de girul acestora, dar ziariştii ce obligaţii au de nu îndrăznesc să spună clar ceea ce se ştie în toată lumea: că ambasadorii n-au voie să iasă în public cu atacuri la unul sau altul dintre partidele din ţara unde ei se află cu serviciul? Dar poate că este adevărat ce se zice prin piaţă, că unii lideri de opinie din presă se duc cam des pe la anumite ambasade pentru a-şi prezenta rapoartele…
Nu e normal ca ambasadorul Olandei, de pildă, să se pronunţe faţă de o decizie a Parlamentului referitoare la arestarea unui demnitar, căci, indiferent cum l-ar chema, ambasadorul nu este un super-procuror al României! Şi e valabil chiar şi pentru ambasadorul american, norvegian sau luxemburghez. Păi, ce ar însemna ca ambasadorul României în Africa de Sud, aşa, de capul lui, să declare că noi nu sîntem de acord cu pedeapsa de 5 ani pentru campionul paralimpic Oscar Pistorius? Sau dacă ambasadorul român în SUA s-ar fi pronunţat despre decizia în cazul Bill Clinton, acuzat de sperjur? Ar mai fi stat ei pînă a doua zi la post sau ar fi fost făcuţi imediat pachet şi trimişi cu primul avion la Bucureşti?
Nu vrem să înţelegem deloc că ambasadorii sînt funcţionari de rang inferior al unor state, nu au vreo pregătire specială în vreun domeniu, ci sînt doar diplomaţi, iar limbajul diplomatic nu presupune nicidecum să-şi dea cu părerea despre deciziile unor instituţii din ţara gazdă! Ţine şi de respect, dar şi de meseria de diplomat.
Cu atît mai mult atunci cînd este vorba despre Justiţia dintr-o ţară, căci omul ar trebui să cunoască atît legile acesteia, cît şi conotaţiile politice care pot duce la abuzuri grave. De exemplu, toţi ambasadorii care s-au exprimat pe astfel de subiecte habar nu au că în Constituţia României IMUNITATEA PARLAMENTARĂ se referă doar la declaraţiile politice, iar restricţiile asupra cărora se poate pronunţa Parlamentul vizează doar percheziţia, reţinerea şi arestul, în rest orice anchetă se poate efectua fără nici o cenzură parlamentară! Cu alte cuvinte, Parlamentul nu poate opri o anchetă a procurorilor! S-a spus de mii de ori acest lucru, iar ambasadorii o ţin langa că Parlamentul împiedică Justiţia să-şi facă treaba! Ce naiba, e chiar aşa de greu de văzut că, prin arestarea cu cătuşe zornăite la TV, se urmăresc deseori scopuri politice clare?
Ce se prefac, însă, că nu ştiu ambasadorii este faptul că la noi se deschid dosare penale pentru fapte de drept comun unor persoane care trebuie să fie pedepsite pentru atitudinea lor politică! Este imposibil să nu fi aflat ei ce ştie toată lumea pe aici, că deseori se folosesc dosare pentru a-l determina pe un politician să treacă de la un partid la altul sau să-şi ţină gura. În astfel de cazuri trebuie să intervină cenzura parlamentară, căci acesta este motivul pentru care Constituţia prevede acest filtru la arestarea unui parlamentar, ca nu cumva să se facă
Noi avem un fost prim-ministru condamnat, cel actual este anchetat, o mulţime de miniştri condamnaţi sau anchetaţi, o altă mulţime de parlamentari aflaţi în puşcărie sau sub anchetă. A dat cineva vreo medalie pentru România? Nici vorbă, au fost decoraţi procurorii Kovesi şi Morar! Dacă aceste condamnări aduc un folos României, atunci să ni se dea pe hîrtie lista celor care trebuie să fie arestaţi şi, ca o adevărată colonie ce tindem să devenim, să ne supunem şi să-i ducem direct la Jilava, fără anchetă, fără proces. Sau, dacă este mai simplu, să fie arestaţi parlamentarii înainte de începerea mandatului, astfel încît să nu mai scape nimeni de acest fel de puşcărie patriotică!
Cert este că acceptarea unor astfel de depăşiri ale atribuţiilor din partea ambasadorilor acreditaţi la Bucureşti trebuie să înceteze. Iar pentru asta e nevoie de reacţia fermă a instituţiilor statului, căci, oricît de necrezut ar părea, chestiunea aceasta ţine de siguranţa naţională, întrucît nu este normal să sărim toţi la gîtul unui ungur care cere autonomia Transilvaniei, dar să ne băgăm sub masă cînd un ambasador joacă în picioare Parlamentul! Aşa nenorocit cum îl consideră unii, el este, ca în oricare altă ţară, organul reprezentativ al poporului român, rezultat din voinţa liber exprimată la alegeri. Şi trebuie să fie respectat inclusiv de către ambasadorii acreditaţi la Bucureşti, fie ei reprezentanţi ai licuricilor mari, fie ai celor mai mititei.
„Angajamentele s-au semnat. Toată magistratura română… sunt puţini care n-au semnat”, a declarat judecătoarea Viorica Costiniu, preşedinta de onoare a AMR la o dezbatere organizată de FACIAS. Angajamentele la care se referă cunoscutul magistrat ar rezulta ca obligaţie din recenta Lege a siguranţei naţionale.
Informaţia aduce în spaţiul public o dezvăluire cutremurătoare: părţile implicate într-un dosar pot fi condamnate într-un dosar penal fără să aibă acces la toate probele, ceea ce contrazice flagrant prevederile Codului de procedură penală, care garantează părţilor implicate într-un proces penal atît dreptul la a lua parte la constituirea oricăror probe, cît şi la accesul nelimitat şi neîngrădit la probele din dosar în faza de judecată! Acest drept este cît se poate de firesc, întrucît numai aşa se poate face o adevărată apărare în faţa instanţei. De altfel, şi Convenţia europeană garantează aceste lucruri, căci ele reprezintă condiţiile care definesc un proces echitabil!
VIORICA Costiniu: „Un ofiţer de securitate poate să mă verifice ce măsuri iau într-un dosar”
Să vedem mai întîi declaraţia judecătoarei Viorica Costiniu, aşa cum a fost redată de luju.ro: “Legea siguranţei naţionale s-a promulgat recent şi a prevazut, sub sancţiune disciplinară… s-a introdus o literă: 1 (din Legea 51, Legea Siguranţei), în care obligă, sub supravegherea unui director de securitate, a unui ofiţer de securitate care poate să mă verifice ce măsuri iau în dosar, să îmi iau angajamente cu privire la instrumentarea anumitor documente care sunt în dosar. Adică ce presupune? Că eu dacă am într-un dosar anumite documente, pot să am acces la ele numai eu, să-mi formez o opinie, nici inculpatul, nici avocatul nu au acces la aceste documente şi eu pot să judec dosarul şi sub influenţa acestor documente la care ceilalţi nu au voie. Dacă eu încalc, lucru pe care l-am facut o dată, şi pun la dispoziţie şi avocatului şi inculpatului, sunt susceptibilă de sancţiune. La ce a dus acest lucru? Angajamentele s-au semnat. Toată magistratura română… sunt puţini care n-au semnat.”
Dezvăluirea judecătoarei Costiniu readuce în discuţie declaraţia generalului Dumbravă, care vorbea de „cîmpul tactic” al SRI care s-ar întinde pînă la finalizarea unui dosar penal! Mulţi au considerat această declaraţie hazardată şi pripită, însuşi noul şef al SRI, Eduard Hellwig, nuanţînd-o. Iată însă că declaraţia judecătoarei Costiniu confirmă ceea ce spunea generalul Dumbravă, ba, şi mai mult, că judecătorii au semnat un ANGAJAMENT prin care se obligă să nu pună la dispoziţia inculpaţilor anumite documente şi probe obţinute de serviciile secrete, ceea ce, după cum vom vedea, înseamnă încălcarea gravă a drepturilor unui inculpat, prevăzute de legile interne şi europene!
De unde vine, totuşi, această nebunie care limitează dreptul unui inculpat la consultarea întregului dosar şi care-i pune pe judecători în situaţia de a da sentinţe judecătoreşti care vor fi anulate la CEDO? Consultînd „Legea 51/1991 privind securitatea naţională” actualizată, am descoperit acest art. 20, al. 1, singurul care poate, printr-o extindere exagerată să permită obligarea judecătorului de a păstra secretul informaţiilor de care iau cunoştinţă prin consultarea unor documente secrete:
Acest articol impune păstrarea secretului şi din partea „persoanelor care autorizează” măsuri specifice serviciilor secrete, însă textul se referă la faptul că ascultarea telefoanelor, de pildă, este autorizată de un judecător, nicidecum la faptul că, în cursul unui proces penal, documentele şi informaţiile rezultate prin mijloacele specifice serviciilor secrete trebuie să rămînă necunoscute părţilor implicate! Ar fi şi absurd ca un om să fie condamnat, fară să aibă posibilitatea de a se apăra în faţa unor informaţii secrete, din moment ce nu le cunoaşte! De altfel, chiar judecătoarea Viorica Costiniu, în declaraţia de mai sus, recunoaşte că, deşi a semnat acel ANGAJAMENT, l-a încălcat într-un proces, dîndu-şi, probabil, seama că inculpatul are dreptul de a cunoaşte întreg dosarul! Însă, aşa cum spune chiar judecătoarea Costiniu, a riscat, căci putea fi sancţionată drastic!
Interpretarea abuzivă a celor care au decis ca judecătorii să semneze acel ANGAJAMENT CU SERVICIILE SECRETEcontrazice prevederile Codului de procedură penală, astfel încît este nevoie ca, pentru lămurirea conflictului, să se pronunţe ÎCCJ sau CCR, în competenţa cărora intră conflictul în interesul legii sau neconstituţionalitatea unei legi!
Să vedem acum ce prevede şi Noul Cod de procedură penală despre dreptul părţilor la consultarea tuturor probelor dintr-un dosar.
„Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal”
Într-un dosar penal, sînt totdeauna două părţi: acuzarea şi apărarea. Pentru ca procesul să fie echitabil, deci ca sentinţa să fie dreaptă, ambele părţi au dreptul de a cunoaşte toate probele din dosar. Legea prevede şi unele restricţii pe parcursul urmăririi penale, determinate însă de o limită de timp, însă, în timpul judecăţii absolut toate probele trebuie puse la dispoziţia celor două părţi, altfel tot procesul devine o cacealma! Iată aceste prevederi din Noul Cod de procedură penală:
Practicienii au observat, desigur, că Noul Cod de procedură penală a introdus o restricţie pentru ambele părţi, care nu exista în Vechul Cod, aceea de la art. 92, pct. 1, al. a: „situaţia în care se utilizează metode speciale de supraveghere ori cercetare”! Această restricţie, oricît de ciudată ar fi, este valabilă DOAR în cursul urmăririi penale! În cursul judecăţii, însă, aceste restricţii sînt eliminate, potrivit aceluiaşi art. 92, pct. 7, în care se spune: „În cursul procedurii de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, avocatul are dreptul să consulte actele dosarului”! Şi părţii vătămate i se impun aceleaşi restricţii în art. 93, pct. 1, ridicate însă atunci cînd cauza este trimisă în judecată, în aceleaşi condiţii ca şi pentru inculpat, cf. art. 93, pct. 3!
În Noul Cod de procedură penală există un capitol special dedicat „Consultării dosarului”. Procedurile sînt clar precizate, afirmînd dreptul avocaţilor de a consulta dosarul „pe tot parcursul procesului penal” (art. 94, pct. 1), putînd face chiar copii ale întregului dosar! În aceste condiţii, pe ce se bazează acel ANGAJAMENT care i se cere judecătorului, din moment ce avocaţilor nu li se poate interzice consultarea oricărei probe de la dosar? Cu atît mai mult, cu cît art. 94, pct.7 spune imperativ că „În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală”! Să vedem şi conţinutul acestui articol important:
Toate aceste consideraţii teoretice, precum şi declaraţia judecătoarei Viorica Costiniu, nu sînt simple mofturi ale cuiva care vrea respectarea drepturilor pe care le are cineva trimis în judecată, căci ele ţin de respectarea drepturilor omului, iar pentru încălcarea acestora CEDO este neiertătoare!
BERARU A CÎŞTIGAT LA CEDO PENTRU CĂ NU A AVUT ACCES LA TOATE PROBELE DIN DOSAR
De altfel, România a fost deja sancţionată recent la CEDO în Dosarul „Beraru vs. România”, în care s-a dat Hotărîrea din 18.03.2014, publicată în Monitorul oficial nr. 0944 din 23.12.2014! Motivul pentru care Romînia a pierdut acest proces la CEDO, fiind obligată să rejudece acest dosar, vizează exact lucrurile pe care le-am detaliat mai sus, adică faptul că „avocaţii reclamantului nu au putut obţine acces direct la dosarul cauzei decât într-un stadiu târziu; iniţial, nu li s-a furnizat nicio copie a rechizitoriului” şi că „aceştia nu au putut obţine o copie a transcrierilor interceptărilor telefonice sau o copie înregistrată a convorbirilor telefonice interceptate folosite ca probe în dosar”!
CEDO a invocat că, prin aceste restricţii, s-au încălcat prevederile art. 6, pct.3, lit. b din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care „asigură oricărei persoane acuzate de o infracţiune dreptul să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare apărării sale”!
În fragmentul de mai sus, se observă că judecătorii CEDO fac referire exact la probele obţinute prin mijloace specifice, cum sînt interceptările telefonice! Pentru aceste încălcări care au dus la sancţionarea României, responsabili au fost făcuţi de către CEDO toţi judecătorii care au judecat această cauză pentru că nu au îndreptat încălcarea acestor drepturi ale părţii acuzate, adică exact ceea ce reclamă judecătoarea Viorica Costiniu şi anume că judecătorilor li se cere prin acel ANGAJAMENT să încalce legea, adică să nu pună la dispoziţia părţilor TOATE probele din dosar, inclusiv a celor venite de la SRI! Vă prezentăm mai jos şi Concluzia judecătorilor CEDO care trebuie, în mod obligatoriu să fie pusă în executare de către instanţele din România. Citiţi şi minunaţi-vă:
Aşadar, semnarea acelui ANGAJAMENT despre care vorbeşte judecătoarea Costiniu nu numai că este ilegal, dar îi determină pe magistraţii judecători să se expună unor sancţiuni contrarii:
– dacă nu respectă ANGAJAMENTUL, riscă să facă închisoare pentru încălcarea secretului
– dacă respectă ANGAJAMENTUL, încalcă legile penale şi Convenţia Europeană, riscînd să răspundă pentru că au dat o sentinţă injustă prin nerespectarea cerinţelor unui proces echitabil!
Se observă în textul Hotărîrii CEDO acuzaţia că „niciuna dintre neregularităţile constatate în faza de urmărire penală şi cea de judecată în primă instanţă nu a fost remediată ulterior de către instanţa de apel”, ceea ce a dus la o concluzie care poate arunca în aer tot ceea ce numim Justiţie: „Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au făcut decât să reitereze constatările procurorului şi nu au cercetat plângerile formulate în mod repetat de către pârâţi în legătură cu neregularităţile din cursul procesului”!
E nevoie ca URGENT să fie lămurite dezvăluirile judecătoarei Viorica Costiniu, astfel încît judecătorii să nu mai fie obligaţi de SRI sau alte organisme să încalce legea penală internă şi europeană prin aceste lărgiri ilegale ale „cîmpului tactic” despre care vorbea generalul Dumbravă de la SRI.
Trebuie să ni spună clar cine şi cînd a dispus astfel de măsuri care, cu adevărat, reprezintă un atac direct şi concret la adresa Justiţiei. În acest sens, CSM trebuie să lase presa să-şi exprime liber opiniile şi să se ocupe de ceea ce chiar poate să distrugă actul de justiţie prin pierderea proceselor la CEDO. Asta este treaba lor acum: să ia urgent o decizie care să anuleze aceste ANGAJAMENTE securistice pe care judecătorii au fost obligaţi să le semneze!
Monica Luisa “Mandela” Macovei, fost procuror comunist implicat ulterior şi în Mineriada din 13-15 iunie 1990, a decis propagandistic să dea în judecată trei ziarişti care, conform actului de Chemare în judecată, ar fi regizat o “campanie de presă” prin “acuzaţii mincinoase” şi “declaraţii denigratoare şi defăimătoare” (sic, să mai pună mâna pe manualul de Limba română, şi ea şi avocata ei!).
În Cererea de Chemare în judecată, înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti pe 1 august 2014 se arată în ce consta aşa-zisa “campanie de presă” “defăimătoare şi denigratoare” (sic, din nou): Victor Roncea este “vinovat” ca a postat pe blog un Document folosit la procesul său de inculpatul Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al lui Ion Iliescu şi Petre Roman, în care acesta se apăra folosindu-se de o declaraţie a fostului procuror Monica Macovei, care afirma, textual, că la Unitatea de la Măgurele, unde a fost trimisă pentru anchetarea protestatarilor arestaţi în 13 – 15 iunie 1990, “nu a văzut nici un act de violenţă“; Radu Tudor era acuzat că a preluat acest document şi l-a însoţit de un mic comentariu (Monica Macovei, procuror-anchetator la mineriada din Iunie 1990); iar Mihai Gâdea că l-a prezentat într-o emisiune, scrie Victor Roncea pe blogul său.
Acestea fiind zise, în urma unui discurs elocvent al avocatului Mihai Mustăciosu, reprezentantul celor doi ziarişti Intact, şi a pledoariei mele, care m-am auto-reprezentat procesul s-a încheiat, spre pronunţarea Doamnei Justiţii. Care a decis: Monica Macovei rămâne ceea ce este – fostă procuroare comunistă şi procuror-anchetator la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Instanţa a respins, ieri, 6 iulie 2015, acţiunea tovarăşei Monica Macovei, ca neîntemeiată. Încercarea acesteia de a-şi recosmetiza trecutul – ca în cazul Şova cu tatăl general care era “doar” colonel Secţia Militară a CC al PCR – a fost strivită. Speranţa ei de falsificare a adevărului a căzut la pământ. Libertatea presei a învins! S-a convins, oare, că s-a înşelat (dacă nu, sunt dispus să-i public “dreptul la replică” )?, mai scrie Roncea, citat de NapocaNews.
- MONSTRUL BICEFAL SI BABUINIZAREA ROMANIEI. Cum s-a ajuns la o tara controlata de Servicii, Procurori si Ambasade/ PRINSI IN “CAMPUL TACTIC” AL SRI – reactii slugarnice ale CSM si ale ministrului Justitiei/ VAL DE DENUNTURI LA DNA/ SPRE UN NOU AUTORITARISM PREZIDENTIAL?
- “DOSARUL” PONTA si “ambasadele” care conduc colonia România folosind “ghioaga” binomului SRI-DNA/ PAS CU PAS… IN “SARABANDA COINCIDENTELOR” CATRE DEMOLAREA COMPLETA A DEMOCRATIEI?
- PREMIERUL PONTA URMARIT PENAL DE DNA. Reactii, implicatii, comentarii. GUVERNELE SE SCHIMBA LA DNA IN REPUBLICA PROCURORILOR? “Domnule Victor Ponta, asa va trebuie!” CE A ALES IOHANNIS INTRE SERVICII SI CETATEAN? Cum trece in uitare RARINCA GATE…
- STATUL DE “DREPTI” ia viteza: cazul Dragnea – condamnare pentru MOBILIZARE LA VOTUL REFERENDUMULUI?/ Ambasadele si Codul Penal sau VASALITATE OFICIALIZATA/ SRI si “campul tactic” din JUSTITIE
- ROMANIA CAPTIVA SERVICIILOR SECRETE. Numirea lui Maior la Washington si un interviu-“eveniment”. LA SRI LUCREAZA “EROI” CARE VEGHEAZA PE “MAMI SI TATI” …si care monitorizeaza PROCESELE PE ROL
- ACUZATII GRAVE aduse DNA si procurorului sef Codruta Kovesi: “ASISTAM LA UN ASALT DE NEDESCRIS ASUPRA DREPTURILOR OMULUI”/ Va deveni procuratura PUTERE NECONTROLATA?/ MANIPULAREA “IMUNITATII PARLAMENTARE” SI SFARSITUL DEMOCRATIEI ROMANESTI/ Spectacolul catuselor si ațâțarea RĂZBUNĂRII populare
- CIA si precedentul italian (“Maini curate”) al ABUZULUI DE ARESTARI PREVENTIVE si al ANTICORUPTIEI ca DOCILIZARE a CLASEI POLITICE/ EREZIA JURIDICA A BINOMULUI DNA – SRI/ Frecventa catuselor pe ecranul democratiei/ PARADOXUL ANTICORUPTIEI: lectia arestarii lui Horia Georgescu, seful ANI/ SECRETUL LUI POLICHINELLE: cine s-a aflat in spatele coruptiei?
- ALIANTA INTUNECATA. Gary Webb vs CTP sau despre STAREA CRITICA A JURNALISMULUI ROMANESC. De la caine de paza al democratiei la dulau de asmutit al celor puternici
*
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Nu americanii si occidentul au sprijinit regimul lui Basecu?Nu ma mira ca oameni ca Cernea sunt foarte apreciati de Am basada SUA,iar cel mai mare mister este Kovesi care ,,taie si spanzura” cu DNA-ul ei .Fostul presedinte nu mai este, dar madam aceasta inca mai supravietuieste. Nu este clar ca este sprijinita in continuare de forte externe? Si ca sa fie totul complet mai este ales si MIhai Razvan Ungureanu la SIE. Fostul regim suprvietuieste cu brio desi a a avut loc un referendum cu rezultate masluite ca doar suntem in UE. Nu s-o intampla la fel si ci Grecia adica sa fie referendumul acesta cu un rezultat exceptional si totusi sa nu iasa din UE?M-a surprins Gabriel Oprea ca a votat cu MRU.
A avut dreptate cand un politician, independent de la noi ca tara noastra este condusa de forte militarizate oculte , iar domnul Serbanescu ca Romania este o colonie.Intr-o emisiune despre caii din Dobrogea realizatoarea emisiunii se adresa atat de frumos celui care are conduce DELTA DUNARII cu termenul guvernator.Sa mai fie si altii?Inseamna ca suntem colonie SUA?
Fiecare ne dam cu parerea, criticam eventual. Si nu aud sau nu vad pe cineva care sa vina cu o formula sau ceva de genu, care sa fie eficienta , in a face din tara noastra, un loc in care populatia, sa nu mai fie nevoita, a emigra/cersi pe la porti straine. Stam in fotolii si ne dam cu parere, de ani in sir si ne uitam cum strinii ne jecmanes tara de tot ce se poate. La fel, stim/cunoastem ca majoritatea celor care “conduc” romania, sint straini de neam, de tara si doleantele poporului si ne mint continu…si nu se vede, cum ca noi am misca ceva, in afara de comentarii, psrero..etc. Are careva o strategie sau o idee, cum sa procedam? Stiu ca unii o r sa zica ca doar “rugaciunea a mai ramas” . Da, rugaciunea si totusi parca mai trebuie ceva care sa o insoteasca. posibil sa fie nevoie si de fapte, de jertfa.
@ Kristian
In conditiile existente in Romania, exista jertfa mai mare decat a rabda tot ceea ce ni se intampla: jaf, asuprire, umilire … ?
Eu ma gandesc de multe ori ca in Romania, tara care se pretinde 90% ortodoxa, ar fi de neconceput sa existe oameni sau familii intregi care sa locuiasca in strada, copii care sa zaca prin orfelinate, batrani care cauta prin gunoaie … Si asta se intampla intr-o tara ortodoxa in care sosele sunt pline de masini de lux.
Pana sa trecem la altfel de jertfe sau actiuni civice, poate ca ar trebui sa iau familia care traieste in strada sau prin cine stie ce spalatorie sau toaleta publica dezafectata, sa-i duc acasa, sa-i spal, sa le dau sa manance si sa am grija de ei pana imi vand masina, iar cu banii obtinuti sa le cumpar o garsoniera sau o casuta batraneasca pe undeva. Cam asa cred ca ar trebui sa se intample lucrurile intr-o tara ortodoxa.
Dar este greu nu? Masinuta mea care am muncit pentru ea, sau am de platit rate la ea, sau am furat si excrocat pentru ea? S-o dau eu pentru un amarat? Eu sunt destept, am capul pe umeri, beau cu masura, ma descurc … daca amaratul din strada e prost, sau betiv, sau lenes! Sa-i dea altul care are mai mult. Eu m-am “jertfit” ca sa-mi iau masina, sau ca sa am bani la banca, sau ca sa plec in concediu in nu stiu ce insule exotice. Deci nu numai ca nu facem nimic pentru el, dar il mai si judecam indreptatindu-ne pe noi insine.
Cred ca Bunul Dumnezeul nostru Iisus Hristos este foarte bland cu noi si ne iubeste foarte mult daca ne miluieste cu posibilitatea de a ne jertfi doar prin a rabda tot ce ni se intampla.
Inainte de a ne gandi la actiuni civice pe care sa le ambalam in “jertfe”, ar fi bine sa ne indeletnicim mai mult cu rugaciunea si cu jertfirea personala fata de aproapele.
@Sluga netrebnica
Jertfa este o plata inalta, acceptata de bunavoie, din iubire…jaful,asuprirea si umilirea la care sunt supusii romanii sunt nevoi si stramtorari pentru care majoritatea blestema si injura si la care aceeasi majoritatea are o anumita contributie, de la individ, la individ…Vorbesti de aceste nedreptati ca si cum numai asupritorii ar fi de vina, nu si lumea umilita,jefuita si asuprita.
Cand o tara saraceste foarte mult si este asuprita, aceasta tara are niste probleme nerezolvate inaintea Lui Dumnezeu…in loc sa-ti vinzi masina si casa ca sa starpesti saracia asta mare, mai bine invata-i pe acesti saraci sa vada bine si sa inteleaga, ca atat cei din strada, cat si cei care au case si masini(pe mine ma exclud, in momentul de fata n-am nici casa si nici masina !) sunt ticalosi si orbi si goi in fata Adevarului(insa aici ma includ si pe mine !) …Hai sa cadem cu adevarat cu totii, cu plans si rugaciune din inima la Domnul Jertfei ca sa ne ajute si sa ne dea alifie sa ne ungem ochii ca sa vedem…
@ GeluS
Iarta-ma frate, dar te rog incearca sa te obisnuiesti ca atunci cand vrei sa-i razpunzi cuiva la un comentariu, sa te asiguri ca ai inteles ce a scris respectivul in comentariul sau. In cazul de fata este vorba de comentariul meu.
Fa un exercitiu de vointa si citeste de 2 – 3 ori respectivul comentariu. Si dupa aceea, mai fa un mic exercitiu de vointa si lasa sa treaca putin timp pana sa raspunzi. “Graba strica treaba” – este o vorba foarte inteleapta. Si mai este o vorba inteleapta care spune: “Cu rabdarea treci marea”,
Rabda si tu macar putin timp inainte sa postezi raspunsuri la alte comentarii.
Intre timp, poti citi un articol pe care doresc sa-l adaug la cele ce le-am spus in comentariul precedent. Pentru o mai buna intelegere, a se citi de 2 – 3 ori “nota noastra”:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/07/09/romani-paganism-vrajitorie-blestem-neam-usuratic-parintele-rafail-noica-video/
@ GeluS
Am uitat sa mentionez ceea ce era mai important: comentariul meu se referea la inmuierea inimii, unul din motivele pentru care cred ca trebuie sa rabdam “jaf, asuprire, umilire …”.
Nu vorbeam despre eradicarea saraciei.
@Sluga netrebnica
“In conditiile existente in Romania, exista jertfa mai mare decat a rabda tot ceea ce ni se intampla: jaf, asuprire, umilire … ?”
Eu asa am inteles , chiar daca in final ai cotit-o brusc, scuza-mi nepriceperea.
Daca vorbesti de “inmuierea inimii”, acum aceasta imi este clar…
@ GeluS
N-am cotit-o in nici-un fel. Totul era foarte clar inca din primul meu comentariu.
“In conditiile existente in Romania, exista jertfa mai mare decat a rabda tot ceea ce ni se intampla: jaf, asuprire, umilire … ?”
Iar mai, jos, in acelasi comentariu, mentionam doar o fata a “ortodoxiei” pe care o traim multi dintre noi. Ne inmuiem inima si ne atasam fata de tot felul de placeri si bunuri materiale, dar traim nepasatori fata de nevoile, lipsurile si suferintele celor mai multi dintre cei care sunt aproapele nostru zi de zi.
Vrem propuneri concrete, actiuni cu finalitate clara, dar impotriva altora, cand cel mai simplu, mai concret si mai eficient ar fi sa ne schimbam viata noastra, personala. Vrem sa-l dam jos pe Iohanis, pe Ponta, pe FMI, pe UE … pe toti, neintelegand ca acestia sau acestea toate sunt doar instrumentele prin care se lucreaza asupra noastra.
Pentru aceasta sa consideram jertfa faptul ca trebuie sa rabdam doar “jaf, asuprire, umilire …”.
Caci la cat sunt de invartosate inimile noastre, ar putea Bunul nostru Dumnezeu sa ne dea molime, razboaie sau chiar mucenicie.
In alte parti ale lumii, unii pe care noi ii consideram eretici sunt prigoniti, torturati si decapitati pentru ca nu vor sa se lepede de prea sfant numele Domnului Iisus Hristos.
Iar noi, care ne pretindem popor ortodox … oare cati dintre noi s-ar lepada de Hristos doar daca ar fi amenintati ca li se confisca masina?
Oricum, este bine ca in final ti-a fost clar.
@Sluga netrebnica
Schimbarea personala este o conditie indispensabila a actiunilor in grup . Stii care-i adevarul ?
Nu exista o nici un fel de schimbare personala, din aceasta cauza nu mai reusim sa incropim nimic la nivel de tara.
Moldova Mariei Sale Stefan era “mica ,dar tare” si dusmanii ei se temeau de ea. Era asa pentru ca cei care o locuiau se schimbasera in launtrul lor. Indemnul tau in momentul de fata este un fel de “hai sa hai, dar n-am cu cine”.