Previziuni economice pentru 2016. SE PARIAZA DIN NOU PE CRIZA: “UN AN CATACLISMIC” cu epicentrul in CHINA/ Posibilele consecinte negative ale deciziei FED asupra economiei romanesti

Când vine vorba despre datoriile suverane, termenul ”default” este deseori înțeles greșit. Aproape niciodată el nu semnifică renunțarea completă și permanentă la plata întregii datorii; chiar și unele dintre datoriile Rusiei țariste au fost în cele din urmă plătite (chiar dacă parțial) după revoluția din 1917, scrie într-un articol publicat de Project Syndicate Carmen Reinhart, profesor specializat în sistemul financiar internațional la Harvard University. Mai degrabă, neplata – un ”default” potrivit agențiilor de rating când îi privește pe creditorii privați – aduce în discutie restructurarea datoriei, care poate presupune extinderea scadenței, reduceri, perioada de grație.

Dacă istoria poate fi un ghid, atunci în 2016 ar putea avea loc asemenea discuții.

La fel ca multe alte aspecte ale economiei globale, acumularea datoriilor și intrarea în incapacitate de plată tind să fie ciclice. Începând de la 1800, economia globală a suferit mai multe asemenea cicluri, cu o parte dintre statele independente beneficiind de restructurări în fiecare an, variind între zero și 50%. Deși unul sau două decenii de calm aparent nu sunt un fapt neobișnuit, fiecare asemenea perioadă este urmată de un nou val de intrări în incapacitate de plată.

Cel mai recent ciclu include piețele emergente, în anii 1980-1990. Cele mai multe țări si-au rezolvat problema cu datoriile către mijlocul anilor 1990, însă un număr însemnat de state cu un venit redus rămân cu arierate cronicizate.

La fel ca și intrarea în incapacitate de plată proriu-zisă sau ca restructurarea datoriei, asemenea arierate sunt deseori puse sub obroc, poate pentru că tind să privească datornici cu venituri reduse și o sumă relativ mică în dolari. Însă aceasta nu anulează capacitatea lor de a iniția un nou ciclu de criză, atunci când statele care nu-și pot gestiona bine datoriile sunt influențate și de condiții globale nefavorabile.

Și, într-adevăr, condițiile economice globale – precum fluctuațiile prețurilor și modificarea ratei dobânzilor de către marile puteri economice precum SUA și China – joacă un rol important în precipitarea crizelor datoriilor suverane. Așa cum arata studiul meu recent realizat împreună cu Vincent Reinhart și Christoph Rebesch, curbele circulației capitalului internațional sunt periculoase, iar intrările în incapacitate de plată se întâmpla la încheierea perioadelor fericite ale influxului de capital.

Acum, la începutul lui 2016, apar la orizont semnele unor intrări în incapacitate de plata. Putem vedea deja creasta albă a unor valuri.

Pentru unele state, principala problema pleacă de la dinamica deficitului intern. Situatia Ucrainei este cu siguranță precară, deși, având în vedere cauzele sale speciale, nu este bine sa tragem concluziii generale pe aceasta tea.

Spre deosebire, situația Greciei, este mult mai familiară. Guvernul a continuat să acumuleze datorii până când povara nu a mai devenit suportabilă. Când dovada acestor excese a devenit cât se poate de clară, creditarea a încetat iar plata datoriilor a devenit imposibilă. În iulie 2015, în timpul negocierilor tensionate cu creditorii săi – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI – Grecia a intrat in incapacitate de plată în relația cu FMI. Aceasta a facut ca Grecia să fie prima – și până acum singura – economie dezvoltată care a ajuns în această situație.

Dar, așa cum se întâmplă deseori, ceea ce s-a urmat nu a fost un ”default” total, ci mai degrabă un pas către un nou acord. Partenerii europeni ai Greciei au căzut de acord să ofere sprijin financiar suplimentar, în schimbul unui angajament al premierului Alexis Tsipras că va implementa reformele structurale și reducerile bugetare. Din nefericire, se pare că aceste măsuri nu au rezolvat criza datoriilor Greciei, ci mai degrabă au amânat-o.

O altă economie aflată în pericol mare este Puerto Rico, care are nevoie urgentă de o restructurare a datoriei suverane de 73 de miliarde de dolari. Acordurile recente pentru restructurarea unei părți din datorie sunt abia la început; de fapt nici nu sunt suficiente pentru eliminarea riscului un ”default” propriu-zis.

Trebuie amintit că, în timp ce o problemă de creditare ar fi una gravă, creditorii ar putea totuși să supraestimeze impactul ei extern. Le place să avertizeze că, deși Puerto Rico este un stat asociat al SUA, nu un stat propriu-zis, proasta gestionare a datoriei va fi un precedent negativ pentru statele și municipalitățile americane.

Precedentul a fost însă stabilit cu mult timp în urmă. În anii 1840, nouă state americane au încetat să-și mai plătească datoriile. Unele nu au mai plătit deloc, altele doar o parte din datorii. În anii 1870, un alt val de intrare în incapacitate de plata a înghițit 11 state. Virdinia de Vest a ieșit din această criză abia în 1919.

Unele dintre cele mai mari riscuri privesc economiile emergente, care suferă de pe urma schimbărilor economiei globale. În timpul avântului contrucției de infrastructură, China a important cantități mari de bunuri, prețurile au crescut și astfel au crescut și veniturile exportatorilor acestor bunuri, precum Brazilia. Pe fondul creșterii creditării în China si al dobânzilor reduse practicate de SUA, economiile emergente înfloreau. Criza economică din 2008-2009 a oprit, nu neapărat distrus, această creștere rapidă, iar economiile emergente s-au bucurat de o perioadă neobișnuit de calmă până în 2013.

Însă decizia Federal Reserve din SUA de a majora dobânzile, împreună cu reducerea creșterii economice a Chinei și scăderea prețului petrolului și al bunurilor de export, a dus la oprirea influxului de capital. Recent, multe piețe emergente au început să scadă rapid, sporind costul plății datoriilor în dolari. Veniturile din export și cele ale sectorului public au început să scadă, ducând la majorarea deficitelor de cont curent. Creșterea și investițiile s-au redus aproape pretutindeni.

Din perspectivă istorică, economiile emergente par să se îndrepte către o criza de proportii. Desigur, ele se pot dovedi mai rezistente decât predecesoarele lor. Dar nu trebuie să contam pe asta.

• Cotidianul: Cosmin Matei: Banca Centrală a SUA a majorat dobânda de politică monetară. Ce efecte ar putea avea asupra României decizia istorică a FED

Banca Centrală a SUA – Federal Reserve-Fed – a majorat dobânda de politică monetară pentru prima dată în aproape zece ani, apreciind că prima economie a lumii a depăşit daunele provocate de criza financiară din perioada 2007-2009, scrie The New York Times.

Cei zece reprezentanţi ai Fed participanţi la şedinţa de politică monetară au decis în unanimitate ca dobânda cheie să fie majorată de la un interval de 0%-0,25% la 0,25%-0,5%. Dobânda de politică monetară a Rezervei Federale americane s-a aflat la nivelul zero timp de şapte ani. Rezerva Federală a precizat că va monitoriza cu atenţie evoluţia inflaţiei şi că majorările de dobânzi vor avea loc treptat, ţinta pe termen lung pentru dobânda cheie fiind de 3,5%. Această estimare a rămas neschimbată faţă de prognoza din luna septembrie. Oficialii băncii centrale se aşteaptă ca dobânda cheie să ajungă la 1,375% la sfârşitul lui 2016, ceea ce ar implica patru majorări de către un sfert de punct procentual. “Măsura pune capăt unei perioade extraordinare de şapte ani în care dobânda de politică monetară a fost aproape zero pentru a susţine redresarea economiei din cea mai gravă criză financiară şi recesiune de la Marea Depresiune”, a declarat preşedinta Fed, Janet Yellen, într-o conferinţă de presă, citată de Market Watch şi preluată de Capital.

Yellen a recunoscut însă că chiar şi după această majorare politica monetară a Fed va rămâne relaxată. ”Indicatorii economici de după şedinţa de politică monetară din octombrie a Fed au arătat că activităţile economice avansează în ritm moderat.
Cheltuielile de consum şi investiţiile companiilor au crescut în ultimele luni, iar situaţia sectorului imobiliar se îmbunătăţeşte în continuare”, se arată în comunicatul Fed. Potrivit Fed, situaţia continuă să se îmbunătăţească şi în cazul pieţei muncii, mai scrie MarketWatch.com

Decizia Băncii Centrale a SUA ar putea avea repercusiuni şi asupra economiei româneşti, în special în ceea ce priveşte creşterea dobânzilor la împrumuturile externe. “Bugetul României pentru anul 2016 este construit pe câteva premize importante, toate foarte optimiste: creştere economică de 4,1%, un curs mediu Eur/Ron de 4,4 şi un deficit de 2,8% din PIB. Este cât se poate de clar faptul că este un buget optimist care este construit pe un scenariu pozitiv pentru economie.

Altfel spus, România şi-a făcut un plan de cheltuieli pentru nişte bani pe care îi va obţine într-un caz fericit. Ce se va întâmpla însă dacă scenariul optimist nu se adevereşte? Dacă la anul România nu va creşte cu 4,1%, dacă cursul nu va fi stabil, dacă dobânzile nu vor creşte sau dacă încasările la buget nu vor fi cele preconizate atunci guvernul se va găsi într-o postură foarte delicată. Deficitul ar putea sări bine de 3%, ceea ce înseamnă că în partea a 2-a a anului nota de plată va fi mai mare decât banii din buzunar”, susţine Radu Ciofu, analist financiar la Admiral Markets UK Ltd.

Conform acestuia, riscurile externe vor fi principala problemă a României. Decizia FED poate destabiliza pieţele financiare în 2016, consideră Ciofu. “Dobânda zero practicată în prezent (nu doar de SUA) NU este ceva natural şi este un „medicament” cu efecte secundare pe termen lung. Renunţarea la dobânzile zero înseamnă scăderi în pieţele financiare, înseamnă risc, înseamnă mişcări negative. “Gândiţi-vă la un pacient care s-a obişnuit cu morfina. Este evident că pe termen lung dependenţa va genera probleme şi ea trebuie eliminată dar pacientul se va opune. Pentru el renunţarea la morfină (dobânzi zero) este dureroasă pe termen scurt. Renunţarea la dobânzi zero ar putea fi tema principală a anului 2016 însă, acest lucru s-ar putea produce într-un moment nefavorabil pentru guvernul actual. Renunţarea la dobânzi zero ar putea da peste cap planurile Guvernului României şi ar putea să forţeze ajustări bugetare în partea a 2-a a anului. Asta înseamnă că unele dintre măsurile adoptate acum (creşteri salariale, reduceri de taxe) ar putea să fie abandonate la anul”, mai consideră Ciofu.

• Bursa.ro: FURTUL DIN BĂNCI, LEGALIZAT LA NIVEL EUROPEAN. Blănculescu: “Confiscarea depozitelor – o crimă cu premeditare”

* Companiile sunt obligate să-şi ţină banii în bănci
* Ionel Blănculescu: “Proprietatea este garantată prin Constituţie, ceea ce înseamnă că Legea bail-in-ului este neconstituţională”
Confiscarea depozitelor negarantate pentru salvarea băncilor cu probleme, măsură prevăzută în reglementările care tocmai au intrat în vigoare, în acest an, la nivel european ar putea aduce deponenţii în situaţia să-şi mute banii din conturile băncilor din Europa în afara continentului.

Legea rezoluţiei bancare a fost promulgată şi la noi, pe final de an 2015, fără ca nimeni dintre autorităţile abilitate să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la faptul că actul normativ presupune inclusiv ca, peste noapte, deponenţilor să le dispară economiile din bănci. Punctul nevralgic al legii priveşte societăţile comerciale, apreciază consultantul economic Ionel Blănculescu. Domnia sa ne-a explicat:

“Companiile sunt obligate de lege să lucreze rulându-şi banii prin bănci. În acelaşi timp, prin aplicarea bail-in-ului, banii, pe care, repet, firmele sunt obligate să-i ţină în bănci, vor fi luaţi în mod forţat.

Şi în cazul exproprierii unei proprietăţi, când construim o autostradă, exproprierea se face cu o despăgubire cu justă valoare. În cazul bail-in-ului, însă, vorbim de confiscare, de furt legalizat. Dacă legea te obligă să-ţi păstrezi banii în bănci, atunci trebuie să-ţi asigure şi condiţii. Situaţia este extrem de periculoasă. Discutăm despre o crimă cu premeditare. Cu alte cuvinte, ştim că cineva poate fi ucis, dar zicem că a fost legal. Dacă legea spune că băncile îmi pot lua banii mei, pe care i-am obţinut prestând un serviciu sau vânzând un bun propriu, atunci tot legea ar trebui să-mi permită să nu-mi mai ţin banii în conturile băncilor. Această reglementare pregăteşte cu premeditare o confiscare de la cineva captiv prin lege”.

Din rândul populaţiei, conform statisticilor, 99,98% din deponenţi au sub 100.000 de euro în depozite, valoarea garantată de stat. Nu trebuie să-i neglijăm, însă, pe cei 0,2%, care ar putea reprezenta 80% din banii existenţi în depozitele bancare, avertizează Ionel Blănculescu.
Proprietatea este garantată prin Constituţie, atrage atenţia domnul Blănculescu, subliniind că Legea rezoluţiei bancare este neconstituţională.

Domnia sa subliniază că, de acum înainte, putem da legi cu gir european prin care să furăm proprietatea, adăugând că, în acest moment “nu se face decât hazard moral şi se deschide Cutia Pandorei pentru toate domeniile”.
Ionel Blănculescu avertizează că, după acţionari, cei care vor pierde în urma acestei legi sunt creditorii băncilor, precizând: “Orice bancă obţine împrumuturi. Acum, vâzând această situaţie, cine mai împrumută băncile?”
Printre altele, economistul mai susţine: “Legea rezoluţiei bancare afectează toate instrumentele economice şi financiare create până acum, pentru că inclusiv cei care cumpără obligaţiuni vor fi afectaţi”.

Astfel, toate activităţile economice se realizează prin bancă, iar băncile însele vor suferi, rămânând fără creditori şi fără deponenţi şi reducându-se apetitul din partea tuturor de a colabora cu instituţii inanciare.
“Apare o declasificare a băncilor pe clase de risc”, conchide Ionel Blănculescu, subliniind că, acum, mulţi dintre oamenii cu bani nu au idee ce presupune bail-in-ul.
Unii specialişti consideră că în principal băncile mici vor fi afectate, pe termen lung, de Legea rezoluţiei bancare, întrucât şi firmele şi persoanele fizice se vor concentra pe băncile mari, ocolindu-le pe cele mai mici.
“Banii nu mai sunt garantaţi integral şi, în cazul în care o bancă se va confrunta cu probleme, se va ajunge la situaţia în care vor plăti deponenţii”, subliniază aceştia.

Analiştii arată că, acum, banii pe care oamenii îi păstrează în depozite, nu mai sunt în siguranţă: “Conceptul este că micul depunător nu trebuie să sufere. Dacă are depozite mai mari de 100.000 de euro, se confruntă cu riscul băncii, însă dacă valoarea banilor din depozite este mai mică de 100.000 de euro, atunci deponenţii au riscul statului, pentru că depind de puterea de garantare a acestuia. Însă, niciun stat nu-şi permite să şi-i pună în cap pe micii deponenţi. Statul poate intra în imposibilitate de plată doar dacă se va produce un colaps general în sistemul bancar, ceea ce este greu de crezut”.

Economistul Aurelian Dochia, administrator în cadrul Group Societe Generale, ne-a spus că, în perioada de criză, depozitele au crescut foarte mult, raportul credite/depozite ajungând la un nivel “foarte bun”, înregistrându-se mai multe depozite decât credite. Astfel, în opinia domnului Dochia, din punct de vedere al gestiunii riscurilor, situaţia este confortabilă. “Nu cred că se poate gândi o schimbare bruscă de comportament, mai ales în cazul în care nici alternativele nu sunt prea existente. Trebuie să recunoaştem că Bursa de Valori nu este pentru tot omul”, apreciază domnia sa.

Analistul economic Florin Cîţu nu este atât de impacientat cu privire la bail-in. Domnia sa a scris, pe pagina de Facebook: “Bail-out (n.r. salvarea băncilor cu fonduri de la stat) sau bail-in? Niciuna. Băncile, ca orice companie, în insolvenţă caută investitori sau ies de pe piaţă. Caută investitori care vor să participe voluntar.
Cei cu depozite în bănci trebuie să se întrebe dacă dobânda pe care o primesc îi recompensează pentru riscul de a deveni acţionari la un moment dat într-o companie insolventă.
Dar, la cum văd eu că evoluează lucrurile, bail-in nu va funcţiona şi, la prima situaţie mai gravă, se va transforma din nou în bail-out. Normal că până atunci cei cu depozite în banci vor ignora riscul de bail-in. În principal, pentru că au învăţat că pot să se bazeze pe bail-out”.

Anul trecut, Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la netranspunerea legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia bancară de către Luxemburg, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia şi Ţările de Jos (BRRD).
Data-limită pentru transpunerea acestor norme în dreptul naţional a fost 31 decembrie 2014. Ţara noastră s-a aflat printre statele împotriva cărora CE a deschis procedura de infringement pentru netranspunerea Directivei 2014/59/UE.
Referitor la procedura bail-in-ului, Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul BNR, ne-a precizat, la începutul lunii iunie 2015: “Textul (n.r. proiectului de lege) transmis de Banca Centrală către MFP nu face altceva decât să transpună prevederile europene. Trebuie să înţelegem că nu BNR impune aplicarea bail-in-ului, printre soluţiile de salvare a băncilor cu probleme, ci Uniunea Europeană cere acest lucru”.

Domnia sa consideră că la noi nu va avea loc procedura de bail-in, pentru că “oamenii au înţeles să se pună la adăpost”, respectiv au avut grijă să nu-şi constituie depozite mai mari de 100.000 de euro. Acţionarii instituţiei supuse rezoluţiei vor fi primii care vor suporta pierderile, creditorii respectivei bănci suportând pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de insolvenţă, cu excepţia cazului în care, în prezenta lege, se prevede în mod expres altfel, iar persoanele fizice şi juridice care au contribuit la ajungerea în stare de dificultate majoră a instituţiei supuse rezoluţiei sunt trase la răspundere potrivit legii civile sau penale.

• CATRE O NOUA CRIZA MONDIALA? Caderea bursei din CHINA afecteaza intreaga lume. PERSPECTIVA AUSTERITATII REDEVINE ACTUALA 
• Economistul-“profet” ROUBINI: IN 2016 E POSIBILA O CRIZA ECONOMICA MAI PUTERNICA DECAT CEA DIN 2008 (video)