SLUGILE GEOPOLITICII. Din gandirea politica a presedintelui Romaniei: DECAT SLUGA LA RUSI, MAI BINE LA AMERICANI

• Stirile ProTV: Klaus Iohannis, la Iasi: “Ideea alegerii primarilor in doua tururi este foarte buna”. Reactia premierului Dacian Ciolos

In ciuda gerului, sute de oameni s-au prins in hora la Iasi, de ziua Unirii. Invitati de onoare au fost presedintele Klaus Iohannis si premierul Dacian Ciolos.

Alaturi de ei a aparut si primarul Chisinaului, Dorin Chirtoaca. S-au implinit 157 de ani de la Unirea Principatelor Romane. Presedintele Klaus Iohannis si premierul Dacian Ciolos, s-au prins in hora, alaturi de sute de romani care au iesit in strada sa sarbatoreasca unirea. Presedintele a fost primit de garda de onoare. Politicienii au asistat si la defilarea trupelor de la Ministerul Apararii si a Ministerul de Interne. Klaus Iohannis a dat mana cu iesenii si a raspuns zambind si unor intepaturi.

Localnic: “Iohannis ai ajuns sluga americanilor!”
Klaus Iohannis: “Decat a rusilor, tot e mai bine asa!”

In timpul discursurilor presedintelui Klaus Iohannis si premierului Dacian Ciolos nu au lipsit huiduielile si fluieraturile, care au venit dinspre un grup restrans de cateva zeci de persoane. Nemultumiri au exprimat din multime si fostii angajati ai fostului combinat de utilaj greu, Fortus SA, care nu si-au primit salariile de aproximativ trei ani. In Piata Unirii, oamenii au primit vin fiert si placinte, condimentate cu imbranceli. […]/ integral pe stirileprotv.ro

• ActiveNews/

Cristian Dogaru: Ghinion! (Doar) sclavul americanilor…

Epocală secvența cu Iohannis, întrerupt din preconizată baie de mulțime din Iași cu Cioloș pe post de aghiotant, de o voce de pe margini “Johannis, ai ajuns sluga americanilor!”. Iar Klaus, păstrând intact zâmbetul protocolar, “decât a rușilor, tot mai bine așa..”.

Mă gândesc cum ar fi reacționat deontologii din presa noastră quality dacă un oficial local ar fi fost acuzat că a ajuns sluga rușilor iar acesta ar fi replicat, copilărește, “decât a americanilor, tot mai bine așa”.…Ce s-ar mai fi comentat, ce editoriale vituperante s-ar fi lansat, ce emisiuni ar fi realizat Rareș Bogdan pe Realitatea TV…

Probabil că replica ușor ineptă a președintelui actual va trece repede pe sub nasul “analiștilor media” deși ar fi câteva lucruri de remarcat aici. În primul rând, Iohannis putea să iasă onorabil cu o replică ultragiată (“cum îți permiți, președintele României nu e sluga nimănui!”), cu ceva umor-marfă cam rară în sacii sașilor (“arăt eu a slugă cu căciulă mea nouă?”) sau putea măcar să tacă olimpian.

Dar nu, președintele a vrut să-l irite la rândul sau pe omul din mulțime și a scos-o pe aia cu rușii fără să se gândească prea tare că postura de slugă asumată de un președinte e cât se poate de umilitoare pentru poporul care l-a pus în funcție. Suntem deci slugi joviale pentru Vest? Nu mai suntem parteneri? Când soldații români mor prin Afganistan sunt și ei considerați slugi?

Mă rog, există o tradiție deja formată, fostul președinte era în extaz când suna licuriciul, Emil Constantinescu a pus umărul la bombardarea Serbiei cu gândul la bonusul de aderare la Nato (ne-ar fi primit și fără mostra asta de slugărnicie, vezi evenimentele ulterioare). Totuși, dacă e să ne uităm prin jur, lipsa coloanei vertebrale nu e totuși regula – Ungaria, Cehia, Polonia au acum oficialități care știu să spună și nu, care pot critica partenerii Nato când e cazul, care nu înghit totul orbește. Ghinion! vorba președintelui nostru.

PS: Am o propunere: salutul oficial în România să fie “Sluga!”

Să facem o mică recapitulare. Avem un președinte care se declară bucuros că e sluga americanilor -“decât a rușilor mai bine așa…”. Avem un premier detașat de la Bruxelles, cu membri ai cabinetului sau în concediu din posturile lor de birocrați europeni dar în activitate în guvernul Julien. Statut de slugi, guvern de slugi. Avem o lege a dării în plata pentru care s-a făcut lobby la Președinte din partea unor ambasadori străini, pentru modificarea căreia șeful BCE a semnat și el o misivă în favoarea băncilor locale cu acționariat străin, asta după lobby-ul agresiv cu accente kafkiene (s-a amenințat chiar cu DNA-ul!) organizat de BNR, instituția de “supraveghere”. Suntem slugile intereselor altora. Mai avem un scut la Deveselu bun să-i apere pe alții și să ne transforme pe noi în ținte, îi vedem periodic pe oficialii români scoși la instrucție de Victoria Nuland. Slugile geopoliticii.

Băncile nu ne mai aparțin, utilitățile sunt privatizate dar salariile românești nu ar trebui să crească pentru a nu afecta “fragilul” echilibru macro. Deh, venituri de slugi. Media oficială se ocupă cu propaganda, justiția execută la comandă incomozii Sistemului dar poporul de pe Facebook este preocupat de abuzurile Bisericii (spitale nu Catedrale) și de scandalul Borcea-Pelinel. Preocupări de slugi. De ce să nu prindem atunci într-o formă nouă de salut esența societății românești actuale? “Sănătate” va fi oricum o formulă perimată după privatizarea Sănătății, “Noroc”-ul ține cu cei puternici nu cu slugile, iar “Doamne-ajută” n-are sens după cum au arătat tinerii frumoși de pe Facebook. Rămâne “Sluga”!?

Bogdan Duca: Președintele României: „Mai bine să fiu sluga țării X decât să fiu sluga țării Y”

Revin la replica domnului Iohannis, la acuza că ar fi sluga americanilor: “Decât al rușilor, tot e mai bine așa”.

Mă gândesc acum că în majoritatea zdrobitoare a țărilor lumii, dacă un șef de stat ar fi acuzat public că este „omul” unor cercuri de interese externe (ceea ce, în alte vremuri, se numea, simplu, clar, firesc, trădare), ar reacționa vehement.

Cred că și celebrul Quisling al Norvegiei, Ante Pavlevic al Croației, mareșalul Petain, în Franța, Gomulka în Polonia, ar fi pleznit pe ăla care i-ar fi acuzat că sunt slugile naziștilor sau sovieticilor (cazul Gomulka). Nu că nu ar fi fost, dar e imoral și semn de maximă degradare umană, să te lauzi cu așa ceva.

Domnul președinte Iohannis nu e, din păcate, atipic pentru societatea românească.

Aici pare chiar o mândrie să fii subordonatul servil al „licuriciului”.

Vorbeam de Petain…. Mareșalul Ion Antonescu, altfel foarte agresiv cu subordonații, avea un talent aparte în a elogia pe Hitler.

Pentru „echilibru”, un om de talia lui Iuliu Maniu, nu a avut nicio dilemă morală să devină agentul Tom, al serviciilor secrete britanice, deși visa, în țară, să fie premierul României.

Despre Dej, ce să mai vorbim?

Emil Constantinescu- dacă vedeți fotografii cu el la diverse întruniri oficiale, lasă impresia omului ce riscă să fie lovit de o ejaculare în pantaloni pentru că a dat mâna cu cine știe ce lider occidental.

Traian Băsescu ne-a imortalizat viziunea sa strategică în parabola sexului oral cu licurici.

De altfel, acum mai mult ca oricând în istorie, o invitație primită de vreun politician român la ambasada puterii hegemone provoacă sentimente mai puternice decât prima dragoste. Dumnezeu mi-e martor că am uitat numărul ocaziilor în care am auzit diverși politicieni vorbind, cu un aer de preludiu erotic, despre faptul că au fost invitați sau doar, știu „pe surse”, s-a auzit de ei la ambasada marelui Licurici.

Am tot folosit metafore erotice: nu întâmplător. Pentru că vreau să subliniez nu atât faptul că România- de nevoie- e de multe ori dependentă de interesele câte unei mari puteri. Asta e parte a vieții țărilor mici, ca a noastră.

Problema este că există o voluptate a submisivității la politicienii noștri. Una care îi duce să ajungă la firescul replicii domnului Iohannis, al cărui zvâcnet al demnității nu a putut merge mai departe de: „măcar sunt sluga americanilor.”

• Mircea Platon:

Am crezut ca e o facatura. Dar nu e. Presedintele Johannis chiar s-a declarat multumit cu statutul de “sluga a americanilor”.

Si a declarat asta la Iasi, la sarbatorirea Unirii de la 1859. Pe care elitele noastre de atunci au facut-o in raspar cu toti Licuricii epocii.

Punct castigat: in sfarsit vedem si noi un neamt cu suflet de sluga. Ca ni s-a tot spus ca romanii au suflete de slugi. Ca suntem mamaliga care nu explodeaza. Iaca avem in fruntea statului o capatana de varza murata, o gamela de Sauerkraut care nu explodeaza. Dar pute de te trasneste.

• Dan Diaconu:

A te considera superior doar pentru că eşti slugă a unora şi nu a altora reprezintă cea mai solidă dovadă a inteligenţei care-l caracterizează pe acest Klaus Sluganis!

• Luju.ro: IOHANNIS, SLUGA AMERICANILOR – Recunoastere uluitoare a Presedintelui Romaniei. De Ziua Unirii, acuzat din multime cu reprosul: „Iohannis, ai ajuns sluga americanilor, ma!”, seful statului a confirmat: „Decat a rusilor, tot e mai bine asa”. Recunoasterea explica de ce politicieni, capii Justitiei si ai serviciilor secrete merg incolonati la Ambasada SUA sa primeasca indicatii. Este independenta Romaniei subminata de acte de inalta tradare ale conducatorilor ei? (Video)

[…]

Un asemenea comportament al sefului statului nu poate fi explicat – in opinia noastra si, credem noi, a majoritatii romanilor – altfel decat ca Romania a fost inchinata unei puteri straine din afara Uniunii Europene, la care am aderat in 2007. Recunoasterea lui Klaus Iohannis confirma toate banuielile publice si toate evenimentele publice care au relevat in ultimii ani o indepartare de UE la nivel decizional si o apropiere de neinteles fata de Statele Unite ale Americii, intr-o maniera care nu stim ce avantaj ne aduce pentru ca nimeni nu ne-a explicat. De mai multi ani, mai toti sefii de partide, toti sefii marilor parchete si instante, toti sefii de servicii secrete, precum si demnitari si functionari din institutii precum CSM se duc incolonati in mod regulat la Ambasada SUA, indiferent daca aceasta e condusa de un diplomat de rang inferior, pentru a primi indicatii, sustineri si – de multe ori si cel mai grav – diplome si decoratii pentru merite necunoscute de poporul roman, distinctii care prin legea americana nu se acorda decat unor persoane care au indeplinit fapte deosebite in interesul SUA. Mai mult decat atat, de fiecare data cand in Romania se pune problema schimbarii unor inalti procurori, oficialii americani intervin cu tupeu in politica romaneasca si interzic practic politicienilor responsabili sa ia vreo decizie in privinta inlocuirii sefilor de parchete ori in sensul modificarii legilor justitiei.

Zvonurile publice, dar si declaratiile unor oficiali romani sustin de ani de zile ideea aservirii parchetelor si serviciilor secrete – in special SRI – fata de politica SUA, fara a i se explica vreodata poporului roman de ce trebuie sa urmam cu sfintenie indicatiile unor oficiali americani in conditiile in care noi suntem membri ai UE si semnatari ai Conventiei europene a drepturilor omului de la Strasbourg, care ne impiedica sa adoptam masuri contrare literei si spiritului acestor tratate.

Lumeajustitiei.ro nu este nici cu rusii, nici cu americanii, ci cu Romania! Observam insa ca Romania nu mai este condusa de romani si ca interesele noastre economice sunt subminate astfel incat la ora actuala se constata ca peste 60% din capitalul romanesc apartine unor multinationale sau companii straine, ca justitia nu mai este independenta la varf, ci folosita in rafuieli politice, ca salariul minim pe economie este mentinut la umilitorul prag de aproximativ 200 euro lunar si ca resursele noastre naturale (petrol, gaze, paduri, metale pretioase s.a.m.d.) sunt exploatate de straini. De asemenea, mai constatam ca in timp de marii oameni de afaceri din Romania au fost scosi din joc cu dosare penale, marile parchete – si in special DNA – nu cerceteaza niciodata jafurile comise de companiile straine. Chiar nu putem trai intr-o Romanie care sa nu fie sluga nici la rusi, nici la americani?

Fata de inchinarea intereselor Romaniei intereselor americane – care poate fi benefica sau nu, niciun oficial roman nu ne-a explicat aceasta –, ne punem intrebarea fireasca si legitima daca nu cumva anumiti politicieni romani si inalti functionari din servicii ori magistrati se fac vinovati de infractiunile de tradare si inalta tradare, prevazute de art. 394 si urm. din Codul penal, care pedepsesc cu inchisoarea de pana la 25 de ani „aservirea fata de o putere sau de o organizatie straina”, in scopul de a suprima sau stirbi… „independenta statului”.

Justitia romana – caci pentru noi justitia este prioritara – se afla sub o evidenta dominatie americana, probele amestecului SUA in sistemul judiciar fiind de netagaduit.

Iata doar cateva dovezi ale implicarii fatise a unor oficiali SUA in politica si in justitia romaneasca:

-declaratiile publice ale ambasadorilor americani de sprijinire a anumitor sefi de parchete in sensul neschimbarii lor din functie;

-vizitele regulate pe care sefii CSM, sefii PICCJ-DNA, sefii serviciilor de informatii (SRI si SIE) si unii lideri de partide le fac la Ambasada SUA;

-vizitele regulate ale oficialilor Ambasadei SUA la Inalta Curte de Casatie si Justitie;

-acuzele unor oficiali cum ca exista procurori care au primit cetatenie americana;

-suspiciunea ca FBI ar avea propriul birou in sediul central al DNA;

-recunoasterile oficialilor americani cum ca serviciile si parchetele romanesti sunt sustinute logistic cu echipamente americane, in special in materia supravegherii;

-interventiile brutale ale unor oficiali americani in scopul de a bloca orice tentativa a Parlamentului si a Guvernului de a schimba legile justitiei;

-instruirea unor sefi de parchete si inalti judecatori in Statele Unite ale Americii;

-vizite si intalniri repetate ale membrilor CSM cu ambasadori americani;

La acestea am mai putea adauga faptul ca Romania asculta de indicatiile americanilor in conditiile in care tara noastra este membra UE si suntem obligati sa respectam cu prioritate rapoartele de tara intocmite de europeni (fortarea adoptarii legilor Big Brother pe care le vor americanii le vor cu ardoare dar pe care UE le-a respins din fasa pe motiv ca incalca drepturile omului), rasplatirea lui George Maior cu functia de ambasador al Romaniei in SUA imediat dupa terminarea mandatului acestuia in fruntea SRI, precum si vizita lui Klaus Iohannis in SUA – Florida ca prim pas facut imediat dupa castigarea alegerilor prezidentiale din noiembrie 2014.

[…]

• Contele de Saint Germain: Felația licuriciului de catre un nou clarinetist: Klaus Iohannis

Să ne aducem aminte: în a doua jumătate a anului 2005 se rupea o prietenie notorie, între două cremeni ale spațiului public românesc: Traian Băsescu și Sorin Roșca Stănescu. Scânteile rezultate din acea coliziune au culminat cu un articol incendiar în care STS devoala o mărturisire la beție a lui TB care, ulterior, a făcut istorie: întrebat de ce ține atât de mult la „Axa Washington-Londra-București” și nu este adeptul unor relații la fel de apropiate cu partenerii tradiționali, Franța și Germania, Traian Băsescu a afirmat râzând: „Decât să […] la mai mulți licurici mai mici, mai bine […] un licurici mai mare”!”.

În articolul invocat se preciza că, în momentul acestei declarații bahice, scăpată pe la orele 3:00 ale unei dimineți fierbinți marca Golden Blitz, mai erau de față, pe lângă TB și SRS, încă 4 persoane: două doamne consilieri prezidențiali, un realizator TV și un redactor șef adjunct al unui săptămânal. Niciuna dintre aceste persoane, nemaivorbind de Traian Băsescu, nu a negat ulterior autenticitatea respectivei formulări.

Ieri, adică în prima jumătate a anului 2016, la doar un an și 2 luni de mandat prezidențial și la 10 ani și jumătate de la memorabila rostire coleopteristică, în premieră, a lui Traian Băsescu, Klaus Johannis ne-a oferit un remake. Importunat fiind de un participant la festivitățile din 24 ianuarie de la Iași cu remarca: “Iohannis ai ajuns sluga americanilor!”, președintele a răspuns în stilul său țârcovnicesc: “Decat a rusilor, tot e mai bine asa!”

Trebuie să recunoaștem că, deși forma diferă ca de la spelunca din port la hanul săsesc din pădure, conținutul ne vorbește cam despre aceeași rețetă: vânat hăcuit și frăgezit în suc propriu.

Vânatul ar fi România, ieșită în bătaia lunetiștilor yankei din propria inițiativă a grandioșilor săi conducători, ca nu cumva să o prindă vie, în vizuină, și să o violeze, lăcomia europeană sau gerul siberian.

Și Traian Băsescu și Klaus Johannis se pare că nu știu să formalizeze, când vine vorba de americani, decât în sistem binar. Și pe bază de felație. De parcă nu ar exista și alte soluții de țară, de demnitate, de reacție nepornografică. Amândoi pleacă de la un dat fatalist: destinul României este acela de obiect sexual. Singura dilemă națională pe care ei ar trebui să o rezolve se rezumă astfel: de hormonii cui ar fi mai bine să se ocupe țărișoara lor? Și aici, marii noștri oameni de stat răspund la unison: de ai SUA, fără îndoială! […]

Dar, oare, suntem pe deplin conștienți la ce umilințe ne supun, în realitate, marii noștri „frați” strategici? Cum își fac ei mendrele, nestingheriți, chiar sub nasul nostru? Cum ne batjocoresc ei legile și instituțiile pentru mizele lor egoiste, în vreme ce, când vine vorba de români, ne predică despre anticorupție și ne siluiesc cu DNA?

Articolul de azi, din Cotidianul (http://www.cotidianul.ro/ce-legatura-are-mr-ungureanu-cu-moartea-lui-teo-peter-si-cu-rechemarea-grabita-a-ambasadorului-american-275069/), plecat de la o declarație politică mai veche a deputatului Ion Stan, este absolut stupefiant. Conform acesteia, la accidentul în care a decedat Teo Peter „autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american (așa cum a rămas consemnat oficial (n.a.)), ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti”. Citiți amintita declarație și cruciți-vă! Căci ea aparține nu unui banal deputat ci Șefului Comisiei de Control al SRI de la acea vreme. Care, neputând fi incriminat pentru declarațiile sale politice, a căzut curând după aceste dezvăluiri pradă unui flagrant dubios, pus la cale de DNA, cum că ar fi primit șpagă pentru trafic de influență.

Că vinovatul de accident (oricare ar fi el, soldatul din acte sau fiul Ambasadorului din declarație) nu a fost niciodată pedepsit pentru crima comisă, este o certitudine. Că americanii și-au băgat picioarele în legile românești imediat ce a călcat pe bec unul de-al lor, nu mai trebuie demonstrat. Până aici, Ion Stan este confirmat de fapte indubitabile. De ce nu l-am credita, atunci, și pentru restul declarației sale? Că, adică, un rol esențial în mușamalizarea faptelor ar fi avut MRU pe care, ca recompensă, americanii l-au impus ca prim ministru în februarie 2012?

Și acum să lărgim puțin cadrul. Dacă Traian Băsescu era atât de dependent de americani încât să închidă ochii la o crimă comisă de fiul ambasadorului SUA și, mai mult, să le accepte o astfel de cerere complet inuzuală, de a numi ca prim ministru al României un șef de servicii secrete, e clar că și americanii au devenit astfel dependenți și ei de el, cerându-i ilegalități precum cele amintite și câte, altele, oare, mult mai grave decât acelea?

Mai larg: dacă Klaus Johannis acceptă să îl renumească șef la SIE pe un personaj ca MRU, atât de controversat și ostil liberalilor pe tot mandatul lui Traian Băsescu, nu înseamnă asta că și el, Johannis, a cedat insistențelor SUA în acest caz? Că și el, Johannis, este butonat de la Washington, precum, înaintea sa, Traian Băsescu? Că România nu are nicio șansă, sub el, să-și construiască o politică subordonată propriilor interese și nu unor priorități externe ce le ignoră pe ale noastre?

Schengen, nu. Ridicarea vizelor SUA, nu. Politică internă independentă, nu. Inculparea unor vinovați externi pentru corupția din România, nu.

În schimb:

Discreditarea partidelor mari din România, în vederea manipulării mai ușoare a voturilor în campania electorală, da. Transferul puterii discreționare către instituțiile de forță (SRI, DNA) și ocolirea, astfel a mecanismelor democratice de autodeterminare națională, da. Distrugerea industriei și a afacerilor 100% românești, da. Protejarea în fața justiției a marilor prădători ai țării din regimul Băsescu (Blejnar, Blaga și, deasupra tuturor, Traian Băsescu), da. Dispreț total față de voința populară, da.

Cam aici ne-a adus marele licurici cu frenezia pe care i-au creat-o președinții noștri cu buze senzuale.

[…]

Cel mai tare, însă, mă dezamăgește binomul SRI – DNA. Acolo ar trebui să existe românii cei mai impregnați de românism. Și nu-i văd. Condiția de unealtă a unei puteri străine, oricare ar fi aceasta, nu este pentru corpul dur toporului ci, în cel mai rău caz, pentru coada lui de lemn, supusă putrezirii. Ei ar trebui să fie oțelul protector, tăișul necruțător și nicidecum călăuza trădătoare.

Nu am deloc sentimentul că ar fi așa.