SCLAVIE IN ROMÂNIA EURO-ATLANTICĂ. Cazul satului Berevoesti, unde zeci de oameni si copii erau tinuti in LANTURI, INFOMETATI, BATUTI, SILUITI (Video)/ Pentru CTP, de vina pentru grozavie este… BISERICA/ Satul si statul minimal/ APELUL PATRIARHIEI ROMÂNE

• Digi24:

VIDEO. Imagini de la descinderea DIICOT la rețeaua de traficanți din Argeș. Tinerii erau răpiți, ținuți în cuști și bătuți

Forțele speciale au intervenit miercuri într-o comună din Argeș ca să pună capăt unei rețele de traficanți căruia i-au căzut victime 40 de tineri, printre care și copii. Victimele au fost răpite, ţinute în lanţuri, înfometate şi puse la cerşit. Vă avertizăm, urmează imagini cu un puternic impact emoțional.

Sute de jandarmi şi poliţişti au descins astăzi în Berevoeşti, acolo unde erau ţinute victimele, o situație care dura de aproape opt ani.

Discuție reporteri-victimă:

„Reporter: Ţi-au spus că îţi dau bani?

Victimă:Mi-au spus că îmi dau şi acum când am plecat mi-au dat doar 10 lei.

Reporter: 10 lei pentru cât timp? Ce munceai acolo?

Victimă: Făceam curat la animale, la cai, la…”

90 de persoane au fost duse la audieri, dintre care 40 sunt suspecte în acest caz de sclavie.

Traficanții ar fi recrutat inclusiv între care copii, persoane cu dizabilităţi fizice sau psihice sau cu situaţii materiale precare, pe care le-ar fi obligat să cerşească sau să facă diverse activităţi gospodăreşti în locuinţele suspecţilor. Aceștia erau bătuți cu pumnii, cu picioarele sau cu biciul. În unele cazuri, victimele erau răpite de lângă biserici sau gări sau chiar din locuinţele lor, potrivit News.ro.

„În unele cazuri victimele erau răpite din locuri publice (de lângă biserici, gări şi autogări) sau chiar din propriile locuinţe şi ulterior transportate de către membrii grupurilor infracţionale la domiciliile lor, unde aceştia prin constrângere forţau victimele să efectueze zilnic diverse munci şi activităţi atât în gospodăriile suspecţilor cât şi în proximitatea localităţii, respectiv: să măture în curte, să spele rufe, să îngrijească animale domestice, să taie ilegal arbori din pădurile din apropierea localităţii şi să transporte masa lemnoasă cu ajutorul cailor înapoi în gospodării unde lemnele erau încărcate în autoutilitarele suspecţilor care se deplasau cu acestea în zona de sud a României (în principal în judeţele Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj) unde comercializau ilegal cantităţile de lemne sustrase”, potrivit unui comunicat al DIICOT.

Copii şi tineri ţinuţi în lanţuri. Consilier local: Băiatul găsit nu avea minte şi pleca. L-a pus momentan aşa ca să nu plece 

Sclavie într-un sat din Argeş, descoperită după aproape 8 ani. 40 de copii şi tineri au fost răpiţi, ţinuţi în lanţuri, înfometaţi şi obligaţi să cerşească. Erau puşi la munci grele şi ilegale şi forţaţi să-şi distreze stăpânii bătându-se între ei. A fost nevoie de sute de poliţişti, jandarmi şi mascaţi care să intre peste clanuri şi să salveze tinerii. Procurorii au emis 38 de ordonanţe de reţinere.

Mihaela Porime, purtător de cuvânt DIICOT: „În unele cazuri, victimele erau răpite din gări, autogări, chiar şi din propriile locuinţe, apoi erau transportate de către membrii grupării la domiciliile lor, unde erau forţate prin constrângere să îndeplinească anumite munci gospodăreşti: să calce, să măture, să aibă grijă de animale, să transporte material lemnos, să cerşească”.

În spatele ororilor care trimit România în Evul Mediu se află mai multe clanuri din Berevoeşti. Trăiau din agricultură şi tăiatul ilegal de lemne. Nu munceau ei însă. Racolau şi răpeau tineri pe care-i transformau în sclavi.

Mihaela Porime, purtător de cuvânt DIICOT: „De cele mai multe ori, nu li se dădea de mâncare, nu primeau mâncare, iar dacă primeau, li se ofereau resturi de mâncare, victimele erau ţinute în lanţuri şi în chingi, pentru a nu putea fugi. De asemenea, erau udate alternativ cu apă caldă şi rece, erau puse să se bată pentru amuzamentul suspecţilor”.

Ororile s-au ţinut lanţ opt ani. Abia în februarie acest an omenii legii au intrat pe fir. Pentru intervenţia în forţă au fost aduşi sute de jandarmi şi poliţişti. Jurnaliştii au fost escortaţi de mascaţi. Şi asta pentru că Berevoeşti a fost până acum stat în stat.

Oamenii legi au scos astăzi din cuştile de la fermă trei copii şi 2 tineri. 90 de torţionari şi complicii lor au fost duşi la audieri. Anchetatorii susţin că tinerii erau folosiţi ziua pentru muncile câmpului sau pentru defrişări ilegale, iar seara pentru distracţia stăpânilor. Erau legaţi cu mâinile şi de picioarele la spate şi obligaţi să mănânce din boluri foarte mici. Altă dată erau puşi să se bată între ei. În acest timp clanurile se îmbogăţeau

Mihaela Porime, purtător de cuvânt DIICOT: „La percheziţii s-au găsit în toate locaţiile suma totală de 228.000 de lei, în conturi 600.000 de lei, de asemenea trei autoutilitare care erau folosite la transportul lemnului. Mai multe certificate de naştere şi cărţi de identitate care provin de la alte victime”.

Câţiva tineri au reuşit să plece după 2-3 ani de chin. Nu au depus niciodată plângere la poliţie de frică. Un tânăr le-a povestit anchetatorilor că a ajuns la Berevoeşti după ce i s-a promis un loc de muncă plătit cu 1000 de lei pe lună. Urma să fie şofer pe unul dintre camioanele folosite pentru transportul lemnului furat. A doua zi a fost sechetrat, bătutut şi forţat să muncească gratis. Reprezentanţii comunităţii locale iau chiar şi acum apărerea clanului.

Eugen Miu, consilier local: „Că s-a întâmplat la băiatul acela care spune că l-au găsit. Asta era un om care nu avea minte şi pleca, pleca. L-a pus momentan ca să nu plece. Aşa consider eu”.

Primarul din localitate, fost agent de poliţie la ordine publică, susţine că a aflat anul trecut ce se întâmpla în comunitate şi a sesizat oamenii legii

Florin Bogdan, primarul comunei Berevoeşti: „La nivelul anului 2015 eu am anunţat secţia de poliţie nr 14 că există suspiciuni cu privire la faptul că în satul Gamacesti ar exista minori care sunt puşi să muncească la nişte munci care nu sunt specifice vârstei”.

Vinovaţii ar putea rămâne după gratii 20 de ani. 

Tragica poveste a copiilor-sclavi. Martor: Printre persoanele reținute sunt și rude cu fostul și cu actualul primar

Copiii folosiţi ca sclavi, salvaţi ieri, au ajuns în centre de plasament din judeţul Argeş. Angajaţii spun că au răni grave şi sunt traumatizaţi psihic. Când s-au văzut în siguranţă, copiii au dormit mai bine de 20 de ore.

Tot la Protecţia Copilului Argeş au ajuns şi 19 copii…, dar ai agresorilor. În cazul lor, angajaţii care i-au îngrijit au avut viaţă grea. Cei mici sunt violenţi şi greu de stăpânit, dar în curând cei mai mulţi vor ajunge în grija rudelor.

Părinţii lor au dat explicaţii joi, la tribunal. Suspecţii sunt acuzaţi că au sechestrat şi maltratat 40 de tineri şi copii timp de opt ani. Victimele erau ţinute în lanţuri, torturate şi trimise la muncă fortaţă.

20 dintre cei 38 de suspecți „proprietari” de sclavi au fost arestaţi preventiv pentru 30 de zile.

– Nu ţi-a fost milă de copiii ăia pe care îi loveai? Nu ţi-a fost milă de ei?

– Nu e adevărat!

– Nu e nimic adevărat?

– Nu este adevărat.

– Nu îi băteaţi? Şi atunci de ce v-a luat Poliţia? Aşa e, că îi opăreai?

– Nu e adevărat, împotriva noastră sunt acuzaţiile. Nu e adevărat.

– Îi loveaţi? Îi ţineaţi în lanţuri? Aşa e, că îi opăreaţi cu apă fierbinte?

A fost nevoie de opt dube şi zeci de mascaţi pentru a-i aduce la Tribunalul Argeş pe cei 38 de suspecţi din Berevoeşti, acuzaţi că au transformat în sclavi copii şi tineri, unii cu dizabilităţi.

Cei 38 au fost repartizaţi în prima noapte în cinci centre de detenţie.

După raidul mascaţilor a venit rândul Protecţiei Copilului Argeş să intervină. Doi copii de 11 şi 14 ani, care au fost scoşi din lanţuri şi salvaţi de mascaţi, au ajuns în grija specialiştilor. Erau înfometaţi şi au dormit mai bine de 20 de ore.

„Prezentau urme vizibile de răni deschise pe tot corpul, scalpul, răni multiple, deschise, unele sângerânde. Par traumatizaţi, şi fizic, şi psihic. Am dispus astăzi efectuarea unei expertize medico-legale. Avem şi un raport al unui medic pediatru, dar acesta nu cuprinde toată problematica”, a declarat Adrian Macovei, director DGASPC Argeş.

Ceilalţi 19 sunt copiii agresorilor şi le-au făcut noaptea grea asistenţilor sociali care au avut grijă de ei.

„Sunt greu de ţinut în frâu, au fost învăţaţi cu acea liberate, să facă ce vor. E posibil ca o mare parte din aceşti 19, doi sunt la asistenţi maternali şi 17 într-un centru, să îi redăm, în mare parte, să fie în familia lărgită”, spune Adrian Macovei, director DGASPC Argeş.

Oamenii din satul în care s-au petrecut ororile timp ce opt ani suţin că mai-marii din localitate ar fi ştiut ce se întâmplă.

„Printre persoanele ridicate am recunoscut persoane din localitate, despre care ştiu că sunt rude cu actualul şi cu familia primarului, cu fostul primar, unii dintre ei au fost cununaţi, botezaţi. Practic, avem de-a face cu finii. Primaria are compartiment de asistență socială. Trebuiau să se miște, să numeasca o comisie, să trimita personalul la fața locului, să vadă ce se întâmplă”, a declarat un martor, sub acoperirea anonimatului.

Primarul se apără.

Florin Bogdan, primarul comunei Berevoeşti: „La nivelul anului 2015 eu am anunţat secţia de poliţie nr. 14 că există suspiciuni cu privire la faptul că în satul Gămăcești ar exista minori care sunt puşi să muncească la nişte munci care nu sunt specifice vârstei”.

Mulţi alţi localnici spun însă că nu ştiau ce se întâmplă, dar, pe de altă parte, recunosc că le-ar fi fost frică să intervină:

– Nici nu ne gândeam la așa ceva.

– Noi suntem de aici. De aci până acolo sunt vreo 6-7 km și nu avem noi să știm ce se întâmplă.

– Daca te iei cu ei, te bate!

-Sunt agresivi!

Agresorii riscă pedepse de până la 20 de ani de închisoare.

• ActieNews: CTP insinuează că Biserica Ortodoxă e de vină pentru că romii din Berevoiești țineau oameni în sclavie

Cazul oamenilor ținuți în sclavagism de către grupuri infracționale țigănești a stârnit unde de șoc în mass-media și opinia publică. Din corul comentatorilor nu putea lipsi Cristian Tudor Popescu.

În articolul “Ce ne-a învățat comunismul”, ziaristul insinuează, printre altele, că Biserica Ortodoxă ar fi vinovată pentru faptele abominabile ale clanurilor țigănești din zonă.

“Vreme de 8 ani de zile, nicio autoritate din Argeș nu a reacționat în niciun fel la acest sclavaj de Ev Mediu. Vreme de 8 ani de zile, niciun om din zona Berevoești nu a denunțat atrocitățile, deși era imposibil ca aceste sechestrări și exploatări de persoane să nu fie cunoscute de săteni, de toți sătenii. De ce?

Pentru că acești homo argesensis europaeus îi consideră sincer pe argeșenii amărâți, fără căpătâi, pe care nu-i revendică nimeni, care nu lipsesc nimănui, făpturi subumane, unelte bipede vrac, un soi de consumabile. De care cum să-ți pese dacă nu e vorba de tine și ai tăi?

Cu siguranță, mulți dintre locuitorii Berevoeștilor merg des la biserică și ascultă acolo cum trebuie să ne iubim aproapele…”, a scris Cristian Tudor Popescu.

• Basilica: Comunicat de presă privind situaţia din Berevoiești, Argeş: Apel la responsabilitate și solidaritate comunitară

Patriarhia Română a aflat cu  profundă mâhnire de situația dramatică din comuna Berevoiești, județul Argeș, unde câteva zeci de persoane, inclusiv minori, au fost sechestrate și supuse unui regim inuman de sclavie.

Este deplorabil că autorii acestor fapte incalificabile s-au pretat fără nici un scrupul la acte total incompatibile cu morala creștină și cu demnitatea persoanei.

Ne exprimăm speranța că membrii comunității din această localitate argeșeană și autoritățile locale (Primăria, Poliția, Școala și Biserica) vor manifesta solidaritate în sprijinirea victimelor pentru a depăși momentele dificile prin care trec acum, până când factorii responsabili vor găsi o soluție pentru fiecare caz în parte.

Îndemnăm comunitățile locale să reacționeze prompt de fiecare dată când apar cazuri flagrante de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, ale legii și ale moralei publice.

Recomandăm preoților să sesizeze întotdeauna asemenea situații grave și să intensifice activitatea pastorală cu scopul prevenirii faptelor antisociale, al promovării și consolidării valorilor morale creștine în comunitate.

• Liga oamenilor de cultura Bontindeni/ Valer Simion Cosma: Berevoești. Satul și statul tot mai minimal

Nici n-au apucat bine deținuții din penitenciarele țării să-și arunce pîinea în semn de protest față de condițiile din multe închisori ale patriei că autoritățile contraatacă în trombă cu cazul Berevoești, punînd sub nasul încins al opiniei publice un scandalos caz de sclavie în România contemporană. Pe scurt – pentru că detaliile cazului s-au răspîndit deja prin mass-media – din 2008 în ghetto-ul Gămăcești al menționatei comune argeșene aproximativ 60 de persoane din medii sărace, ademenite cu o muncă și-un blid de mîncare sau pur și simplu luate cu japca, au fost forțate să lucreze la munci gospodărești, la tăiat ilegal de lemne și alte activități, fiind adeseori torturate, înfometate, bătute, violate și ținute în lanțuri.

Intervenția în forță a Jandarmeriei, DIICOOT și alte structuri ale Ministerului de Interne care au mobilizat efective impresionante a avut izul unui veritabil spectacol mediatic, parcă menit să compenseze prin grandoare impotența tot mai vizibilă a autorităților cînd e vorba de exercitarea curentă a atribuțiilor de protejare a cetățenilor în fața diferitelor forme de abuz. Cu cea mai apropiată secție de poliție la aproximativ 15 km (la Schitul Golești, conform informațiilor primite de la un berevoieștean) în urma numeroaselor reforme și reorganizări administrative menite să facă aparatul polițienesc mai suplu prin comasarea unor secții de poliție, nu e de mirare că în Berevoești, ca și în alte sate, sancționarea diferitelor tipuri de abuzuri rămîne într-o mare măsură în sarcina comunității locale, a cetățenilor. Totuși, timp de 8 ani nimeni din localitate nu a luat atitudine în legătură cu acest caz, nu a anunțat autoritățile și, mai mult, cei mai mulți susțin că n-aveau habar de cele petrecute. Iar acum tirul comentatorilor este îndreptat asupra ”lașității colective” a berevoieștenilor și indiferența față de suferința semenilor schingiuiți de cîțiva întreprinzători locali. Cum s-a putut petrece așa ceva?

Prin explicațiile pe care le avansez în rîndurile următoare nu încerc să minimalizez cazul de la Berevoești și nici să disculp pe cei din comunitate care, foarte probabil, aveau minime informații despre acei oropsiți. Încerc doar să lămuresc niște aspecte legate de modul în care unele abuzuri sunt percepute în lumea satului, de efectele cauzate de absența unor servicii sociale funcționale și despre cum funcționează ghetoizarea și segregarea în folosul unor sforari din administrația publică și în folosul unor întreprinzători din rîndul propriei comunități.

În primul rînd, să luăm problema muncii și a utilizării copiilor la muncile gospodărești. Pentru majoritatea locuitorilor din mediul rural un copil de 10-12 ani care îngrijește de o vacă sau niște miei este un fapt cît se poate de firesc, fără a fi vorba doar de copii din familiile sărace. La fel și în cazul altor treburi gospodărești sau agricole, așa că mi se pare de-a dreptul naivă (aș spune că în unele cazuri chiar semn de ignoranță) faptul că unii jurnaliști sau comentatori erau surprinși că sătenii n-au sesizat autoritățile că în acel sat copiii sunt puși la muncă. Puteți fi siguri că nu doar copiii răpiți erau puși la muncă, e drept că, în multe cazuri, la activități ușoare. În unele cazuri utilizarea copiilor la muncă n-are de-a face doar cu nevoia reală de ajutor (deși ăsta e motivul principal), ci și cu o anumită etică, cu o funcție pedagogică sau pur și simplu pentru obișnuirea copilului cu munca grea, pentru a-i folosi în viață, aspect aprobat de cea mai mare parte a comunității.

În cazurile unor familii sărace și numeroase, plecarea ca ”slugă” la o familie mai înstărită era/este percepută, atît de membrii familiei, cît și de ceilalți membri ai comunității, drept un pas înspre mai bine, atît în sensul că acel copil va beneficia de o viață mai bună (mîncare mai bună, haine și ceva bani), cît și că se va deprinde cu munca și asta-i va fi folositor, în special atunci cînd după cîțiva ani de școală se constata că pe acel copil ”nu-l duce capul” spre învățătură. Oricum, cei care cred că prin școală un tînăr de la țară, mai ales dintr-o familie săracă, își va depăși condiția sunt foarte puțini în lumea satului. Cei care reușesc să-și facă un rost sunt cei care se apucă degrabă de muncă și care apoi o taie peste hotare, iar cartea multă le folosește celor care ”au relații” să-i plaseze pe undeva sau, în cazuri rarisime, unei minorități absolut irelevante pentru cei din sat. Un tînăr de 18-19 ani care muncește un an în Spania probează rapid eficiența acestei căi în ochii celorlalți, în comparație cu unul care se școlește vreo 5-6 ani și care sfîrșește pe un post prost plătit sau tot alături de ei. Și ca să alegi calea muncii fizice trebuie să te deprinzi de mic cu greul, cu hărnicia, mai ales că de multe ori în țările străine te așteaptă multă muncă, un lung șir de umilințe și abuzuri și nimeni nu dă doi euro pe cum te simți sau ce crezi, ci pe cît produci. Iar dintre cei care au luat calea străinătății pentru a munci în construcții sau agricultură, mulți au experimentat pe propria piele normalitatea sclaviei moderne într-atît încît să nu vadă nimic scandalos cînd alții sunt abuzați la ei acasă.

Știu că imaginea asta cu munca nu se potrivește cu știrile ce abundă despre inapetitul pentru muncă (prost plătită) al sătenilor și cu lenea lor înmuiată în cantități imense de alcool ieftin, dar pentru cei mai mulți din lumea satului un copil care nu e deprins cu munca, mai ales dacă ”nu-i place școala” are toate șansele să ajungă un ratat incapabil să se întrețină sau predispus la găinării și infracțiuni, că doar trebuie să trăiască din ceva. Cu atît mai mult cînd vine vorba de rromi, din start striviți de pecetea lenei și a predispoziției pentru furt. Un rrom abuzat – copil sau adult – în sensul că e pus să muncească foarte mult, rareori va stîrni compasiunea cuiva din afara comunității. Eventual remarci de genul ”las că-i prinde bine, așa poate s-o dezvăța de ciordit”. Pe de altă parte, cîți cetățeni urbani și educați s-au scandalizat la vederea copiilor (rromi sau nu) puși să cerșească prin marile orașe ale țări sau puși să vîndă flori și alte cele? Sau cum ar fi privită de către un polițist sau vreun funcționar public o cetățeană rromă din ghetto-ul berevoieștean dacă ar merge să denunțe faptul că în vecinătatea ei copii (unii tot rromi) sunt puși să muncească, sunt bătuți, înfometați? Destul de probabil i-ar rîde în nas și ar trimite-o la muncă sau ar lămuri-o că e normal ca cel care nu muncește să nu mănînce. Să nu mai zic că mulți încă cred că rromii pot fi struniți spre muncă doar cu bătaia și că e normal să facă foamea, măcar din cînd în cînd.

Nu are sens să întreb ce soartă ar avea în interiorul propriei comunități persoana care ar denunța astfel de abuzuri. Nici în comunitățile ”albe”, chiar înstărite, lumea nu se înghesuie să denunțe abuzurile, în special bătăile aplicate copiilor sau nevestelor. La țară, în multe cazuri acestea sunt condamnate verbal, se discută despre ele dar se intervine rareori, în situații extreme, pentru că intervenția generează tensiuni între familii. Se intervine dacă bătaia are loc în public, dar cum de regulă bătaia e constatată ulterior, rămîne doar un subiect de discuție și criticare a făptașului. Unde fug femeile bătute, mai ales cînd provin din medii precare? La țară fug pentru o noapte la un vecin/vecină, pînă se calmează ”nebunul”, după care tot acolo revine, că n-are unde se duce. Într-un final, după ani de teroare și bătăi, dacă are noroc să aibă ceva rude primitoare pe undeva, își ia lumea în cap, cu sau fără copii. Dacă are copii mai mari, care deja se întrețin, și nu are prea multe variante, caută adăpost pe la ceva mănăstiri de maici. Sunt pline satele de astfel de cazuri. La oraș? Stau o noapte prin ceva secție de poliție sau adăpost după care tot acasă revin. Dacă ”nebunul” e amendat tot asupra familiei apasă povara, plus că o așteaptă necazuri mai mari. Cînd lucram ca portar la căminele studențești ale Politehnicii clujene îmi amintesc cazul unei neveste bătută, cu copilul în brațe, venită desculță, după miezul nopții, pentru a se ascunde cîteva ore la cămin de furia unui mascul pus pe scandal. Chemarea poliției nu i-a îmbunătățit semnificativ situația, aceștia doar mustrîndu-l și amenințînd furiosul și propunîndu-i victimei să tragă peste noapte la un adăpost. Ce altceva puteau să facă?

Pe de altă parte, oare cît habar are lumea de abuzurile fizice și verbale la care sunt supuși adesea și copiii din ”lumea bună”, copii care nu se ridică la nivelul de așteptări al părinților? Asta doar pentru a sublinia faptul că nu doar cei săraci și needucați își iau la bătaie odraslele și consoartele, ci și destul de mulți dintre cei cărora karma capitalistă le-a dat joburi mai bune și educație, dar pe care realitatea îi dezamăgește/nedreptățește uneori. Desigur, la aceștia din urmă sunt doar scăpări datorate stress-ului, care se pot rezolva cu psihoterapie, pe cînd la ceilalți sunt dovezi ale sub-umanității lor sau ale specificului etnic, pe care nici cu pușcăria nu le poți trata.

Cine sunt cei abuzați? Nu cumva mulți dintre ei, răpiți de pe stradă sau ademeniți din familii sărace, sunt dintre cei trimiși la muncă, nu la întins mîna, de diverși cetățeni de bine scandalizați de prezența lor? Nu cumva unii dintre ei sunt cei despre care sunteți constant informați de autorități că vă pot buzunări, înșela? Nu cumva unii sunt dintre cei bătuți prin secțiile de poliție ale capitalei sau alte orașe de către agenți furioși pe încăpățînarea cu care aceștia poluează cu cerșetoria și micile lor găinării spațiile publice? Și atunci, dacă beneficiază de atîta dispreț, vă mirați că au putut fi culeși de pe stradă fără să le ducă nimeni dorul?

Unii dintre ei provin din centrele de plasament, unde de mult ori s-au familiarizat de mici cu diversele abuzuri și revărsări ale cinismului și răutății umane, încît faptul că au fost prinși într-o capcană de acest tip nu reprezintă un șoc, ci doar o confirmare că lumea ”din afară” e poate chiar mai rea decît ce au experimentat deja. Bătăile nu-s o noutate, de multe ori nici foametea sau abuzurile sexuale. Discutați doar cu cîteva persoane care au trecut prin astfel de centre și veți afla despre cum ăi mai mari îi torturează pe ăi mai mici, iar personalul prost plătit, insuficient și de multe ori prost-pregătit, nu face față situației sau, uneori, exercită de asemenea forme de abuz. Vă amintiți că recent circula prin online un material despre copiii drogați cu pastille din centrele de plasament pentru copii cu handicap? Vă amintiți că periodic apar știri despre îngrijitoare/ri care leagă copiii pentru că nu-i pot ține în frîu și pentru că-s prea mulți? Cît de ușor îi este cuiva călit prin astfel de instituții să fugă de la cei care l-au înrobit? Unde? Cui să spună c-au fost puși să muncească în gospodăriile cuiva cînd toată lumea-i trimite să pună osul la treabă?

Într-o comunitate precum Gămăcești din comuna Berevoești, le merge bine doar liderilor formali sau informali care interacționează cu cei din administrație și mediul politic, tranzacționînd voturi, protecție, mînă de lucru și toleranță față de abuzuri. Fără canalizare sau alt tip de infrastructură, trăind din cules de ciuperci, tăiat de lemne, munci sezoniere/ocazionale, ajutor social și alocații, majoritatea celor din Gămăcești trăiesc într-o sărăcie lucie, prinși între cinismul și indiferența autorităților și ambițiile celor mai descurcăreți din propria comunitate. Să ai pretenția ca astfel de oropsiți să demaște niște abuzuri din conștiință civică, în condițiile în care atît în lumea lor cît și în contactul cu lumea ”din afară” sau cu autoritățile  abuzul și cinismul fac parte din țesătura cotidianului, îmi pare un semn de crasă ignoranță sau de eludare a unor factori cu un rol fundamental în acest caz.

În condițiile în care reprezentanți ai autorităților locale sunt suspectați că ar fi complici sau beneficiari ai serviciilor prestate de cei înrobiți, cum ne putem aștepta ca dintre cei întrebați de cel care filma prin sat intervenția mascaților dacă muncesc pentru ajutorul social primit să reclame undeva munca forțată? Unde s-o reclame? Cui? Iar pe cei din afara comunității, din celelalte sate ale comunei, nu-i interesează astfel de chestiuni, fie pentru că și așa au suficiente pe cap, fie pentru că asta e problema ”lor”. Așa fac ”ei”.

Prioritățile autorităților sunt altele, mai ales cînd vine vorba de muncă și îmbunătățire a calității vieții pentru cei din mediul rural sau din semi-gheto-urile unde-și duc zilele mulți rromi. Statul tot mai minimal s-a eficientizat tot mai mult în ultimii ani, spitale, școli și secții de poliție comasate, serviciile de asistență socială la pămînt sau doar prin hîrțogării, statistici și programe de combatere a sărăciei și abandonului școlar, încît se creează lejer premisele pentru ca unii întreprinzători să poată valorifica aceste ”oportunități” iar cei din jur să se uite cu nepăsare. Iar astfel de cazuri nu sunt singulare și nu implică doar comunitățile de rromi, și nu cred că sunt nici surprinzătoare atîta timp cît pentru instituțiile statului care au rolul să protejeze cetățenii este mai important să depisteze și amendeze organizatori/participanți la proteste împotriva austerității sau a vreunor proiecte miniere, decît să verifice fluxul de persoane (zeci) răpite, torturate și forțate să taie ilegal lemne într-un sat aflat mai mereu sub lupa anchetatorilor datorită scandalurilor legate de retrocedări, defrișări și deturnări de fonduri europene. Și tare mi-e că dacă nu era musai, dacă s-ar fi putut scoate altceva din pălăria cu show-uri intervenționiste, povestea oropsiților din Berevoești putea continua mult și bine.