O NOUA CAMPANIE ANTI-ARAFAT SI ANTI-SISTEM SANITAR/ Aceeasi agenda urmarita perseverent si de noul ministru, Vlad Voiculescu: PRIVATIZAREA SISTEMULUI SANITAR. Deocamdata sub forma “inchirierii spitalelor” privatilor/ DOSARUL HEXI-PHARMA – inceputul MONOPOLIZARII pietei locale de biocidelor de catre firme straine?

3-09-2016 44 minute Sublinieri

MANIPULAREA MEDIATICA a sistemului sanitar de stat “rau” versus privatul “bun”

ministerul-sanatatii-dezinfectanti-diluati-in-50-de-spitale

In ultima perioada atacurile impotriva sistemului de urgenta, si a mea personal, s-au intensificat din nou. Povesti mincinoase si acuzatii fara fond se raspandesc in fiecare zi in sepranta ca oamenii sa-si piarda increderea in sistemul de urgenta si sa permita astfel grupurilor de interese sa atinga ce incearca sa atinga de cativa ani si anume distrugerea unui sistem integrat care evolueaza pozitiv in mod continuu si inlocuirea cu un model unde comertul si cuncurenta comerciala ar sta la baza lui.

Ieri un domn “jurnalist”, pe nume Duta, scria ca s-a saturat de faptul ca eu decid cine traieste in Romania! In articolul sau publicat in Romania Libera scrie cum ca tot sistemul sanitar este privatizat la negru lasand de inteles ca si sistemul de urgenta ar fi privaitzat deja la negru. Si atunci de ce sa nu lasam comerciantii sa vina in mod trasparent si sa decida ei cine traieste? macar acolo criterile sunt mult mai clare si simple.. ai bani traiesti … nu ai bani nu traiesti, sau esti asigurat..traiesti cat iti permit asiguratorii, nu ai asigurare acoperitoare, vine ambulanta si nu vine elicopterul chiar daca ai avea nevoie de el…etc. Astfel de modele exista in lume si Legea noastra a impiedicat pana in acest moment sa ajungem in astfel de situatie in domeniul urgentei.

As dori sa-l explic domnului “jurnalist” ca eu inca nu am ajuns sa fiu unicul decident pe sistemul de urgenta si nici nu sunt decidentul care stabileste cine traieste si cine nu in Romania dar nici nu vreau sa fiu. Sistemul este construit intr-un fel in care in multe etape sunt comisii si experti care sunt consultati iar orice act normativ trece pe la doua ministere, si nu numai la unul, respectiv Ministerul Sanatatii si Ministerul de Interne. Oricum puterea unui secretar de stat nu exceda puterea unui ministru si daca extrapolam cele spuse in articol inseamna ca un ministru are puteri si mai mari care il permit mai mult sa decida cine traieste in Romania, dar din fericire situatia reala nu sta in acest fel. Ce am facut eu, impreuna cu toti colegii si cei care ne-au sprijinit din partea populatiei si din partea politicului, este faptul ca in cursul a 26 de ani, am transformat un sistem in care oamenii mureau cu zile in cazul unor urgente si nu avea unde sa mearga sau unde sa fie dusi sa fie asistati corect, intr-un sistem in care ai sansa sa fi salvat!

Mai mult, prin Legea sanatatii nr. 95 din 2006, am reusit sa introducem sintagma ca asistenta de urgenta si primul ajutor calificat sunt un drept al cetateanului si o datorie a statului… o afirmatie care eram cat mai aproape de a o pierde in anul 2011, prin initiativa legislativa de “reforma” a sistemului sanitar care liberaliza asistenta medicala de urgenta impreuna cu intregul sistem sanitar!

Este interesant cum in ultima perioada, au aparut pe contul meu de facebook comentatori care folosesc sabloane identice in comentariile lor, parca sunt dicate de cineva, incep cu cat de mult apreciaza SMURD sau cat de mult ma apreciaza personal pe mine si tot ce am facut si termina prin a zice ca acum nu mai merge si trebuie sa schimbam lucrurile sau ca este momentul sa vina cineva care “se pricepe” sa coordoneze mai departe. Unii dintre ei nici macar nu mai stau in Romania de ceva timp cum era un domn din North Carolina care reclama ca ambulanta a ajuns la el dupa o ora jumate, crezand ca nimeni nu o sa observe unde locuieste el de fapt si de unde scrie. Pe diferite site-uri si conturi facebook se poarta discutii animate de cateva persoane, raspandite pe siturile si conturile respective, despre sistemul de urgenta si se incearca introducerea unor informatii false printre randuri care sa faca oamenii sa-si piarda increderea. Se afirma lucruri ce ating persoana mea in mod voalat, cum era chestia cu casa mea de la Targu Mures si faptul ca mi-am cumparat un apartament la Bucuresti cu 100.000 Euro dar fara a spune ca la Targu Mures casa o am din 2001 construita la un pret ce nu a depasit 35.000 dolari care le aveam din banii mei mosteniti iar apartamentul din Buc. l-am cumparat acum 3 ani dupa ce mi-am vandut un apartament din Targu Mures cumparat de mine in 1992 luand si un credit suplimentar de la o banca ca sa cumpar un apartament care a costat in jur la 76.000 Euro si nu 100.000 cum pretinde articolul scris pe site-ul B1, aspecte de altfel prezente in declaratiile mele de avere iar cel care a scris articolul avea de unde sa se informeze daca interesul era sa scrie ceva adevarat, insa nu cred ca avea acest interes. Toate cele mentionate mai sus, si multe altele, se leaga cu afirmatiile doamnei Pipidi intr-un articol publicat recent in “Romania Curata” despre “kompromat”, unde vorbeste despre modalitatile de compromitere continua importriva unor persoane si institutii din Romania, printre care a fost mentionat si numele meu, afirmand ca probabil campania impotriva mea a fost una dintre cele mai costisitoare pentru ca dureaza de cativa ani. Ea mentioneaza acolo si nume de persoane dar spune ca realizarea acestei campanii nu se limiteaza la o persoana sau firma si ca ar fi mai multe implicate facand acest lucru pentru bani sau alte foloase.

Revenind la ce scria “jurnalistul” Duta de la B1 si Romania Libera, acesta s-a saturat ca eu sa decid, si am sa-l spun ca el este liber sa-si puna viata in mana comerciantilor ca sa decida ei pentru el, sistemul nostru si legislatia noastra il permit acest lucru, nu trebuie insa sa puna si viata altora in mana lor incercand sa distruga impreuna cu prietenii sai ce este la acest moment recunoscut pe plan international ca fiind un sistem aflat integral in slujba omului de rand, fara interese is fara pretentii, reprezentand unul dintre cele mai complexe sisteme integrate din Europa si nu numai! Pot sa-l spun si eu domnului Duta cat de mult m-am saturat eu de personaje ca el, care nu stiu ce au facut in viata lor in serviciul oamenilor de rand insa cu siguranta inca nu am vazut efectul daca au facut ceva.

Este usor sa-ti folosesti pixul sau tastatura ca sa denigrezi si sa pui la zid pe cei care incearca sa mentina ceva si sa-l dezvolte pentru ca critica si cuvantele dure nefondate menite sa atace si sa denigreze fara motiv aparent, fac parte din meseria celor care se considera “ jurnalisti “ in tara noastra, compromitandu-i pe adevaratii jurnalisti care isi fac meseria in mod corect si onorabil si care nu sunt putini la randul lor. Ma astept ca in perioada urmatoare sa continue aceste atacuri si denigrari, mai ales ca cvine luna Octombrie si comemorarea tragediei de la Colectiv, insa promit ca acolo unde consider ca trebuie sa raspund, am sa raspund fara intarziere. In final, vreau sa spun ca nu am vazut nicaieri pe unde am fost in Europa si in lume o tara civilizata in care potentialul de autodistrugere si autoflagelare, si impactul unor actiuni de dezinformare si manipulare, este atat de mare cat este el in tara noastra. Prin personaje ca domnul Duta sunt atacate proiecte pozitive, oameni care fac ceva pentru tara lor, actiuni menite sa ajute omul de rand… inducand impresia ca nimic nu merge in Romania si nimeni nu face nimic pentru Romania. Credeti ma ca nu este chiar asa! Cu toate problemele cu care ne confruntam, pot sa spun ca sunt oameni care intradevar fac tot ce pot ca Romania sa evolueze si sunt multe lucruri pozitive care se intampla in jurul nostru, insa multi nu le vad fiind orbiti de astfel de personaje si de comentatorii profesionisti de pe facebook si altele. Ne ramane doar sa ne gandim pozitiv, sa ne facem treaba si sa rostim proverbul celebru: Cainii latra, Caravana trece!

S-a stârnit o adevărată polemică pe tema intervenției de la Piatra Craiului în pofida atacurilor nefondate la adresa SMURD și a lui Raed Arafat, coordonatorul Departamentului pentru Situații de Urgență, din ultima perioadă.

Mulți oameni – mai puțin avizați – au început să arunce cu noroi în SMURD după ce pilotul a decis să renunțe la operațiune din cauza manevrelor care erau foarte dificile ținând cont de spațiul îngust și de curenții dintre versanți.

Un pilot a explicat pentru DC News că este interzis unui elicopter să manevreze cu ‘spatele’ în condiții vitrege, de munte, unde curenții sunt foarte schimbători. De ce? Pentru că un curent de aer stârnit din senin poate lovi elicopterul cu coada de peretele de stâncă. Din acest motiv nu se merge mai departe. În mod normal, dacă era elicopterul unei instituții publice, acel pilot ar fi fost oprit la sol sau dacă era al unei firme care ținea la aparatele ei.

Două pagube uriașe: pilotul și elicopterul => multe alte vieți omenești

În cazul de față, dacă SMURD-ul ar fi făcut același lucru, ar fi fost un lucru grav pentru că risca să-și piardă pilotul viața. Statul a investit bani pentru formarea pilotului, adică pilotul este o resursă prin simplul fapt că există și că este antrenat ani întregi. Nu poți de azi pe mâine să devii expert în a putea fugi cu un bolnav dintr-un loc în altul. De asemenea, aparatul de zbor este foarte scump pentru că este dotat cu tot felul de echipamente specializate. Ce rezultă de aici? Faptul că pilotul cu elicopterul salvează zilnic vieți, oameni care merg la muncă, nu doar oameni care se plimbă de plăcere, la pas, prin locuri extrem de periculoase.

Manevră INTERZISĂ

Pilotul de la Serviciul de Salvare Montană din Zărnești-Brașov a făcut o manevră nerecomandată și interzisă în cazul celor care zboară după un protocol strict. În plus, nu aveam de-a face cu o turistă care se afla în pericol iminent sau care trebuia intubată. Nu. Dacă mai dura patru ore până când veneau salvamontiștii nu se întâmpla nimic. E adevărat că era dureros și inconfortabil pentru respectiva femeie, dar nu era un pericol iminent. Și dacă ar fi fost un pericol iminent, pui în ecuație viața pilotului de care depinde, zilnic, viața multor oameni. Nu putea fi distrus un aparat de zbor costisitor pentru o persoană care putea fi salvată și cu targa.

De ce vor capul lui Raed Arafat?

Răspunsul este simplu și se vede destul de limpede: pentru că privații doresc să intre pe această piață, doresc să facă servicii de aero-taxi, inclusiv de ambulanță medicală. În puținele țări unde este permis acest lucru, este o risipă enormă de resurse pentru că vin câte două-trei elicoptere de la firme concurente. Ca să ai un elicopter pregătit tot timpul, la final vine nota de plată foarte piperată. S-au întâmplat și accidente unde două elicoptere s-au repezit pe același rănit și s-au lovit în zbor. Așadar… concurența are și ea riscuri. Firmele private vor să obțină aprobare, vor să ia cotă de piață și au profitat de acest lucru pentru a ataca SMURD, pilotul în cazul SMURD acționând corect. Dacă de intrarea în zona montană depindea salvarea unui oraș, riscul era justificat, dar să riști doar ca să apari la televizor… nu pare chiar atât de spectaculos.

Se spune adesea că și SMURD mai greșește. Este normal, având foarte multe intervenții pe zi. Când avea doar trei intervenții, era grad de reușită 100%. Acum, la 100 de cazuri, este normal să fie și 2-3 cazuri nereușite, ca în orice activitate.

Așadar, pilotul care a uimit toată presa cu manevrele sale spectaculoase a făcut ceva pe răspunderea lui și pe riscul lui, lucru ce nu ar fi fost posibil pentru un pilot dintr-o organizație cu reguli precise care stabilesc până la ce nivel de risc te expui într-o misiune, fiind vorba de piloți, de echipaj și de cei care sunt sub elicopter și așteaptă să fie salvați.

În urmă cu doar câteva săptămâni, Dacian Cioloş şi subalternul său, Vlad Voiculescu, erau partizani ai unui parteneriat public-privat pentru construirea clădirii unui spital (a se vedea declaratia din februarie 2016), sprijinul urmând a veni din partea Băncii Europene de Investiţii cu sediul la Luxemburg. După preluarea mandatului de ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu a început să dea declaraţii privind două spitale avute în vedere, finanţarea urmând a fi adusă de partenerul privat, iar banca interesată era, de această dată, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

În memorandumul aprobat de premier în şedinţa de miercuri 26 august. nu se mai vorbeşte de parteneriatul public-privat (reglementat prin legea 100/2016), această ipoteză fiind, practic, abandonată şi înlocuită cu perspectiva “contractelor de achiziţie pe termen lung”, reglementate de legea 98/2016 – legea achiziţiilor publice. Diferenţa, aparent subtilă dar esenţială, este aceea că, în cazul parteneriatului public-privat, dorit iniţialconform legii 100/2016, partenerul trebuia să-şi asume o parte a riscului financiar. Cum, însă, partenerul privat avut în vedere nu va investi niciun leu, statul român urmează a pune toţi banii.  Reamintesc, în aranjamentul financiar expus în câteva rânduri publicului, partenerul privat urma să facă proiectarea spitalelor, să fie şef de şantier, să facă recepţia clădirilor. De asemenea, firma privată va avea funcţia de director de spital pentru 30 de ani, garantată de statul român prin semnătura pusă de premier pe contractul de parteneriat public-privat. Mai mult, statul ar fi urmat să achite lunar rata datorată băncii.

Opinia mea este că suntem luaţi de proşti de nişte băieţi deştepţi cu aparenţă de onorabilitate, care manipulează oficialii români într-o direcţie păguboasă. Cele două variante pot fi rezumate astfel: în prima, statul pune banii, din bugetul de stat sau dintr-o linie de finanţare avantajoasă, împrumut de la un terţ sau de la populaţie, chiar şi cu riscul creşterii deficitului bugetar. În cea de-a doua variantă, îmbrăţişată de Guvern, suma este cu mult mai mare iar creditul va fi luat la costuri incomparabil mai mari. Pentru a garanta venituri şi mai consistente, intermediarul împrumutului, din postura de proprietar al clădirii, va închiria bunul statului român cu un contract care practic îl exonerează de orice risc. Mai mult, va fi şi administrator, adică director de facto al spitalului, pentru 30 de ani! Şi toate acestea cu nişte costuri care dublează valoarea cheltuielii angajate de către statul român din banii noştri!   

Opinia publică a fost asigurată verbal că studiile de fezabilitate pentru cele două spitale au fost deja realizate (Dan Suciu în Conferinţă de presa din 25 mai). O lună mai târziu, ministrul sănătăţii declara ziarului Capital:

“În acest moment, suntem la stadiul la care se actualizează studiile de fezabilitate iar, pentru acest lucru, BERD urmează să contracteze un consultant, sperăm noi cât mai curând.”

Totuşi, aprobarea premierului pentru actualizarea studiilor avea să fie dată abia pe 25 august, deci o lună mai târziu, după ce BERD fusese deja aleasă în acest scop.

Generozitate suspectă a Ministerului Sănătăţii: consultanţă pentru actualizare de studii de fezabilitate plătită de 150 de ori mai mult decât studiile deja finalizate!

Pentru actualizarea studiilor de fezabilitate, Ministerul Sănătăţii va angaja un consultant  prin intermediul BERD, fiind dispus să plătească, nici mai mult, nici mai puţin, de 2.250.000 de euro pentru fiecare spital în parte! Spre exemplu, în cazul Institutului de Cardiologie “Prof.Dr.C.C. Iliescu” toate elementele vitale ale investiţiei au fost deja finalizate încă din 2007(amplasament, număr de secţii,de paturi, situaţie juridică, aspecte juridice etc.). În fiecare an, directorul Bubenek se roagă de Guvern să prindă investiţia în buget şi de fiecare dată s-a ales doar cu promisiunile.[2]

 Pentru realizarea studiului de fezabilitate s-au cheltuit 15.000 de euro, bugetaţi tot de către Ministerul Sănătăţii Pentru Spitalul Clinic de Copii “Maria Slodowska Curie”, studiile au fost făcute din bani atraşi de cei din cadrul spitalului, din diferite sponsorizări şi donaţii, dar folosind pentru execuţia studiilor oameni de certă specialitate.  Pentru noua (re)actualizare, MS este însă dispus să plătească de 150 de ori mai mult! V-o spun cu obidă, pentru o asemenea decizie, de a face o risipă denabab, angajând un consultant pentru o sumă exorbitantă, era suficientă competenţa agentului de pază de la intrarea în minister. Mai pe şleau, nu era nevoie de nicio competentă, de vreme ce MS se derobează în totalitate de orice obligaţie! Aceată sumă enormă este ascunsă printr-o exprimare alambicată şi prezentată chiar triumfalist de către echipa de PR a ministrului sănătăţii.

<Am identificat un mecanism “Facilitatea de Pregătire a Proiectelor de Infrastructură (Facilitatea)” oferită de BERD – care “preia şi o parte din riscul nefinalizării proiectului” – partea română urmând a achita numai “10% din costul total al serviciilor de consultanţă pe care BERD se obliga să le contracteze”>.

Felicitări!

Oare de ce este nevoie de această renunţare aparentă la studiile de fezabilitate existente? Oficial, se pune accentul pe profesionalismul BERD. Neoficial însă, memorandumul aprobat are avantajul de a da sarcină consultantului să impună condiţii care să excludă orice agent economic român, chiar să conducă spre un anume partener, iar guvernul viitor să nu poată modifica această înţelegere. Un gest de adevărată bună credinţă din partea Guvernului Cioloş ar fi tocmai să lase moştenire aranjamentul pentru a fi semnat de către viitorul premier. Nu cred că se va întâmpla aşa.

Care este realitatea oglindită de Memorandum? 

România va plăti 4.500.000  de Euro pentru consultanţa BERD, şi nu doar 10% din această sumă, dacă nu acceptă recomandarea consultantului.  De fapt, România va plăti aceeaşi sumă şi dacă  acceptă recomandarea consultanţei, deoarece banii vor fi achitaţi de firma care va executa proiectul de investiţie, care îşi va încasa banii tot de la statul român. Guvernul va plăti doar 10% din această sumă doar în  eventualitatea în care “condiţiile pieţei nu permit investiţia”, eventualitate care poate fi exclusă apriori! Bomboana pe colivă este reprezentată de posibilitatea contractuală ca BERD, în urma consultanţei, să eşueze în identificarea unui partener care să realizeze investiţia, situaţie în care statul român pierde cei 10% (sau mai mulţi) achitaţi iniţial!?!!

De parcă această sumă, stabilită anterior semnării memorandumului prin negociere cu BERD drept preţ al consultantei, nu ar fi fost şi aşa un adevărat abuz în condiţiile date, BERD are un mandat în alb de a creşte această sumă de 4,5 milioane – fără limită, “în cazul în care bugetul pentru consultanţă este depăşit”! Mă întreb, oare, dacă cei care şi-au pus semnătura pe acest memorandum, Cioloş, Dragu şi Voiculescu, ar mai fi fost atât de generoşi cu băncile şi cu privaţii care vor deveni partenerii noştri dacă ar fi fost vorba de banii lor proprii pentru achiziţionarea unui apartament, spre exemplu?!

Programul de modernizare a infrastructurii spitaliceşti a demarat deja, fără, însă, ca vreun spital măcar să ştie că a fost evaluat pentru includerea într-un program pilot de finanţare!

Deranjantă este şi solicitarea pentru demararea “unui program de modernizare a infrastructurii spitaliceşti (PMIS), coerent, coordonat şi profesionist” pentru care a fost întocmit memorandumul.

Deşi PIMS nu fusese încă aprobat, Ministerul Sănătăţii a purces la implementarea unui proiect pilot în cadrul PIMS, prin care să se realizeze investiţia la cele două spitale amintite deja. Selecţia acestor două spitale s-ar fi făcut pe baza unei analize care a vizat mai multe direcţii menţionate în memorandum. Se pune întrebarea legitimă: a fost făcută cu adevărat vreo asemenea analiză? Care sunt spitalele care, deşi analizate, nu au îndeplinit criteriile sau suma criteriilor amintite? Spre exemplu, care sunt motivele pentru care Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică şi Arsuri nu s-a calificat în aşa numitul proiect pilot? Care sunt următoarele 20 de spitale care nu s-au calificat?!

În loc de concluzii

Pe lângă suma exorbitantă care urmează a fi plătită consultanţei intermediate de către BERD, interesată tocmai de acordarea unor astfel de credite importante, fără o concurenţă reală, trebuie să ne punem câteva alte întrebări.

1. De ce nu organizăm licitaţii pentru astfel de proiecte? Dacă vom accepta consultanţa BERD, statul român va avea, practic, obligaţia de a contracta cu partenerul indicat de consultant! În mod evident, arhitecţii, producătorii interni de materiale de construcţii, constructorii propriu-zişi vor fi străini. Înţeleg că Ministrul Sănătăţii a trăit 14 ani în Austria, poate că este şi cetăţean austriac, nu am de unde să ştiu, dar pe primul loc ar trebui să se afle interesele României! 200 de milioane de euro reprezintă o sumă imensă. Pentru a avea un termen de comparaţie, uzina Dacia Piteşti a fost vândută pentru 50 de milioane de euro şi ne-a produs beneficii enorme de atunci!

2. În repetate rânduri, Ministrul Sănătăţii, fără a avea în faţă rezultatele consultanţei, s-a antepronunţat, avansând suma de 100 de milioane per spital. Mă întreb dacă foştii săi angajatori bancheri l-ar fi mai primit la muncă a doua zi după ce ar fi făcut publice informaţiile cele mai sensibile privind o investiţie, tocmai preţul pe care eşti dispus să-l plăteşti!?

3. Suma de 100 de milioane per clădire este una exorbitantă, cel puţin dublă faţă de estimările cele mai pesimiste făcute de cei care au realizat studiile de fezabilitate. Dincolo de suspiciunea rezonabilă privind existenţa unor interese deasupra Ministrului Sănătăţii, existând astfel premisele unui parandărăt, se pune problema dacă o asemenea risipă poate fi cenzurata în vreun fel. Să nu uităm că, după semnarea contractului de consultanţă, dacă România va dori să renunţe la investiţie, va trebui să renunţe la 5 milioane de euro fără să câştige absolut nimic! Pentru corectitudine, trebuie să amintim că exact acelaşi Guvern şi acelaşi Ministru al Sănătăţii au estimat cheltuielile pentru cele 3 spitale regionale – mai întâi 50 de milioane de euro per spital, apoi au suplimentat estimarea la 100 de milioane cu diferenţa adusă de la buget, apoi 150 de milioane, pentru ca, în final, să se oprească (temporar) la 200 de milioane de euro, în doar 2 luni!  Adevăraţi specialişti!!! Şi totuşi, pentru cădirea unui spital monospecialitate  să avansezi suma de 100 milioane plus dobânzi pe 30 de ani, când pentru un spital regional, cu tot cu dotări, estimezi 200 de milioane de euro??!!!

4. În ipoteza în care suma presupune şi retehnologizarea celor două spitale, lucrurile devin şi mai dubioase. În mod normal, astfel de achiziţii ar trebui să se bazeze pe licitaţii internaţionale, transparente etc. Ministerul Sănătăţii este gata să dea o sumă de 100 de milioane (diferenţa dintre cele două clădiri şi aparatură) pentru achiziţia de dotări medicale, fără o licitaţie, doar la latitudinea partenerului indicat de consultant. Citind însă Memorandumul Guvernului, văd că Institutul de Cardiologie este unul dintre cele mai performante şi dotate spitale din ţară, care trebuie doar să se mute în noua clădire! De altfel suma avansată de ministru este de 100 de milioane de Euro per spital + dobânzi CU SAU FARĂ dotări suplimentare în aparatură, conform declaraţiilor sale!! Bulversant!!!

Mă voi opri aici, pentru că, probabil, răbdarea cititorului este deja pusă la încercare. Din 26 mai, de când tot scriu despre acest subiect, de pe vreme când numele lui Vlad Voiculescu îmi era complet necunoscut, am primit numeroase critici şi jigniri.

Deoarece este din ce în ce mai vehiculat ca potenţial candidat la Parlamentare al unor partide din tot spectrul politic, indiferent dacă domnia sa a făcut preparative în acest sens sau nu, acesta este ultimul material în care voi evoca numele său pe blogul ziarului Adevărul. Nu doresc ca o eventuală critică sau, de ce nu, laudă să fie interpretată ca un partizanat politic. Totuşi, este absolut de mirare cum lideri ai unor partide politice precum Liviu Dragnea, Alina Gorghiu sau Vasile Blaga, Kelemen Hunor şi chiar Nicuşor Dan, nu au absolut nicio reacţie faţă degringolada petrecută în aceste zile sub ochii noştri în sănătate, atât în ceea ce priveşte aspectele financiare cât şi în cele care ţin de reglementarea administrativă a sistemului.

Până una-alta, singura asigurare pe care  ne-o oferă Guvernul este aceea că nu va avea loc privatizarea spitalelor! O fi de bine, o fi de rău?

  • Vasile Astarastoae:

Este posibil un parteneriat public-privat în Sănătate?

Într-un interviu domnul ministru Vlad Voiculescu lansează ideea unui parteneriat public-privat în Sănătate. Pentru a nu fi acuzat de subiectivism, redau declarația:

„Nu va fi niciun fel de privatizare a sistemului de sănătate sau a unor spitale. Dar putem vorbi de parteneriat public- privat. Acesta înseamnă că partenerul privat să construiască spitalul şi să se ocupe de administrarea clădirii. Actul medical rămâne în totalitate la stat. Actul medical însemnând tot ceea ce are legătură cu pacienţii, asta însemnând că nu va exista nicio plată suplimentară pe care pacienţii vor trebui să o facă”.

Există câteva neclarități conceptuale pe care domnul ministru și echipa de tehnocrați de la Ministerul Sănătății trebuie să le clarifice.

În primul rând ce înseamnă act medical de stat? Este o inovație pe care nu am mai găsit-o în nicio lucrare care să afirme că actul medical poate fi privat sau de stat. Actul medical nu are nicio legătură cu forma de proprietate. El ține clar de esența profesiei medicale și de relația medic-pacient care este definită de regulile profesiei și de regulile etice.

În al doilea rând cum se va realiza parteneriatul public-privat? Care va fi baza legislativă? Domnul ministru ne explică:

Privatul construieşte, finanţează, operează din punct de vedere tehnic. Iar pentru acest lucru, dacă acel spital respectă anumite criterii de performanţă în privinţa construcţiei, funcţionării şi echipamentelor, primeşte regulat o sumă de la stat, în cadrul unui contract încheiat pe o perioadă de 25 de ani.

Apare întrebarea legitimă: De ce ar investi privatul astfel când mai simplu este să fie 100% investiție privată și să-și amortizeze investiția din serviciile medicale?

De altfel pentru a se realiza aceasta formă de parteneriat trebuie schimbată întreaga legislație privind parteneriatul public-privat. Dacă ne uităm la actuala legislație, vedem că ceea ce ne propune este irealizabil. Pe actuala legislație statul nu poate face transferuri bugetare către privat. El se poate asocia cu privatul, poate închiria sau concesiona spații deja existente pentru activități medicale (cu mare dificultate) sau proprietarul spațiului (comunitatea locală, Ministerul Sănătății) poate încheia un contract de management cu o entitate privată. Și nu e o problemă minoră: de unde acei bani ținând cont de actualul procent din PIB alocat Sănătății?

În al treilea rând domnul ministru trebuie să evalueze care au fost rezultatele pentru medici și pacienți acolo unde s-au încheiat contracte de management cu entități private. Sunt câteva județe în care au fost astfel de contracte și rezultatele nu par a fi fost deloc încurajatoare.

În final i-aș spune domnului ministru că principalele probleme ale Sistemului de Sănătate românesc sunt deficitul de personal calificat, inechitățile și subfinanțarea sistemului (dovedită și de ultimele aprecieri Eurostat). Dacă va analiza, va observa diferența între România și celelalte state din UE.

P.S.: 1: există o formă de creditare a investiției în Sănătate de către privat și anume: privatul construiește spitalul după care statul îl plătește în rate. Dar nu e vorba de parteneriat, ci de creditare sau leasing.

P.S.2: nu am scris niciodată nimic critic la adresa ministeriatului domnului Vlad Voiculescu. Am așteptat să văd ce se întâmplă. Cu atât mai mult cu cât în momentul în care s-a instalat la minister orice umbră de îndoială cu privire la competențele sale ar fi atras lapidarea în piața publică. Apariția domnului Vlad Voiculescu poate fi rezumată în: femeile au leșinat, bărbații au lăcrimat, gravidele au pierdut sarcina. Nici acum nu vreau să fiu critic. Totuși, numai politica de PR nu este suficientă pentru a gestiona Sistemul de Sănătate. Asta îmi aduce aminte de celebra glumă cu locomotiva cu aburi blocată la care cei chemați să o repare au spus că aburul nu trebuie să meargă numai la sirena, ci și la roți.

Responsabilitatea socială în sănătate

Am primit un mesaj pe Facebook de la un medic care îmi spunea: Mai lăsați-o dom’ profesor cu comunismele. Ne vorbiți tot timpul despre responsabilitate socială când majoritatea celor săraci sunt săraci pentru că nu muncesc și au pretenții să aibă totul. Să răspundă individual.

Mi-am dat seama că de fapt conceptul, cel puțin în ceea ce privește sănătatea, nu este cunoscut și că de asta este respins. Responsabilitatea socială pentru sănătate înseamnă datoria socială a statului de a promova un efort colectiv îndreptat spre îmbunătățirea stării de sănătate a populației și este măsurată prin scăderea morbidității și mortalității. Bineînțeles că ea trebuie însoțită și de responsabilitatea individuală care constă în datoria și capacitatea personală de a avea grijă de propria sănătate. Cu alte cuvinte responsabilitatea socială nu se referă strict la îngrijirile medicale, ci se referă la intervenția statului asupra determinanților sociali ai sănătății. Scopul politicilor sociale este tocmai îndepărtarea aranjamentelor sociale care afectează negativ starea de sănătate a populației. Este dovedit că sistemul sanitar de îngrijiri de sănătate influențează doar într-o proporție de maximum 15% starea de sănătate a unei populații. Restul sunt factori de tip educațional, cultural, economic și social. De exemplu: lipsa controlului asupra deciziilor la locul de muncă influențează starea de sănătate. Nivelul de încredere interpersonală dintre cetățeni, normele de reciprocitate și densitatea asociațiilor civice care facilitează cooperarea pentru beneficii comune influențează starea de sănătate. Inechitatea influențează starea de sănătate. Și exemplele ar putea continua.

Ce observăm în România?

Observăm că există o discordanță a politicilor publice în raport cu politicile publice de sănătate din UE. Observăm că toate politicile sunt focalizate asupra controlului costurilor, favorizând în acest fel persistența subfinanțării cronice. Observam că cercetările sunt puține în ceea ce privește statusul socio-economic evaluat prin educație – venit – ocupație etc., ceea ce influențează semnificativ starea de sănătate a populației. Observăm discriminarea în sistemul de sănătate și transformarea inegalităților în inechități. O persoană din mediul rural, deși potrivit legislației se bucură de aceleași drepturi cu o persoană din mediul urban, nu își poate fructifica aceste drepturi. Deși 45% din populație este în mediul rural, doar 9% dintre medici își desfășoară activitatea în acele locații, iar dintre aceștia 97% sunt medici de familie. Observăm accesul dificil și inechitabil al grupurilor defavorizate social la sistemul de sănătate public. Și ca dovada a inechităților, în România există și noțiunea de neasigurat, deși vorbim despre sistem social de asigurare.

Trebuie înțeles că responsabilitatea socială și responsabilitatea individuală au ținte diferite. Prima se referă la scăderea morbidității și mortalității nejustificate, iar cea de a doua se referă la grija la față de propria sănătate. Abandonarea responsabilității sociale de către stat în favoarea responsabilității individuale este periculoasă.

Trebuie să renunțăm la o veche prejudecată potrivit căreia sănătatea este costisitoare și neproductivă. Dimpotrivă, sănătatea produce creștere economică prin scăderea morbidității (crește productivitatea muncii, cresc investițiile directe, crește PIB, crește nivelul de trai). Studiile multicentrice (în 86 de tari) au arătat: creșterea speranței de viață cu un an produce creșteri ale PIB-ului cu 4% (Bloom & all, 2004) și a investițiilor străine cu 9%. (Alsan et all, 2006).

În concluzie trebuie să existe o balanță justă între responsabilitatea socială și cea individuală, este nevoie de politici intersectoriale care să vizeze organizarea și finanțarea sistemului public și a politicilor publice de educație medicală și economică.

P.S.: aversiunea față de termenul de responsabilitate socială este menținută și promovată de către o serie de așa-zis analiști și comentatori care asimilează termenul cu ideologia de stânga, cu ajutorul social nejustificat. Deoarece scaunul pe care se urcă este mai înalt decât grosimea cărților pe care le-au citit țin să le comunic că responsabilitatea socială este comună atât ideologiei de stânga, cât și ideologiei de dreapta. Democrația creștină a susținut acest concept și creștinismul nu poate să fie taxat că ar fi de stânga.

Se dorește privatizarea spitalelor publice?

Am urmărit cu atenție evenimentele din Sănătate, din ultimele luni, și mai ales modul în care ele sunt reflectate în presă. Într-o analiză empirică, urmărind principalele televiziuni și ziare centrale, pot să fac două remarci: pe de o parte proporția nefirească în prezentarea știrilor – în medie, 86% știri negative, 10% știri neutre, 4% știri pozitive -, iar, pe de altă parte, punerea în opoziție a sistemului public (foarte rău) cu sistemul privat (foarte bun). Mai mult, sunt unele televiziuni (de ex. Digi24) și ziare (de ex. Adevărul) în care știrile negative cu privire la spitalele publice depășesc 94%. În contrast, la un post de televiziune la care știrile negative depășesc 84%, există o emisiune, In gura presei, în care prezentatorul (Mircea Badea chiar el) are o politică opusă postului în această privință și știrile negative nu-și fac loc. Nu am analizat blogul domnului Tolontan pentru că nu avea nicio rațiune. Avea doar misiune. La o asemenea campanie de manipulare se naște o întrebare firească și suspiciunea rezonabilă: se dorește forțarea privatizării Sistemului public de Sănătate? Este în acest mod manipulată populația pentru a accepta acest lucru?

Că este vorba de o manipulare, nu am nicio îndoială. Să privim evenimentele reflectate:

  1. Problema gărzilor suplimentare. Harababura indusă prin deciziile Ministerului Sănătății și naivitatea medicilor au pus în pericol continuitatea actului medical în spitalele publice. Detalii aici.
  2. Scandalul HexiPharma. S-a afirmat că dezinfectantele au fost diluate și, din această cauză, au apărut infecții intraspitalicești. Poate este așa. Dar, până în prezent, la atât timp de la declanșarea scandalului și după ce s-au luat probe din toate spitalele publice, nu există niciun rezultat emis de un laborator acreditat și independent cu privire la conformitatea sau non-conformitatea acelor probe. Totuși, în absența acelor buletine de analiză, s-a afirmat că spitalele publice au achiziționat acele produse fără să le analizeze (o absurditate deoarece legislația nu impune acest lucru și nu există posibilități practice) și că 60.000 de oameni ar fi murit din aceasta cauză.
  3. Infecțiile nosocomiale. Dacă ne luăm după cele prezentate în presă, atunci, în spitalele publice din România, ele nu ar trebui să existe (lucru imposibil), iar în spitalele private nici nu există (iarăși imposibil). În momentul în care se raportează infecțiile nosocomiale, spitalul respectiv este blamat. Dacă nu le raportează, aceeași situație.
  4. Studiile clinice și sponsorizarile medicilor. Am scris despre acestea, dar subiectul este rostogolit în presă cu aceleași date inițiale. Pare paradoxal, dar instituțiile abilitate ale statului (Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și Ministerul Sănătății) nu au luat o atitudine tranșantă.
  5. Unități medicale publice puse la zidul infamiei. Vezi situația de la Spitalul de Arși.
  6. Ministerul Sănătății (iar domnul ministru Vlad Voiculescu are grija să posteze pe contul său de Facebook) anunță că 108 unități publice nu au autorizare pentru unitatea de transfuzii. Deoarece pe acea listă era trecut și cel mai mare spital din Moldova, Spitalul Sf. Spiridon Iași, m-am interesat. Surpriză. Spitalul Sf. Spiridon Iași are autorizare pentru unitatea de transfuzie. Oare câte spitale de pe acea lista se află în aceeași situație? Cum a fost făcută acea lista și ce încredere mai pot avea în astfel de informații?
  7. Prețul medicamentelor. Despre această problemă am scris aici.
  8. Când nu este atacată unitatea medicală, sunt atacați medicii care lucrează în sistemul public. Pe lângă faptul că sunt echivalați funcționarilor publici, cu obligațiile, dar fără drepturile acestora, se insistă îndeosebi pe malpraxis, fără ca cei care fac afirmațiile să aibă cele mai elementare cunoștințe despre ce înseamnă malpraxis. Deseori nu este altceva decât o încercare de decredibilizare a anumitor persoane pentru că în final se dovedește nevinovăția medicului. Numai că acest final care este după 3-4 ani de zile nu mai este anunțat în presă sau este comunicat sub forma “s-a mai mușamalizat un caz”, medicul nebeneficiind niciodată de prezumția de nevinovăție. Recent am văzut pe toate posturile de televiziune o situație cel puțin hilară. Un medic obstetrician este acuzat la 8 ani de zile că deoarece nu a făcut cezariana, copilul în prezent are un handicap determinat de actul nașterii. Pare cel puțin bizar faptul că (o singura excepție) sistemul privat nu a fost acuzat de malpraxis. Apare o întrebare: dacă raportăm numărul cazurilor de așa-zis malpraxis la cele peste 9 milioane de servicii medicale efectuate în 2015 de sistemul de sănătate românesc, ele sunt concludente? Pentru cei care fac astfel de afirmații și le si susțin comparind cu frecvența malpraxisului in tarile dezvoltate (SUA, Canada, Marea Britanie, Franța etc.)?

Observăm că se încearcă a se induce o stare de neîncredere a populației în Sistemul public de Sănătate. În toate aceste situații pare cel puțin suspectă atitudinea pasivă a Ministerului Sănătății care dă loc la interpretări. Uitați-vă pe organigrama Ministerului Sănătății și pe CV-uri. Pe CV-urile Ministrului Sănătății, ale celor 4 secretari de stat, secretarului general al ministerului, a celor 9 consilieri și a celor 3 consilieri onorifici, și vedeți experiența lor în organizare sanitară. În DEX termenii de tehnocrație și tehnocrat sunt bine definiți. Câți dintre cei pomeniți mai sus îndeplinesc condițiile de tehnocrat? Vedeți în același timp că experiența este aproape 100% din domeniul privat.

În concluzie, încet-încet opinia publică este pregătită să ceară ea privatizarea Sistemului public de Sănătate. Nu va mai trebui o decizie administrativă pentru a închide spitalele, ci va fi o cerere a populației. E bine, e rău? Rămâne de văzut. Totuși, dacă e așa de bine, de ce doar în trei țări din lume Sistemul de Sănătate este privat? Și, paradoxal, sistemul nu are eficiență. Nu trebuie omis faptul că monopolurile private sunt cele mai periculoase pentru domeniul sănătății. Ele sunt interesate numai de profit și nu au auzit de responsabilitatea socială în Sănătate. Să nu uităm că este vorba de o piață de aproximativ 7 miliarde de euro. Cât despre soarta medicilor, ce să mai vorbim? Am primit o serie de testimoniale de la medici români care au lucrat în mari companii în Sănătate. Te îngrozești când le citești.

P.S.: nu vreau să se înțeleagă că sunt împotriva sistemului privat. Cei care lucrează în privat știu că i-am susținut întotdeauna atunci când se încerca a fi discriminați. Și aceeași atitudine o mențin și acum. Dar trebuie să se înțeleagă că sistemul privat nu este o alternativă la sistemul public, ci este un sistem complementar al cărui rol este de a ridica presiunea de pe sistemul public. Sistemul public și sistemul privat trebuie să existe și să coexiste pe principii de egalitate.

Cât ne costă cultura conflictuală în Sănătate?

Prietenul meu Alin Ciubotaru mi-a pus o întrebare: Ține de menirea și funcția presei să aducă în discuție publică aceste probleme / imperfecțiuni din mediul medical? La care i-am răspuns succint: Da, când o face de bună-credință și când are competență în acel domeniu. Atunci când lansează teme false din rea-voință sau incompetență face mai mult rău decât bine. Cât timp în presă nu există persoane calificate pe domeniul sanitar și totul este o goană după așa-zise știri de senzație, e bine să se abțină.

Meditând, am considerat că trebuie să fiu mai explicit, arătând mai ales cât rău poate să facă dezvoltarea unei culturi conflictuale. Pentru medic, pentru sistem, dar mai ales pentru pacient.

Relația medic-pacient se construiește pe încredere. Când subminăm această încredere niciun tratament corect nu mai este eficient. Există dovezi că în societățile în care există relații litigioase între pacienți și personalul medical, costurile pentru sănătate sunt semnificativ crescute. De exemplu, Statele Unite sunt date frecvent ca exemplu drept o societate litigioasă și cu un număr mare de procese de malpraxis comparativ cu alte țări OECD. Rezolvarea litigiilor medicale la nivel de justiție a condus la practicarea unei medicini defensive cu costuri semnificativ crescute ale actului medical și neasociate cu o creștere a calității actului medical sau cu o îmbunătățire a stării de sănătate a populației. De aceea, deși în Statele Unite există cea mai mare alocare din lume de fonduri în sănătate, avem peste 60 de milioane de persoane care nu sunt cuprinse într-un sistem de asigurări a sănătății sau au asigurări improprii. S-a calculat că aproximativ 30- 35% din fondurile alocate sănătăți în SUA sunt cheltuite pe servicii nemedicale (despăgubiri, avocați, etc.) Toate aceste practici defensive conduc în schimb la scăderea calității actului medical în special pentru grupurile sociale defavorizate. Deși nu există decât puține cercetări românești care să ateste existența mecanismului de producere a gradientului social în sănătate în țara noastră, cultura litigioasă din jurul personalului medical din ultimii ani ne îndreptățește să credem că mai degrabă fenomenul nu este (sau nu se vrea să fie) studiat decât că nu ar exista.

O finanțare publică adecvată și focalizată spre grupurile sociale defavorizate ar putea conduce implicit și la o creștere a încrederii acestora în furnizorii de servicii medicale și implicit a stării de sănătate a acestor grupuri populaționale și la creștere economică.

În concluzie presa trebuie să participe la reconstruirea relației de încredere între medic și pacient pe care tot ea a distrus-o. Nu înseamnă că nu trebuie să fie “câinele de pază” al drepturilor pacienților. Dar trebuie sa fie responsabilă și să prezinte în același timp și știri pozitive într-o proporție rezonabilă.

P.S.: Domnul Tolontan recunoaște cu nonșalanță că greșește în fiecare zi. De asemenea, mai lansează și ideea că Spitalul de Arși ar trebui închis. Medicii răspund pentru fiecare greșeală pe care o fac și ziariștii cer ca ei să răspundă pentru greșeli. Cum răspunde pentru greșelile lui domnul Tolontan? Ar trebui ca cineva să analizeze ce cheltuieli nejustificate a făcut sistemul de sănătate din cauza greșelilor ziariștilor? Văzând ce s-a întâmplat în ultima săptămână, dar și faptul că domnul Tolontan nu vorbește niciodată despre subfinanțarea sistemului medical, sunt din ce în ce mai convins că cele descrise de mine într-o notiță reflectă adevărul. Detalii puteți citi aici.

  • Economica.net: 

Zeii falşi: tunul imobiliar al Providenţialului Vlad de la Sănătate

Guvernul a aprobat azi planul imobiliar al ministrului al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, fost şef la Ministerul Finanţelor pe proiecte imobiliare viitoare, fost broker de imobiliare la banca Erste din Viena, fost broker de imobiliare la banca Volksbank din Viena, fost broker de imobiliare la banca Dexia din Viena. E firesc, aşadar, potrivit formării sale, să se ocupe, ca ministru al Sănătăţii, de scris caiete de sarcini decât de criza citostaticelor, care e în desfăşurare chiar acum, dar despre care nu vorbeşte nimeni. Să nu-l supere pe Mesia.

Adus cu mandat să facă două spitale noi în România, Vlad a găsit o piaţă virgină în sectorul ăsta imobiliar. Şi pentru că e virgină, e uşor de prostit de un Mesia care salvează toţi copiii din România. Un tânăr bancher vienez care era lăudat că a făcut cândva contrabandă cu citostatice şi a salvat românii de cancer, când statul român nu mai putea, o dată ajuns ministru, bagă sub preş o criză a citostaticelor pentru că rolul lui adevărat în acest guvern e să mijlocească un contract imobiliar, care cel mai probabil va costa un miliard de euro, între statul român şi foştii săi clienţi din Viena.

Ne distram aici acum ceva vreme, iar susţinătorii Providenţialului ministru au ţipat că e o speculaţie ordinară. E greu să pui şi o întrebare legitimă îm mijlocul valului de exuberanţă iraţională care îl înconojoară pe Vlad Voiculescu. Uşor, în timp, această “speculaţie” a devenit plan public al guvernului.

Iată, pe scurt, planul. Sub umbrela atractivă “facem spitale noi în parteneriat public-privat. Astea vechi au nosocomiale în ziduri. Nu muriţi ca fraierii, doar Vlad vă salvează”, ministrul broker începe un plan de cheltuieli din bani publici de un miliard de euro, care, să fim realişti, nu sunt bani de ciungă, şi care vor ajunge, probabil, în conturile unor firme imobiliare mari cu care Vlad a lucrat la Viena.

Iată, Pas cu pas:

1. După părerea sa, România nu e în stare să atragă fonduri europene şi nici bani să construiască spitale noi nu are. Aşadar, îi rămâne doar varianta parteneriatului public-privat. Cred că are şi dreptate, oricât de bizar ar fi să spui că statul nu e în stare, ca unul dintre şefii statului. Bun. Să zicem că e un lider de barcă găurită pe care l-a lovit sinceritatea.

2. Aşadar: Guvernul României face o licitaţie prin care cheamă firmele private la construcţia unei clădiri care va avea rol de spital. Statul ar urma să recepţioneze clădirea şi să-o plătească în rate lunare, timp de 30 de ani, firmei constructoare. În acelaşi timp, ca Dorel să nu se electrocuteze în becurile austriece, constructorul ar administra clădirea şi ar primi lunar bani şi pentru acest lucru.

Pare simplu şi poate corect. Însă. Întrebat cine va putea participa la licitaţie, Vlad a răspuns că în nici un caz constructori români habarnişti. “La licitaţie vor participa numai constructori care au mai făcut clădiri pentru spitale”. Întâmplător sau nu Vlad s-a ocupat la Viena tocmai de acest tip de constructori. Unul dintre ei ar putea fi, să zicem, VAMED – operatorul tehnic al AKH Viena.

Ce e rău dacă avem spitale ca la Viena?

Uşurel. Subliniez mereu cuvântul clădiri. Pentru că Vlad nu va face spitale, cum lasă el să se înţeleagă, face clădiri pentru spitale. Cine se entuziasmează că Vlad va transforma totul într-un paradis ar trebui să fie calmat brusc de următoarea formulare a guvernului, dată în comunicatul de presă de azi care a anunţat aprobarea planului ministrului Vlad: Subliniem faptul că actul medical rămâne exclusiv în sarcina statului. 

Dacă vi se pare safe că e şi numele BERD inclus în comunicat, aflaţi că banca are rol doar în studiul de fezabilitate.

Deci clădire nouă, plătită de fiecare dintre noi, ea în sine şi administrarea ei, cu aceleaşi servicii medicale ca şi până acum. Cine câştigă? Doar ăla care construieşte şi administrează clădirea spitalului. Şi câştigă extrem de mult şi e din bani publici. Şi doamne fereşte să se descopere cumva că dezvoltatorul câştigător al licitaţiei a avut legături contractuale în trecut cu domnul Vlad Voiculescu, care scrie caietul de sarcini pentru planul ăsta, în loc să se ocupe de criza citostaticelor.

Nu va fi el cel care va semna contractul, că mandatul lui se apropie de final. Dar el e cel care a pregătit această cale, care ar trebui urmărită de structurile abilitate.

Un parteneriat public-privat e firesc atunci când unul doar plăteşte şi altul doar ia? Un parteneriat corect e ăla cu participare la profit. Ar trebui să fie o investiţie a statului nu iarăşi o cumpărare de bunuri şi servicii.

Altfel, Vlad este exemplul viu că poporul nu s-a vindecat încă de căutat tătuci salvatori. De Mesii. Meritul lui este că şi-a clădit cu grijă şi pricepere o imagine extraordinară la umbra căreia poate influenţa un miliard de euro în uralele publicului unit salvat.

  • Voxpublica/ Costi Rogozanu:

Avem probleme nu doar cu bacterii, viruși, cancer, citostatice. Ci și cu ideologie nebună înfiptă-n creier

Se dă o știre. Extraordinarul ministru de la Sănătate, iubit ca un star pop de unii, constată că avem în continuare aceeași problemă enormă cu citostaticele cu care el însuși a luptat de pe poziții filantropice. Lăsăm niște oameni să moară pentru că suntem neputincioși. De ce suntem neputincioși? (Mă rog, trecem de dubla măsură idioată a presei care acum 4 ani ar fi luat ministru și l-ar fi aruncat în mocirlă, iar acum facem balet). Pentru că sistemul, pentru că politicienii. Cam atât.

Nu ne trece nici o clipă prin cap că are loc, pe lângă incompetență și indiferență sistemică, și un perpetuu șantaj pentru dominarea pieței din partea industriei pharma. Sigur, vă vor împuia capul cu proceduri. Dar exact orbirea ideologică nu ne lasă să adresăm direct întrebarea simplă: adică aveți medicamentele și nu le dați din motive de business și strategie? Da, este răspunsul. Întrebarea politică numărul 2 sună ca-n reclama aia idioată: păi nu eram cetățeni europeni și avem drepturi? De ce nu avem dreptul la un cancer îngrijit în condiții demne? Păi ăsta e reversul ”mâna de lucru de doi lei”.

Această criză va fi perpetuă, indiferent că la minister vor fi Făt-frumos sau Balaurul, pentru că ambii vor iubi necondiționat industria pharma, nu vor ști să opună minima rezistență, să organizeze reglemeentări care să evite șantajul achizițiilor enorme la preț mare pentru asigurarea necesarului de medicamente aflate la mare căutare. Cum să modificăm ceva când auzim toată ziua politicieni sau indivizi din spațiul civic explicând sfătos că așa e piața, ești un bou dacă nu o înțelegi. Deci nu mai putem înțelege că Statul ne va tot trăda pentru că e franjuri, dar putem înțelege imediat că poți muri cu zile pentru că așa e piața medicamentelor, trebuie satisfăcută, că altfel meriți să mori în chinuri. Și uite așa perversiunea ideologică e dusă până la capăt: nu avem medicamente nu pentru că am greșit scăpând din mână controlul asupra pieței, ci nu le avem pentru că nu ne-am închinat destul la piața medicamentelor. De aia ”politicienii” ies mai vinovați decât afaceriști cinici cu mii de morți în chinuri pe conștiință.

Aș prefera un politician, tehnocrat, extraterestru care să enunțe întâi foarte clar problema: sunt unii care folosesc aceste crize ca să se umple de bani. De aici începe ”ce putem face”. Pentru că ăsta nu mai e feudalism. E epoca de piatră.

850 000 de bolnavi de cancer se confruntă cu această criză. 5000 de copii. Un medicament, Lanvis, absolut necesar bolnavilor de leucemie. Distribuitorul anunță sec că medicamentul nu e. (Aici e știrea).

Voiculescu răspunde (pe facebook) fix în limbajul pieței. E încă o dovadă că filantropia nu e garanția unei politici eficiente. Una e să ajuți pe lângă sistem, alta e să-ți asumi că ai de purtat o bătălie cu mediul privat:

Actuala metodologie de preţuri, lipsa de predictibilitate a politicii medicamentului, deprofesionalizarea instituţiilor centrale şi de la nivelul spitalelor precum și lipsa de flexibilitate a cadrului legal pentru asigurarea medicamentelor esențiale pentru tratamentul corect al mai multor afecțiuni, toate acestea sunt parte a problemei. Măsuri la nivelul Ministerului Sănătăţii şi al instituţiilor din subordinea au fost deja luate. Măsuri la nivelul politicii medicamentului urmează”, a scris ministrul.

O piață de 1,3 md lei pe an doar citostaticele. Mai toate companiile mari au fost suspectate că au șpăguit medici în acel scandal cu rețete false în citostatice. Cinism cât casa și noi îi dăm în continuare cu analize irelevante despre ”politizare”.

Toată lupta a fost și este pe prețuri. Industria consideră că statul trage prea jos prețurile.  Deci nu mai suntem prea rentabili când facem cancer. (Sau suntem, exporturile paralele duduie, dar e un profit fără profit pentru noi). Așa că rămânem fără medicamente. Cum gândește Voiculescu problema? Nu știm, e aproape delphic, trece de la ”sistem” la ”ecosistem”, ecosistem care bănuiesc că înseamnă că trebuie să avem grijă de profituri private ca să ajungă medicamentele la noi:

„Semnalele pe care le avem din piaţă sunt îngrijorătoare. În anul 2015 şi 2016 există 1.718 notificări la Agenţia Naţională a Medicamentului, notificări de retragere de medicamente. E greu să mă gândesc la o situaţie în care statul eşuează mai grav decât aceea în care nu reuşeşte să îi pună la îndemână medicului medicamentul de care are nevoie pentru a-şi trata pacienţii. Ministerul Sănătăţii deja lucrează la o nouă politică a preţului medicamentului. Politica medicamentului care să aibă în vedere nu numai metodologia de stabilire a preţului, ci şi întregul ecosistem care asigură accesul medicamentului la pacient”. (sursa)

Credeți-mă o formulare precum ”accesul medicamentului la pacient” (și nu invers), nu e simplă fiță filologică, e tocmai profundă deformare ideologică.

Autoritățile nu au cum să rezolve probleme cât timp nu le identifică realist. Cancerul e o piață pentru ei, nu o boală. Ce să vezi, fix așa văd treaba și producătorii. Mă întreb cum se întâmplă în cazul unui cetățean german când nu-și găsește medicamente. UE își pierde din relevanță și se clatină grav tocmai din astfel de motive.

  • EvZ:  

Mirel Curea: „Peștele mare îl înghite pe cel mic”, faza pe Sănătate. Cazul „Hexi Pharma”, etapă în monopolizarea pieței românești de dezinfectanți. CITIŢI ÎNTREAGA ANCHETĂ

Bugetul Sănătății este unul de aproximativ 6 miliarde de euro anual. Numărul firmelor importatoare de medicamente, tehnică și servicii este din ce în ce mai mic, drept pentru care concurența dintre ele materializează din ce în ce mai teribil principiul „peștele mare îl înghite pe cel mic”. Expresia nu mai este doar o metaforă, „peștele cel mic” ajunge chiar să fi e sfârtecat în bucăți. Așa s-ar putea rezuma Cazul Hexi Pharma. Numai că având ceva vocație pedagogică, am simțit nevoia să caut o explicație mai amplă, în măsură să ofere cititorului o înțelegere ceva mai profundă asupra a ceea ce se întâmplă.

Ca să putem pricepe resorturile și așezarea în contextul efectelor urmărite de Scandalul Hexi Pharma, trebuie să aruncăm o privire asupra metodelor de preluare a piețelor, în general, cu aplicare directă la cea a pieței de dezinfectanți din România. Foarte important este să avem în vedere cum se acaparează o piață de desfacere dintr-o țară emergentă precum România, de către o societate străină sau o multinațională prin pârghia capitalului, cu concursul unui Guvern prietenos.

De aici a început totul!

Potrivit surselor EvZ, așa cum a arătat ziarul nostru zilele trecute, „francezii de la Anios (n.m. – lider de piață în România) i-ar fi mandatat pe reprezentanții lor locali, GB Indco, să-i facă o ofertă totală lui Dan Condrea. Zis și făcut! S-au întâlnit cu Dan Condrea și i-ar fi propus 5 milioane de euro pentru a-și vinde business- ul. Ce intra aici? În afară de fabrica Hexi Pharma, depozitele de la Mogoșoaia și restul mijloacelor fixe, francezii erau interesați mai mult de infrastructura și de rețelele dezvoltate de Condrea în mediul spitalicesc. Dan Condrea n-ar fi cerut timp de gândire, răspunzând că pentru 8 milioane de euro își vinde afacerea pe loc. A specificat însă, că prețul nu este negociabil. Tatonările celor de la GB Indco au mai continuat o perioadă, dar, cum patronul Hexi Pharma a fost de neclintit, negocierile s-au sistat, iar relațiile de colaborare s-au rupt definitiv“. De acolo a început totul, dar asta știm deja!


„Francezii de la Anios i-ar fi mandatat pe reprezentanții lor locali, GB Indco, să-i facă o ofertă totală lui Dan Condrea”.


În continuare, să încercăm să anticipăm destinul imediat viitor al firmei Anios – deja lider de piață în România prin intermediul distribuitorului său, GB Indco – consolidat de dispariția lui Dan Condrea și Hexi Pharma.

O tranzacție de multe milioane

Ecolab Inc., o multinațională cu sediul în SUA, un colos mondial cu afaceri și în domeniul serviciilor spitalicești, este într-o plină acțiune de preluări, care îi vor asigura o poziție privilegiată pe piața mondială a dezinfectanților. Într- o primă etapă, acum niște ani, Ecolab Inc. a răscumpărat acțiunile Henkel, pentru 1 miliard de dolari. Ca să venim la ceea ce ne interesează, acum achiziționează firma Anios, lider european marcant, comerciant de produse pentru igienă, dezinfecții și asistența medicală, prezentă în peste 85 de țări, cu vânzări de 220 milioane €, în 2015. Tranzacția este ca și încheiată, a obținut deja avizele organismelor anti-monopol. Astfel, așa cum am spus, Ecolab va deveni un lider mondial care își va atașa și România în portofoliu.

Fără Guvern și fără presă nu se poate!

Concomitent cu adăugarea la cota de piața a colosului Ecolab Inc. a cotei românești deținută de Anios, este imperios necesară și creșterea acestei cote, pentru ca Ecolab Inc. să dețină cât mai mult din piața românească. Pentru asta, în prima fază sunt și vor fi în continuare eliminați micii competitori, așa cum am văzut deja, cu consecință suplimentară victimele colaterale din rândul micilor afaceri românești, legate pe orizontală de firmele care trebuie eliminate. Operațiunile de acest fel sunt sprijinite și girate de factorii locali importanți, atât cei decidenți, cât și cei de influență: Guvern, ANAF, servicii de informații, ONG-uri, presă și televiziuni.

„Normele europene” vor fi pretextul de aur!

Pentru ca scopul final, obținerea de profituri maxime, să fie atins, este obligatorie etapa ultimă, aceea de creare a unei piețe proprii reale, una umflată la maxim și în care entitățile românești să nu joace decât rolul de client, adică al aceluia care plătește. Acest obiectiv se va atinge prin introducerea unor „norme europene” de consum pentru dezinfectanți în spitale. Explicația va fi că pentru ca un spital să fie ferit de probleme legate de infecții, el trebuie să aibă un grad standard de igienă, pentru asigurarea căruia va trebui ca el să consume dezinfectanți în baza unor normative, unor protocoale, care se vor raporta obligatoriu la numărul total de paturi și la numărul de metri pătrați. Adică, un anumit consum pe metrul pătrat și pe pat. În acest mod, consumul global de dezinfectanți va crește de cel puțin 3-4 ori, pentru că până acum, cele mai multe spitale cumpărau cantități care să le asigure consumuri mici, exclusiv pe baza criteriului „eficiență”, și pentru că nu erau „presate” în sensul achizițiilor „fără număr”. Sensibilizarea opiniei publice pe subiect s-a facut deja, așa cum s-a văzut din momentul declanșării „Scandalului Colectiv”, cu al său Episod II, „Afacerea Hexi Pharma”. Acum tot românul știe ce-i aia infecție nosocomială, septic și antiseptic. Un exemplu de manual, pe subiectul campaniilor de impunere a unei teme pe agenda publică.


Sensibilizarea opiniei publice pe subiect s-a făcut deja, așa cum s-a văzut din momentul declanșării „Scandalului Colectiv”, cu al său Episod II, „Afacerea Hexi Pharma”.


Ce mai este astăzi miliardul?

În concluzie, piața dezinfectanților din România va crește de cel putin 3-4 ori cantitativ. Cifra de afaceri va crește chiar mult mai mult, pentru că în condiții de cvasi- monopol, prețurile se stabilesc discreționar, componenta negociere fiind atrofiată la maxim. Firmele românești vor deveni nesem nificative în context, dacă nu chiar rapid înghițite. Prin creșterea cotei de piață, dar și prin creșterea pieței în valoare absolută de 3-4 ori, noul lider de piață va ajunge să aibă o creștere a cifrei de afaceri de aproximativ 8-10 ori. Vorbim despre o creștere de la zeci de milioane de euro, atâta cât este acum, la sute de milioane, sau chiar aproape de un miliard. Vorba aceea: ce mai este astăzi miliardul?

Ca să înțelegeți și mai bine că România este, din nenorocire, un caz special, drama acestui popor în ultimii 25 de ani, nu mai adaug decât faptul că suntem singura țară din UE care are interpus un intermediar între producătorii de medicamente și Stat: firmele importatoare. Cunoscătorii Sistemului știu exact: este vorba despre aceeași rețetă de interpunere ca și în cazul Microsoft.



Președintele Klaus Iohannis, în CSAT: „Avem nevoie de norme, norme aliniate la cerințele standardelor europene referitoare la antiseptice și dezinfectante!”

Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, care a urmat ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 27 mai 2016, am afl at că încă de pe atunci președintele Klaus Iohannis vorbea deja despre aplicarea normelor care vor aduce câștiguri fabuloase viitorilor lideri pe piața dezinfectanților din România. Încă un exemplu de manual, despre cum să obții răspunsul autorității de stat, după ce ai impus subiectul pe agenda publică: Colectiv – Infecții Nosocomiale – Scandalul Hexi Pharma – Nevoia de Dezinfectanți. Dezinfectanți cât mai mulți și cât mai scumpi!

Am discutat și convenit un plan de acțiune, concretizat printr-o hotărâre a Consiliului (CSAT), care stabilește, în câteva puncte, măsuri referitoare la: norme, proceduri, control, laboratoare. În ceea ce privește normele, avem nevoie de norme, norme aliniate la cerințele standardelor europene referitoare la antiseptice și dezinfectante chimice, norme mai exigente, mai aplicate, inclusiv cu sancțiuni mai severe. S-a convenit ca un asemenea pachet de norme să fie elaborat la nivel de guvern până la sfârșitul lunii iulie. În acest scop, la Guvern se va constitui un grup de experți, unde participă medici, biologi, chimiști, specialiști în siguranță alimentară și alte categorii de specialiști, care să lucreze la acest pachet de norme. Acestea privesc modul în care se pun pe piață produsele biocide, dar și curățenia, dezinfecția și sterilizarea în spitale, conformitatea cu standardele europene referitoare la antiseptice și dezinfectante chimice, activitatea de control și inspecție sanitară de stat, precum și întărirea capacității de control a Ministerului Sănătății.

CITIȚI ACUM! DEZVĂLUIRILE care PUN în LUMINĂ NOUĂ cea mai murdară afacere din SĂNĂTATE. Anul trecut, un gigant francez a vrut să cumpere Hexi Pharma cu 5 milioane de euro! Dan Condrea a cerut 8! Nu s-au înțeles! A urmat scandalul…

Detalii uluitoare ies la iveală la aproape trei luni de la accidentul straniu în care şi-a pierdut viaţa patronul Hexi Pharma. „Regele biocidelor din România“ ar fi primit o ofertă consistentă de la principalul competitor pe piaţa dezinfectanţilor de a-şi vinde afacerea. EVZ prezintă dezvăluiri incredibile care pun într-o nouă lumină totul. Citiţi ancheta completă publicată de EVZ.

Pentru o mai bună înţelegere a scenariului trebuie lămurit de la bun început care era situaţia pieţei de biocide din România. La sfârşitul anului trecut, GB Indco, reprezentant al firmei franţuzeşti Anios, ocupa primul loc în topul comercianţilor de dezinfectanţi. Locul doi era ocupat de o altă firmă bine ancorată în lupta din sectorul dezinfectanţilor. Hexi Pharma, firma lui Dan Condrea, venea tare din urmă, acaparând ultima poziţie pe podium. Pentru a-şi consolida poziţia de lider, GB Indco ar fi apelat, potrivit surselor noastre, la un artificiu interesant.

Au înfiinţat alte trei firme

Au detaşat trei angajaţi de încredere din firma mamă, pe care i-au „împroprietărit“ cu câte o firmă mică de acelaşi profil. Medisan, Santomed şi Unimedik, titulaturile firmelor nou apărute pe piaţă care luptau umăr la umăr cu GB Indco. Aşa au reuşit reprezentanţii francezilor de la Anios să-şi consolideze poziţia în România. N-a mai trecut mult timp şi GB Indco a abordat Hexi Pharma cu intenţia de a achiziţiona direct de la ei anumite produse. Se pare că Dan Condrea n-a respins propunerea de afacere pentru că, ulterior, s-a constatat că firma respectivă a cumpărat de la el. Mai precis, Medisan şi Sandomed. Pentru Hexi Pharma, care începuse să câştige din ce în ce mai multe licitaţii, cu eforturi financiare minime, afacerea mergea ca pe roate.

Şi atunci, mai precis anul trecut în octombrie, Anios, prin reprezentantul GB Indco, şi-ar fi luat inima-n dinţi şi i-ar fi făcut o propunere concretă lui Dan Condrea. Cităm din informaţiile surselor noastre, care şi-au condiţionat dezvăluirile cu promisiunea de a nu-i divulga identitatea.

„Francezii erau interesaţi de ceea ce a dezvoltat Condrea în mediul spitalicesc“

„Ideea e următoarea. Francezii de la Anios i-ar fi mandatat pe reprezentanţii lor în România – Gb Indco să-i facă o ofertă totală lui Dan Condrea. Zi şi făcut! S-au întâlnit cu Dan Condrea şi i-ar fi propus 5 milioane de euro pentru a-şi vinde business-ul. Ce intra aici? În afară de fabrica Hexi Pharma, depozitele de la Mogoşoaia şi de restul mijloacelor fixe, francezii erau mai mult interesaţi de infrastructura şi de reţelele dezvoltate de Condrea în mediul spitalicesc“. Reacţia lui Dan Condrea i-a luat, însă, prin surprindere pe ofertanţi. „Dan Condrea n-ar fi cerut timp de gândire, răspunzându- le pe loc că pentru 8 milioane de euro îşi vinde afacerea pe loc. A specificat însă, că preţul nu este negociabil. Tatonările celor de la GB Indco au mai continuat o perioadă, dar cum patronul Hexi Pharma a fost de neclintit, negocierile s-au sistat iar relaţiile de colaborare s-au rupt definitiv“, au mărturisit sursele noastre.

„Condrea se simţea urmărit“

„De atunci înainte, viaţa lui s-a transformat într-un calvar. Condrea a început să se plângă apropiaţilor că se simte urmărit, hărtuit. Mai mult, afacerile începuseră să scârţâie, câştigarea licitaţiilor devenind mai anevoioasă. Oamenii începuseră să se ferească de Condrea. N-a trecut mult timp şi patronul Hexi Pharma a făcut legătura, poate firească din mai multe puncte de vedere, cu refuzul de a-şi vinde afacerea cu 5 milioane de euro. Bănuia că era urmărit de detectivi particulari şi, mai mult decât atât, că îi este răscolit trecutul şi combinaţiile financiare luate la puricat. Cert e că omul devenise speriat, se izolase, nu mai avea încredere în prea mulţi oameni. Când a răbufnit în spaţiul public şi scandalul legat de diluarea biocidelor, Condrea era deja fragilizat. Nu putem şti dacă toate aceste lucruri au avut legătură cu moartea sa năprasnică. Până la urmă, anchetatorii au stabilit că el s-a sinucis. Poate chiar au dreptate reprezentanţii autorităţilor“.



Procurorii au decis că patronul Hexi Pharma s-a sinucis

Patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, a murit într-un accident de circulație în seara zilei de 22 mai 2016 petrecut pe raza județului Ilfov. Acesta se afla într-o mașină ce avea sigla firmei pe care o conducea. Nu au fost găsite urme de frânare la fața locului, iar soția lui Dan Condrea i-ar fi recunoscut hainele. Așa cum a dezvăluit „Evenimentul zilei”, afaceristul a lăsat în urma sa o avere impresionantă. Conform procurorilor, acesta deţine, chiar dacă nu le-a trecut pe numele său, 23 de case şi apartamente în Bucureşti şi prin împrejurimi. Prejudiciul în dosarul Hexi Pharma este estimat la 51 de milioane de lei, în timp ce Dan Condrea a lăsat în urma sa o avere de circa 110 milioane de lei, mare parte din ea fiind proprietăţi imobiliare. Coincidență sau nu, Dan Condrea și-a întocmit testamentul cu doar două săptămâni înainte să moară. În document apar ca moștenitori copiii săi, dar și actuala nevastă, Uliana Ochinciuc. Fosta soție, Laura Georgescu, nu este trecută, dar aceasta a anunțat că va cere partajul pe care nu l-a făcut la finalul căsniciei cu patronul Hexi Pharma. Procurorii Parchetului General au stabilit ca patronul Hexi Pharma, Dan Condrea, s-a sinucis si au dispus clasarea dosarului privind decesul acestuia.



Părerea specialistului, Anamaria Ciubară: „Sentimentul de a fi vânat conduce la impresia că subiectul nu mai are scăpare“

Pentru a înţelege mai bine starea prin care poate să treacă un om care este hărţuit sau care cade într-o depresie, am consultat un specialist, pe Anamaria Ciubară, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi, care ne-a explice la ce pericole se expun persoanele care trec prin aceste stări.

„Numeroase studii și autori au arătat că hărțuirea duce frecvent la modificări mentale și somatice ale individului. O persoană care se simte hărțuită, indiferent de realitatea obiectivă, trece printr-o serie de modificări psihoafective.

Dezvoltarea ideilor legate de suicid apar frecvent la bărbați

Sentimentul de a fi vânat, modificările cognitive de tip suspiciozitate-pesimism coroborat cu trăirea dureroasă a unei nedreptăți (motivate sau nu) conduc la impresia subiectului că nu are scăpare din situația sa. Raționamentele logice fiind viciate și expectantele fiind sumbre, poate apare uneori ideea de scăpare prin fuga supremă – gestul suicidar.

Afectivitatea subiectului fiind deja polarizată spre zona depresivă, nu este rară dezvoltarea ideilor legate de suicid. Acest fenomen apare mai frecvent la bărbați, a căror tipar psihobiologic impune existența unei soluții pentru rezolvarea unei probleme și trecerea frecventă la act. Sentimentul unui bărbat de a fi prins într-o capcană fără ieșire poate astfel potența ideile autolitice“, ne-a declarat medicul.


Clasamentul jucătorilor de pe piața dezinfectanților

După „ieşirea“ din cursă a Hexi Pharma, principalii jucători pe piaţa biocidelor din România sunt următorii: pe locul 1 este Anios, firma franţuzească, reprezentată de GB Indco, care, la rândul ei a înfiinţat alte trei firme (Medisan, Santomed şi Unimedik). Locul 2 îl ocupă Alcarina (Biostec), care vindea produse Pliwa, un dezinfectant de mâini, iar pe locul 3, Remix (Euromedica).

Dezvăluiri stupefiante din Dosarul Hexi Pharma. “Toate produsele analizate la Cantacuzino au acţiune bactericidă şi fungicidă! Au omorât toţi viruşii, toţi microbii şi toţi fungii!”

Evenimentul zilei a intrat în posesia unor informaţii incendiare legate de testarea biocidelor de la Hexi Pharma la Institutul Cantacuzino din Bucureşti. Surse judicare ne-au dezvăluit că autorităţile au ridicat probe sigilate de la depozitul din Mogoşoaia şi din mai multe spitale, le-au testat eficienţa şi au constatat că biocidele Hexi Pharma au trecut proba bacteriologică. Momentan, toate informațiile sunt valabile în ziarul Evenimentul Zilei, dar acestea vor deveni disponibile pe site-ul evz.ro la ora 12.00.

În urmă cu două zile procurorul general, Augustin Lazăr, a resuscitat Dosarul Hexi Pharma, anunţând că s-au primit la Parchet rezultatele testelor de eficienţă pe unul dintre loturile biocidelor analizate, rezultatele fiind „şi pozitive, şi negative“:

„S-a finalizat efectuarea testelor de eficienţă pe unul din loturile care au fost supuse analizei. Urmează alte teste, pe alt lot. Pregătim teste care să fie efectuate la instituţii din străinătate. Este o procedură mai complicată, care este în curs. Rezultatele testelor de eficienţă sunt de ambele tipuri, şi negative, şi pozitive. Doar în final se va putea stabili în ce măsură ele sunt relevante“.

Cum am aflat rezultatele analizelor

Cum declaraţia prea puţin lămuritoare a procurorului general n-a mulţumit pe nimeni, reporterii Evenimentului zilei au pornit pe firul anchetei. Au vrut să afle mai multe informaţii decât au dezvăluit reprezentanţii Institutului Cantacuzino şi autorităţile care desfăşoară ancheta. Mergând pe urmele celui mai mare scandal din medicina românească, un scandal pornit de la dezvăluirile făcute la începutul anului de jurnalistul Cătălin Tolontan, care scoteau în evidenţă faptul că biocidele produse de Hexi Pharma ar fi diluate de până la 2.000 de ori, ziariştii de la EVZ au intrat în posesia unor informaţii cutremurătoare.

Potrivit unor surse judiciare, care şi-au condiţionat dezvăluirile cerând protejarea sursei, am aflat rezultatele testelor de eficienţă trimise de Institutul Cantacuzino la Parchetul General, rezultate ţinute la secret de către autorităţi. „Au fost făcute analize pe fiecare produs în parte, inclusiv pe Thor şi pe Suprasept, adică produsele mult incriminate la început. Cu astea a început bâlciul. Documentul înaintat Parchetului General de către Institutul Cantacuzino este cât se poate de clar. S-au făcut analize inclusiv pe loturi de Sept şi Suprasept. Scria la fiecare produs în parte, şi că a fost sigilat, şi de unde a fost ridicat. Asta pentru că unele erau ridicate din fabrica pe care Hexi Pharma o deţinea la Mogoşoaia, altele din spitale. Şi asta pentru că s-au ridicat produse din mai multe locuri.

Toate produsele analizate au acţiune bactericidă și fungicidă! Cu alte cuvinte, biocidele Hexi Pharma testate la Cantacuzino au omorât toţi viruşii, toţi microbii şi toţi fungii expuși la biocide. Inclusiv la Thor şi Suprasept, cele mai contestate articole, s-a constatat acelaşi lucru“, ne-au declarat surse judiciare.

Un săpun de mâini n-a trecut testul de eficienţă!

Dezvăluirile nu se opresc însă aici. Deşi toată lumea se aştepta ca autorităţile să găsească probleme la produsele Thor şi Suprasept, surpriza a venit din altă parte: „ În urma analizelor de la Cantacuzino, s-au depistat probleme – culmea! – la un banal săpun utilizat de personalul medical la spălatul pe mâini. E adevărat, era tot un produs Hexi, dar, de data aceasta, unul care n-a trecut testele de eficienţă. Bine, e greu de crezut că un săpun poate pune în pericol direct viaţa unui pacient. De obicei, chirurgii buni folosesc produse de top înainte de a intra în operaţie. Pe-astea, aşa, mai ieftine, achiziţionate la licitaţiile obişnuite, medicii le fac cadou la pacienţi“.

Următorul pas în anchetă

Cum va continua ancheta? Potrivit surselor noastre, autorităţile, care au luat deja la cunoştinţă rezultatele de la Cantacuzino, le vor verifica trimiţând aceleaşi loturi de probe şi la laboratoare din străinătate. Abia apoi vor compara rezultatele şi vor schiţa concluziile. Pentru că, dacă se dovedeşte că biocidele au fost întradevăr diluate, dar au trecut testul de eficienţă, încadrarea va fi total diferită față de situaţia în care produsele Hexi Pharma n-ar trece testul de eficienţă. Oricum, din ceea ce se ştie până acum, unele produse au abateri de la concentrația specificată, dar nu atât cât să nu treacă testele de eficienţă.


Hexi Pharma îşi distruge propriile produse

În blocul de pe Octavian Goga din Capitală, la etajul 1 al imobilului unde Hexi Pharma deţine un sediu, linişte totală. Cei care intră sau ies din imobil nu dau decât bună ziua. Nimeni nu vrea să vorbească despre acest caz. Ieri, un angajat şi-a făcut curaj şi a stat de vorbă cu noi. „În urma scandalului mulţi au rămas fără locuri de muncă, iar în clădire mai suntem câteva persoane care nu facem altceva decât să retragem produsele din spitale. După ce le strângem pe toate suntem obligaţi să le distrugem. Hexi Pharma nu mai distribuie nimic. Asta să înţeleagă toată lumea“, ne-a declarat angajatul.

Ieri, Evenimentul zilei a publicat un articol cu titlul „Afacerea Hexi Pharma, cea mai mare dezinformare a anului 2016“. În urma apariţiei materialului, un cetăţean ne-a contactat la redacţie şi ne-a mărturisit faptul că, în sâmbăta de după tragedia de la Coleciv (30 octombrie 2015), la ordinele lui Dan Condrea au fost mobilizaţi angajaţi ai Hexi Pharma pentru a transporta tone de antiseptic către spitalele în care erau internate victimele, sub formă de donaţie. „Ţin minte şi acum cuvintele lui Condrea: << Tot ce este nevoie, totul este donaţie! Dacă luaţi vreun ban vă dau afară imediat!>>“, ne-a declarat cetăţeanul.

Hexi Pharma, gripa porcină şi gripa aviară

Verificând informaţiile, gestul lui Condrea, lăudabil de altfel, ne-a fost confirmat de mai mulţi foşti angajaţi ai companiei Hexi Pharma: „Domne, avea Condrea bubele lui, dar să ştiţi că era un om sufletist. Nu mai avea prieteni, aproape că nu avea încredere în nimeni. Tăia în carne vie dacă nu erau ascultate ordinele. Este adevărat că a donat antiseptice pentru a-i ajuta pe amărâţii ăia arşi în Colectiv. Şi vă spun cu mâna pe inimă că nu era primul act de binefacere. A ajutat cu medicamente şi când a fost gripa porcină, şi când a fost gripa aviară. Atunci nu s-a mai plâns nici dracu’ că nu sunt bune medicamentele “.

Ironii la adresa Parchetului General

În altă ordine de idei, un fost angajat al companiei Hexi Pharma a ironizat ieri demersurile autorităţilor:

„Parchetul face mişto de toată lumea. Ei dau declaraţii, ei răspund. Ei ştiu foarte bine că oamenii care reprezintă interesele Hexi sunt blocaţi în arest la domiciliu şi nu au dreptul să facă declaraţii, să se apere sau să acuze pe cineva. Practic, sunt legaţi de mâini şi de picioare“.

TOLONTAN CONTRAATACĂ. Ziaristul care a declanșat SCANDALUL HEXIPHARMA se apără. Procurorul General al României a susținut că DEZINFECTANTELE NU ERAU DILUATE. EVZ a publicat informații care SUSȚIN ACEASTĂ AFIRMAȚIE

Scandalul Hexipharma este departe de a fi sfârșit. Declarația Procurorului General care a susținut că analizele de laborator ar fi demonstrat că dezinfectanții nu erau diluați, confirmată de surse judiciare pentru EvZ a resuscitat scandalul.

Evenimentul zilei a intrat în posesia unor informaţii incendiare legate de testarea biocidelor de la Hexi Pharma la Institutul Cantacuzino din Bucureşti. Surse judicare ne-au dezvăluit că autorităţile au ridicat probe sigilate de la depozitul din Mogoşoaia şi din mai multe spitale, le-au testat eficienţa şi au constatat că biocidele Hexi Pharma au trecut proba bacteriologică. Momentan, toate informațiile sunt valabile în ziarul Evenimentul Zilei, dar acestea vor deveni disponibile pe site-ul evz.ro la ora 12.00. CITIŢI DETALII AICI.

În urmă cu câteva zile o anchetă a EvZ care a plecat de la afimația Procurorului general al României și care a resuscitat Dosarul Hexi Pharma, anunţând că s-au primit la Parchet rezultatele testelor de eficienţă pe unul dintre loturile biocidelor analizate, rezultatele fiind „şi pozitive, şi negative“:

„S-a finalizat efectuarea testelor de eficienţă pe unul din loturile care au fost supuse analizei. Urmează alte teste, pe alt lot. Pregătim teste care să fie efectuate la instituţii din străinătate. Este o procedură mai complicată, care este în curs. Rezultatele testelor de eficienţă sunt de ambele tipuri, şi negative, şi pozitive. Doar în final se va putea stabili în ce măsură ele sunt relevante“.

a dus la descoperirea unor noi date.

Așa cum scriam în EvZ în data de 26 august:

Potrivit unor surse judiciare, care şi-au condiţionat dezvăluirile cerând protejarea sursei, am aflat rezultatele testelor de eficienţă trimise de Institutul Cantacuzino la Parchetul General, rezultate ţinute la secret de către autorităţi.

„Au fost făcute analize pe fiecare produs în parte, inclusiv pe Thor şi pe Suprasept, adică produsele mult incriminate la început. Cu astea a început bâlciul. Documentul înaintat Parchetului General de către Institutul Cantacuzino este cât se poate de clar. S-au făcut analize inclusiv pe loturi de Sept şi Suprasept. Scria la fiecare produs în parte, şi că a fost sigilat, şi de unde a fost ridicat. Asta pentru că unele erau ridicate din fabrica pe care Hexi Pharma o deţinea la Mogoşoaia, altele din spitale. Şi asta pentru că s-au ridicat produse din mai multe locuri.

Mai mult: Toate produsele analizate au acţiune bactericidă și fungicidă! Cu alte cuvinte, biocidele Hexi Pharma testate la Cantacuzino au omorât toţi viruşii, toţi microbii şi toţi fungii expuși la biocide. Inclusiv la Thor şi Suprasept, cele mai contestate articole, s-a constatat acelaşi lucru“, ne-au declarat surse judiciare.

Articolul publicat de Evz poate fi citit integral AICI.

Din acest moment s-au înmulțit informațiile legate de scandalul HexiPharma și dedesubturile sale. În numărul de ieri, EvZ a publicat noi elemente care dezvăluie date interesante privind evoluția afacerii. Cu câteva luni inainte de izbucnirea Scandalului si de a se fi sinucis Dan Condrea, firma franceză Anios i-a oferi 5 milioane de euro pe HexiPharma. Condrea a cerut 8 milioane de euro. Francezilor li s-a parut prea mult. După, a urmat ceea ce se știe. Și acest articol poate fi citit AICI.

În cursul zilei de astăzi, Cătălin Tolontan a venit cu noi date și informații legate de acest scandal, încercând să-și apere punctul de vedere, care pare a fi contrazis de datele apărute în ultimele zile. Publicăm un fragment din el, pentru a da posibilitatea cititorilor EvZ să se informeze cu privire la toate aspectele acestei afaceri departe de a fi lămurită.

  • Cotidianul/ Ion Spanu: 

Reacţii la prima vedere. Cazul HexiPharma – iată unde au dus excesele instituţiilor de forţă ale statului

Ştirea că analizele de laborator, potrivit cărora diluarea biocidelor produse de Hexi Pharma nu se confirmă, ar trebui să arunce în aer instituţii, jurnalişti şi chiar opinia publică. Nu se va întîmpla însă aşa! Peste cîteva zile toată emoţia va trece şi, foarte curînd, Tolontan va veni cu o nouă diversiune pe care o vor crede toţi naivii.

Chiar de la începutul scandalului, începusem să scriu un articol căruia îi pusesem titlul: „Şi dacă, în final, toată Afacerea Hexi Pharma se va dovedi că a fost un imens Fîs?” Nu l-am mai terminat, fiind convins că asupra mea se vor năpusti tot felul de zoaie şi chiar acuzaţia că aş putea avea un anumit interes. Nu sînt, de obicei, aşa de fricos, dar am înţeles că orice punct de vedere contrar ideii că Hexi Pharma a diluat biocidele te-ar putea face responsabil de moartea a cîteva milioane de oameni în spitale. Cu biocidul m-aş fi descurcat, dar cu genocidul era mult mai greu, aşa că am rămas în standby!

Recitesc ce scriam atunci, la începutul textului neterminat: „Acum o lună, dacă mă întreba cineva ce este un „BIOCID”, habar nu aveam şi cred că în aceeaşi situaţie era cam toată populaţia ţării, cu excepţia specialiştilor. Acum, pe buzele tuturor este acest cuvînt, fiind identificat cu substanţa care ucide milioane de oameni în spitale! Ca şi cum nu ne mai omoară cancerul, ci biocidul! Într-o asemenea teorie, eu nu pot să cred! Mi se pare că aici este vorba despre jocuri de culise, bine dirijate de cineva interesat, astfel încît manipularea teribilă să ducă spre un scop anume, pe care, neînţelegîndu-l, nu pot să-l înghit pe nemestecate, aşa cum, din păcate, fac mulţi dintre noi. Cu atît mai mult, cu cît, alături de Cătălin Tolontan, a apărut ca multiplicator al acestui caz INIŢIATIVA ROMÂNIEI, acel conglomerat de ONG-işti din preajma Monicăi Macovei, apărut în spaţiul public după Colectiv!” Păstrez intacte mai ales astăzi aceste aserţiuni, cu atît mai mult, cu cît ştirea comunicată chiar de către Procurorul General al României îmi cam dă dreptate.

Căutasem atunci şi o definiţie a BIOCIDELOR şi am găsit-o la Secretariatul tehnic de produse biocide din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică ce aparţine de Ministerul Sănătăţii: „Biocide – Produsele biocide sunt substanţe active si preparate conţinând una sau mai multe substanţe active, condiţionate într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului, având scopul să distrugă, să împiedice, să facă inofensivă si să prevină acţiunea sau să exercite un alt efect de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice sau biologice”.

Mai mult, chiar, am găsit pe site-ul Ministerului Sănătăţii un „Registru Naţional al Produselor Biocide”, în care erau trecute produsele din această categorie, precum şi „Producătorul”, substanţele active, concentraţiile admise etc:

HEXI PHARMA era doar unul dintre numeroşii producători, după cum se vede în tabelul de mai sus! Pe prima pagină a acestui „Registru Naţional”, de pildă, din cele 16 produse, doar unul aparţine Hexi Pharma: ACTYSOL! Nici pe pagina 2 lucrurile nu stau altfel, căci din cele 18 produse, numai BIXOL este produs de Hexi Pharma:

Şi, tot aşa, pe toate cele 166 de pagini ale „Registrului Naţional de Produse Biocide”, unde găsiţi firme din SUA, Germania, Franţa Estonia, Germania etc. Unul dintre aceste Registre Naţionale, cel din care am facsimilat documentele de mai sus, poate fi consultat de pe site-ul Ministerului Sănătăţii, la adresa

http://www.ms.ro/documente/Registrul%20National%20al%20Produselor%20Biocide,

%20actualizat%20pana%20la%20data%20de%2001%

20septembrie%202015_3233_12604.pdf.

Cînd s-a anunţat posibilul prejudiciu produs de Hexi Pharma, de circa 50 milioane de euro, mi-a fost foarte clară ideea că afacerea cu biocide este rîvnită de „concurenţă” ori de către persoane sau instituţii care vor să pună mîna pe banii lui Dan Condrea! În astfel de cazuri, oricînd poate să-ţi apară în drum un copac gros care nu vrea nici de-al dracului să se dea la o parte din calea ta!

Acum, că fabrica Hexi Pharma s-a închis, cînd Dan Condrea a murit, iată că analizele biocidelor au ieşit ca fiind bune, deşi acum ceva timp erau, potrivit eminenţei sale Tolontan, diluate cu 2.000%! Dacă ne-am coborî la mintea lui Tolo, ar trebui să calculăm procentajul de la BIOXOL (v. tabelul de mai sus) astfel:

– 1. dacă „reţetarul” prevede Triclosan în proporţie de 0,02 g/% de produs finit atunci

– 2. în spitale ajungea Bixol-ul cu substanţa activă Triclosan în proporţie de 0,00001 g/% de produs finit!

Există oare vreun aparat care să măsoarea o astfel de concentraţie?, căci apa chioară cred că poate să conţine mai mult Triclosan decît Bixol-ul lui Condrea!

Acum toată lumea vede că ne-am furat-o, că analizele lui Tolo n-au fost altceva decît ceea ce tratatele serviciilor secrete numesc „exagerarea convingătoare”, însă efectele s-au produs şi să recunoaştem că ne-am lăsat prostiţi nu prea ne vine la îndemînă!

N-am nici o îndoială că „lotul 2” de analize, despre care vorbea Procurorul General că va fi trimis într-o altă ţară, va ieşi diluat, poate nu de 2.000 de ori, dar într-un procent care să nu dea peste cap întru totul campania mediatică extraordinară care a dus la închiderea Hexi Pharma!

În aşteptarea acestui al doilea test, încerc să aflu un răspuns de la maestrul Titi Aur sau de la jurnaliştii care au susţinut mereu teoria sinuciderii lui Dan Condrea, arătîndu-le încă o dată fotografia aceasta, realizată la doar cîteva minute după ce maşina lui a fost pulverizată de impactul cu copacul:

ÎNTREBARE: Este posibil ca un şofer să conducă maşina pe distanţa de 52 m pe un teren accidentat, avînd roţile pe iarbă, astfel încît să nimerească voit acel copac, cu intenţia sinuciderii? Atrag atenţia, ca şofer cu experienţă ce sînt, că nu accept răspunsuri simple de genul „da” sau „nu”, altfel cer demonstraţia practică, fie ea şi în poligon! Pînă atunci, şoferii pot să-şi amintească din trafic ce se întîmplă cu maşina atunci cînd te „fură” chiar şi nişte nisip împrăştiat pe carosabil.

Eu cred, mai degrabă, că procurorii au vrut de la început ca moartea lui Condrea să se finalizeze cu varianta „sinuciderii”, căci aceasta este singura situaţie în care „cazul” se închide de la sine! Varianta „accidentul” presupunea investigaţii amănunţite despre starea maşinii, despre sistemul de frînare, despre sistemul de direcţie etc. Şi varianta „crimei” presupunea cam aceleaşi expertize, la care se adăuga şi căutarea presupusului criminal! Aşa, cu „sinuciderea”, e mult mai simplu, chiar dacă nişte cîrcotaşi ca noi pun întrebarea incomodă: ce pilot senzaţional era Condrea, dacă a reuşit să controleze maşina pe iarbă şi printre şleauri, astfel încît să nimerească direct în copacul acela? Vorba bancului: „Ce preţizie, domnule, ce preţizie!”

P.S. La cîteva zile după explozia subiectului Hexi Pharma, am fost într-un spital din Craiova şi am văzut cum arată „săpunul lichid” produs de această firmă, comparîndu-l cu cel pe care-l folosesc acasă. Părea mult mai bun decît cel luat din piaţă! Atunci mi s-a aprins beculeţul prudenţei.


Categorii

Razboiul impotriva Romaniei, Razboiul impotriva sanatatii, Sistemul romanesc de sanatate, Vasile Astărăstoae

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “O NOUA CAMPANIE ANTI-ARAFAT SI ANTI-SISTEM SANITAR/ Aceeasi agenda urmarita perseverent si de noul ministru, Vlad Voiculescu: PRIVATIZAREA SISTEMULUI SANITAR. Deocamdata sub forma “inchirierii spitalelor” privatilor/ DOSARUL HEXI-PHARMA – inceputul MONOPOLIZARII pietei locale de biocidelor de catre firme straine?

  1. Pingback: Simbioza agentilor de influenta cu guvernul tehnocrat: VLAD MIXICH, PROPAGANDIST PRO-VACCINARI SI ACTIVIST HOTNEWS, NUMIT LA AGENTIA NATIONALA A MEDICAMENTULUI/ In ciuda rateurilor SISTEMULUI INFORMATIC si a CARDURILOR ELECTRONICE, autoritatile ne promit
  2. Pingback: VLAD VOICULESCU DECLANSEAZA “REVOLUTIA” NEOLIBERALA A MANAGEMENTULUI SPITALICESC/ Pacientii de boli cronice protesteaza fata de DIRECTIVA OBLIGATIVITATII DOSARULUI ELECTRONIC/ Problemele reale din sistem: pacientii de hepatita cronica si trans
  3. Pingback: MAREA TICLOȘIE A PRIVATIZĂRII SĂNĂTĂȚII. Guvernul Orban, împânzit de oameni din clinci și spitale PRIVATE, dă OUG, „noaptea ca hoții”, prin care LIBERALIZEAZĂ ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE. Spitalele private au acces la banii publici INCLUSIV
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare