STATUI CU SATAN IN PARCUL PENTRU COPII DIN CARTIERUL TEI/ Biserica Rusa sustine INTERZICEREA AVORTULUI/ Parlamentul Poloniei a votat inasprirea legii avortului/ CORECTITUDINEA POLITICA IN SUEDIA SI CENZURA CARTILOR PENTRU COPII/ Inginerie genetica: primul nou-nascut cu trei parinti/ O RELIGIE NOUA – TRANSGENDERISMUL/ Secularizarea omoara democratia si statul de drept

ActiveNews: 

Parc de distracții pentru copii în București, străjuit de statuia diavolului, în triplu exemplar. Iulian Capsali: Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc!

În Parcul Tei a fost construit, pe bani europeni, un așa-zis parc de distracții pentru copii, străjuit, la intrare, de statuia diavolului, imensă și multiplicată.

“Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc

În Parcul Tei, pe fonduri europene, s-a construit un parc de distracții. Pentru că tot vine sezonul Halloween, pentru amatorii de satanism amuzant s-a ridicat o casă de speriat copiii, străjuită de trei statui colorate, enorme, ale diavolului, cea pusă în centru tronând ca a unui stăpân al legiunilor demonice.

Seamănă mai degrabă cu intrarea într-un templu satanic, decât cu un loc de divertisment.
Cui poate folosi asemenea spațiu împuțit – vă spun ca unul căruia i-a fost scârbă să reziste câteva minute – e greu de înțeles.

Știu că e fost dizolvată de câțiva ani brigada din poliție care se ocupa de sectele satanice, și care au oprit – am aflat asta de la sursă – începutul sacrificiilor umane, cele animale fiind deja curente. Însă este un fapt că satanismul începe să fie scos la lumină prin divertisment sau spectacole – așa cum a fost cel din Elveția, de la inaugurarea unui mare tunel rutier, cu participarea unor lideri politici – totul dând senzația că asistăm la transformarea satanismului într-o mișcare mainstream.

”Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a induce ideea că nu există.”diavol”, scrie Iulian Capsali pe contul său de Facebook.

Dacă privim imaginile, este vorba, de fapt, despre reprezentarea lui Baphomet, un nume legat, pentru prima dată, de procesele templierilor la începutul secolului al XIV-lea. Unii istorici moderni susțin că numele este o scriere greșită, în franceza veche, a numelui Mahomed.

Francmasonii au un ritual în care se închină la Baphomet, situație care a atras, la vremea respectivă, mânia Vaticanului. În 1966, oficial, a fost creată Biserica lui Satan, în care Baphoman este atotputernicul, adulat și venerat de toți membrii ordinului.

Petiție anti-avort a Bisericii Ortodoxe Ruse: Apelul de „încetare a uciderii legale a copiiilor înainte de naștere“

Patriarhul Kiril a inițiat o petiție care îndeamnă la interzicerea avortului, a anunțat Biserica Ortodoxă Rusă într-un comunicat, potrivit France24.

Textul, care lansează un apel la „încetarea uciderii legale a copiiilor înainte de naștere”, a fost adoptat de Comisia Bisericii Ortodoxe pentru familie și protejarea maternității și copilăriei, se arată în document.

Petiția „cere amendamente legislative” pentru interzicerea avortului chirurgical și medicamentos, precum și a pilulei de a doua zi. Această luare de poziție pare o înăsprire a poziției Bisericii Ortodoxe Ruse în chestiunea în cauză, deoarece până în prezent se pronunța numai pentru interzicerea avortului, efectuat în spitalele publice, fără necesitate medicală.

Patriarhul a semnat acest text după ce s-a întâlnit în cursul dimineții cu militanți anti-avort, cărora le-a mulțumit și pe care i-a binecuvântat, a precizat Biserica, foarte influentă în Rusia. Unul dintre grupurile la originea petiției, Voluntarii Ortodocși, a publicat pe pagina sa de internet fotografii ale Patriarhului Kiril în timp ce semnează petiția.

În mai, patriarhul Moscovei a afirmat că avortul este o „adevărată catastrofă naturală care ia anual viața a peste un milion dintre iubiții noștri concetățeni”. Petiția a strâns peste 300.000 de semnături, a subliniat pe Facebook unul dintre inițiatorii acesteia, liderul mișcării Pentru Viață, Serghei Șesnokov, precizând că țelul este de a aduna un milion de susținători pentru a fi înmânată președinției țării.

***

Cultura vietii:

Polonia face pași înainte spre protecția completă a vieții umane: legea avortului va fi înăsprită

Cu o majoritate solidă (266 – 170), camera inferioară a Parlamentului polonez (Sejm) a adoptat, în primă lectură, propunerea legislativă de protecție a vieții umane nenăscute. Noua lege ar urma să modifice legea, deja restrictivă, a avortului, permițând efectuarea unui avort exclusiv în situația în care viața mamei este în pericol.

De asemenea, legea ar urma să majoreze cu sancționeze cu un maxim de 5 ani de închisoare medicii care fac avorturi ilegal, spre deosebire de maxim 2 ani acum.

Inițiativa este de fapt un proiect cetățenesc, pentru care s-au colectat peste o jumătate de milion de semnături, sub coordonarea coaliției „Stop Avortului”.

Întrucât partidul de guvernământ susține fără rezerve proiectul legislativ, este de așteptat ca acesta să fie adoptat, chiar dacă au fost introduse câteva amendamente la versiunea inițială.

Inițiativa legislativă ar urmă să dea curților de judecată posibilitatea sancționării penale a femeilor care avortează ilegal, deși judecătorii pot alege să refuze aplicarea pedepsei.

Grupurile feministe și aliații acestora au reacționat cu furie la aceste măsuri pe care le văd ca pe un model pe care și alte țări l-ar putea urma pentru protecția completă și eficientă a vieții umane.

Avortul în Polonia a fost legal și liber în perioada ocupației naziste, apoi între 1966 și 1993. Aproape 6 milioane de copii au căzut victime ale avortului în această perioadă.

Din 1993, în urma restricționării severe a legii, numărul avorturilor care se efectuează legal este de maxim 2.000 pe an. Din acestea, 95% sunt făcute pentru cazuri de handicap prezumat al fătului, în special pentru Sindrom Down. Pentru comparație, în România se fac circa 100.000 de avorturi anual, legislația fiind una din cele mai permisive din lume.

Așa cum scriam într-un articol anterior, legislația pro-familie, protejarea constituțională a căsătoriei, protejarea copilului nenăscut, respingerea „educației sexuale” dar și manifestările de independență politică sunt, cu toate, semne ale solidității ethos-ului polonez. Fără susținerea publică, aceste legi n-ar putea să reziste.

80% dintre tinerii polonezi sunt de acord cu restricționarea avortului. Doar generația 60+ se opune majoritar reformei legale, conform datelor furnizate de Ordo Iuris, organizație juridică ce reprezintă „brațul legal” al campaniei „Stop Avortului”.

San Marino și apărarea vieții nenăscute: o responsabilitate a tuturor

Minuscula republică San Marino, situată în nordul Italiei, nu permite avortul.

În statul cu 33.000 de cetățeni există un sistem de inițiativă cetățenească numit „instanțele de la Arengo” (după numele adunării care a condus San Marino din secolul V până în anul 1243, perioadă în care republica nu a avut șef de stat) care poate propune celor 60 de membri ai legislativului proiecte de lege.

Câteva astfel de propuneri, privind legalizarea avortului pentru diferite motive – nu și „la cerere” -, au fost remise luna aceasta și urmează să fie analizate de autorități. Din punct de vedere practic, o astfel de lege ar fi practic inutilă – statul sanmarinez e atât de mic încât orice femeie doritoare poate merge la câțiva km distanță în Italia pentru procedură. Așa cum ne-a obișnuit însă, lobby-ul avortului e deranjat de orice lege care protejează viața și ca atare e dispus să facă demonstrație de forță chiar și în acest caz.

Alți cetățeni, care însă se opun legiferării avortului, reacționează și ei. Mai jos vă oferim traducerea după originalul italian a unui anunț de mobilizare.

Asociațiile și Agregaţiile laice ale Diocezei din San Marino-Montefeltro vor să ofere o contribuţie dezbaterii publice cu privire la valoarea vieții. Cu această ocazie vor fi prezentate, în atenția legislatorilor Republicii San Marino, cinci petiţii la Arengo în care se cere introducerea avortului, în situații particulare, în legislația sanmarineză.

Sperăm ca în țară să se deschidă un dialog pe tema apărării vieții  copilului si a mamei, dar și a bolnavului și bătrânului, deci a vieții de la concepere până la sfârșitul acesteia. Un dialog sincer, bazat pe rațiune ci nu în baza pozițiilor ideologice. O discuție ce poate avea loc doar dacă ai argumente autentice, oferind celuilalt ce-i mai bun din tine.

San Marino are puternic înrădăcinate în propria tradiție și identitate națională apărarea libertății, întâmpinarea persoanelor și tutela integrității acestora, mai ales a acelora care trăiesc în situații dificile.

Astăzi, în San Marino ni se da ocazia de a arăta lumii întregi această particularitate: cine are mai mare nevoie de a fi primit și de protecție decât o mamă cu un copil în pântec? într-o lume în care majoritatea statelor a îmbrățișat o cultură individualistă și în care o parte nu respectă viața, micuța noastră țară  are o responsabilitate universală și poate deveni o lumina de speranță, o țară în care se afirmă o răspândită cultură a vieții, întemeiată, mai întâi de toate, pe rațiune.

Pe lângă afirmarea demnității a celui conceput și a neacceptării practicii avortului, vrem să împărtășim argumentele cu care din punct de vedere rațional suntem în dezacord în ceea ce privește formularea și conținutul instanţelor de la Arengo, întrucât nu țin cont in mod adecvat de demnitatea femeii și de rolul familiei în societatea civilă.

În același timp dovedim că în situațiile fragile în care pot fi mamele cu un fiu în pântec, există deja, sau pot fi găsite soluții alternative adecvate pentru a înfrunta diversele problematici respectând viața amândurora. Acest lucru comportă suportul unei legislații adecvate  și prezența unei comunități la dispoziția celui care se află în situații problematice, ajutând nou născutul, mama și familia, chiar prin sinergia dintre public și lumea voluntariatului.

Asociațiile și Agregațiile laice catolice își propun să-și facă datoria în acest proiect, oferind idei și disponibilitatea unei colaborări și unei confruntări fructuoase pentru toți.

Cu acest spirit, Agregațiile și Asociațiile laice diocezane au predispus o broșură cu propriile gânduri în privința vieții ce vor fi la centrul conferinței publice care va avea loc vineri 16 septembrie la orele 21:00 în incinta sălii Montelupo din Domagnano, cu titlul: Unul dintre noi: pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă – Gânduri și mărturii în privința tutelării si promovării vieții și a maternității în Republica San Marino.

Cu această ocazie, Asociațiile și Agregațiile laice vor pune în circulație semnarea a două cereri de la Arengo, orientate spre reafirmarea demnității vieții încă de la concepere și în care se cere o mai mare implicare ale asociațiilor cu publicul pentru susținerea și tutelarea vieții în fiecare fază a acesteia.

Agregațiile și Asociațiile laice sunt încă de acum disponibile pentru confruntare cu orice altă agregație a societății civile care simte responsabilitatea  de a împărtăși proiectul de a elimina di țara noastră orice cauză posibilă ce poate induce într-o mamă gândul unei decizii dramatice cum este cea a avortului.

„Războiul sfânt” al Suediei contra cărților pentru copii

În 1966, unul dintre cei mai populari autori suedezi, Jan Lööf, a publicat „Bunicul e pirat”, o carte ilustrată pentru copii, care cuprindea, alături de alte personaje, un pirat ciudat, Omar, și negustorul ambulant Abdullah. Cartea a fost bestseller și a fost tradusă în mai multe limbi străine. Acum zece ani, 100.000 de exemplare erau distribuite suedezilor chiar împreună cu meniul Happy Meal de la McDonalds, ca parte a unei inițiative de încurajare a cititului printre copii.

Acum însă, după 50 de ani de la prima apariție, cartea nu mai este acceptată.Autorul în vârstă de 76 de ani a declarat că editorul i-a spus recent că, dacă nu rescrie cartea și nu schimbă ilustrațiile, aceasta va fi retrasă de pe piață. Editorul l-a amenințat că va mai retrage și altă carte a sa, dacă nu e reeditată; cartea prezintă o ilustrație cu un muzicant negru de jazz care doarme cu ochelarii de soare.

Casa de editură, colosul Bonnier Carlsen, a declarat că nu s-a luat o decizie finală și că rescrierea și reilustrarea cărților este privită „ca o opțiune”. Nu e nicio îndoială că editura consideră cărțile în chestiune extrem de problematice. „Cărțile prezintă stereotipuri despre alte culturi, ceea ce nu este ciudat, de vreme ce ilustrațiile au fost create într-un anumit context, la un anumit moment, iar vremurile se schimbă”, a spus directoarea departamentului literar. „Dar, dacă vii din Orientul Mijlociu, de exemplu, te poți plictisi să fii reprezentat foarte rar într-o manieră pozitivă. Cărțile pentru copii sunt speciale pentru că sunt citite lungi perioade de timp și obiceiurile din trecut rămân needitate. Ca adulți, putem purta ochelarii nostalgici ai cuiva și ne poate fi dor de lucruri care pot fi văzute ca problematice de alții”. Directoarea explică în continuare că editorii revăd și alte publicații pentru a verifica dacă există asemenea pasaje „problematice”. Ea a adăugat că editorii nu verifică  doar aspectele culturale sensibile. „Sunt multe femei editor și, ca urmare, am fost probabil mai atenți la reprezentările care implică prejudecăți de gen”.

Suedia nu e străină de „controlul literar” sau alte asemenea controle culturale în numele corectitudinii politice. „Pippi Șosețica” și alte cărți pentru copii au trecut printr-o asemenea revizuire sau au fost retrase de pe piață. Într-un episod televizat din Pippi Șosețica, o scenă în care Pippi mijește ochii pentru a semăna cu o chinezoaică, a fost editată în totalitate pentru a nu ofensa pe nimeni.

În 2013, „Mustafa’s Kiosk” de Jakob Martin Strid, o carte daneză foarte populară, a fost retrasă de pe piața din Suedia, după reclamații în media suedeză că este rasistă și „islamofobică”. În mod ironic, autorul o scrisese în Indonezia, o țară predominant musulmană, considerând-o o „declarație antirasială”. Cartea a existat pe piața suedeză din 2002 fără nicio problemă. Autorul danez a spus că o societate egală și non-rasistă există „când ți se permite să râzi (în mod afectuos) de toată lumea”.

În 2014, după reclamații în media suedeză că anumite bomboane erau „rasiste”, compania Haribo a decis să schimbe unul dintre produse, niște bomboane în formă de măști africane.

Se naște întrebarea: De câtă suferință va fi nevoie pentru a face cultura unei țări corectă politic? Și se mai naște o întrebare: Cât de mare este prețul corectitudinii politice în ceea ce privește „curățirea” trecutului și prezentului de insulte imaginare pentru a mulțumi pe toată lumea?

Dusă la extrem, graba de a curăța cultura de elemente care nu coincid cu corectitudinea politică reproduce îngrijorător crezurile talibane și crezul ISSIS de a distruge tot ce nu coincide cu viziunea Coranului. Dorința de „a nu jigni”, este un impuls totalitar, care amenință să distrugă tot ce intră în contradicție cu dogmele sale. 

De fapt, cine decide ce este ofensator?

Ceea ce pare inocent la început, scoaterea dintr-o carte a unor pasaje care pot răni sentimentele cuiva, se poate transforma în ceva sinistru. Fostul ministru al Suediei, Frederik Reinfeldt, a declarat în 2014 că Suedia aparține imigranților, nu suedezilor care au trăit acolo generații întregi. A adăugat că el crede că viitorul Suediei va fi creat de non-suedezi, arătând astfel un dispreț profund pentru cultura proprie.

Acest dispreț s-a răspândit rapid la nivel oficial în Suedia. În 2014 o școală suedeză a interzis afișarea steagului suedez, după ce un elev și-a pictat fața în culorile steagului pentru carnaval. Școala a declarat: „Steagul nu este permis ca parte a carnavalului. Trebuie avute în vedere sentimentele luminoase și pozitive. Pozele școlii nu trebuie să conțină simbolurile naționale”.

O situație asemănătoare avusese loc în 2004, la școala din Vaargaarda, când două fete au purtat tricouri pictate cu steagul Suediei. Li s-a spus că asemenea vestimentație nu este permisă în școală. Una din fete a declarat presei că și imnul național fusese interzis la școală.

În 2012, doi membri ai parlamentului suedez au propus ca statuile regilor Suediei, Carol XII și Gustav II Adolf, să fie scoase, pentru că ei reprezintă vremurile când Suedia era o mare putere militară, „niște vremuri întunecate în țara noastră, precum și în alte țări, care au fost afectate de agresivitatea Suediei”, așa cum a scris prim-ministrul în moțiune. Prim-ministrul a propus ca piețele centrale din Stockholm să fie împodobite în așa fel încât să arate „pacea, toleranța, diversitatea, libertatea și solidaritatea”.

În 2013, o pictură barocă, un nud al zeiței Junona, a fost scoasă dintr-un restaurant al parlamentului suedez, pentru a nu ofensa feministele și musulmanii.

Cele prezentate mai sus reprezintă consecințele culturii corectitudinii politice dusă la extrem.

Aceste consecințe se răspândesc deja în întreaga lume occidentală. Un eveniment demn de luat în seamă a avut loc când președintele iranian, Hassan Rouhani, a vizitat Roma în ianuarie 2016. „Pentru a evita ca Rouhani să aibă un atac și să anuleze contractele cu întreprinderile italiene”, așa cum a scris presa italiană, Roma și-a acoperit statuile nud clasice. Cine și-ar fi imaginat un astfel de servilism acum 10 ani?

În Marea Britanie, studenții au protestat pentru scoaterea simbolurilor imperialiste britanice, cum este statuia lui Cecil Rhodes de la Universitatea Oxford. Studenții au declarat că este „o campanie împotriva rasismului, iar statuia reprezintă o contribuție simbolică”. În anul 2000, primarul Londrei deja spusese că statuile a doi generali britanici din sec. XIX ar trebui scoase din Piața Trafalgar, bazându-se pe propria ignoranță: „Oamenii de pe piedestalurile din piața centrală a capitalei trebuie să fie identificați de majoritatea populației. N-am nicio idee cine sunt și ce au făcut generalii. Poate e timpul să-i schimbăm cu figuri cunoscute londonezilor și altor oameni din lume.”

Problema este că bogăția și măreția Londrei, în ceea ce privește arta și arhitectura, sunt datorate, în cea mai mare parte, colonianismului britanic, așa că întrebarea este câte clădiri ar rămâne în capitală, dacă s-ar aplica această logică.

Neajunsul cu nevoia de a șterge trecutul cultural și istoric este, desigur, că statele nu pot să apese „delete” pe cultura și civilizația lor. O asemenea acțiune implică nu doar retragerea cărților, tablourilor și statuilor, ci o epurare totală.

Cei care cunosc istoria știu că acest experiment s-a încercat deja, nu o dată, ci de mai multe ori, de diferite mișcări comuniste și naziste ale sec. XX, iar impulsul care le controlează rămâne același: să falsifice și să impună un singur „adevăr”, exterminând tot ce nu corespunde tiparului utopic. Iar acest lucru nu e nici „divers”, nici „tolerant”.

ActiveNews: S-a născut primul bebeluș cu trei părinți. Cum a fost posibil acest lucru

Primul bebeluș din lume conceput cu ajutorul unei tehnici revoluționare și controversate, care încorporează ADN prelevat de la trei persoane, s-a născut pe 6 aprilie, a anunțat, marți, revista New Scientist.

Este vorba despre o tehnică de fecundare in vitro (FIV) care permite nașterea unor bebeluși al căror ADN provine de la trei părinți – două femei și un bărbat. Marea Britanie a devenit astfel prima țară din lume care a legalizat tehnica “bebelușilor cu trei părinți”.

Nașterea lui Abrahim Hassan, ai cărui părinți iordanieni au fost tratați de o echipă de medici americani în Mexic, va determina cel mai probabil aprobări accelerate ale acestei tehnici și în alte țări ale lumii, potrivit experților în embriologie.

Mama lui Abrahim, Ibtisam Shaban, are genele care declanșează sindromul Leigh, o maladie fatală care afectează dezvoltarea sistemului nervos.

Ibtisam Shaban și Mahmoud Hassan au încercat să își întemeieze o familie de aproape 20 de ani. La zece ani după ce s-au căsătorit, Shaban a rămas însărcinată, însă acea sarcină a fost prima dintr-o serie de patru avorturi spontane.

În 2005, cuplul a asistat la venirea pe lume a primului lor copil, care a fost o fetiță. Abia atunci au descoperit cauza probabilă a problemelor lor de fertilitate: o mutație genetică în mitocondriile lui Shaban. Fiica lor s-a născut cu sindromul Leigh, care afectează creierul, mușchii și nervii bebelușilor. Din păcate, a murit la vârsta de șase ani. Al doilea copil al cuplului a avut aceeași boală și a murit la vârsta de 8 luni.

Folosind controversata tehnică de obținere a „bebelușilor cu trei părinți”, Abrahim Hassan s-a născut pe 6 aprilie 2016. Bebelușul este sănătos și nu prezintă semne ale sindromului Leigh.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

29 septembrie 2016

O RELIGIE NOUA – TRANSGENDERISMUL

E greu uneori sa scrii pentru AFR. Zilnic ne intra in cutia electronica o multime de stiri si materiale deosebit de importante si relevante pentru cei ce pretuiesc valorile, si e dificil uneori sa selectam cel mai bun si relevant material al saptaminii. Un subiect care, insa, domina discutiile anului privind sexualitatea e transgenderismul, definit, mai mult sau mai putin, pe intelesul tuturor, ca o presupusa identitate sexuala a persoanelor care biologic s-au nascut barbati dar se socotesc femei si cer sa fie tratati ca femei. Ori persoane care s-au nascut femei dar se socotesc barbati si cer sa fie tratate ca barbati. Aceste persoane diferentiaza intre sex (sexul biologic) si gen (sexul adoptat ori presupus). A apartine sexului masculin, zic aceste persoane, inseamna ca in copilarie baietii au fost socializati sa gandeasca ca sunt baieti, sa se imbrace ca baietii, si sa se comporte ca baietii. La fel fetele. Pretind ca au fost fortate sa apartina sexului feminin tot prin socializare, adica impunerea asupra lor a unor norme de conduita si imbracaminte care corespund fetelor, de exemplu rochie in loc de pantaloni, parul lung in loc de par scurt, iar pentru joaca papusi in loc de camioanele ori pistoalele cu care se joaca baietii. Aceste persoane isi cer drepturile, inclusiv emanciparea de sub presupusele standarde de socializare sexuala impuse, zic ele, de societate. Se declara neconformiste din punct de vedere al identitatii sexuale si cer societatii sa le accepte si sa le afirme gandirea, comportamentul, si stilul de viata.

Multe dintre aceste persoane isi schimba sexul biologic. Iau hormoni. Femeile iau hormoni care le cresc nivelul testosteronului in organism. In timp isi pierd atributiile feminine si adopta in intregime o infatisare masculina. Interventiile chirurgicale le transforma complet in barbati prin eliminarea sanilor si a vaginei. La fel barbatii. Iau estrogen si in timp isi schimba aparenta in una feminina. Prin interventii chirurgicale organele sexuale le sunt eliminate si le sunt inlocuite cu organe sexuale feminine. Exista, insa, si o alta categorie – persoanele hibride, adica in parte barbati si in parte femei. Un exemplu sunt  femeile care isi pastreaza organele sexuale feminine si sanii, dar isi modifica aparenta prin ingestia testosteronului care le da infatisare masculina. La fel si unii barbati care isi pastreaza organele sexuale masculine dar prin estrogen adopta infatisarea de femei si cresc sani.

Gretos, nu? Fara indoiala. Din nefericire acesta este stadiul prezent al involutiei mintii omului occidental post-modern. Presa si media occidentala se delecteaza in publicarea unui numar vast de stiri si comentarii privind subiectul. Ciudateniile atrag cititori, fara a considera cit de gretoase si repulsive sunt aceste comportamente.

Ceva se intimpla. Titlurile comentariilor reflecta ca ne aflam astazi in aceasi situatie in care ne aflam cind homosexualii cereau dezincriminalizarea si normalizarea sodomiei. Titlurile articolelor si comentariilor sunt alarmante, de tipul “the cult of transgenderism” (“cultul transgenderismului”), “transgenderism a contagious disease” (“transgenderismul, o boala contagioasa”), “transgenderism – the next sexual revolution” (“transgenderismul – viitoarea revolutie sexuala”), si asa mai departe. Cumulativ, aceste comentarii denota ca transgenderismul a infectat mintea occidentalilor, si ca ne confruntam cu niste convingeri atit de puternic cimentate in mintea lor, si mai ales a tinerilor, incit e chiar posibil sa vorbim despre transgenderism ca de o veritabila religie seculara. Secularismul el insusi e, de fapt, o religie. O religie seculara cu o teologie aparte si cu doctrine in care cei care cred in secularism isi pun credinta, sexualitatea anormala fiind una dintre ele. 

Rod Dreher

Despre Rod Dreher am scris acum doua luni. E unul din cei mai bine cotati si cititi comentatori conservatori americani. Crestin Ortodox, pe 31 mai Dreher a postat un comentariu pe care l-am discutat atunci, Alarmism and Transgendered Kids (“Alarmism si copiii transgender”). El poate fi citit aici: http://www.theamericanconservative.com/dreher/alarmism-transgendered-kids/] Reactia publicului american, atit secular cit si crestin, conservator ori de stanga, la acest articol a fost vocifera si el inca face valuri. Mai in unanimitate parintii sunt alarmati de dimensiunile extreme ale epidemiei transgenderiste la copiii lor. Copiii insista sa fie dusi la doctor si sa li se prescrie hormoni pentru a face tranzitia de la un sex biologic la altul.

Pe 10 august Dreher a publicat inca un comentariu care, la fel, a declansat sute de comentarii. Intitulat The Cult of Transgender (“Cultul transgender”), il puteti citi aici:http://www.theamericanconservative.com/dreher/the-cult-of-transgender/. Parintii sunt ingroziti de o presupusa conspiratie a pedagogilor, expertilor, medicilor si psihologilor care incurajaza transgenderismul la copii si adolescenti, numindu-l normal. Transgenderismului aduce castig pentru ei toti. Copiii si cei care sufera de maladia transgenderismului au nevoie de medici, psihologi si experti sa-si schimbe sexul, iar apoi de terapie, tot din partea lor, sa confrunte problemele psihologice cauzate de schimbarea sexului. Cercul acesta vicios e unul in care adultii ii imping pe copii. Din acest spectacol castiga tot ei. Dreher discuta comentariile cititorilor blogului lui, in vasta lor majoritate parinti ingrijorati, ale caror copiii se intreaba reciproca, la scoala, in ce faza se afla cu schimbarea sexului? Transgenderismul, dupa cum se vede, e o moda, un comportament care se extinde la scolari ca un foc de miriste.

Pe 16 august Dreher si-a continuat seria comentariilor despre transgenderismul cu postul How to Fight the Trans Cult (“Cum sa lupti impotriva cultului transgender”). Il puteti citi aici: http://www.theamericanconservative.com/dreher/how-to-fight-the-trans-cult/. Comentariul a fost ocazionat de o conferinta la care Dreher a participat. Din discutiile purtate acolo a inteles ca pedagogii sunt putin interesati in haosul cauzat de transgenderism la copiilor. Ei vor sa tina linistea in scoli si sa evite hartuirea copiilor care se considera de sex opus.

Cultul transgenderist se extinde si in inchisorile Occidentului. Barbati incarcerati in inchisorile britanice cer sa fie incarcerati in penitenciarele pentru femei. Iar in SUA, in Texas, numarul intemnitatilor care se identifica ca fiind transgender a explodat. Conform unui articol din Dallas Morning News din Septembrie 27, 2016, acum 2 ani doar 67 dintre intemintatii texani se identificau ca fiind transgender. Anul acesta numarul lor a crescut la 333. Iar in California un judecator federal a emis o decizie care impune Statului California sa finanteze din bugetul de stat tranzitia intemnitatilor din barbati in femei si invers. [Detalii: http://www.dallasnews.com/news/lgbt/2016/09/27/number-texas-prison-inmates-coming-transgenderatall-time-high] 

David French

David French e si el unul din cei mai apreciati si cititi comentatori americani. Evanghelic, el scrie pentru National Review. Consistent cu pozitiile lui Dreher, pe 18 august French a publicat un articol cu un titlu similar care denota ca pentru multi americani credinta in validitatea transgenderismului a devenit o religie seculara. Intitulat The Tragic Transgender Contagion (“Tragica molipsire transgender”), articolul poate fi citit aici: http://www.nationalreview.com/article/439126/transgender-teens-parents-rapid-onset-gender-dysphoria-doctors. French ne informeaza ca parintii americani sunt extrem de ingrijorati de un fenomen care pare sa se fi declansat in scoli in doar ultimele luni – grupuri de scolari fac tranzitia de la un sex la altul impreuna, adica in grup, pentru a se sustine reciproc pe perioada tranzitiei. Se sustin in grupurile de chat, canalele de socializare, si prin grupurile de sprijin din scoala. French se lanseaza cu agresivitate impotriva elitei intelectuale americane, cit si impotriva lui Obama, care de mai bine de un an promoveaza transgenderismul ca o manifestare normala a sexualitatii umane. Vocea ratiunii nu mai este auzita in haosul si isteria transgenderismului. Nimic si nimeni nu poate convinge elita intelectuala ori politicienii ca transgenderismul este o boala a mintii si elevii trebuie protejati de el. French da exemplul unei tinere care si-a schimbat sexul de mai multe ori fiind mereu nefericita. Si-a taiat sanii, si-a schimbat numele din unul feminin in unul masculin, a luat hormoni, si a devenit barbat. La urma a regretat, dar, din nefericire, ea nu va mai fi niciodata ce a fost inainte de a-si mutila trupul.

French descrie cosmarurile parintilor ale caror copiii sunt chinuti in minte si trup de transgenderismul invatat in scoli. Copiii cer parintilor sa le schimbe sexul ori vor hormoni. Medicii nu pot face nimic . Lor li se cere sa confirme, nu sa confrunte, gandirea deformata a copiilor. Un “cult al transgenderismului” se extinde in America, si oamenii isi schimba sexul “in record numbers” zice French, adica intr-un numar record. Opinia publica devine ostila fata de parintii care interzic copiilor lor sa-si schimbe sexul. La fel ca si in deceniile trecute cind se impotriveau sodomiei, acesti parinti sunt numiti bigoti, ori acuzati ca nu au la inima interesele supreme si bunastarea copiilor lor. In final, adauga French, ne confruntam cu o epidemie nu atit de mult a transgenderismului cit cu o “orbire de ordin moral” (“moral blindness”). 

Religia transgenderista in scolile Australiei

Religia transgenderista a facut inconjurul pamintului. E in plina desfasurare si in Australia. Pe 19 septembrie Michael Cook, editor al prestigioasei publicatii conservatoare australiene MercatorNet, a publicat un editorial cu titlul The New Religion of Transgenderism in Australian Schools (“Noua religie a transgenderismului in scolile australiene”). Il puteti citi aici: http://www.mercatornet.com/conjugality/view/the-new-religion-of-transgenderism/18684. Revolutionarii sexuali australieni au creat cursuri de educatie sexuala care au fost adoptate de sute de scoli din Australia, in special cele publice. Cursurile promoveaza o ideologie sexuala radicala, inclusiv fluiditatea sexuala, ideologia de gen si normalitatea homosexualitatii si a transsexualitatii. Parintii s-au revoltat si, ca rezultat, majoritatea scolilor au abandonat cursul.

 Religia transgenderista in Suedia

Epidemia transgenderista in Suedia e atit de acuta incit chiar si oamenii de stiinta si phihologii sunt socati. Asta e concluzia articolului Boy or Girl? More Young Swedes Unsure of Their Gender (“Baiat ori fata? Tot mai multi tineri suedezi nu sunt siguri de sexul lor”). Il puteti citi aici: https://sputniknews.com/art_living/20160914/1045301175/swedish-adolescents-gender-change.html. Conform articolului, publicat pe 14 septembrie in Sputnik International, spitalul pentru copii Astrid Lindgren se confrunta cu un numar record de cazuri de criza de identitate sexuala la copii. In 2012 doar patru (4) astfel de cazuri au fost cunoscute. In 2015 numarul copiilor spitalizati pentru confuzie de gen a fost de 116, iar anul acesta se anticipeaza ca numarul lor va creste la 200. Medicii sunt de parere ca acesti copii au nevoie de terapie pentru a-i face comfortabili sa traiasca in trupul in care s-au nascut, nu cel dorit. Suedia nu permite tratamente cu hormoni sexuali pina la 16 ani, iar schimbarea fizica a sexului e permisa doar de la 18 ani. Ingrijorarea medicilor suedezi e similara cu cea a colegilor lor din alte tari. Schimbarea sexului nu e neaparat o manifestare a unei malformatii biologice, cit e o moda care are de a face cu dezvoltarea personalitatii. (“More and more people are exploring their gender identity as part of their personality development”) (“Tot mai multe persoane isi exploreaza identitatea de gen ca parte din dezvoltarea propriei personalitati”).

Incidenta crizei de identitate sexuala la fete e mai ricata ca la baieti. In 2015, 94 de fete si 22 de baieti au demarat proceduri de schimbare a sexului. Nu e de mirare. Suedia a pregatit calea spre confuzia sexuala cu care se confrunta tineretul ei inca din 1944 cind a dezincriminalizat sodomia. In 1972 Suedia a devenit prima tara din lume care a permis schimbarea sexului prin proceduri chirurgicale. In 1979 a eliminat homosexualitatea din categoria bolilor psihice. In 1995, a legalizat parteneriatele civile intre persoane de acelasi sex, si casatoriile homosexuale in 2009. Din 2003 homosexualii suedezi pot adopta copii, iar din 2005 lesbienelor li se acorda asistenta gratuita din partea statului pentru inseminare artificiala.

Exemplul Suediei ar trebui sa ingrijoreze Romania. Suedia a deschis cutia Pandorei in 1944 cu dezincriminalizarea sodomiei. De atunci panta alunecoasa a devenit si mai alunecoasa si fara punct de oprire. Dupa 70 de ani, multi suedezi nu mai sunt capabili sa-si identifice genul. Romania a deschis cutia Pandorei in 2002 cind a dezincriminalizat homosexualitatea. Nu dorim o deschidere si mai mare a cutiei. Din ea vor iesi toate manifestarile perverse, putrede si vatamatoare care au deformat mintile tinerilor occidentali. 

Barbatii care nasc copii 

Atentie – pozele care urmeaza sa le vedeti sunt gretoase! Daca inca nu ati stiut, aflati azi – exista barbati care nasc copii. Daca la zidirea lumii Dumnezeu a randuit ca femeia sa nasca copii, lumea postmoderna a randuit ca ca si barbatii sa pot naste copii. E vorba de femei care se transforma in barbati, fara, insa, a-si elimina sanii ori organele sexuale. Hormonii si testosteronul ii transforma in barbati, arata ca barbatii, dar biologic isi pastreaza organele sexuale feminine, inclusiv uterul, ceea ce le permite sa ramina insarcinate. Astfel pot fi insarcinate, pot naste, si pot alapta copii. Imaginile acestor fiinte hibride, parte barbati si parte femeie, sunt gretoase si repulsive. Mass media cauta cu aviditate aceste raritati ciudate si le pune pe primele pagini ale revistelor pentru consumatorii avizi de noutati bizare.

Asta a facut revista Time Magazine din SUA pe 12 septembrie cind a publicat articolul My Brother’s Pregnancy and the Making of a New American Family (“Sarcina fratelui meu si formarea unei noi familii americane”) [Detalii: http://time.com/4475634/trans-man-pregnancy-evan/] Autorul scrie despre sora lui care s-a transformat in hibrid barbat-femeie, si-a pastrat sanii si uterul, a ramas insarcinata si a nascut un baiat. Traia cu o femeie dar a fost inseminata artificial la un pret de peste $12.000. A dorit sa devina barbat inca de la 16 ani. A luat hormoni, iar dupa multi ani, si la un cost de $12.000, la 35 de ani arata ca un barbat plin, cu barba, dar cu sani si uter. Poza din Time Magazine o/il arata alaptindu-si copilul nascut la 35 de ani. Cu toate ca acest caz, si altele ca ele, sunt atit de ciudate, bizare si impotriva firii, autorul articolului critica aspru medicii care refuza sa ajute oamenii sa treaca de la un sex la altul. La ora actuala 1 din 5 medici din America refuza sa o faca.

Mondializarea transgenderismului e deja o realitate. Pe 23 septembrie BBC a publicat un material despre un cuplu din Ecuador unde barbatul-femeie a nascut un copil. [Detalii:http://www.bbc.com/news/magazine-37408298] Primul caz de acest fel din lume a fost inregistrat in Arizona in 2008. Barbatul-femeie din Arizona are acum 3 copii.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

22 septembrie 2016