Articole cu eticheta (tag): secularism

De aceea, sfatul meu este următorul: dragi secularişti intoleranţi şi alergici la credinţă, dacă nu vă priveşte, în mod direct, maniera în care ne trăim viaţa spirituală şi liturgică, adică nu sunteţi parte integrantă a ei, nu duceţi grija noastră că ne descurcăm cât se poate de bine şi fără minţile dumneavoastră luminate de neonul Iluminismului şi al ateismului feroce de factură neocomunistă.

Pentru minţile drill lockdown linguriţa este aprioric virusoforă, deşi nimeni nu a putut demonstra, obiectiv vorbind, cel puţin până acum, cu argumente ştiinţifice, – oricum este la modă să ne închinăm zeiţei „Ştiinţa” – , că acest obiect de cult este un pericol epidemiologic de neînvins. Nu idolatrizăm linguriţa, dar nici nu este nevoie să ni se spună care ar trebui sau nu să fie rolul ei în cultul Bisericii. Sau că oricând poate fi extirpată din Liturghie, doar pentru că unora li se năzăreşte că ar fi agent patogen al virusului buclucaş. A ni se sugera introducerea linguriţelor de unică folosinţă şi perfect aseptizate în modul de împărtăşire al credincioşilor, îmi pare că este ca şi cum i-aş recomanda stomatologului să îmi extragă măseaua cu un patent de scos cuie, care mai întîi a fost îmbălsămat în substanţe virucide.

Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi consemnate la nivel constituțional în regimurile democratice. Desconsiderarea acestui principiu poate deschide fereastra unor abuzuri și comportamente autoritariste foarte periculoase pentru libertatea de conștiință și de expresie, ca de altfel și pentru libertatea de asociere și întrunire. Statul nu are căderea de a recomanda neexercitarea libertății religioase prin evitarea accesului la anumite practici liturgice (ex: euharistia).

La peste două mii de ani, creștinii din lumea întreagă au sărbătorit Învierea cu bisericile închise, păzite sau verificate de jandarmi, polițiști sau militari; cu slujitori fricoși, prudenți sau responsabili pentru a nu fi acuzați, pe drept sau pe nedrept, (mai ales de progresiștii de serviciu, care, paradoxal, în ziua de Paști rostesc ipocrit urarea: “Paște fericit” sau “Hristos a înviat”) de complicitate la multiplicarea virusului; cu o Înviere fără comunitatea credincioșilor, adevăratele mironosițe ale bucuriei Învierii; cu o elită religioasă a seculariștilor, care au răspândit fake news-ul că virusul nimicitor îi preferă nemijlocit pe ortodocși și că el se propagă cu viteza fulgerului, prin lumânarea pascală și prin pâinea binecuvântată, doar de Înviere și nu mai târziu.

Fake news-urile au în spate o strategie foarte bine gândită.

Este o întreagă structură ideologică care se ascunde în spatele acestor ştiri mincinoase, propagandistice, tocmai pentru a-i determina pe oameni să creadă într-o realitate care nu există.

Această realitate este atât de bine cosmetizată şi organizată încât oamenii chiar cred că este adevărat ceea ce li se livrează.

Fake news-urile sunt ca o adevărată ciumă”.

Preasfinţia Sa a arătat că una din caracteristicile principale ale ştirilor false de acest gen este că exploatează fricile oamenilor…

Unii pot cădea în ispită și, astfel, să evite să vină la Biserică din cauza fricii de a fi infectat prin atingere, prin Sfânta Împărtășanie, sau prin prezența în adunare. Mass-media secularistă poate hrăni, de asemenea, ideea de a evita mersul la biserică, folosind sistematic insinuări frecvente și provocatoare de frică, prin mijloace diverse cum ar fi filmele, animațiile, adăugate bombardamentului zilnic cu idei care ne împrăștie gândurile și distrug familiile. Umanitatea a devenit prizonieră unui plan demonic, fiind controlată prin frică și panică.

În acest caz, ne reamintim de cuvintele Sfântului Petru: „Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.” (Ioan 6, 68).

Pentru oricine are o credință, de departe cel mai important aspect al practicării acesteia este transmiterea acelei religiei propriilor copii. Nu e dar mai mare pe care să-l putem da copiilor și nici mai mare dovadă de dragoste. Dacă guvernul intervine în acest proces, asistăm la o monstruoasă invadare a libertății religioase.

Notre Drame e că uităm să fim creștini, că ne rușinăm să fim creștini, că nu mai știm să ardem de iubire pentru aproapele și pentru Dumnezeu. Notre Drame e că devenim ridicoli cerând în cor spitale – nu catedrale – pentru ca apoi să plângem pentru o Notre-Dame văzută oricum, mai puțin ca pe o catedrală. Notre Drame e că umblăm cu sufletele sfâșiate și că ne este greu să căutăm și să acceptăm că avem nevoie de vindecare duhovnicească.

De exemplu, școlile publice din toată Canada (și din multe locuri din SUA) încep să implementeze o educație sexuală care este în contradicție directă cu credințele majorității comunităților tradiționale — și guvernele încep să ia la ochi școlile creștine și private, ca refugii indezirabile de gândire și educație disidentă. Și mai rău: Părinții și asistenții maternali creștini sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.

Biserica are o altă agendă decât ceea ce ne oferă societatea seculară. Rostul Bisericii este de a intra în opoziție cu toate aceste derapaje morale, de corupție, tot ceea ce ține de etică și, desigur, cele care țin de toată nebunia acesta a ideologiei gender. Oricum, Biserica va ajunge într-o situație în care nu se va bucura de o foarte mare încredere, pentru că va intra în opoziție cu societatea, care, din păcate, este într-un proces galopant de secularizare. Pentru mine, nu este o foarte mare problemă. Hristos în Evanghelie ne zice așa: “Dacă m-au prigonit pe mine, și pe voi vă vor prigoni!”. Credeți că Hristos că s-a bucurat de o foarte mare încredere în vremea lui, din partea contemporanilor săi?

Cu poporul rus s-a făcut un experiment monstruos care a demonstrat întregii lumi că nu poţi construi o societate fără Dumnezeu. Totuşi, chiar şi astăzi mulţi încă nu au înţeles acest exemplu şi nu se gândesc la fenomenul istoric al catastrofei ruseşti, precum şi la proiectarea acestuia asupra contemporaneităţii. Astăzi, creştinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele vieţii sociale. Astăzi păcatul devine normă, pentru că în societatea de consum se pierde noţiunea de legătură între libertate şi responsabilitate.

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus. Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Sunt reluate clişee şi alimentate resentimente. Aşa ajunge Ortodoxia, în cazul nostru, cauza corupţiei şi a tuturor defectelor, explicaţia cauzală chiar a instaurării comunismului, pricina întârzierii civilizaţionale în raport cu Occidentul catolic şi protestant etc. Una peste alta, evacuarea ortodocşilor ar face din ţara aceasta un paradis pe pământ.

Libertatea de constiinta pierde iar exercitarea drepturilor iresponsabile in detrimentul oamenilor de buna credinta si a drepturilor lor se extinde. Statul suedez si cel canadian vaneaza crestinii care refuza sa participe la razboiul secularismului impotriva fiintei umane, nascute ori nenascute. Razboiul acesta se inteteste iar asa numitul drept la eutanasie continua sa se extinda.

Astăzi a fost planificat în București un marș împotriva inițiativei noastre pentru familie. Au participat 200 de persoane. Organizarea a fost finanțată din fondurile structurale pentru Europa de Est (în paranteză fiind spus, mai degrabă finanțări pentru destructurarea societăților de aici). Numele a fost manipulant din start: „Dumnezeu nu face politică”. Sloganurile au fost îndreptate împotriva referendumului, partidelor, bisericii ortodoxe, oamenilor religioși în general.

Copiii cer parintilor sa le schimbe sexul ori vor hormoni. Medicii nu pot face nimic . Lor li se cere sa confirme, nu sa confrunte, gandirea deformata a copiilor. Un “cult al transgenderismului” se extinde in America, si oamenii isi schimba sexul “in record numbers” zice French, adica intr-un numar record. Opinia publica devine ostila fata de parintii care interzic copiilor lor sa-si schimbe sexul. La fel ca si in deceniile trecute cind se impotriveau sodomiei, acesti parinti sunt numiti bigoti, ori acuzati ca nu au la inima interesele supreme si bunastarea copiilor lor. In final, adauga French, ne confruntam cu o epidemie nu atit de mult a transgenderismului cit cu o “orbire de ordin moral” (“moral blindness”).

Una dintre cele mai judicioase, oneste si lucide analize pe marginea celui mai controversat eveniment bisericesc al anului

tinerii au observat tendința de sexualizare a conceptului de „educație pentru sănătate”, temă intens dezbătută în spațiul public românesc;
răspunderea principală în această privință revine familiei (părinților);
tinerii nu doresc impunerea în școli a unei astfel de discipline; ea ar putea exista ca activitate extrașcolară, la dezvoltarea căreia să ia parte Familia, Biserica și personalul medical avizat;

Campania jurnalistelor suedeze nu s-a bucurat iniţial de sprijin popular. Însă, după ce Biserica evanghelică-luterană din Suedia a atenţionat că “nu este creștinește să fie purtate crucifixe la vedere, pentru că ar dezbina oamenii și s-ar putea ajunge la război religios”, a stârnit nemulțumirea creștinilor indignați mai ales de asasinatul din Franța. Astfel, campania a luat amploare și a devenit o mișcare sociala de protest împotriva islamismului, dar și împotriva umanismului secular, care ar încuraja islamismul, informează publicația suedeză Expressen.se.

Biserica Suedeza a protestat împotriva campaniei si chiar a semnat un comunicat alături de ”Frații Musulmani”, organizație implicată în propaganda radicalismului islamic, fapt ce a stârnit o adevărată revoltă.

De asemenea, dragii mei, in loc sa se pretuiasca valorile noastre nationale si crestine, in loc sa se pretuiasca traditia de veacuri, care a facut din neamul nostru romanesc un neam capabil sa se uneasca, faramitat fiind in atatea bucati, un neam care s-a putut aduna imprejurul Bisericii dintotdeauna si sa pazeasca cu sfintenie invataturile Domnului, traim aceste clipe cand oameni, semeni de-ai nostri, inventeaza, in loc sa respecte aceste velori, inventeaza niste concepte noi, neverificate in istorie, neverificate in traditie. Ati auzit de conceptul multiculturalismului. Se cultiva, adica, toate culturile, mai putin cea a noastra, romaneasca si crestina. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul corectitudinii politice, o politete sinistra care relativizeaza adevarul, care relativizeaza autenticul, cautand sa ambaleze si sa deghizeze umanul si valorile in cuvinte care mai de care mai interesante, dar care, pana la urma, nu spun mare lucru. Concepte care nu cauta altceva decat sa scoata din sufletul nostru si din inima noastra adevaratele valori. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul sincretismului religios. Se cultiva toate religiile, toate culturile. De aceea sunt lasati la portile Europei sa vina toti islamicii – ca si ei sunt religie -, si sa traiasca alaturi de noi. Numai ca, dragii mei, in acelasi timp s-a refuzat sistematic crestinismului statutul de credinta stramoseasca, de radacina, de vana autentica a Europei noastre de astazi.

În cele din urmă o altă concluzie tristă este legata de ceea ce a declarat caustic Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sfârșitul lucrarilor. Printre altele, el a proclamat că “Patriarhia Ecumenică a facut pionierat in cadrul miscarilor ecumenice.” De asemenea, el s-a referit la Enciclica pan-eretica din 1920 , „care este caracterizat de mulți ca fondatoarea statutului pentru CMB” și că ” Patriarhia Ecumenică a fost unul dintre membrii fondatori ai CMB la Amsterdam … “.

România pare că se transformă, pe zi ce trece, într‑un mare laborator de reeducare a unor conştiinţe târzii, care ţin la o credinţă vetustă, întunecată, fără orizont, numită creştinism. Credinţă care vorbeşte despre Înviere şi nu numai despre legile naturale, despre persoana umană şi nu numai despre individ sau mase, despre milă şi nu numai despre eficienţă, despre buna tradiţie a umanităţii şi nu numai despre figuraţie ieftină pe Facebook, despre ierarhie a valorilor şi nu numai despre devălmăşie axiologică totală şi clisme psihanalitice de grup.

Şi seculariştii vor „spitale şi nu catedrale”. De ce? Pentru că doresc binele societăţii? Puţin probabil. Să ne gândim că deşi sunt organizaţi în nenumărate asociaţii, fundaţii şi partide, ateiştii şi seculariştii nu au făcut pentru cei sărmani, bolnavi şi în nevoi nici o sutime din câte a făcut Biserica. De fapt problema lor este foarte asemănătoare cu problema lui Iuda (şi a celui care îl manipula pe Iuda şi, foarte probabil îi manipulează şi pe ei): nu suportă să vadă că lumea îi dă prioritate lui Dumnezeu, că se face loc pentru Dumnezeu în societate, că oamenii cultivă o relaţie cu Mântuitorul lor.

Indexam in bestiarul ideilor ucigase, randurile de mai sus, fara a le da o importanta factuala mai mare decat o au, ci pentru a nota ca ceva pluteste in aer, iar acest ceva face ca in capetele infierbantate astfel de sugestii capata contur si verbalizare. Prin contaminare, o astfel de psihoza colectiva antiortodoxa poate constitui fundalul de care institutiile coercitice au nevoie pentru a inainta agenda lor de control si represiune.

În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

Frontul secularist din România, de pildă, a obținut în ultimii ani victorii, dar și înfrângeri, pe care a sfârșit prin a le pune pe seama propagandei rusești. În pană de argumente și de imaginație teoretică, grupările antireligioase încearcă tot mai insistent să discrediteze pozițiile conservatoare, asociindu-le cu Rusia lui Putin. După succesul campaniei pe care o inițiase Biserica Ortodoxă privind păstrarea orei de religie, un ziar cunoscut scria, nici mai mult nici mai puțin, că Biserica este Coloana a 5-a rusească, în virtutea faptului că e ortodoxă. Faptul însuși de a aparține creștinismului răsăritean ar fi o slăbiciune istorică de care rușii nu ezită să profite și prin urmare Biserica Ortodoxă ar trebui marginalizată și scoasă din toate drepturile ei, pentru a garanta loialitatea pro-occidentală a României.

Basilica: Ocultismul contemporan este o reacţie confuză la o criză spirituală Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanților la cea de-a XXVII-a Consfătuire Panortodoxă a Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe şi ai Sfintelor Eparhii privind ereziile şi para-religiile, cu …

Alta pancarta strategica plasata in multimea ce marsaluia, intr-un context in care, chipurile, tacerea era cea mai importanta, a fost “vrem spitale, nu catedrale”. Sunt cei care in orice se intampla in Romania gasesc vinovatul in BOR. Au sustinerea sistemului de propaganda neoliberal descris mai sus, intr-o alianta care doar aparent e incompatibila, pentru ca secularistii pretind ca vor ca statul sa dea bani la spitale. Sustinerea de care beneficiaza din partea unui sistemul de propaganda antisocial si antistatal ii arata insa in fariseismul lor cras: nu lipsa spitalelor doare, ci prezenta Bisericii. Propagarea mesajului anticrestin este favorabila sistemului de propaganda si pentru ca ofera o “explicatie” pentru starea precara a spitalelor, indepartand atentia si revolta publica de la reformele neoliberale catre Biserica.

Este de un cinism dincolo de orice imaginatie sa te folosesti de socul provocat de aceasta tragedie pentru a stigmatiza pe cei care resping Halloweenul. Acestia devin cu atat mai indezirabili cu cat de-acum inainte aceasta “sarbatoare”, criticata, pana acum, pe motive mai degraba “abstracte”, va fi pe veci asociata unei tragedii concrete, reale, din clubul Colectiv.

După ce s-au isterizat în România pentru că nişte copii au făcut o scenetă cu martiriul Brâncovenilor, că ar fi traumatizant să joci într-o execuţie, nu au nicio problemă să vadă copii îmbrăcaţi în draci, vampiri, fantome, cadavre însângerate….

“Chiar daca refugiatii sunt de alt neam, cultura si credinta, pentru noi, crestinii, sunt semenii nosti aflati in dificultate ca urmare a unui conflict sangeros din tara lor. Asa ca toti romanii ortodocsi trebuie sa actioneze cu dragoste de semeni, in baza credintei crestine. De asemenea, Patriarhia are in vedere si sprijinirea autoritatilor in eventualitatea in care Romania va gazdui refugiati. De altfel, in Bucuresti exista o comunitate de crestini arabi, sprijinita de BOR”, a spus parintele Stoica.

In controversele legate de educatia sexuala pe care unele ONG-uri seculariste si anticlericale o vor cu tot dinadinsul introdusa in scoli, o atitudine comuna intalnita, ce-i drept, mai mult pe Facebook, surprinde prin ineptia sa. Astfel, pentru o serie de revoltati de ideea abstinentei, propunerea ONG-urilor crestine sau/si pro-viata nu ar insemna altceva decat interzicerea sexului! Dupa mintea acestor “tineri liberi si frumosi”, scolile din Romania s-ar transforma intr-un fel de loc al terorii si al politiei moravurilor intr-un mod similar unor tari musulmane.

“Sunt crestinii persecutati?” este un documentar BBC realizat de Nicky Campbell in 2010. Pornind de la mai multe cazuri concrete si de la o problema de ordin general a societatii britanice, documentarul exploreaza modul in care multiculturalismul si legile anti-discriminare produc efecte negative, printre care chiar disparitia tolerantei autentice. Iar toleranta a disparut fata un anume grup religios: crestinii.

Analizând demersurile Comisiei Comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului de Revizuire a Constituţiei, episcopii catolici au semnat o scrisoare comună adresată Parlamentului României prin care au reafirmat cererea de modificare şi reformulare a articolului 48, alin. 1, cu precizarea clară că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Războiul de redefinire a mentalităților dominante din societatea românească este în plină desfășurare. Episodul orei de religie, cel mai recent, este un exemplu-școală. Nu au lipsit analizele asupra acestui fenomen, însă e necesar, încă și acum, să avem o reprezentare analitică, tehnică, clară și concisă asupra a ceea ce se întâmplă. Am căutat, astfel, să sintetizăm procesul punctând articulațiile, zonele sensibile, actorii cheie.

Adevărata miză a valului de anti-clericalism și secularism militant ce s-a abătut asupra României nu este legată nici de prezența orei de religie ca materie de studiu în curricula școlară și nici de caracterul discriminatoriu al icoanelor bizantine aflate pe pereții cabinetelor de religie din școli. Acestea nu sunt decât pretexte pentru o dezbatere viitoare, de mult mai mare anvergură.