SILICONIZAREA LUMII. Tehnoliberalismul si controlul total al vietii cotidiene in REGATUL NOII ORDINI MONDIALE

sursa foto: liberation.fr

• EVZ: „Capitalismul” SUPREM: „Silicon Valley urmărește să preia CONTROLUL total al vieții cotidiene”

Giganții Internetului doresc „comercializarea” vieții și confiscarea deciziei oamenilor până la cele mai intime aspecte ale existenței.

Un interviu excepțional oferit de filosoful francez Eric Sadin, autorul cărții recent apărute, „Siliconizarea lumii”, pentru La Tribune.

– În cartea dvs denunțați „siliconizarea” lumii de către marile companii digitale americane. Ce vreți să spuneți mai exact?

– Marile companii din Silicon Valley, adică Google, Apple, Amazon, Facebook, Netflix, Uber și celelalte, nu sunt singurele imperii tentaculare care acumulează cifre de afaceri de miliarde de dolari pe an. Aceste firme sunt angajate în ceea ce eu numesc „cucerirea totală a vieții”. Serviciile lor sunt utilizate cotidian de miliarde de indivizi. Modelul lor, cel al economiei datelor și platformelor, vizează să capteze date referitoare la un număr tot mai extins al gesturilor noastre, căutând să se lipească într-un mod permanent de existențele noastre.

Silicon Valley reprezintă orizontul antreprenorial și economicul al timpurilor noastre. Așa că toată lumea vrea să îl adopte. Cercetătorii, cercurile de reflecție, industriașii se convertesc la el. Guvernele îl văd ca pe panaceul universal la toate dificultățile economice și nu se gândeasc la altceva decât cum să creeze niște „Silicon Valleys locale” peste tot grație întreprinzătorilor din tehnologie.

Este o cursă pentru inovații, este domnia întreprinzătorului vizionar și a auto-întreprinzătorului eliberat. Însă ce trebuie reținut este că dincolo de modelul economic, este pe cale să se instaureze un model civilizațional, bazat pe o „comercializare” totală a vieții și o organizare algoritmică a societății.

– În ce mod?

– Prin dezvoltarea detectorilor de toate felurile, a obiectelor conectate și a inteligenței artificiale. Trăim în mijlocul unei explozii a obiectelor conectate care se insinuează peste tot, inclusiv în casele și în mașinile noastre. Grație lor, a devenit posibilă colectarea unui număr din ce în ce mai mare de date legate de toate fazele vieții.

Platformele care dețin aceste informații sugerează în schimb o cantitate de produse în funcție de tratarea acestor date.

În carte dau exemplul oglinzii inteligente a Microsoft, capabilă să interpreteze stadiul de oboseală, expresiile feței, pentru a propune de la creme reparatoare la sejururi la munte.

Este o modalitate de a anticipa în permanență, de a reacționa și a a-i asista în continuu pe indivizi, prin formularea celor mai bune sfaturi, dar care până la urmă nu vizează altceva decât satisfacerea unor interese private.

Depășim etapa personalizării ofertei pentru a merge către „o relație neîntreruptă cu clientul”, cu ajutorul sistemelor care interpretează cea mai mare varietate a gesturilor noastre și care reacționează în timp real sugerând servicii sau produse presupuse a fi adaptate în fiecare moment al vieții.

Este ceea ce face mai ales Google. Este flagrant în domeniul sănătății. Proiectul Calico al Google reprezintă dorința – grație capacităților de „platformizare” a companiei – de a intra în legătură cu toată piața farmaceutică.

În final, Google vrea să creeze, grație capacităților exponențiale ale soft-urilor, propriile sale soluții terapeutice, cu auto-diagnostic, dotându-se cu o competență medicală.

Industria digitală operează acum o imixtiune a regimului privat în domeniul medicinei, la o scară nemaivăzută până acum în istorie.

– Nu cumva exagerați, prezentând o imagine mai sumbră decât este în realitate? Obiectele conectate sunt departe de a face parte din cotidianului fiecărui om. Iar omul are posibilitatea de a nu le folosi…

– Aveți dreptate, obiectele conectate de-abia încep să se răspândească, însă de o manieră masivă și rapidă. Este cazul casei conectate, de pildă, care înseamnă deja o uriașă piață în plin avânt. Și care va transforma habitatul într-o mașină care va cunoaște toate gesturile noastre, până la cele mai intime.

Trebuie luată foarte în serios voința acestor companii și a liderilor indistriei digitale de a se poziționa pe cel mai mare număr de domenii posibile.

Investițiile în obiectele conectate, în inteligența artificială, în robotică sunt colosale, de nivelul a miliarde de dolari. Și aceleași companii din Silicon Valley se află în frunte.

Această schimbare civilizațională se produce de o manieră rapidă, dar subtilă. Uitați-vă la Google. Până anul trecut, principala sa preocupare era cercetarea online pentru a vinde publicitate. Apoi, în august 2015, își schimbă numele în Alphabet. Această schimbare dovedește ambițiile sale. Deodată, motorul de căutare Google devine un serviciu printre celelalte, căci adevărata afacere a Google este viața. Este prezent în domeniul cartografiei, în domotică (automatizarea locuinței – n.r.) odată cu achiziționarea Nest, cheltuiește sume enorme în cercetările privind mașina automată, dezvoltă platforme educative, se implică în robotică, în sănătate… Și nu este totul. Este o mișcare în plin avânt, foarte puternică.

– Ce alte consecințe civilizaționale mai vedeți în dezvoltarea digitală?

– Cuantificarea de către detectori este pe cale să bulverseze munca. Există deja sisteme de măsurare în timp real pentru măsurarea performanțelor mașinilor și angajaților. Acțiunea umană este determinată de sisteme „inteligente”, care calculează în permanență „măsura performanței personalului” și dictează ce măsuri trebuie luate.

Gigantul american de distribuție Wallmart folosește un program dezvoltat de IBM botezat Retail Link. Acesta permite roboților să dialogheze între ei. În funcție de capacitatea subisidiarilor și a stadiului stocurilor lor, acești roboți impun ritmul angajaților. Este o bătaie de joc atât la adresa dreptului muncii cât și a demnității umane.

– Așadar, nu mai este nimic de făcut în această lume nouă?

– Nu neg că digitalizarea oferă numeroase avantaje, cum ar fi rezervarea unui bilet într-un minut, comunicarea mai ușoară, accesul la informații. Dar suntem orbiți de beneficiile folosirii și nu ne facem suficient griji în legătură cu consecințele potențial devastatoare, în special „comercializarea” totală a vieții și confiscarea deciziei umane care vor provoca dezvoltarea neîncetat accelerată a inteligenței artificiale. Este vorba de mizele majore ale timpurilor noastre, care după părerea mea, nu sunt dezbătute suficient.

– Vorbiți în carte de „tehnoliberalism”. Siliconizarea lumii este etapa supremă a capitalismului?

– Absolut. Până acum, liberalismul întâmpina rezistență, căci era dificil să monetizezi intimitatea.

De acum, tehnologia, grație obiectelor conectate, permite depășirea unui nou prag în istoria capitalismului, căci nu mai rămân bucăți de viață recalcitrante la activitatea comercială.

Putem să amplasăm un dispozitiv miniaturizat într-un pat și să cuantificăm somnul. Sau în mașina de spălat pentru a comanda automat detergent, fără a lua conștient decizia cumpărării. Aceasta, de pildă, grație noului procedeu Dash Button de la Amazon.

Ne îndreptăm spre o reducere a greutății actului cumpărării sau o ne-cunoștință a acestuia prin mecanismele de plată fără contact sau procedeului de comandă automată a produselor.

Tehnoliberalismul promovat de Silicon Valley pleacă de la ideea că Dumnezeu nu și-a desăvârșit creația, că omul este failibil și lacunar, deci dezvoltarea tehnologiilor zise „exponențiale” va permite corijarea acestor slăbiciuni.

În realitate, este vorba de întreprinzători abia ieșiți din adolescență care au creat biberonul conectat Baby Gigl pentru a le explica părinților cum trebuie să-și hrănească bebelușul.

Tipicul este mereu același: corijarea presupuselor noastre defecte originale, făcând în așa fel încât sistemele să fie cele care să ne dicteze în orice situație ce soluție trebuie să adoptăm.

Intrăm în era asistării algoritmice continue. Ale cărei scopuri sunt exclusiv comerciale.

• Liga oamenilor de cultura Bontideni/ Norbert Coman: Regatul și guvernământul noii ordini – Norbert Coman

Citeam, zilele trecute, un articol despre conflictul biroruri – clasă politică și despre aspectul nedemocratic al guvernării birourilor (birocrației de “tehnocrați”), nereprezentate, în fața unei clase politice puse la zid, coruptă (nu că birourile nu ar fi!), incriminată de actualul discurs al puterii-cunoaștere, dar aleasă democratic.

Politicianul este ales prin vot universal de cetățeni. Birocratul nu este ales de cetățeni, el este numit/impus pe post. Birourile guvernează prin legi asumate și ele nedemocratic, cetățeanul nu este chemat la urne.

Diferitele instituții, cu birourile lor, ajung să guverneze, sau să controleze actul guvernării, deseori de la distanță (bănci, fonduri monetare, instituții supranaționale, dar și instituții din interiorul fostului stat-națiune), iar acest joc este acceptat și legitimat de spectacolul mediatic, portat spre firesc, fără să mai ridice multe semne de întrebare în ceea ce privește caracterul nedemocratic al legitimării unui atare discurs.

Tehnocratul/funcționarul este “omul providențial” al noii ordini.

Asistăm la tirania Birourilor! Nu cetățeanul alege membri guvernelor, serviciilor și justiției, băncilor “naționale”, sau (mai ales!) Birourilor suprastatale, ci aceștia sunt numiți, deseori pe mandate mult mai lungi ca clasa politică (înțelegem prin termenul de “clasă politică” mandatarii aleși prin vot). Birourile și serviciile stăpânesc!

Depolitizarea instituțiilor/birourilor este acțiunea de a scoate de sub control civic (politic, politicianul fiind ales) instituțiile vitale ale statului capitalist/corporatist.

Dar cum se poate legitima acest act, cum și unde găsește putere? Care este Regatul acestui Guvernământ?

Tocmai asistăm, în termenii lui Schmitt, la transferul puterii de la puterea politică la puterea administrativă, adică statul devine tot mai mult o corporație deznaționalizată, scoasă de sub control cetățenesc.

Care este Regatul (legitimarea) guvernământului acestei noi lumi, pentru a pune problema în termenii lui Agamben (vezi “Regatul și Gloria”)?

În Evul Mediu, Regatul era Dumnezeu, El legitima transferul de putere spre guvernământul politic al regilor, imaginea “tronului gol” plutea peste capul încoronat al suveranilor.

Statul laicizat laicizează și transferul de putere, statul național, în întregul lui, și “voința poporului” devin Regatul care legitimează puterea statului-națiune. Noua democrație aduce noile cetăți.

Însă, victoria sistemului corporatist multinațional, aduce, tot mai mult, în prim-plan sistemul de funcționari, statul devine o putere administrativă, birourile, depolitizate, deci scoase tot mai mult de sub control politic, devin tot mai puternice, ajungând încet să fie noul guvernământ.

Cine/Ce legitimează noua guvernare, care este Regatul, spectacolul legitimării, deoarece așa cum spun Schmitt și Agamben, rolul spectacolului este și legitimarea (actul spectacular al ungerii “divine”)?

Mă gândesc automat la o frază din “Dune”-ul lui Frank Herbert: “mirodenia trebuie să curgă”. Marfa trebuie să circule! Deci, spectacolul-marfă legitimează puterea administrativă. Corporațiile administrează circuitul mărfurilor-spectacol.

Atâta vreme cât “mirodenia curge”, ordinea este păstrată! Iar pentru asta, o clasă de administratori/tehnocrați este mai “legitimă” ca o clasă politică.

În capitalismul corporatist, singurele legături trainice din societate rămân relațiile de marfă, cum anticipa Karl Marx. Spectacolul-marfă legitimează societatea spectacolului (Debord), guvernată de puterea administrativă.