MINISTERUL EDUCATIEI da asigurari ca nu se va introduce EDUCATIA SEXUALA in scoli/ Strategii de intimidare si hartuire a deputatilor din Comisia pentru egalitatea de șanse/ Ingrijorat de textul “ULTRACONSERVATOR” al Coalitiei pentru Familie, PNL introduce un AMENDAMENT care ar permite PARTENERIATELE GAY propunerii de revizuire a CONSTITUTIEI/ De ce sunt nocive parteneriatele civile?/ PE CULMILE INGINERIEI SOCIALE. Catre fiinta transumana, trecand prin hibridul om-porc si transgenderism

• ActiveNews:

Ministerul Educației reiterează că nu vom avea „educație sexuală” în școli. Educația pentru sănătate va rămâne o disciplină opțională, iar cuvântul părinților va fi decisiv

Ministerul Educației nu are în plan să introducă o materie cu denumirea „Educație sexuală” în trunchiul comun din școlile românești, arată un răspuns al instituției la o adresă a Asociației Pro Vita București.

În răspunsul său, Ministerul educației arată că instituția are un rol, conform legii Educației Naționale Nr.1/2011, în punerea a aplicare a Educației pentru Sănătate a societății.

În acest context, Ministerul Educației a introdus o materie opțională, Educație pentru Sănătate, care vizează „formarea în rândul elevilor a unor comportamente responsabile pentru propria sănătate și a celor din jur, și promovarea unui stil de viață sănătos, prin toate comportamentele ei: igienă, mediu, alimentație, valori ale familiei, valori umanitare, prevenire comportamente cu risc, violență, prim ajutor, etc”.

De-asemenea, precizează Ministerul Educației, „Educație pentru Sănătate nu înseamnă educație sexuală”. Această disciplină va rămâne, în continuare, una opțională, decizia fiind lăsată la latitudinea fiecărei școli în parte și a părinților.

„Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul unității de învățământ. Consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii. În acest context legislativ, ca orice disciplină opțională, și educația pentru sănătate se realizează anual, prin consultarea elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile ale unității de învățământ”, arată Ministerul.

În final, Ministerul Educației asigură faptul că părinții au un rol decisiv „pentru asigurarea legitimității studiului și a conținutului curricular recunoscut ca dezirabil pentru studiul realizat de către elevi”.

De-a lungul timpului, au existat mai multe presiuni din partea ONG-urilor de stânga de a introduce ca materie obligatorie de studiu o disciplină denumită „educație sexuală”. Programa propusă pentru această materie era croită pe ideologia stângii radicale, respectiv promovarea homosexualității, a teoriei identității de gen, a avortului ca metodă contraceptivă, etc.

Asociațiile de părinți s-au opus de fiecare dată acestor inițiative.

Cum s-a votat parteneriatul civil în Comisia pentru egalitatea de șanse din Camera Deputaților, prin execuția publică a unui deputat USR

De la început, vom nota proiectul de lege privind legalizarea parteneriatului civil cu Pl-x nr.Y. Astfel, ne putem imagina mai ușor că scenariul poate fi repetat pentru orice fel de proiect de lege aflat, la un moment dat, în vizorul unor părți interesate. Fie că acea lege prevede triplarea alocațiilor copiilor, fie obligarea cetățenilor de a merge în mâini pe stradă.

Respins de Senat, Pl-x nr.Y a ajuns în octombrie anul trecut la Camera Deputaților. Cameră decizională. A fost trimis apoi, pentru raport, Comisiei juridice, și pentru avizare comisiilor de profil. Comisia pentru drepturile omului a dat aviz favorabil, cu majoritate de voturi; Comisia pentru muncă și protecție socială – aviz negativ, cu majoritate de voturi, Comisia pentru sănătate și familie – aviz negativ, cu majoritate de voturi.

Când Pl-x nr.Y a ajuns la Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, scorul era de 1-2. Hai cu egalarea, și-au zis cei promotorii acestui proiect. Deși avizele sunt consultative, iar votul final se dă în plenul Camerei Deputaților. A fost un fel de „hai cu egalarea” pentru impresie artistică. 

Ȋn data de 9 februarie a.c., membrii Comisiei pentru egalitatea de șanse au studiat, individual, conținutul Pl-x nr.Y. La următoarea ședință a comisiei din 15 februarie, proiectul de lege se afla deja pe ordinea de zi. Primul. Remus Cernea era și el prezent în sală, pentru a-și susține punctul de vedere.

Nu s-a votat pentru că nu a existat cvorum, adică nu au fost suficienți deputați la ședință. Ȋn ziua următoare, cei care au lipsit au fost înfierați pe rețelele socializare, fiind catalogați drept dezertori. Și tot atunci s-a apelat la soluția „sună un prieten”, iar Florin Manole, deputat PSD, a fost împuternicit să reprezinte în comisie o colegă de partid.

Iar la următoarea ședință a comisiei, în ziua de 22 februarie, a fost, în sfârșit, cvorum! Dar Pl-x nr.Y tot nu a trecut… Pentru că deși, din cei 10 deputați prezenți la ședință, 5 au votat pentru (Mareș Mara – PNL, Calista Mara-Daniela – PNL, Bîzgan-Gayral Oana-Mioara – USR, Csép Éva-Andrea – UDMR și Florin Manole – PSD), 3 au votat împotriva avizul favorabil (2 – PSD, 1 – Minorități) și au fost și două abțineri (Cupă Ion – ALDE și Iulian Bulai – USR).

Aici apare intriga. Cum adică s-a abținut de la votarea avizului favorabil un deputat USR? Rețele de socializare au explodat, în aceeași zi. Iar Bulai a fost așezat la zid și s-a început lapidarea lui. Seara, deputatul USR explica pe pagina sa de facebook de ce s-a abținut de la vot. N-a contat. Avocații Pl-x nr.Y nu de explicațiile lui Bulai aveau nevoie, ci de votul lui. 

A doua zi, VICE a publicat un soi de interviu cu Iulian Bulai. Spun „un soi”, pentru că dialogul e mai degrabă un interogatoriu. Ȋn subsolul articolului cu titlul „Am vorbit cu parlamentarul USR care simte că gayii nu reprezintă electoratul lui” se precizează că „unele răspunsuri și întrebări din acest interviu au fost scurtate, din motive ce țin de cursivitatea textului și de spațiul permis de formatul site-ului VICE, fără însă ca sensul să fi fost în vreun fel distorsionat.”

Ȋn baza acestui articol cu „răspunsuri scurtate”, la 24 februarie „Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor” publică o scrisoare deschisă, prin care i se cere lui Iulian Bulai să renunțe la funcția de vice-președinte al Comisiei pentru Egalitatea de Șanse.

Un întreg mecanism e pus în mișcare pentru a executa public un om acuzat că s-a abținut să avizeze favorabil Pl-x nr.Y. Un proiect de lege ce, teoretic, militează pentru diversitate. Altfel de diversitate, nu și cea a opiniilor.

După pedepsirea „vinovatului”, Comisia pentru egalitate de șanse se întrunește din nou, la 27 februarie. Deputatul Florin Manole e din nou prezent, prin „împuternicire”. Iulian Bulai lipsește, însă în locul lui a venit un alt deputat USR, Claudiu Năsui. Și el, tot „împuternicit”. 

Năsui e membru în Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Florin Manole, în Comisia pentru drepturile omului, deci el a mai votat odată avizarea aceluiași proiect. E regulamentar să te plimbi prin comisii, chiar și „împuternicit” fiind, doar ca să susții un proiect de lege?

Regulamentul Camerei Deputaților nu interzice asta. Art.51, alin. (6) prevede că „deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din același grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar.” 

Am încercat să iau legătura cu Marcel Ciolacu, liderul grupului parlamentar PSD din Camera Deputaților, ca să-mi explice dacă împuternicirea repetată a deputatului Manole are și vreo motivație. Domnul Ciolacu e mereu în ședințe, dar își face timp, ca să-mi explice cum stă treaba, Monica Dumitrache, director grup PSD. Da, știe de împuternicirea domnului Manole, care a înlocuit-o în Comisia pentru egalitatea de șanse pe deputata Aida Căruceru. De ce a înlocuit-o n-are importanță, regulamentul nu prevede că solicitarea trebuie să fie motivată. De ce a înlocuit-o de două ori la rând? „Doamna deputat este membru și în Comisia juridică, iar dacă ședințele au avut loc în aceeași zi și la aceeași oră, nu putea fi în două locuri”, spune Monica Dumitrache. E logic. Dar e neadevărat.

Ședințele Comisiei pentru egalitate de șanse, unde Aida Căruceru este vicepreședinte, au fost în zilele de 20, 22 și 27 februarie. Iar Comisia Juridică a avut ședințe în 20, 21 și 28 februarie. Cine a făcut la școală intersecții de mulțimi, își poate da seama că deputata PSD n-a fost, în zilele de 22 și 27 februarie, la nicio ședință a vreunei comisii. Ȋn locul ei a fost însă Florin Manole, care probabil „și-a dorit mai mult victoria”. De altfel, el a fost și cel care a anunțat public avizul favorabil pe care Comisia pentru egalitatea de șanse l-a dat Pl-x nr.Y.

S-a votat cu ușile închise, în secret, deși presa a dorit să participe la ședință. Au fost 6 voturi pentru, o abținere și 3 voturi împotrivă. Din tabăra celor care n-au dorit să dea un aviz faborabil, cineva a înclinat balanța în partea cealaltă: „împuternicitul” de la USR, Claudiu Năsui.

Iulian Bulai n-a mai mers în acea zi la ședința Comisiei pentru că, spune el, a preferat să stea alături de soția și de copilul lui. Nu-și mai văzuse familia, care locuiește departe, de 6 săptămâni. Bulai recunoaște că tot ceea ce i s-a întâmplat în perioada aceasta „a fost o provocare la nivel personal” și spune că el a fost cel care a ales ca Năsui să meargă la ședința Comisiei, în locul lui, pentru că „împărtășeam aceleași opinii în legătură cu clauza pentru excepțiile pe motive de constiință”.

Ce este această clauză? Este un amănunt procedural specific Pl-x nr.Y, pe care Iulian Bulai îl explică pe pagina sa de facebook: „Conform avizului Consiliului Legislativ, propunerea legislativă nu prevede excepții pe motive de conștiință pentru notarii și funcționarii publici care nu vor dori, din motive etice sau de altă natură, să încheie astfel de parteneriate, propunerea neprevăzând nici excepții pe motiv de conștiință pentru antreprenorii matrimoniali sau de alt fel, care vor refuza să ofere servicii acestor noi tipuri de «familie». Ce înseamnă o prevedere de excepție pe motiv de conștiință? Ȋnseamnă că, dacă un parlamentar nu dorește să voteze pentru o anumită lege, are dreptul, în conștiință, de a se opune. La fel cum o asistentă nu poate fi obligată prin lege să asiste o eutanasiere, un soldat nu poate fi obligat să ucidă, și nici un doctor ginecolog nu poate fi obligat să facă un avort. Conștiința este criteriul personal de evaluare individuală a situațiilor, și fiecare cetățean are dreptul să poată lua decizii, utilizând acest mijloc. Mai ales pe piața liberă a cabinetelor de notariat.”

Deși părea că împărtășește aceeași opinie, deputatul Claudiu Năsui n-a vrut probabil să împărtășească și aceeași soartă cu colegul din USR. Așa că a votat pentru avizarea Pl-x nr.Y, iar apoi s-a și lăudat cu asta. Să se știe!

La nivel de avize din partea comisilor, pentru Pl-x nr.Y scorul e acum egal: 2-2. Remus Cernea, tatăl și mama acestui proiect, consideră remiza ca fiind o victorie. Crearea acestei așteptări optimiste în tabăra interesată e însă doar o strategie de marketing. 

Pl-x nr.Y va intra în Comisia juridică, iar apoi în dezbaterea plenului Camerei Deputaților. Și singurul care va conta pe tabela de marcaj e votul final. Cel dat de 328 de deputați pe care e mai greu să-i timorezi, cu atacuri pe rețelele de sociale, și e imposibil să-i înlocuiești, prin „împuternicire”.

PNL SFIDEAZĂ 3 milioane de români: “Căsătoria este între un bărbat și o femeie, dar familia NU se întemeiază exclusiv pe căsătorie”. Se dorește legalizarea parteneriatului civil

Chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile legale pentru organizarea unui referendum privind modificarea Constituției, acest lucru întârzie să fie pus în aplicare.

Inițiativa cetățenească de revizuire a Constituției se află la Comisia juridică a Camerei Deputaților și, după ce va primi un raport, va fi trimisă în plen. Parlamentarii au decis ca Senatul să fie camera decizională în acest caz.

În acest timp, liberalii au depus un amendament prin care elimină condiția întemeierii familiei pe căsătorie, dar păstrează obligativitatea încheierii căsătoriei exclusiv între un bărbat și o femeie.

Potrivit amendamentului depus de PNL, articolul 48 alin (1) din Constituție se modifică și se completează, având următorul cuprins: ”Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului, prin măsuri economice și sociale, inclusiv prin încheierea căsătoriei. Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, având la bază egalitatea între soți, dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, scrie News.ro

”Noțiunea de familie are un cuprins mult mai larg din perspectivă juridică decât simpla cuprindere a noțiunii de căsătorie. Față de aceste aspecte, am considerat că este necesară distincția între noțiunea de «familie» și cea de «căsătorie». Practic, dorim ca în Constituție să fie precizată ocrotirea noțiunii de familie, chestiune care la ora aceasta este reglementată doar într-un act subsecvent Constituției, respectiv în Codul civil”, a explicat pentru sursa citată deputatul PNL Gabriel Andronache, unul dintre inițiatorii amendamentului.

Deputatul liberal a arătat că amendamentul depus de PNL ar permite legalizarea parteneriatului civil, ceea ce nu ar fi posibil dacă legea fundamentală ar fi modificată în sensul strict cerut de Coaliția pentru familie.

”Propunerea inițială ar genera un text constituțional ultraconservator, este evident lucrul acesta, pe când propunerea noastră permite și o abordare modernă din perspectiva ultimelor generații de drepturi ale omului. Și la ora aceasta Codul civil ar permite adoptarea unei reglementări în materia parteneriatului civil, care se referă atât la persoane heterosexuale, cât și la eventuale minorități sexuale. Textul propus de noi nu împiedică adoptarea unor astfel de reglementări subsecvente. Am păstrat intenția inițiatorilor proiectului de revizuire a Constituției ca instituția căsătoriei să fie uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie”, a mai declarat Gabriel Andronache.

Coaliția pentru Familie solicită înlocuirea în art. 48, din Constituția României, a termenului “soți” cu sintagma „bărbat și femeie”, așa încât aliniatul 1 al art. 48 să aibă în viitor următoarea formulare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

• Daniel Gheorghe:

#1 Îmi cer iertare românilor pentru greșeala colegilor mei de a depune un amendament ciudat și fără noimă la proiectul de modificare a Constituției. În contextul prevederilor statutare ale PNL și al deciziilor luate legitim și fără dubiu de către BPN al PNL, reiterez faptul că orice inducere în textul proiectului cetățenesc de revizuire a Constituției a unor formule care pun sub semnul întrebării ideea de Familie ori care produc devieri nefericite de la substanța textului de revizuire constituie o încălcare a deciziilor politice asumate de către PNL. Astfel de decizii luate în mod obscur și lipsa de asumare politică a temelor fundamentale și a unor poziții politice de forță ne-au dus pana la 20%; acum mă tem că parcă se dorește să scădem sub 10%! Rog respectuos pe colegii mei să retragă acest amendament și să respecte principiile fundamentale asumate programatic de către PNL!

#2 Mă bucur că Biserica Ortodoxă a luat atitudine față de această cursă numită “parteneriat civil”. “Parteneriatul civil” presupune o serie de consecințe inacceptabile din punct de vedere moral : legalizarea de facto a căsătoriilor între persoane de același sex, relativizarea conceptului de familie și o serie de paralelisme juridice care ar încurca foarte mult dreptul civil. A da la schimb, precum se vehiculează în media, referendumul pentru Familie cu “parteneriatul civil” este o ipoteză care, cel puțin pentru mine și mulți alți colegi de-ai mei, nu poate intra în discuție. Să fim verticali precum Sfinții Martiri Brancoveni și să nu dăm înapoi nici un centimetru!

• Coalitia pentru familie:

Dl. deputat Daniel Gheorghe atrage atenția că amendamentul depus ieri de colegul d-sale Gabriel Andronache nu este „al PNL” ci al autorului său și atât. Amendamentul modifică radical și DETURNEAZĂ inițiativa cetățenească a celor #3milioane de români.

PNL a încheiat cu Coaliția pentru Familie un protocol de susținere a proiectului de revizuire și suntem convinși că-și vor respecta promisiunea.

De altfel, nu se pune problema să acceptăm vreun amendament. Mandatul pe care ni l-au încredințat cetățenii este foarte clar: inițiativa legislativă trebuie promovată și supusă referendumului ÎN FORMA SEMNATĂ DE CELE 3 MILIOANE DE ROMÂNI.

• Iulian Capsali: Familii politice

Se pare că PNL vrea să meargă pe urmele liberalilor europeni, cei care liberalizează obscenitatea dusă la demență.
Prin amendamentul adus la cererea de modificare a Constituției semnată de trei milioane de români, PNL-ul se poziționează alături de Preşedintele Johannis – cel care vede în creştini ”fanatici religioşi” -, si de tefelişti, electorat progresist pe care şi-l dispută cu amețiții din USR.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

23 februarie 2017

PARTENERIATELE CIVILE VATAMA COPIII

Parteneriatele civile vatama copiii, submineaza casatoria ca institutie si nu beneficiaza societatii. Cu toate acestea, pe 15 februarie Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputatilor a avizat pozitiv proiectul de lege privind parteneriatele civile initiat cu multi ani in urma de dl Remus Cernea, pe atunci parlementar, si deja respins in plen pe vremea cind dinsul inca era in Parlament. Dar initiativa dlui Cernea nu a murit. A fost readusa in viata si pusa la vot in prima comisie din Parlament unde, pentru prima data, a fost avizata favorabil. De atunci am primit la redactie o multime de mesaje ingrijoratoare din partea cititorilor nostri, cerindu-ne explicatii si un comentariu. Va implinim dorinta.

Suntem si noi ingrijorati de avizul favorabil pe care-l putem califica doar ca fiind iresponsabil. Votul a fost de 6 pentru, 3 impotriva, si o abtinere. Comisia are 18 membrii, din care doar 10 s-au prezentata la vot. Voturile favorabile au fost date de USR (2), UDMR (2), PNL (1), si PSD (1). Voturile USR nu surprind, USR avind, in general, o perspectiva netraditionala privind valorile, casatoria si familia, care se aliniaza cu gandirea europeana de stanga. Nici votul PNL care a fost dat de Adriana Saftoiu nu surprinde. Dna Saftoiu ne-a acuzat de ingustime de minte din cauza pozitiilor noastre provalori si, din nefericire, a fost realeasa in Parlament. Voturile UDMR, insa, au surprins si chiar socat. UDMR a fost mereu de partea valorilor iar cetatenii maghiari ai Romaniei au fost si ei luati prin surprindere de votul UDMR. Cel putin acestea au fost reactiile primite de noi la redactie. E socant si pentru ca cetatenii maghiari ai Romaniei sunt dedicati valorilor morale crestine si sustin familia traditionala, crestina, formata dintr-un barbat si o femeie. Iar Ungaria vecina a consfiintit in Constitutie definitia crestina a familiei naturale dintre barbat si femeie cu mai multi ani in urma. E clar ca votul UDMR privind parteneriatele civile nu reflecta valorilor si pozitiile cetatenilor pe care ii reprezinta in Parlament.

Citind comentariile din presa romana privind avizul parteneriatelor civile, am dat peste afirmatii eronate care trebuie cunoscute si corectate. AFR monitorizeaza din 2006 incoace evolutia acestei institutii artificiale si paralele casatoriei care e desemnata sa submineze casatoria si familia ca institutii. Monitorzam si evolutia gandirii europene cit si deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului privind subiectul. Cristina Pruna (USR) a comentat ca ea crede in parteneriatele civile pentru ca e vorba de “respectarea dreptului la viata de familie a tuturor cetatenilor tarii, indiferent de gen sau orientare sexuala”.  Problema pe care insa ea o ignora este ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex nu constituie si nici nu pot constitui o “viata de familie”. Astfel de relatii sunt pur carnale care niciodata in istoria omenii nu au avut nimic de a face cu viata de familie si nu sunt capabile de a forma o familie.

Invatam, tot din presa, ca dl Petre Florin Manole (PSD) a votat pentru parteneriatul civil deoarece “Romania trebuie sa respectele standardele CEDO”. Nicidecum. CEDO nu impune si nici nu a impus Romaniei sa instituie parteneriate civile. A impus Greciei sa legalizeze parteneriatele civile intre persoane de acelasi sex deoarece Grecia, in prealabil, a legiferat parteneriatele civile intre persoane de sex opus. CEDO a facut un salt, irational in opinia noastra, care incalca suveranitatea nationala a Greciei, de a comanda Greciei sa institutie partaneriatele unisex. Vreme de multi ani parlamentarii Greciei au ignorat comanda Curtii Europene, pina cind, odata cu colapsul financiar al tarii, socialistii au ajuns majoritari in Parlament si au decis, sub presiune externa, sa instituie ceea ce CEDO le-a cerut. E clar ca un standard CEDO in aceasta privinta nu exista, si nici nu a fost emisa o “comanda” din partea CEDO de uniformizare a definitiei familiei ori casatoriei in toate cele 47 de state care formeaza Consiliul Europei.

Parteneriatele civil vatama copiii

Repetam des ca adultii isi dau drepturi fara a se gandi la consecintele actiunilor lor asupra copiilor. Publicam des in editiile informative AFR de marti ca numeroase studii publicate in Marea Britanie si SUA dovedesc consecintele nefaste ale concubinajului asupra copiilor. Parteneriale civile nu sunt altceva decit relatii de concubinaj formalizate prin contract, in fata unui notar, intre doua persoane de acelasi sex ori de sex opus. Studii peste studii arata ca concubinajul dauneaza copiilor si victimizeaza femeile. Iata doua astfel de studii recente.

Studiul lui Wendy Manning

In 2015 Wendy Manning, sociolog la Bowling Green State University din SUA, a publicat un studiu vast privind concubinajul / coabitarea si efectele lui asupra copiilor. In ultimii 10-20 de ani concubinajul a cunoscut o explozie in America si in multe tari ale lumii. In SUA, pina cind copiii ajung la 12 ani, 40% dintre ei isi vor fi trait parte din viata intr-un camin unde parintele biologic traieste in concubinaj cu o alta persoana care nu e parintele biologic al copilului. Studiul lui Manning denota ca familiile care traiesc in concubinaj sunt mult mai sarace ca familiile casatorite. Saracia afecteaza copiii in mod tragic. In plus, partenerii care traiesc in concubinaj tind sa fie mult mai putin educati ca persoanele casatorite. Concubinajul e mult mai instabil ca familia si casatoria, iar instabilitatea relatiilor de concubinaj afecteaza in mod negativ copiii. Relatiile dintre persoanele care traiesc in concubinaj se destrama mult mai frecvent si mai repede, si pe motive mai putin bine intemeiate, decit relatiile de casatorie.

Datele statistice date de Manning vorbesc de la sine. Numarul persoanelor care traiesc in concubinaj in America s-a dublat in ultimii 25 de ani. In 2013, 5 milioane de copii americani, adica 7% din total, locuiau in camine constituite de parteneri necasatoriti. Daca in 1980 20% dintre copiii Americii locuiau in astfel de camine, procentul acesta a crescut la 40% la inceputul Mileniului III. Iar daca in 1980 6% din copii se nasteau in camine constituite din relatii de concubinaj, la inceputul Mileniului III procentul a ajuns la 25%. Manning numeste acest fenomen “a cohabitation revolution”, adica “o revolutie a concubinajului“. Instabilitatea relatiilor de concubinaj e socanta. In medie, ele nu tin mai mult de 18 luni. Doar unu din trei copii care se nasc in relatii de concubinaj traiesc cu aceasi parinti pina la varsta de 12 ani. In familiile casatorite 75% dintre copii ramin cu aceasi parinti pina la varsta de 12 ani. In plus, copiii care traiesc cu parinti care coabiteaza trec prin cel putin trei perechi de parinti diferiti pina ajung adulti. In alte cuvinte, un copil nascut intr-un camin unde parintii nu sunt casatoriti, va avea pina la trei perechi de parinti diferiti pina la majorat.

Saracia e si ea prezenta.  Pina la 32,5% dintre caminele unde partenerii traiesc in concubinaj sunt sub linia saraciei. Adica sarace. Procentul familiilor casatorite sarace e mult mai mic, de doar intre 10 si 11%. Venitul mediu al caminelor unde se coabiteaza e pe jumatate cit venitul familiilor traditionale. Deasemenea, copiii crescuti in concubinaj sunt mai putin sanatosi, mai slabi la carte, si mai inclinati spre recidivism decit copiii crescuti in familii traditionale. Mai putini dintre ei ajung sa faca studii universitare.

Studiul lui Bradley Wilcox

Sociologul american Bradley Wilcox, impreuna cu socilogi din Peru si Colombia (America de Sud), a publicat, luna aceasta, un studiu international privind impactul concubinajului asupra copiilor. Studiul e bazat pe date statistice obtinue din 100 de tari, inclusiv Romania. Rezultatele studiului sunt similare: peste tot in lume copiii sunt dezavantajati de concubinaj. Privind Romania, studiul lui Wilcox indica ca numarul copiilor nascuti cuplurilor care traiesc in concubinaj e cu mult mai mic ca in tarile occidentale. (“Cohabiting births are rare among women with high education in Bulgaria, Hungary, Lithuania, Poland, and Romania, while they are rare among women with low education in Lithuania and Russia”)

Romania esta data ca exemplu si din alte perspective, care si ele sprijina concluzia ca relatiile de concubinaj dauneaza copiilor. In Romania, 22% dintre copiii crescuti in camine cu parinti in relatii de concubinaj nu mai au aceasi parinti cind ajung la 12 ani, in comparatie cu doar 6% dintre copiii care se nasc in familii si casatorii traditionale. In alte cuvinte, Romania e data ca exemplu pozitiv privind stabilitatea relatiilor de casatorie si instabilitatea relatiilor de concubibaj. Wilcox a publicat un comentariu vast privind studiul lui, pe 14 februarie, in prestigioasa publicatie Foreign Affairs, cu titlul Ties that Bind – Children in the Age of Cohabitation. Articolul si studiul pot si citite aici: https://www.foreignaffairs. com/articles/2017-02-14/ties- bind

Atunci de ce?

Atunci de ce sa se instituie parteneriatele civile in Romania? Pentru a legaliza abuzul copiilor, violenta domestica, instalibilitarea relatiilor de cuplu, instrainarea copiilor de parintii biologici, crearea unui cadru toxic pentru cresterea copiilor, saracia? Cu ani in urma am mai scris asupra subiectului si am enumerat date statistice europene care au dovedit ca, odata cu instituirea parteneriatelor civile in Occident, incepind din 1989 in Danemarca, in tarile care le-au instituit, parteneriatele civile au devenit o institutie paralela casatoriei si familiei, si o institutie care se substituie familiei si casatoriei naturale. Parteneriatele civile sunt formate pe baza de contract civil intre parti in fata unui notar. Accentuam – contract, nu legamint de casatorie. Iar cind capriciile vor duce la terminarea parteneriatului civil, se vor demara actiuni judecatoresti. Vom fi confruntati cu o explozie de litigii care vor avea de a face cu acuzatii reciproce de incalcare a contractelor de convietuire. Atunci de ce? Casatoriile si familiile Romaniei sunt si asa fragile si nu e nevoie de institutionalizarea unei institutii care sa le submineze, ci de o politica pro-familie si pro-casatorie fara de care natiunea noastra nu va dainui.

Stiri de ultima ora

In saptamina in curs legea parteneriatelor civile a fost avizata negativ de comisia pentru munca si de comisia pentru familie. Si tot saptamina asta 41 de congresmeni democrati SUA au transmis liderilor parlamentari din Romania o nota insolenta in care cer sistarea referendului pentru revizuirea Articolului 48. [Scrisoarea poate fi citita aici: http://media.stiripesurse.ro/ other/201702/media- 148750365249768200.pdf] Asupra acestui subiect nadajduim sa scriem saptamina viitoare. E evident ca zilele acestea Romania e in centrul atentiei tarilor Occidentale, nu doar datorita demonstratiilor stradale impotriva coruptiei, ci si din cauza tenacitatii celor 3 milioane de romani care insista sa li se recunoasca dreptul de a fi stapini la ei acasa si sa-si defineasca propriile institutii in mod democratic, asa cum vad ei de bine.

2 martie 2017

SOCIAL ENGINEERING SI INOVATIILE NEFOLOSITOARE

Am ajuns la punctul in istorie cind specia sapiens face, nonstop, inovatii peste inovatii, majoritatea dintre ele fiind fara niciun rost. Recent, oameni de stiinta britanici au anuntat ca au reusit sa faca in laborator ceea ce in natura e imposibil – sa combine materialul genetic al fiintei sapiens cu al unui porc si sa creeze o creatura mixta – nici om nici porc. [Detalii: http://thefederalist.com/2017/ 02/21/human-animal-hybrids- scientists-make-human-beast/] Un hibrid numit in literatura de specialitate “himera”. In natura, amestecul materialului genetic al unei specii cu al unei specii diferite nu produce nimic. Vorbind pe intelesul tuturor, incrucisarea naturala a unui sapiens cu o maimuta ori cu un cal nu produce absolut nimic. Dar in laborator amestecul genetic al speciilor diferite poate crea hibrizi de tipul celor creati de britanici. Motivatia lor a fost, zic ei, sa produca organe care ar putea apoi fi transplantate in oameni. Convingator, nu? Mai ales avind in vedere penuria de organe disponibile pentru transplant si salvarea vietilor oamenilor. Nu tocmai. Suntem sceptici privind motivatia declarata si ramine de vazut daca va fi asa. Punctul pe care vrem sa-l ilustram, insa, este ca multe din inovatiile care se fac cu miile in zilele noastre si sub ochii nostri nu isi au niciun rost. Ele sunt dovezi clare ca ne indreptam spre o epoca noua in istoria fiintelor sapiens – aceea de autodistrugere si inlocuire a speciei umane cu o specie noua si total diferita, un hibrid uman-robot, numit, pe moment, fiinta transumana. Ne apropiem, zic oamenii de stiinta, de o epoca postumanista (“posthumanism”). Transumanismul e miscarea de tranzitie dedicata transformarii fiintelor sapiens in creaturi postumane.

Social engineering – ingineria sociala

Dar invotatiile nefolositoare se petrec nu numai in domeniul tehnologiei ci si al vietii sociale. E vorba de “social engineering”, “social re-engineering”, ori “social redesign”. Acest tip de re-engineering si redesign social se produce in paralel cu un re-engineering de tip tehnologic. Ce e “social engineering”, “social re-engineering” ori “social redesign”? Definitia scurta pleaca de la premisa ca viata sociala si organizarea sociala, asa cum s-au produs ele in mod natural de-a lungul istoriei, sunt depasite in epoca supra-tehnologizata in care traim. Institutiile sociale cu care ne-am obisnuit si pe care le-am mostenit de la parintii nostri sunt depasite, ori “obsolete” cum se scrie in publicatiile de specialitate. Ele nu mai corespund societatii post-moderne, inca umane, in care traim si necesita sa fie eliminate ori inlocuite. Familia si casatoria sunt exemple primare in sensul acesta. In lumea occidentala, punctul de vedere ca aceste institutii sunt inca relevante a devenit minoritar si e inlocuit treptat cu notiunea ca ele, la fel ca altele, trebuie re-configurate, re-proiectate pentru a fi compatibile cu realitatile societatii tehnologizate si postmoderne in care traim si a lumii postumane inspre care ne indreptam.

Social sculpture – sculptura sociala

Citim deasemenea, tot mai des, si despre un alt curent, termen ori ideologie, numita “social scuplture”, adica “sculptura sociala”, care desemneaza schimbarea constanta a fiintei umane de-a lungul vietii de la un pol la altul ori de la o extrema la alta. Transgenderismul, de exemplu, e vazut ca o forma de “sculptura sociala”.  In toamna am comentat un studiu suedez care discuta motivatia suedezilor care isi schimba sexul biologic. A fost surprinzator sa aflam ca un procent destul de ridicat dintre ei o fac nu pentru ca simt efectiv ca apartin sexului opus ci pentru a-si “dezvolta” personalitatea, pentru a-si “evolua” existenta sociala ori pentru a experimenta cu forme sociale de existenta diferite. Transgenderismul e un exemplu tipic de social sculpture pentru ca redefineste, in mod intentionat, realitatea biologica a speciei sapiens si respinge experienta antropologica a intregii speciei umane de la inceputul ei. Autonomia individuala, atit de mult promovata si protejata de tribunale, adauga la acest momentum spre autoredefinire a experientei umane. Individului i se acorda dreptul de a-si crea propria realitate chiar daca ea nu corespunde si nici nu poate sa corespunda realitatii naturii lui intrinsece. [Oferim un comentariu pe acest subiect: https://www. thegospelcoalition.org/ article/why-the-transgender- debate-is-about-redefining- reality] V-ati intrebat vreodata la ce folosesc casatoriile unisex, parteneriatele civile, clonarea umana, avortul ori experimentele sinistre pe animale ori embrionul uman? Care este utilitatea lor sociala? Raspunsul este ca ele nu folosesc la nimic. La absolut nimc. Nu au nicio utilitate sociala. Atunci de ce secularismul si politica le promoveaza cu atita zel?

Notam aici citeva probleme ingrijoratoare. Re-configurarea (“redesign”) incepe de obicei cu depistarea unei probleme care poate fi specifica, sistemica ori subiectiva. Dorinta omului de a rezolva probleme duce la inovatii noi dar nu necesar la progres. Tendintele de reconfigurare deseori creaza probleme in loc sa rezolve probleme. Exista o foamete si o goana dupa reconfigurarea lucrurilor. Parca nimic din ce am mostenit de la generatiile precedente nu ni se mai pare bun si dorim sa reconfiguram tot ce am primit de la ei. Niciodata in istoria omenirii nu au existat atit de multe nemultumiri privind institutiile si stilurile de viata care ni le-au dat parintii si inaintasii nostri. Niciodata nu a mai existat un potential atit de mare ca astazi sa eliminam tot ce am primit din partea lor si sa cautam sa re-proiectam si sa reconfiguram ce am primit de la ei. In numele progresului. Exista o inertie tehnologica pe care fiinta sapiens nu o mai poate stapini, iar politica nu o poate stopa ori preveni. Chiar daca ea ar fi o amenintare si pentru democratie. Schimbarile duc la alte schimbari doar de dragul de a produce schimbari.

Drepturile robotilor

Un exemplu care ilustreaza ce vrem sa spunem este tendinta, recent aparuta, de a insista ca robotilor sa li se acorde drepturi. In sensul acesta ne-a atras atentia un articol publicat pe 28 noiembrie in New Yorker cu un titlu provocator, “Daca animalele au drepturi, de ce nu robotii”? (“If Animals Have Rights, Should Robots?”) [Articolul: http://www.newyorker.com/ magazine/2016/11/28/if- animals-have-rights-should- robots] Animalele au drepturi pentru ca le sunt conferite de fiintele sapiens. Au drepturi pentru ca, in opinia fiintelor sapiens, animalele sufera daca sunt maltratate, simt durere, au nevoie de ingrijire la fel ca noi si, in consecinta, poseda un anumit statut moral in lume care le impune acordarea unor drepturi rudimentare. Dar robotii?

Robotii nu poseda mobilitate ori constiinta. Poseda doar inteligenta articiala, data lor de fiintele sapiens. Tehnologia robotica a evoluat atit de mult in doar o generatie de oameni incit inteligenta artificiala inseminata in roboti e programata sa genereze, la rindul ei si la nivel propriu si fara interventia fiintelor sapiens, o inteligenta artificiala proprie. Ea poate sa se manifeste si sa actioneze dincolo de, si independent de, vointa omului. Robotii stiu mai tot ce stim noi, fiintele umane, si poseda aceleasi capacitati de a procesa informatiile parvenite din mediu. De fapt, tehno sapientii ne asigura ca in viitorul apropiat vom ajunge la punctul pe care ei il numesc “singularity” (ori “singularitate”), adica punctul de egalitate in abilitati intre om si robot. In acel moment, privind abilititatile cognitive si practice, robotii si oamenii vor avea abilitati egale. Inteligenta arficiala va ajunge egala cu inteligenta naturala a fiintelor sapiens. Iar in acel punct intrebarea, ori ingrijorarea, va fi – vor permite fiintele sapiens ca robotii (ori inteligenta artificiala) sa intreaca potentialul cognitiv al fiintelor sapiens (ori inteligenta nativa)? Ori, din acel moment fiintele sapiens si robotii se vor contopi in fiinte post-umane? Ori, ultimele le vor extermina pe primele? Ori, vor putea ele coabita pasnic? Ad infinitum?

In acest context, deci, se discuta posibilitatea de a acorda robotilor drepturi. Lumea post-umana ori postumanismul abandoneaza notiunea ca fiinta sapiens e deosebita, speciala, exceptionala, ori suprema in universul cunoscut noua. Aceasta notiune e una fundamentala in traditia si teologia crestina. Exceptionalitatea fiintei umane a fost si o doctrina a Iluminismului european, chiar daca nu fundamentat pe o inspiratie religioasa. Ori daca abandonam aceasta premisa a exceptionalismului uman, nu mai exista nicio bariera pentru acordarea de drepturi robotilor. Ce continut vor avea aceste drepturi, insa, ramine de vazut.

Robotii ca fiinte electronice

Daca ceea ce am relatat in paragrafele anterioare ni se pare o himera ori ceva de domeniul sci-fy (“stiintifico-fantastic”), atentionam ca lucrurile nu ramin statice. Ideile au consecinte. Si odata lansate, ele isi gasesc adepti pina in cele mai surprinzatoare locuri unde adpetii vor incerca sa le puna in aplicatie. Dam un exemplu concret, unul care ne-a luat cu totul prin suprinder si care, din cite stim noi, nu a fost inca facut cunoscut in presa romana. Un exemplu care, de fapt, ne-a si motivat sa alegem subiectul de astazi – pe 27 ianuarie Comitetul afacerilor legale (Committee on Legal Affairs) din Parlamentul European a lansat un Raport si o motiune pentru adoptarea unei rezolutii in Parlamentul European care sa declare robotii persoane electronice protejate de lege. [Raportul e disponibil aici:http://www.europarl. europa.eu/sides/getDoc.do? type=REPORT&reference=A8-2017- 0005&language=EN]

Paragraful 59(f) cere Comisiei Europene sa confere statut de persoana electronica robotilor celor mai sofisticati. In plus, cere ca robotii declarati persoane electronice sa aibe si responsabilitati legale pentru daunele pe care le cauzeaza, la fel ca si persoanele naturale. Raportul face distinctie intre “persoane naturale” si “persoane electronice”, cele din urma fiind create de cele dintii. Persoanele naturale acorda robotilor inteligenta artificiala intr-o doza mereu in crestere. S-a ajuns, de fapt, la crearea de roboti care tin companie fiintelor sapiens, le curata casa, ii intretin in conversatii (in adevar simple) si incearca sa exprime sentimente umane asemenea persoanelor naturale. Astfel de roboti sunt numiti “collaborative robots” (“roboti colaborativi”). Sunt tipul de roboti care, de exemplu, daca se izbesc de o persoana naturala isi cer scuze.

Robotii o iau inaintea animalelor. S-a incercat si inca se incearca sa se confere statutul de persoana (“personhood”) animalelor mai “evoluate,” cum ar fi cimpanzeii ori urangutanii. Aceste incercari sunt persistente dar mereu fara succes. Tribunalele americane (si cele braziliene) au respins mereu si mereu aceste tentative afirmind, in mod politicos, ca, spre deosebire de persoanele naturale, animalele trebuie sa posede si capacitatea intrinseca de a exercita responsabilitati, inainte de a li se conferi statutul de “persoana”, adica “personhood status”. Robotii par a fi tratati diferit. Fiintele sapiens le doteaza cu inteligenta, abilitati si drepturi, dar si cu responsabilitati.

Bizar, nu? Fara indoiala. Dar ghiata deja a fost sparta. Ramine de vazut daca in final Raportul va deveni Rezolutie iar Rezolutia adoptata in plenul Parlamentului European. Raportul e foarte lung, de 64 de pagini, foarte detaliat si cuprinzator. Contine si lucruri utile si, admitem, chiar necesare. La urma urmelor, robotizarea e o realitate care ne acompaniaza de citeva decenii, si nu e in declin ci in ascensiune. Conform unui studiu publicat recent de Universitatea Oxford [Detalii: http://bigthink.com/philip- perry/47-of-jobs-in-the-next- 25-years-will-disappear- according-to-oxford-university ] nu mai putin de 350 de ocupatii din Statele Unite au un potential real (“high risk”) de a fi robotizate, adica inlocuite de roboti, printre ele telemarketers, contabili, vanzatori, ingineri, consilieri si, chiar, clerici. Intram intr-o noua epoca, ne spun specialistii. Cibernatica, adica studiul relatiilor dintre persoanele naturale si roboti, nu e statica. E in constanta miscare in detrimentul lui homo sapiens. Cuvantul “robot” isi are originea intr-o piesa de dramaturgie din 1921 a scriitorului ceh Karel Capek in care autorul descrie revolta robotilor dintr-o fabrica impotriva fiintelor umane cu gandul de a-i extermina. In limbile vecinilor nostri slavi, cuvintul “robota” inseamna munca fortata. Teama lui Capek, poate vazuta sceptic si luata in deridere acum 100 de ani, a devenit o realitate virtuala care ingrijoreaza chiar si Parlamentul European.

ROMANI – NU VA LASATI INTIMIDATI!

Saptamina tracuta 41 de congressmeni americani, toti democrati, au transmis o scrisoare Guvernului Romaniei cerind sistarea referendului pentru Articolul 48. Scrisoarea o puteti citi aici: http://media.stiripesurse.ro/ other/201702/media- 148750365249768200.pdf. Nu putem califica aceasta actiune decit ca una fara sens, deplorabila, iresponsabila si nepotrivita pentru legiuitorii americani care se pretind a fi stalpi ai democratiei americane si pentru care, cel putin in teorie, drepturile civile si constitutionale, cit mai ales exercitarea lor nestingherita, e o prioritate. Unul din semnatarii scrisorii e dl Al Green, Congressman din Houston. I-am adresat o nota explicind ca scrisoarea legiuitorilor americani e un afront la adresa Romaniei si a voastra, a celor care ati semnat petitia pentru revizuirea Constutitie. I-am sugerat sa-si retraga semnatura. Scrisoarea i-a fost inaintata pe 23 februarie si va vom informa daca va raspunde. Oferim citeva paragrafe iar scrisoarea poate fi citita, in intregime, in engleza, aici: https://www.facebook.com/ notes/peter-costea/rom%C3% A2ni-nu-v%C4%83-l%C4%83sa%C5% A3i-intimida%C5%A3i/ 887328498037214

Dear Mr. Green: Recently I became aware of a letter signed by 41 members of Congress, including yourself, and addressed to prominent members of Romania’s Government requesting that the upcoming constitutional referendum for the protection of marriage as an institution in Romania “not be allowed to proceed.” I am attaching a copy of the letter. I view the letter, as well as your support for its message, as misguided and unfortunate. I am astonished that members of the United States Congress, yourself included, would meddle in Romania’s internal affairs and attempt to stifle the ability of Romania’s citizens to exercise their constitutional rights. (…)

Romanians are deeply traditional and religious, as are the overwhelming majority of African-Americans. The family has plaid a very important role in the survival of both, Romanians and African-Americans. A brief survey of Romania’s history shows that history has not been particularly kind to them and that they survived primarily because of their faith in God and the strong families they have formed.

Same-sex marriage is not a natural progression of human development, but an artificial Western invention. Romania, being a part of the European Union, has been impacted by coercive attempts made by West European states, the Council of Europe, and the European Court of Human Rights, to adopt an institution that is entirely alien to their culture, history and social development, as is also to the vast majority of the world community. And now, the same coercive tactics are used by 41 members of the US Congress. It is the right of the Romanian people to express their views on this subject, democratically and freely, just like the citizens of Ireland did in 2015, and without outside interference. Romanians are not second class citizens of the European Union, or of the world community for that matter, to be disallowed what  the citizens of Ireland were permitted to do in May 2015.

Last year, three million Romanian citizens signed a petition designed to allow them to decide the nature and meaning of marriage in the Constitution of their country. They have done so  in strict compliance with Romania’s legal requirements. This was the most significant citizens-initiated constitutional referendum in Romania – ever. As one who is intimately familiar with the vicissitudes the people of Romania faced throughout their history, as well as the cruel communist system under which they were condemned to live for 45 years, I must state, respectfully, that the note from the 41 US congressmen, is, to a great extent, an affront to the 3 million responsible Romanian citizens who signed the petition in support of the constitutional amendment. The US Congressmen who signed the letter, including you Mr. Green, should view the Romanian citizens’ initiative as an expression of the maturity of Romania’s democracy which, unlike that of the United States, was only born at the end of 1989 and, therefore, is much younger. To chastise Romania’s citizens, or look down on them, for exercising their constitutional rights in accordance with their Constitution, is not fitting for a US Congressman. (…)

I am also noting the categorical language in the letter “we respectfully urge such a referendum not to be allowed to proceed.” The language is paternalistic and not reflective of the amiable spirit of the American people. And not of those who believe in freedom and orderly governance.

Furthermore, one is left speechless by the ending comment in the congressional note referencing the possibility that “violence may occur” as a result of the constitutional referendum going forward. What precisely is that supposed to mean? What are the 41 Congressmen attempting to convey here? The people of Romania deserve an explanation or, I would venture to say, an apology. You may be aware that in the last two months hundreds of thousands of Romanians have battled frigid weather to attend public rallies protesting corruption in their country. Without any reports of violence, looting, or criminal acts. Exemplary indeed. Such exemplary civic engagement is proof that the note’s reference to violence is frivolous. (…) Very truly yours, Peter Costea, Attorney at Law, Houston, Texas, February 23, 2017.

Intre timp, presa americana a reactionat si ea, cu stupefactie si critica aspra. Oferim un articol:  http://www.christianpost.com/news/democrat-congress-romania-marriage-vote-176195/

16 februarie 2017

NEIL GORSUCH – UN JUDECATOR EMINENT

Acum doua saptamini Presedintele Trump l-a propus pe Judecatorul Neil Gorsuch in functia de Judecator in Curtea Suprema a Statele Unite. Curtea are noua (9) judecatori, iar Gorsuch asteapta sa fie confirmat in functie de Senatul american unde are nevoie de sprijinul a 60 de senatori din cei 100. Miza e mare pentru America, valori, si, indirect si pentru Romania. Acum citeva saptamini, colegii de la Cultura Vietii deja au publicat un comentariu excelent despre Judecatorul Gorsuch, pe care vi-l oferim din nou: http://www.culturavietii.ro/ 2017/02/02/sua-presedintele- trump-l-a-nominalizat-pe- conservatorul-neil-gorsuch-ca- judecator-in-curtea-suprema/. Subiectul fiind important, adaugam si noi citeva opinii privind acest om inteligent care foarte probabil va influenta directia valorilor pentru urmatorii 35-40 de ani.

Scepticii, insa, vor spune – ce rost ori relevanta are subiectul asta pentru romani ori Romania? Ce ne pasa noua de cine ajunge in functia asta intr-o tara atit de indepartata? Raspunsul e la fel de direct – in epoca globala in care traim, ce se intimpla in unele tari, dar mai ales in America, are consecinte in toate tarile, inclusiv Romania. Si acest truism se aplica si privind Curtea Suprema a Americii care directioneaza mersul valorilor in America si, indirect, in restul lumii. O situatie paralela in Romania e Curtea Constitutionala de a carei decizii depind orele de religie in scolile din Romania, validarea amendamentului constitutional pentru protejarea familiei in Articolul 48 din Constitutie, ori recunoasterea sau nu in Romania a casatoriilor homosexuale incheiate in afara Romaniei. Ne asteptam ca in viitorul nu prea indepartat Curtea Constitutionala sa se pronunte si asupra altor subiecte la fel de importante pentru valorile noastre crestine – avortul si dreptul la viata al copiilor nenascuti, educatia sexuala, libertatea religioasa, libertatea de constiinta, suicidul asistat ori recunoasterea eutanasiei ca drept al omului in Romania.

Un Tribunal Suprem eminent

Tribunalul Suprem al SUA e probabil cea mai venerabila curte de justitie din lume. A functionat continuu de la sfarsitul Secolului XVIII, a interpretat si protejat cea mai veche constitutie continua din istoria lumii, si a cladit un corpus de jurisprudenta fara precedent in istoria lumii. Prin comparatie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) e inca in fasa privind jurisprudenta drepturilor civile si ale omului. Privit din acest unghi, e clar ca Tribunalul Suprem al SUA e cel mai eminent cunoscut istoriei. Dar, din nefericire, si el a facut decizii eronate, lasindu-se influentat, ocazional, de politica ori moda zilei. In anii 1850 a emis o decizie declarind constitutionalitatea sclaviei in America, decizie care a fost urmata de Razboiul de Secesiune. In anii 1890 a enuntat doctrina separarii rasiale, asemenea sistemului de apartheid in Africa de Sud, care a fost urmata de miscarea pentru egalitatea in drepturi a populatiei de culoare din anii 50 si 60 ai secolului trecut. In anii 60 a emis decizii in detrimentul libertatii religioase, a decretat un drept la contraceptive si pornografie, si a deschis usa institutionalizarii revolutiei sexuale in America. In 1973 a legalizat avortul declansind astfel batalia pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti. Iar in 2002 a dezincriminalizat sodomia, pavind astfel calea spre legalizarea casatoriilor homosexuale.

De fapt, 13 ani mai tarziu, in iunie 2015, Curtea Suprema a Americii a recunoscut homosexualilor, cu un vot de 5 la 4, un drept la casatorii homosexuale. Decizia asta a starnit multe proteste in intreaga lume, cit si soc ca o tara care se identifica ca fiind crestina ar putea legaliza ceea ce Scriptura nu ingaduie. Decizia a dat imbold homosexualilor din alte tari sa ceara recunoasterea aceluiasi drept in tarile lor, de exemplu in Taiwan, Australia, Chile, Peru, Ecuador, Colombia si alte tari. A imboldit si diversele organizatii neguvernamentale mondiale, inclusiv ONU, sa ceara si mai vehement recunoasterea la nivel international si in dreptul international al unui drept la casatorie intre persoane de acelasi sex.

E clar ca, in 2015, lucrurile nu au mers bine, valoric vorbind, pentru iubitorii de moralitate din America. Iar in martie 2016, influentul si inteligentul Judecator Antonin Scalia, a decedat subit in Texas in timpul unei partide de vinatoare de prepelite. Catolicul Scalia a fost o voce extrem de influenta, profunda, si inteligenta in Tribunalul Suprem american privind valorile, casatoria naturala intre barbat si femeie, dreptul la viata al copiilor nenascuti, libertatea religioasa, libertatea de constiinta, libertatea cuvantului, drepturile parentale si alte subiecte extrem de importante pentru cei care pretuiesc valorile crestine. Scalia a fost si un mare aparator al statului de drept si s-a opus vehement institutionalizarii revolutiei sexuale prin intermediul tribunalelor. Decesul lui a facut o gaura in zidul de protectie al valorilor crestine in America care, pina nu demult, era Tribunalul Suprem al Statelor Unite.

Pe timpul campaniei lui electorale, Trump a promis sa-l inlocuiasca pe Scalia cu un judecator la fel de dedicat valorilor. L-a aflat in persoana lui Neil Gorsuch. Educat la Columbia University in New York, Oxford University (Marea Britanie), si Harvard University (Boston), Gorsuch are 49 de ani si, pe moment, e judecator in Curtea Federala de Apel din Colorado. Gorsuch e crestin, membru in Biserica Episcopala, o Biserica cunoscuta in America ca fiind extrem de liberala, care accepta sodomia, avortul, divortul, casatoriile homosexuale, evolutia, hirotonia femeilor, episcopii homosexuali. In ultimii zece ani, insa, Biserica Episcopala americana a cunoscut o sciziune profunda. Oficial, Biserica Episcopala nu s-a divizat, dar citeva episcopii ale bisericii s-au retras de sub autoritatea Bisericii Episcopale americane, si s-au pus sub jurisdictia unor episcopi conservatori din Fort Worth, Texas, Chile si Uganda. Bataliile interioare din Biserica Episcopala au fost, in timp, transferate in tribunale unde ele inca sunt pe rol privind divizarea proprietatii bisericilor si alte lucruri similare.

Vederile conservatoare ale lui Gorsuch

Gorsuch apartine unei ramuri episcopale conservatoare. Conservatorismul lui se manifesta la nivele multiple. Cind a fost numit de Presedintele Trump in functia de Judecator in Tribunalul Suprem, si-a exprimat, in public, credinta, iar deciziile lui judecatoresti de pina acuma dau nadejde ca acest barbat va promova valorile crestine odata institutit in functia de judecator suprem. Ar fi un lucru bun, considerind ca, la 49 de ani, Gorsuch e inca tanar si probabil va ramine in functie pina in anii 80 ai vietii, si va putea, in consecinta, influenta intr-o directie pozitiva evolutia valorilor in America.

Privind avortul si dreptul la viata al copiilor nenascuti, Gorsuch nu s-a pronuntat in mod direct. Nu a avut inca ocazia. Dar, in 2006 a publiat o carte, pe care o discutam mai jos, in care isi exprima opinia ca suprimarea intentionata a vietii fiintei umane este un lucru gresit si rau. Majoritatea comentatorilor sunt de parere ca Gorsuch va decreta dreptul la viata ca existind din momentul conceptiei, inclusiv dreptul la viata al copiilor nenascuti.

Privind libertatea religioasa, Gorsuch s-a pronuntat din nou si din nou in favoarea unei interpretari largite a libertatii religioase. In doar ultimii trei sau patru ani a pledat in favoarea libertatii religioase in doua cazuri extrem de importante. In primul caz, cunoscut cu numele de Hobby Lobby Stores, Inc., a interzis Administratiei Obama sa forteze companiile cu proprietari crestini sa dea angajatilor asigurari medicale pentru avort, atita timp cit motivatia proprietarilor e fondata in mod sincer pe convingerile lor religioase ca avortul este o practica nebiblica la care ei nu se pot face partasi prin finantarea lui. Proprietarii companiei Hobby Lobby erau crestini evanghelici care au anuntat ca nu vor finanta niciodata asigurari medicale pentru avort chiar daca vor trebui sa-si inchida firma. Cazul lor a ajuns la Tribunalul Suprem al SUA unde Administratia Obama a pierdut – a doua oara.

Al doilea caz major in care Judecatorul Gorsuch a apartat libertatea religioasa si libertatea de constiinta a fost cazul Little Sisters of the Poor, o organizatie caritabila catolica similara cu organizatia Maicutei Teresa din India. Maicutele de la Little Sisters of the Poor au zis si ele ca nu vor obtine asigurari medicale pentru angajate care vor acoperi avortul. Administratia Obama le-a dat in judecata, dar Judecatorul Gorsuch a dat Administratiei Obama peste nas, din nou. Cazul a ajuns si el la Tribunalul Suprem al SUA unde Administratia Obama a cedat.

Alte cazuri decise pina acuma de Judecatorul Gorsuch indica opizitia lui fata de secularizarea fortata a societatii. In majoritatea cazurilor a dat castig de cauza indivizilor si impotriva statului. Iar intr-un caz din 2010 a decis ca musulmanii incarcerati in inchisori nu pot pretinde sa li se dea o dieta speciala, atita timp cit li se ofera optiunea de a nu manca carne de fel, ori nu carne de porc.

Privind drepturile homosexualilor, ei sunt nelinistiti. Gorsuch nu a avut oportunitatea, pina acum, sa dea decizii privind drepturile homosexualilor. In 2015 cind Tribunalul Suprem a legalizat casatoriile homosexuale, mai ramasesera doar doua curti federale de apel care nu s-au pronuntat privind casatoriile homosexuale – cele din Texas si cele din Colorado. E de anticipat, insa, ca Judecatorul Gorsuch nu va contribui la institutionalizarea revolutiei sexuale in America. E aproape cert ca, la fel ca Judecatorul Scalia, se va impotrivi transformarii tribunalelor in instituii pentru validarea revolutiei sexuale. Motivul este filosofia lui asa zisa federalista. Federalismul este o teorie de jurisprudenta americana care cere o separare stricta a competentelor federale de cele de stat.

Eutanasia si viitorul ei

In 2006 Gorsuch a publicat The Future of Assisted Suicide and Euthanasia (“Viitorul Suicidului Asistat si al Eutanasiei”), una din cele mai bune carti privind subiectul. Cartea incurajaza. Gorsuch e direct si clar – stoparea intentionata a vietii umane, pentru oricare motiv, e un lucru gresit si imoral. El tinde sa creada ca inclinatia spre suicid ori eutanasie e o simptoma a unei minti bolnave care are nevoie de terapie. Citind dintr-un studiu publicat in 2006 de Journal of Clinical Oncology, Gorsuch isi incheie cartea cu fraza urmatoare: “Is it possible that the Journal of Clinical Oncology study is right and the impulse for assistance in suicide, like the impulse for old-fashioned suicide, might more often than not be the result of an often readily treatable condition”? (“Nu e cumva posibil ca studiul din Journal of Clinical Oncology sa aibe dreptate ca impulsul spre suicid asistat, la fel ca impulsul spre suicidul parcticat in trecut, ar putea fi, cel mai probabil, rezultatul unei conditii care poate fi tratata”?) (Pagina 226)

Concluzia lui Gorsuch, chiar daca expusa sub forma de intrebare, ne-ar putea da de inteles si cum ar vedea el sodomia, practicile sexuale anormale si, in mod special, pedofilia si transgenderismul. E foarte probabil ca daca astfel de cazuri vor ajunge in fata lui, Gorsuch va respinge pretentiile pedofililor si ale persoanelor transgender de normalizare a comportamentelor si practicilor lor sexuale pe motiv ca manifestarile acestea pot fi corectate nu prin decretarea lor ca normale din punct de vedere legal si de drept, ci prin terapie. O astfel de concluzie ar da de inteles ca Gorsuch se opune teoriei de gen, indoctrinarii tinerilor in transgenderism si teoria genului, si, in final, ca el nu va contribui o iota la institutionalizarea continua a revolutiei sexuale in America prin intermediul tribunalelor.

Dar mai exista ceva in cartea lui Gorsuch care ne da nadejde – ideologia lui. Majoritatea intelectualilor cu care Gorsuch agreeaza si pe care ii citeaza pozitiv in cartea lui sunt intelectuali pro-valori care acum zece (10) ani cind i-a fost publicata cartea erau influenti in cercurile intelectuale ale Americii si inca sunt. Toti sunt intelectuali crestini devotati valorilor. Mentionam citeva nume: Robert P. George de la Princeton University, unul din cei mai influenti intelectuali crestini ai Americii din ultimii 20 de ani; John Finnis, catolicul australian care preda etica si filosofie la Universitatea Notre Dame din Statele Unite, cea mai prestigioasa universitate catolica din America; Wesley Smith, crestin ortodox, unul din cei mai influenti bioeticisti americani contemporani; Robert Bork, unul din cei mai influenti si inteligenti judecatori protestanti ai Americii anilor 80; si raposatul Antonin Scalia pentru care Gorsuch a lucrat vreme de un an la Tribunalul Suprem al SUA. In final, amintim si critica subtila pe care Gorsuch o face tarilor care au legalizat dreptul la moarte, Olanda si Belgia, cit si tribunalelor acestor tari care au decretat un drept la eutanasie si suicid.