O mică (nouă) revoluție are loc în Biserica Catolică din Franța, conform publicației „Valeurs” (link aici), care citează „Le Figaro”. Nerăbdătoare să se adapteze la „noile realități”, Conferința Episcopilor Francezi a recomandat adoptarea unor noi formulare de botez. Din aceste formulare vor dispărea cuvintele „mamă”, „tată”, „fiu” și „fiică”. „Le Figaro” mai arată și că foarte probabil multe dioceze nu vor adopta cel puțin într-o primă instanță noile formulare „neutre de gen”.
Ne-am bucurat unii de alții, ne-am rugat pentru miile de mii de tineri, copii și bătrâni risipiți în toată lumea, însă bucuria întâlnirilor noastre duhovnicești a fost umbrită de întristarea cuvintelor grele cu care președintele României a caracterizat susținătorii referendumului pentru căsătorie. Da, cu mare tristețe am auzit cum însuși președintele ne consideră pe noi, adepții familiei binecuvântate de Dumnezeu, „infatuați” „care promovăm ura”. Însă ne întrebăm, oare este infatuare mai mare decât aceea de a-L sfida pe Însuși Creatorul nostru? Pe Însuși Hristos care a binecuvântat căsătoria în Cana Galileii?
În opinia președintelui, românii, pe care în prima parte a declarației i-a desemnat implicit ca fiind intoleranți, s-au arătat, totuși, mai presus de oamenii politici care au susținut referendumul și „i-au tratat cu flit”. Se pare că negarea căsătoriei bărbat – femeie este una dintre temele cele mai dragi președintelui, căci mereu revine la ea și în cuvinte foarte dure îi înfierează pe cei care o susțin. Prin astfel de declarații, președintele are meritul de a uni în sine contrariile: în timp ce susține că este coagulatorul dreptei, el ține sus steagul progresismului românesc, adică al extremei stângi.
Am văzut că doamna Smicală este într-o stare efectiv de depresie și neputință, și am considerat că acum este momentul să dăm un semnal cel putin, poate lucrurile se vor schimba odată ce România va ajunge să dețină președinția consiliului UE, poate de acolo vor veni alte pârghii pe care să le putem utiliza.
Din discuțiile de la fața locului (dar nu numai din Scadinavia, ci și din întreaga Românie), am sesizat prezența între enoriași a unor “zvoneri“ și “răspândaci“, adică a unor persoane foarte agitate și vocale, îngrijorate vezi Doamne de planul perfid al corupților care scapă de pușcărie. Aceștia creau o atmosferă tensionată, înveninată, aruncau sămânța discordiei între creștini și contestau în gura mare chiar și ceea ce le spunea preotul de la altar. Pe scurt, răspândeau cu bună știință zavistie, dihonie mare. Bieții preoți ce puteau să facă? Să le țină piept? Erau foarte vehemenți: “Lăsați părinte, că știm noi cum e cu hoții ăștia!“ Să îi ignore? Cel mai adesea, da, căci a le face jocul echivala cu creșterea tensiunii.
Nu ar fi fost, poate, mai folositor, un comunicat care sa asume ce e de asumat si sa exprime regrete pentru confuzia si neoranduiala create? Chiar asa mare „rana” ar fi pentru o Episcopie sa admita erori, fie ele si de comunicare sau neintentionate? Trebuie sa pendulam intre reactii defensiv-intimidate, in care ne lepadam de orice numai sa scapam de massmedia, si reactii agresiv-intimidante in care dam de pamant cu toti?
Este strigatoare la cer, in sens de dureros de evidenta, lipsa cultivarii misiunii, de catehizarii, lipsa predicilor evanghelizatoare. Cum sa te asculte oamenii, daca tu nu le-ai cerut niciodata sa te asculte pana acum intr-un discurs real, intr-un cuvant viu, actual si actualizat? Cum sa te urmeze oamenii, cand tu insuti nu le-ai cerut sa te urmeze in ceva viu si actual, ci te-ai multumit sa-ti indeplinesti rolul formal de cleric?
Economistul ILIE SERBANESCU, extras din EDITIE DE SEARA CU VICTOR CIUTACU 8 OCTOMBRIE 2018: “Daca discutam din punctul de vedere al partidelor, eu cred ca niciun partid nu avea niciun interes ca acest referendum sa reuseasca. Ei aveau o problema …
Hramul Sfintei Parascheva – balsam peste durere, tristețe și peste rană Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Liturghia de Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași – 14 octombrie 2018: ”Tot ce se întâmplă aici la Iaşi este ca …
Alături de milioanele de români care am votat DA, la Referendumul pentru familie, am parcurs această săptămână cu o mare greutate în suflet, asemănătoare celei provocate de moartea cuiva drag din familie. Sunt printre noi creştini care încă plâng şi nu se pot acomoda cu ideea. Sunt printre noi oameni împietriţi de durere, care încă nu pot înţelege cum de a fost posibilă o astfel de indiferenţă din partea românilor alături de care se împărtăşesc din acelaşi potir, din acelaşi Hristos.
Să ne ajute Cel de Sus să ne trezim și noi până nu este prea târziu, până nu ajungem și noi morminte văruite. Dar asta implică un anume efort, o ieșire din zona de confort, o strădanie de a începe să pricepem lumea în care trăim. Putem începe cu a ne punem probleme de fond: ce vrem de la viața noastră, unde mergem, și unde îi ducem și pe ceilalți. Adormitul în fața televizorului, viața pe Facebook sau Instagram sau totala dedicare carierei ne e doar moarte, picătură cu picătură.
Uitându-mă la una dintre inițiativele legislative, cea promovată de președintele CNCD și de Accept, conținutul este cvasisimilar cu cel al instituției căsătoriei. Introduce în mod intenționat și cu rea-credință un element de distincție între cuplurile heterosexuale și homosexuale, primele având dreptul la adopție, cele din urmă neavând dreptul la adopție, știind că acest lucru ar fi o discriminare care, odată devenită subiect al unui atac într-o curte de justiție românească sau europeană, ar genera condamnarea României și obligarea la acordarea unui tratament egal, inclusiv adopții de copii pentru cuplurile discriminate, adică LGBT.
Preotul ieşean Dan Damaschin susţine că maşina sa şi a soţiei au fost vandalizate în seara zilei de sâmbătă, 6 octombrie. În ultima săptămână, Damaschin a avut o campanie susţinută de promovare a referendumului.
Ștampila din buletin a jucat rolul peceții din frunte. Dacă am reuși să ne unim acești 4 milioane nu ar fi rău. Dar iarăși suntem unii ai lui Apollo, alții ai lui Chefa, alții ai lui…Să începem să facem ascultare de duhovnicii noștri. Pentru că vor veni vremuri în care nu vom mai avea nevoie de vorbitori…vor veni vremuri în care va trebui să avem din nou un Mircea Vulcănescu, un Sandu Tudor, un Radu Gyr…și nu știu de unde îi vom scoate dacă continuăm să ne ținem preoții drept prestatori de servicii cu ora.
Reprezentanții tinerilor cer Guvernului și Parlamentului legiferarea parteneriatului civil, “astfel încât cuplurile de același sex să beneficieze de recunoaștere și protecție legală adecvată pentru familiile lor”. “Totodată, solicităm reluarea dezbaterilor cu toți actorii interesați în vederea introducerii generalizate a educației sexuale și contraceptive în școli, dar și pentru adoptarea strategiei naționale pentru educație parentală”, se arată într-un comunicat remis Edupedu.ro.
Şi acum să mergem la referendumul de azi. PSD-ul l-a împins deoarece s-a gândit că merge la sigur şi va avea un consistent câştig electoral din asta. I-au aburit pe iniţiatori ani la rând cu organizarea şi, fix în momentul în care fenomenul se răcise, s-au hotărât s-o pună de un referendum aproape în anonimitate. Culmea e că treburile s-au scurtcircuitat la Bruxelles unde sexomarxiştii din PE s-au activat. După tăvălirea României prin colbul audierilor inepte, politicienii care contează au fost chemaţi rând pe rând la „Înalta Poartă” şi li s-a transmis mesajul clar că acest referendum nu trebuie să treacă. Şi, rând pe rând, precum Iuda, politicienii lu’ Peşte au început să se dezică. Tăriceanu a anunţat că nu face campanie, apoi cei din PNL, apoi, desigur, PSD. Culmea e că atât PSD cât şi PNL au mers înainte strict pentru a marca electoral. În rest, n-au făcut nimic împotriva dezinformării, menţinând vidul informaţional.
O neprezentare la vot ar fi un atu pentru cei ce doresc aceasta: fie că sfătuiesc şi fac diversiuni care să determine neparticiparea sau să influenţeze pe cei care nu sunt încă pregătiţi şi lămuriţi a o face, fie că politizează referendumul, fie că se încumetă la ameninţări şi diferite represalii sub diferite forme. Dumneavoastră gândiţi-vă de cine trebuie să ascultaţi: de Dumnezeu sau de Mamona? Acum credinţa vă este şi ne este pusă la încercare. Să fim mărturisitori adevăraţi ai adevărului, ai credinţei şi slujitori fideli ai lui Dumnezeu.
daca veti auzi ca cine voteaza participa la un act de frauda si e pasibil de raspundere penala, asa cum a si circulat in referendumul din 2012 un hoax de acest tip, validat insa de portavocile propagandei de atunci, sa stiti ca e acelasi scenariu. Razboiul abia de acum incepe. Inca nu am vazut totul din propaganda si sabotajul anti-referendum. Sa fim pregatiti.
Va veni vremea să ne dorim să ieșim și să ne ridicăm din patul durerii, pentru o cauză nobilă, și nu vom mai avea putere. Va veni vremea să dorim să dăm răspunsul nostru, dar nu ne va mai întreba nimeni. Va veni vremea în care, neputincioși, ne vom ruga cu lacrimi pentru binele copiilor noștri și vom implora ajutorul divin. Și vom spune: Doamne, fac tot ce îmi ceri! Și vom vrea să fi făcut. Și vom vrea să ne audă. Va veni vremea când vom regreta că ne-am rupt din rădăcina neamului nostru, că nu ținem seama de îndemnul părinților noștri.
Singura lor șansă este dezinformarea, aburirea, lansarea de fumigene pe principiul: “Dă-i pace, e nerelevant, iți pierzi vremea, ești manipulat!” De aceea soluția lor e forțarea unui boicot. Cu un lucru sunt de acord: oamenii sunt manipulați, dar tocmai de lupul care strigă: “Lupul!”.
strategia #boicot nu este chiar boicot, care de multe ori se rezumă la un refuz de participare, ci este mai degrabă o strategie deliberată de trolling la scară uriașă prin bruiaj, incitare, polarizare, defăimare, adică prin adoptarea unui comportament anti-civic și anti-cetățenesc, lipsit cu totul de fairplay.
Daca nici acum nu pricepeti ca aici nu mai este vorba de gay si straight, de familie homo si hetero, ci de un efort masiv si sistematic de sabotare a democratiei, atunci va meritati soarta si meritati sa traiti intr-un sistem politic in care se va vota doar atunci cand vrea minoritatea tefelista. Daca vreti in continuare democratie, atunci e cazul sa va duceti sambata sau duminica sa votati. Asta deja nu mai este boicot. E sabotaj. Al democratiei si ordinii de drept.
Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.
Cine crede că Referendumul din 6 – 7 octombrie este un moft se înșală amarnic. În realitate, este un scrutin de o importanță colosală, de însemnătatea Brexitului sau a alegerii lui Trump. Un vot împotriva tăvălugului Noii Ordini Mondiale și globalismului.
A existat o evoluție absolut spectaculoasă a “drepturilor” homosexualilor în societatea occidentală, de la marginalizare până prin anii ‘60 la exhibarea agresivă și apoi la căsătoria homosexuala în anii 2010. Nimeni nu cred că se poate aștepta ca Romania să fie exclusă din acest curent al schimbării fără existența unei reacții de rezistență. E clar că mesajul anti-referendum nu are la bază menținerea statu-quo-ului (ceea ce referendumul și propune, de altfel), ci exact dorința de a legifera în viitorul apropiat căsătoria homosexuală. Deci, pentru cine consideră că trebuie menținută definiția tradițională a căsătoriei, nu numai ca e oportună, dar e chiar absolut necesară clarificarea definiției în Constituție, pentru a nu ne găsi în situația de fapt împlinit, așa cum au pățit multe țări în care s-a introdus căsătoria homosexuală în moduri total nedemocratice.
***** Mitropolia Banatului: Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, cu privire la Referendumul din 6 și 7 octombrie Iubiţi credincioşi Dumnezeu l-a creat pe om liber, dar și responsabil. Libertatea a fost unul din darurile primite de om, pe …
După ce am acceptat pasivi (sau mai degrabă ignoranți) ratificarea Convenției de la Istanbul în țara noastră (2016), care oferă baza teoretică pentru asemenea reeducări, și după ce legile 174 și 178/2018 au fost adoptate fără măcar să aflăm de existența lor, cel puțin în al doisprezecelea ceas să arătăm că suntem responsabili față de copiii noștri printr-o atitudine fermă la Referendumul pentru familie. Să amintim succint că acest demers urmărește definirea termenilor de „soți” ca „bărbat și femeie” în definiția constituțională a căsătoriei, eliminând posibilitatea interpretării căsătoriei în favoarea ideologiei LGBT – cu tot ce am văzut că implică acest lucru.
“Vă îndemn, ca mărturisire publică de credinţă, să participaţi, pe 7 octombrie, la Referendumul pentru modificarea articolului 48, alineatul 1, din Constituţie. Este prima dată în istoria ţării când 3 milioane de oameni se gândesc că ar trebui modificat articolul din Constituţie privitor la căsătorie.
Dumnezeu, la 100 de ani de la Unire, ne cere să facem istorie. Şi putem face istorie mărturisind valorile în care credem: Familie, Biserică, Credinţă! Cine lipseşte, înseamnă că împărtăşeşte alte valori. Avem deci ocazia, pe 7 octombrie, să mărturisim valorile în care credem, cu nobleţe şi cu foarte multă demnitate.”
De aceea, cu dragoste și nădejde, îndemn pe toți cei care prețuiesc ce este mai bun și mai înalt în om, să vină la referendum și să voteze pentru clarificarea definiției căsătoriei în Constituție. Consider că avem această datorie sfântă de a ne prezenta și de a ne declara identitatea, de a ne mărturisi credința, de a ne exprima și apăra valorile. Prin acest vot nu apărăm ceva abstract! Apărăm însuși faptul de a fi om! Apărăm însăși putința de a fi om, prin zămislire și naștere! Apărăm copiii, salvându-le puritatea, inocența!
Aşa cum comuniştii nu ar fi ajuns niciodată la putere în România decât cocoţaţi pe tancurile sovietice, nici ei nu vor avea niciodată şansa de a-şi impune politica distrugătoare de neam, familie, valori creştine decât pe căi oculte, obligatoriu cu masivă susţinere mediatică şi politico-financiară. E un adevăr care-i doare, de aceea se văicăresc atât de tare. Dincolo de spoiala europeană, îşi dau acum pe faţă arama fariseismului, perorând precum înaintaşii lor de acum două milenii: „Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!” (Ioan 7, 49). Iar strategia lor este una perversă de-a dreptul: „Noi ne poziţionăm împotriva referendumului şi spunem că opţiunea noastră este aceea de a nu merge la vot. Prin urmare, toţi cei care nu vor merge la vot sunt de acord cu noi”. Sesizaţi viclenia acestui sofism ieftin? Când nu poţi câştiga într-o înfruntare cinstită, apelezi la trucuri comuniste. Doar tovarăşii bolşevici mai aveau obiceiul să vorbească în numele poporului, fără ca poporul să aibă şansa de a-şi spune, în fapt, opinia.
Spre deosebire de statele din jurul ei, România a adoptat o nouă definiție juridică a genului, respectiv aceea că genul unei persoane nu mai este un dat biologic (astfel cum era definit în Statutul de la Roma, unde termenul de gen era folosit în sensul lui de sex biologic) ci este un construct social, el însemnând „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați” (conform art. 3 lit. c din Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor, ratificată de România în 2016).
Vorbim, așadar, despre un lobby LGBTQ extrem de activ și de puternic, exercitat pe trei direcții: i. politic, via Parlament; ii. juridic, via CCR; iii. mediatic, via, din păcate, presa mainstream, care preia, deseori, fără distanță critică sau chiar minimă filtrare, agenda acestor organizații. Obiectivele LGBTQ pot fi trendy printre anumite elite europene sau printre anumiți intelectuali cu vederi mai mult sau mai puțin nihiliste, dar ele reprezintă nu doar un divorț, ci o contrazicere flagrantă a valorilor majorității. Fie şi numai agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei care se opune organizării Referendumului democratic demonstrează relevanţa temei şi faptul că atinge un punct sensibil.
Ziarul Lumina: Referendumul pentru căsătorie, un exercițiu de unire De câțiva ani, avocata Ana-Corina Săcrieru, membru fondator al Platformei Civice de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ, pledează pentru împlinirea inițiativei celor trei milioane de români care au cerut, în 2015, clarificarea …
Așadar, odată reconfirmată constituționalitatea legii de organizare a referendumului, a devenit o evidență faptul că – indiferent câți ani au trecut, câte tergiversări, blocări, sesizări neîntemeiate sau inadmisibile au făcut USR, PNL sau președintele – inițiativa cetățenească a milioane de români a ajuns acum la momentul promulgării legii de organizare a referendumului.
Cum e, domnilor Prelipceanu și Guran – deodată Referendumul nu mai reprezintă “dictatura majorității” și un instrument populist folosit de regimurile fasciste; acum suveranitatea națională se exercită prin Referendum? Păi asta strigă 3 milioane de oameni de vreo trei ani. Că tot vorbim despre dubla măsură.
