Ce este AVATONUL si cine vrea desfiintarea sa? Cand a fost incalcata INTERDICTIA FEMEILOR de a intra in SFANTUL MUNTE si cu ce consecinte? “Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii”

• Pemptousia/ Ioannis M. Konidaris: Avatonul Sfântului Munte

I

La întâlnirea Consiliului de Miniștri ai Afacerilor Externe din Comunitatea Europeană ținută pe 15 septembrie 1997, ministrul grec de atunci al Afacerilor Externe, Theódoros Pángalos, ca răspuns la dorința expresă a monahilor athoniți, a încercat să obțină adoptarea „Declarației (unilaterale) a Greciei în legătură cu Declarația privind statutul bisericilor și organizațiilor neconfesionale” (anexată la Actul Final al Tratatului de la Amsterdam) ca Declarație Comună a tuturor celor cincisprezece state membre. Prin Declarația din 1997 se reamintește și se actualizează conținutul declarației comune în privința Muntelui Athos anexate la Actul Final al Tratatului de Aderare a Republicii Elene la Comunitatea Europeană (1979).(…) Acest moment a oferit un bun prilej pentru o trecere cuprinzătoare în revistă a chestiunii „avatonului”[1] Sfântului Munte, subiect dezbătut adesea fără cuvenita cercetare și considerație.

II

a. (…) Interdicția intrării și șederii bărbaților în mănăstirile de maici și interdicția intrării și șederii femeilor în mănăstirile de călugări, adică avatonul în cel mai strict înțeles, este un concept foarte vechi, cu obârșii în însăși esența mișcării monahale, mai ales datorită lepădării de către cei dintâi anahoreți a oricărei plăceri materiale, inclusiv înfrânarea sexuală în înțelesul său cel mai cuprinzător. (…)

III

Principiul avatonului a fost păzit cu credincioșie de toate mănăstirile Muntelui Athos, fără excepție, chiar de la întemeierea lor. Ar fi poate folositor să facem acum o scurtă introducere în privința statutului Sfântului Munte.

Potrivit Articolului 105 din Constituția Greciei din 1975/1986/2001, peninsula Athosului aflată dincolo de Megáli Vígla, ce constituie Regiunea Muntelui Athos (Άγιον ‘Ορος, Sfântul Munte), este, în conformitate cu străvechiul ei statut privilegiat, o parte autoguvernată a Statului Grec, a cărei suveranitate a rămas astfel neatinsă.

În Sfântul Munte există cu totul douăzeci de mănăstiri suverane, entități juridice de drept public. Anexate acestora, ca dependințe, există alte așezăminte monahale, precum schiturile, chiliile, colibele etc., care nu au o personalitate juridică separată.

Mănăstirile Sfântului Munte, care astăzi sunt iarăși toate chinovitice (de obște), se supun nemijlocit jurisdicției duhovnicești a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Muntele Athos este totodată supravegheat de statul grec, prin Guvernatorul Sfântului Munte, numit prin decret prezidențial la recomandarea ministrului Afacerilor Externe și având, potrivit noului Regulament Intern al Ministerului Afacerilor Externe, gradul și salarizarea unui secretar general de regiune[2].

În cadrul Sfântului Munte există o deosebire limpede între administrația comunității monahale a celor douăzeci de mănăstiri și administrația fiecărei mănăstiri în parte.

Administrația întregului Munte Athos se face de către Sfânta Chinótită, alcătuită din douăzeci de reprezentanți ai celor douăzeci de mănăstiri, cu sediul în capitala Karyés. Acești reprezentanți sunt aleși potrivit rânduielii fiecărei mănăstiri și rămân în funcție un an. Autoritatea executivă este exercitată de Sfânta Epistasíe – patru reprezentanți aleși prin rotație, după un sistem tetradic: cele douăzeci de mănăstiri sunt împărțite în cinci tetrade, cu una din cele cinci mănăstiri athonite mai de frunte ca prim-membru al fiecărei tetrade. Pe rând, fiecare tetradă preia Sfânta Epistasíe pentru un an, care este condusă de reprezentantul mănăstirii mai de frunte din tetradă, Protoepistatul (sau Protosul, adică cel dintâi între epistaţi).

Organul administrativ suprem, care se întrunește de două ori pe an, la cincisprezece zile după Paști și pe 20 august, este Sfânta Sinaxă extraordinară, având douăzeci de membri, egumenii celor douăzeci de mănăstiri.

Fiecare dintre Sfintele Mănăstiri ale Muntelui Athos este condusă de Egumen, de Gherónție sau „Sinaxa Bătrânilor[3]” (Γερόντια) și de „Sfatul Egumenesc” (Ηγουμενοσυμβούλιο). Egumenul este ales prin vot secret, pe viață, de toți membrii obștii care au cel puțin șase ani de monahism. Membrii Gherónției sunt aleși pe viață după rânduielile interne ale fiecărei mănăstiri. În cele din urmă, Sfatul Egumenesc este alcătuit din doi sau trei membri, în funcție de rânduielile interne ale fiecărei mănăstiri, aleși anual de Gherónție dintre membrii săi.

Pe teritoriul Sfântului Munte, doar cele douăzeci de Sfinte Mănăstiri au drept de proprietate. Întreaga peninsulă athonită este împărțită între acestea, iar teritoriul ei este scutit de expropriere, potrivit unei prevederi constituționale exprese (Articolul 105 din Constituție). Obștea monahală se ocupă de administrarea bunurilor mobile și imobile ale mănăstirilor, care este însă exercitată de Egumen și Sfatul Egumenesc.

IV

(…) b. Obârșia tradițională a avatonului este confirmată și de legislația curentă, și anume Articolul 18 din Charta Constituțională a Sfântului Munte (1924), în uz din 1926, odată cu ratificarea sa de către statul grec prin Decretul legislativ din 10/16 septembrie 1926. Potrivit prevederilor Chartei Constituționale, intrarea femeilor în peninsula athonită este, după vechiul obicei, interzisă. Din punct de vedere al dreptului public însă, această prevedere era o lex imperfecta[4], căci nu prevedea sancțiuni în cazul încălcării ei. Împotriva unei femei ce încălca avatonul se putea lua doar măsura scoaterii forțate de pe teritoriul Muntelui Athos.

Această prevedere a fost totuși completată mai apoi printr-o lege ce pedepsea încălcarea avatonului, în urma debarcării câtorva doamne pe teritoriul Sfântului Munte în timpul celui de-al 9-lea Congres Internațional de Studii Bizantine, întrunit în aprilie 1953 la Thessalonic. Decretul legislativ 2623/1953 stipula că încălcarea avatonului se pedepseşte cu închisoare de la două luni până la un an, care, potrivit prevederilor generale ale Codului Penal, poate fi acum comutată în sancțiune fiscală. (…)

V

Să trecem acum la discutarea posibilelor reţineri ridicate din când în când în privința constituționalității prevederii legale ce stabilește avatonul Sfântului Munte. (…)

O primă abordare superficială ar putea duce la concluzia că interzicerea intrării femeilor pe teritoriul Sfântului Munte contravine principiului egalității și/sau constituie o restrângere a libertății persoanei. Atât principiul libertății, cât și principiul liberei circulații a persoanelor sunt consacrate nu doar de Constituția Greciei, ci și de numeroase tratate internaționale ratificate de Grecia, și reprezintă o parte integrantă a legislaţiei grecești și, mai mult, prevalează asupra oricărei prevederi legale contrarii, conform Constituției.

a. Principiul egalității, consacrat de Articolul 4 al Constituției, obligă legiuitorul să trateze în mod egal sau asemănător toți cetățenii greci, în condiții întocmai sau asemănătoare, și interzice orice favorizare sau defavorizare a acestora ca excepție de la regula generală.

Principiul egalității, însă, nu înlătură diferitele reglementări legale în cazuri diferite sau neasemănătoare, sau în cazuri care comportă condiții diferite sau speciale. Dimpotrivă, în astfel de cazuri este imperativă o tratare diferită, pentru că felurite temeiuri speciale (sociale, economice, religioase etc.) îndreptățesc pe deplin tratarea diferită, atât timp cât o astfel de tratare diferită este obiectivă și se bazează pe criterii generale și nepersonale.

Un astfel de caz este avatonul. Tuturor femeilor le este interzisă intrarea în Sfântul Munte, fără excepție. Ar fi un caz de încălcare a principiului egalității doar dacă anumitor categorii de femei sau doar dacă femeilor ce întrunesc anumite criterii li s-ar îngădui intrarea.

b. Libertatea personală (care, potrivit Articolului 5 paragraful 3 din Constituție, este inviolabilă) nu este nelimitată – așa cum, de altfel, stau lucrurile în cazul oricărui alt drept individual. Constituția menționează în mod anume că libertatea de circulație poate fi restricționată, în condițiile stipulate de lege.

Firește, astfel de restrângeri ale libertății persoanei și, cu precădere, ale liberei circulații a oricărei persoane, nu pot fi arbitrare. Ele trebuie îndreptățite de temeiuri suficiente, care să stea în slujba interesului social sau public comun, și este de datoria judecătoriilor să constate existența unor astfel de împrejurări.

Astfel, de vreme ce nimănui nu i-a trecut vreodată prin minte să conteste constituționalitatea celorlalte restricții de liberă circulație a persoanelor, cum ar fi interdicția intrării în zonele militare sau interdicția de pescuit sau vânat în anumite zone sau în anumite sezoane etc., pe același temei legal nici cazul avatonului nu reprezintă o încălcare a Constituției. (…)

Sursa: Ioannis Konidaris, Avatonul Sfântului Munte (Editura A. Sákkoulas, Athena, 2003)

[…]/ integral pe pemptousia.ro

• Marturie Athonita:

Avatonul. De ce nu au voie femeile în Sfântul Munte Athos?

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca “avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane. O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.

Manastirile de la Meteora aveau si ele acest “avaton”, insa in anul 1948, acesta a fost anulat. Dupa construirea unei sosele care faciliteaza accesul catre manastirile din varful stancilor, turismul a inceput a devasta orice urma de sfintenie care mai exista la Meteora. Astazi, manastirile de la Meteora au ajuns muzee, “cimitire” ale autenticului monahism de odinioara. La manastirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turisti. Toate sarcinile din complexele monahale au trecut in sarcina mirenilor angajati. Calugarii mai coboara in biserica doar pentru slujba, dupa ce poarta se inchide si turistii nu mai au voie sa intre in manastire.

Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii

Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.

Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele “lavre” athonite.

Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor din Peninsula Chalcidica, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca “loc al calugarilor” si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Aceasta masura a fost reconfirmata de Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale.

Generalul Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in punerea bazelor primei mari manastiri athonite, anume Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a lui Atanasie se baza pe: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.

Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul Ioan I Tzmiskes aproba un Tipikon, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite existente la acea vreme.

La granita dintre Muntele Athos si Grecia se afla gard de sarma, care are din loc in loc panouri metalice pe care este scris “avaton-ul”, adica interdictia accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale.

Acest act este semnat de toti marii stareti ai manastirilor athonite de astazi. Pe intreaga insula nu se afla nici macar animale de sex feminin, afara de gaini si pisici, cat si de pasarile salbatice.

Toti cei care au ajutat la construirea Sfantului Munte, imparati ortodocsi si voievozi, greci si de alte nationalitati, precum si patriarhi ecumenici, au dorit ca locul sa ramana sub protectia Avatonului, lucru intarit de nenumarate hrisoave si sigilii.

Fiind intrebat un parinte, de ce calugarii tin atat de mult la “avaton-ul” Sfantului Munte, a raspuns, zicand: “Pentru ca iubesc femeile.” Cine are urechi de auzit, sa auda! In intreg Sfantul Munte nu am intalnit nici un parinte care sa urasca femeile, ori care sa le dispretuiasca. Toti calugarii athoniti indeamna familia spre fapte cuvioase si, cu multa dragoste, vorbesc despre mama si despre sotie, despre sot, despre tata si despre copii.

Mai toti marii duhovnici din Athos s-au facut parinti si sprijin crestinilor din lume, prin carti si prin conferinte, prin spovedanie si povatuire. Pentru a ajunge mari duhovnici, acesti parinti mult s-au folosit de linistea si “avaton-ul” Sfantului Munte.

Originea traditionala a “avaton-ului” este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926.

Galla Placidia si mustrarea Maicii Domnului “Antifonitria”

Icoana Maicii Domnului numita “Antifonitria”, adica “Impotriva Graitoarea”, este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.

Aceasta icoana isi leaga numele de fiica imparatului Teodosie cel Mare (379-395), numita Galla Placidia. In anul 385, dupa moartea primei sotii, Plachila, praznuita ca sfanta in ziua de 14 septembrie, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla. Din prima casatorie, imparatul a avut trei copiii (Arcadie, Honorie si Pulcheria), iar din a doua casatorie, el a mai avut o fiica, anume pe Galla Placidia, viitoarea mama a imparatului Valentinian al III-lea.

Manastirea Vatoped a fost intemeiata, potrivit traditiei locului, undeva pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie I cel Mare. In anul 382, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, fiica imparatului, Galla Pacidia, a venit in Sfantul Munte Athos, spre a vedea si ea ctitoria tatalui ei.

Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, zicandu-i dinspre icoana Maicii Domnului: “Ramai pe loc si sa nu mai cutezi a veni aici, de acum inainte. Cum indraznesti tu, o femeie, sa calci in acest loc?” Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos. Din dragoste si pocainta, femeia a ctitorit in incinta manastirii un paraclis, inchinat Sfantului Mare Mucenic Dimitrie.

Cine doreste desfiintarea “avaton-ului”?

Desfiintarea “avaton-ului” este dorita de toti cei cu viata lumeasca, avand o minte axata pe turism secular si interese financiare. De asemenea, acest lucru este dorit de toti aceia care urasc sau dispretuiesc Biserica Ortodoxa de Rasarit, al carei Sfant Munte este “un varf de lance” in lupta cu duhurile lumii si cu diavolul, care lucreaza in chip viclean, spre piederea cat mai multora.

Desfiintarea “avaton-ului” este ceruta insistent de catre miscarile feministe, grupari de femei straine de dreapta credinta a Ortodoxiei si de orice cuviosie a vietii. Acestea isi cer dreptul de a vizita si de “a umbla” pe Sfantul Munte. Oare acesta sa fie singurul loc din lume pe care nu l-au “vizitat”, spre a suferi de pe urma “avaton-ului?! Oare daca l-ar vizita si pe acesta, ar dobandi fericirea si odihna ?! Cate inselare cuprinde inima acestor femei. Niciodata nu vor avea  pace, odihna si liniste.

Mai mult inca, nici una dintre feministe nu isi doresc sa intre in Athos, pentru binecuvantari si minuni, atata timp cat exista legaturi puternice aruncate asupra femeilor care ar indrazni sa se atinga de Munte, ci mai ales din curiozitate si ambitie psihica.

In ziua de 8 ianuarie 2008, politia Sfantului Munte a dat afara din peninsula athonita un grup de femei si barbati (in jur de 500 de persoane), care au incalcat interdictia pasirii femeilor pe Sfantul Munte, avand drept scop o “profanare simbolica a locului”, dupa marturia lor, ca protest concret impotriva “avaton-ului”. Purtatoarea de cuvant a grupului, Kyriaki Malama, a spus, ignorant: “Este vorba de un act simbolic, am incalcat avatonul.”

In ziua de 11 martie 2008, conducerea athonita a trimis o scrisoare oficiala de protest la adresa Patidului Parlamentar numit SIRIZA, adica “Uniunea Radicala de Stanga”, privind ambitiile acestuia de a anula “avaton-ul”. Partidul SIRIZA este cunoscut pentru pozitiile lui negative fata de “privilegiile” Bisericii Ortodoxe in societatea greceasca.

Soula Panaretou, responsabila a SYN, un mic partid de stanga, foarte progresist in ceea ce priveste problemele religioase, hiper-sensibile in Grecia, declara: “Muntele Athos este un anacronism in cadrul Uniunii Europene. Interdictia privind accesul femeilor ar trebui ridicata.”

Pana in anul 1953, incalcarea “avaton-ului” nu era pedepsita in nici un fel de lege. Dupa acest an, ca urmare a debarcarii mai multor femei pe teritoriul Muntelui Athos, in timpul celui de-al IX-lea Congres International de Studii Bizantine, care a avut loc in aprilie 1953, la Tesalonic, statul grec a luat masuri. Astfel, decretul-lege numarul 2623, din anul 1953, hotaraste ca incalcarea “avaton-ului” sa atraga dupa sine o pedeapsa cu inchisoarea pentru o perioada cuprinsa intre doua luni si un an.

Parintele Macarie Simonopetritul, spune: “Prin anul 1960, existau deja previziuni, din partea responsabililor politici, de a transforma manastirile in hoteluri, de a face sosele asfaltate la standarde europene, de a transforma Muntele Athos intr-un soi de muzeu bizantin si de a-i concentra pe toti monahii in una sau doua manastiri, restul manastirilor urmand a fi transformate in muzee.”

Ministrul Culturii din primul guvern socialist, actrita-politician Melina Mercouri (ministru intre anii 1981-1989 si 1993-1994), a propus, cu ignoranta, “ca monahii athoniti sa fie mutati la manastirile din Meteora si in alte cateva locuri, iar manastirile sa fie transformate in hoteluri, caci trapezele s-ar potrivi perfect pentru jocuri de noroc, iar chiliile ar oferi privelisti minunate asupra marii”. Propunerea acesteia a scandalizat opinia publica mondiala, chiar si o seama de neortodocsi exprimandu-se impotriva.

Autonomia Sfantului Munte si “ajutorul” dat de Uniunea Europeana

In perioada de ocupatie otomana a Greciei, Sfantul Munte a scapat de desfiintarea “avaton-ului”, cat si de distrugere, prin plata anuala a unei sume mari de bani. Autonomia Sfantului Munte a fost pastrata, in vremurile de mare incercare, prin ajutorul tuturor crestinilor din lume. Romanii, alaturi se sarbi, bulgari si rusi, au contribuit semnificativ la acest lucru.

In perioada anilor 1960-1970, Sfantul Munte Athos cunoaste o criza monahala fara precedent, numarul vietuitorilor athoniti imputinandu-se dramatic. In aceasta vreme se ajunsese chiar sa se vorbeasca despre transformarea Muntelui Sfant in statiune turistica, iar a manastirilor in muzee, monahismul urmand a fi desfiintat, ori extrem de limitat.

In anul 2002, numarul calugarilor a ajuns la un total de 1610 de vietuitori. Astazi, numarul calugarilor s-a inmultit, insa odata cu aceasta s-au inmultit si primejdiile ce ameninta autonomia Sfantului Munte. Uniunea Europeana si Comisia Patrimoniului Mondial UNESCO au alocat fonduri enorme pentru dezvoltarea drumurilor si a cailor de acces spre manastiri, cat si pentru restaurarea manastirilor, a frescelor si a tuturor dependintelor acestora.

Din pricina alocarii acestor fonduri considerabile, majoritatea manastirilor athonite intreprind lucrari intense si ample de constructie, reconstructie si restaurare. La mai toate marile manastiri se pot zari macarale, schele si santiere (Marea Lavra, Vatoped, Iviron, Xenofont, Dochiariu, Dionisiu, etc). Potrivit unor calcule periodice, numai pana in anul 1998, Uniunea Europeana a dat 23,4 milioane de euro manastirilor din Sfantul Munte Athos, “pentru a-si conserva si restaura cladirile si mostenirea culturala”. Cand totul va fi restaurat si rezidit cu bani veniti de la acestia, oare nu vor insista asupra anularii autonomiei Sfantului Munte?!

Aderarea Greciei la Uniunea Europeana, in anul 1981, a facut Peninsula Athos eligibila pentru fondurile de conservare ale Uniunii Europene. Cand a intrat in Uniunea Europeana insa, Grecia a negociat si a obtinut un statut aparte pentru Sfantul Munte Athos, anume dreptul Republicii Monahale Athonite de a-si pastra randuielile vechi de secole, printre care se numara si “avaton-ul”, adica interdictia ca femeile sa intre pe teritoriul sau.

Statutul special al republicii este mentionat in protocolul semnat intre Grecia si Uniunea Europeana, la data de 6 noiembrie 1991, pentru intrarea in “spatiul Schengen”. De asemenea, in declaratia greceasca din anul 1997, este reinnoit continutul declaratiei comune despre Sfantul Munte, declaratie anexata Actului final al Tratatului de Accesiune a Greciei la Comunitatea Europeana, in anul 1979.

Fondurile Europene pot face insa mult rau Sfantului Munte Athos, deoarece nici un banut nu se da gratuit in lumea aceasta, din partea necredinciosilor. Orice donatie poate ridica o pretentie.

Drept urmare, continuarea era fireasca. Astfel, la data de 15 ianuarie 2003, pretentia Parlamentului European impotriva “avaton-ului” se concretizeaza in rezolutia cu numarul A5-0451, din anul 2002, neobligatorie insa. “Parlamentul European cere ridicarea interdictiei care impiedica accesul femeilor pe Muntele Athos din Grecia, zona geografica de 400 de kilometri patrati, unde accesul acestora este interzis in virtutea unei decizii luate in anul 1045, de catre calugarii celor 20 de manastiri ale regiunii, decizie care violeaza astazi principiul universal recunoscut al egalitatii genurilor, al non-discriminarii, ca si legislatia comunitara asupra egalitatii, precum si dispozitiile relative la libera circulatie a persoanelor in cadrul Uniunii Europene.”

Presedinta “Comitetului pentru Drepturi si Sanse Egale pentru Femei”, din cadrul Parlamentului European de la Strasbourg, anume grecoaica Anna Karamanou lupta aprig pentru desfiintarea avaton-ului. Astfel, la data de 21 ianuarie 2003, la scurt timp dupa adoptarea rezolutiei Parlamentului European, ea a emis o declaratie din care citam:

“Aceasta decizie (avatonul) a fost luata cu o mie de ani in urma, in timpul perioadei intunecate a Evului Mediu in Europa si reflecta conditiile sociale ale acelei ere. Astazi, egalitatea genurilor si drepturile femeilor au fost acceptate si recunoscute universal. Prin urmare, aceasta decizie nu mai poate fi legitima, deoarece este in dezacord nu numai cu perceptia dominanta asupra drepturilor femeii, ci si cu religia crestina si credinta insasi. Ma intreb, pe ce Evanghelie, pe ce dogma se intemeiaza aceasta decizie, care interzice la jumatate din specia umana sa intre in Muntele Athos?

In societatile democratice nu pot exista tabu-uri. Respectul pentru traditie nu poate fi folosit ca alibi pentru restrangerea drepturilor omului si impunerea de discriminari pe baza de gen. Monahii athoniti trebuie sa-si reconsidere decizia care atribuie unuia dintre genuri un privilegiu negat celuilalt, tratandu-l pe ultimul (propriile lor mame) ca pe copiii unui Dumnezeu mai mic. Nici o traditie, nici un obicei nu poate fi deasupra respectului pentru drepturile omului si demnitatii umane.

Este demn de notat ca Uniunea Europeana a finantat generos regiunea monahala a Muntelui Athos pentru restaurarea si renovarea manastirilor si pastrarea comorilor culturale care apartin atat barbatilor, cat si femeilor. Nu mai este necesar sa spunem ca femeile platitoare de impozite din Europa au contribuit la aceste fonduri.”

Aceeasi femeie, Anna Karamanou, deputata a Miscarii Socialiste Panelene Pasok, si fost euro-deputat, care s-a situat in fruntea luptei duse la Strasbourg pentru ridicarea acestei interdictii, spune: “Este o rusine sa stii ca pentru Muntele Athos se acorda subventii de milioane de dolari pentru renovarea manastirilor, printre contribuabili fiind si femei, care n-au totusi dreptul sa mearga in acele locuri.”

La data de 4 septembrie 2003, din partea Parlamentului European a venit o noua rezolutie, cu numarul A5-0281, care cere Guvernului Grec sa anuleze hotararea penala care impune o pedeapsa cuprinsa intre doua luni si un an de inchisoare, pentru femeile care incalca interdictia de a intra in Muntele Athos. Cu aceasta ocazie, se repeta deci cererea ca interdictia asupra intrarii femeilor in Muntele Athos sa fie ridicata.

Motivul invocat intotdeauna de necredinciosi este urmatorul: democratia nu permite discriminarea intre sexe. Un al doilea motiv este cel ridicat de feministele din Occident, care spun ca, din moment ce contribuie si ele, alaturi de barbati, prin impozite si taxe, la sprijinirea Sfantului Munte (prin fondurile alocate), si ele au dreptul de a avea aceleasi beneficii precum barbatii.

Nimeni nu este impotriva restaurarii si a repararii comorilor materiale din Sfantul Munte Athos, care zac in paragina de atata multime de ani, ci impotriva duhului modernist secular, care stinge flacara monahismului autentic. Finantarea lucrarilor de catre Uniunea Europeana are o intentie ascunsa, anti-crestina, urmarea finala fiind distrugerea autenticului duh monahal athonit.

Parintele Nicodimos, secretar al Sfintei Comunitati, care administreaza republica monastica athonita, spune: “Muntele Athos are o traditie de 1200 de ani, multumita unui decret al Bizantului. Acest statut trebuie pastrat pentru totdeauna”.

Ce se va intampla daca “avaton-ul” se va desfiinta?

Parintii din Sfantul Munte, spun intr-un glas: “Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii. Asa ne-au invatat batranii nostri, asa au profetit sfintii nostri, care erau facatori de minuni, cuviosi, asceti sau nebuni pentru Hristos.” Acest lucru este marturisit de toti parintii athoniti contemporani.

Sfantul Nil Athonitul, vietuitor in Sfantul Munte Athos intre anii 1612-1692, vorbeste despre momentul in care Maica Domnului va parasi Sfantul Munte Athos si nu il va mai ocroti, anume in momentul pasirii pe Munte a femeilor, zicand: “Ascultati, o, parinti, iata ca v-am spus propovaduirea lui Iona spre pilda, ca cel ce are urechi de auzit sa auda si sa nu se intoarca catre altele, spre vatamarea sufletului sau. Precum a deslusit acel filosof propovaduirea lui Iona, asa si eu va spun: precum magnetul nu a lasat fierul, la inaltime de patru vanturi lovindu-se, si apoi din pricina ruginei l-a lasat, si iarasi, dupa ce a fost curatit, l-a ridicat magnetul, asa este Doamna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea, Acoperamantul binecredinciosilor, care a tinut Muntele acesta pana in ziua de astazi, precum magnetul pe fier. Si daca magnetul, fiind lucru neinsufletit, are atata putere, oare cata putere, tarie si indrazneala are Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea?! Singuri vedem cum tine Muntele acesta cu atottiitoarea ei putere. Insa precum clatina vantul magnetul ca sa lase fierul, asa se ridica asupra acestui Munte neamurile, si in tot chipul umbla sa-l rapeasca din mainile Maicii Domnului, dar nu pot. In sfarsit se va lasa din mainile ei, nu din pricina slabiciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru pacatele celor ce locuiesc intr-insul, pentru ca acestea s-au facut ca o rugina inaintea Maicii Domnului. Ca, daca veti subtia gatlejul vostru cu postul si veti usca trupul vostru, dar intre voi nu aveti dragoste si unire, cu curatia trupului vostru, nici un rod al dreptatii nu aveti.”

Cand “avaton-ul” va fi desfiintat, atunci vom sti ca pentru pacatele noastre si pentru putina noastra rugaciune, Biserica Ortodoxa a fost lipsita de scumpul si nepretuitul Sfant Munte Athos. Cand dragostea si rugaciunea se imputineaza, urmarile nu intarzie niciodata sa apara, iar o lume lipsita de dragoste si rugaciune este o lume in care paganii si necredinciosii, oameni trupesti si straini de orice forma de vietuire duhovniceasca, fac ce vor, urmand poftelor trupului si setei de putere.

Teodor Danalache

Scrisoare de pocăință

Scrisoare de pocăință a femeii care a încălcat legea Avatonului[1] Sfântului Munte Athos

        În anul 1930 am fost reprezentantul Mănăstirii mele la Sfânta Comunitate. În luna Octombrie a venit la Sfânta Comunitate o scrisoare a domnișoarei[2]…, aleasă Miss Grecia, care spunea astfel:

Din Davos, Elveția…

            Cuvioși Părinți, vă mărturisesc din tot sufletul greșeala pe care am săvârșit-o în luna Mai ce a trecut la Mănăstirea Vatoped. Am ajuns acolo cu vaporul logodnicului meu Dl. Moran și s-a întâmplat să fie acolo ancorate și navele de război „Limnos” și „Kilkis”. Atunci vicleanul mi-a insuflat gândul să urc la Mănăstire, deși știam că este interzis pentru femei. Am împrumutat o uniformă de marinar și astfel am intrat (în Mănăstire) împreună cu logodnicul meu, am înconjurat biserica și alte locuri ca un marinar, fără să mă cunoască cineva.

            De atunci, Părinților, mi-am pierdut sănătatea și am ajuns aici în sanatoriile Elveției pentru a mi-o dobândi, însă, din păcate, nu văd nici o îmbunătățire. Am cunoscut și cred cu fermitate că aceasta este o pedeapsă din partea Maicii Domnului, pe care am necinstit-o, căci nu trebuia ca eu, o fată cultivată, să fac ceea ce am făcut. Pentru aceasta acum mă pocăiesc, rugând-o pe Maica Domnului să mă ierte. Rugați-o și voi, sfințiților Părinți. Iar pentru aceasta primiți 5.000 de drahme, ca să faceți Liturghii și paraclise pentru sănătatea mea.

            Cu mult respect…

Și mult-milostiva Stăpână a cerului și a pământului a primit pocăința ei și i-a dăruit iarăși sănătatea.

Arhim. Gavriil Dionisiatul, Avatonul Sfântului Munte, „ORTHODOXOS FILOTHEOS MARTYRIA”, nr. 38-39, Tesalonic 1990, p. 59.

[1] Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

[2] În anul 1930 Miss Grecia și Miss Europa a fost aleasă Alice Diplarakou.

• Mystagogy: Femeia care a violat Avatonul muntelui Athos

O femeie din Pont a incalcat in 1953 avatonul fortand statul sa activeze o lege de penalizare

Acum 4 ani doua femei dintr-o comunitate de artisti din Brussels, in loc sa se ocupe de lucruri serioase ale comunitatii, au fost ofensate de faptul ca Muntele Athos nu este accesibil femeilor (avaton) si au cerut de “dragul egalitatii de sanse” sa fie abolita aceasta restrictie. Aceste femei plictisite ar fi trebuit sa se ocupe sa inteleaga motivatia acestei interdictii. Statul monastic al Sfantului Munte, o componenta autonoma si cu guvernare proprie a statului grec, apartine politic de Ministerul de externe si religios de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Pe acest teritoriu este instituit “avatonul” care reprezinta interdictia asupra genului opus de a patrunde in spatiul monastic de pe vremea imparatului Justinian introdus in dreptul roman din 539: “este interzis unei femei sa intra intr-o manastire de barbate si unui barbat sa intre intr-o manastire de femei”.

Respectarea Avatonului

Aceasta interdictie a fost respectata chiar si de agalele turci care in timpul vizitelor pe care le faceau in Muntele Athos isi lasau haremul la Karyes. Au tinut avatonul neatins si necalcat de femei. Desigur, acest obicei nu are nimic de a face cu desconsiderarea femeilor ci cu dorinta de a proteja calugarii de ispite. Protectia constitutionala a avatonului a fost respectata intr-o declaratie comuna a Ministrilor de Afaceri Externe ai tarilor Uniunii Europene, cu o exceptie din partea ministrilor Suediei si ai Finlandei, precum si a catorva femei membre in Parlamentul European. Chiar si Parlamentul European a adoptat avatonul prin 277 voturi pentru, 255 impotriva si 15 abtineri.

Violari ale avatonului

Potrivit traditiei, prima incalcare a avatonului a avut loc in anul 1346 de sotia voievodului Serbiei Stefan Dusan, Elena, fara a intra totusi in Manastirea sarbeasca Hillandari. De asemenea, sotia ambasadorului englez in Constantinopol Stratford Canning a vizitat Muntele Atos ca exceptie in 1850, cand a fost primita de calugari. Dar dupa ce Patriarhul Anthimos a aflat de aceasta exceptie, intr-o scrisoare datata 12/18/1854, a dat comunicat ferm sa nu se mai repete o astfel de situatie. De asemenea, a fost consemnata si incalcarea avatonului de catre Miss Europa din 1930, Aliki Diplarakou, care a fost oaspete pe un vapor de cruziera care a acostat intr-un port atonit cu ajutorul unui calugar. Alte doua cazuri de interes sunt cele ale unei journaliste franceze si a unei femei din Pont.

Jurnalista franceza Maryse Choisy a declarat ca in 1929 a intrat in Muntele Athos imbracata ca barbat, a stat o luna, dupa care s-a intors acasa si a scris o carte in care si-a povestit experienta “O luna printre barbati pe Muntele Athos”. A scris despre niste calugari “indecenti” care vorbeau doar despre sex, ispite si despre o constiinta incarcata. Mai tarziu, un reporter de la ziarul Makedonia a mers in Muntele Athos si vorbind cu calugarii a primit urmatorul raspuns: “Este doar o fantezie. Probabil ca a vazut Muntele Athos doar de pe vapor. Mai mult, cum ar fi posibil pentru o fata tanara si draguta, dornica de distractii, sa stea in orice fel de straie in mijlocul a cinci mii de calugari si sa nu reuseasca sa duca pe nici unul dintre acestia in ispita? Ar fi ramas nedescoperita o luna intreaga?”

Aventura Mariei Poimenidou si motivatia acesteia

Al doilea caz se refera la povestea unei tinere pontice din Thesalonik in 1953. Iata ce raporteaza presa zilei:

“In ciuda dezmintirilor oficiale emise de domnul Stratos, Ministrul Greciei de Nord, va dezvaluim astazi ca avatonul muntelui Atos a fost incalcat. Acest lucru nu s-a datorat tinerelor care au participat la Conferinta Scolii de studii Bizantine, ci unei tinere de 22 de ani pe nume Maria Poimenidou, care a intrat la conferinta imbracata in haine barbatesti. Ea a stat timp de 3 zile, de vineri, 17/4/1953, pana sambata, 19 aprilie, vizitand aproape toate manastirile. Asa cum a declarat, tanara isi dorea de multa vreme sa calce in Muntele Athos, cu dorinta arzatoare de a vedea personal in ce fel isi duc viata calugarii de acolo.”

Aventura Mariei Poimenidou a declansat un vot doua luni mai tarziu pe 12 iulie, pe o lege care condamna la o luna de inchisoare pe cei care incalca avatonul.

traducere pentru Cuvantul Ortodox de E.C.