Ce este AVATONUL si cine vrea desfiintarea sa? Cand a fost incalcata INTERDICTIA FEMEILOR de a intra in SFANTUL MUNTE si cu ce consecinte? “Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii”

10-09-2014 15 minute Sublinieri

athos-monks

I

La întâlnirea Consiliului de Miniștri ai Afacerilor Externe din Comunitatea Europeană ținută pe 15 septembrie 1997, ministrul grec de atunci al Afacerilor Externe, Theódoros Pángalos, ca răspuns la dorința expresă a monahilor athoniți, a încercat să obțină adoptarea „Declarației (unilaterale) a Greciei în legătură cu Declarația privind statutul bisericilor și organizațiilor neconfesionale” (anexată la Actul Final al Tratatului de la Amsterdam) ca Declarație Comună a tuturor celor cincisprezece state membre. Prin Declarația din 1997 se reamintește și se actualizează conținutul declarației comune în privința Muntelui Athos anexate la Actul Final al Tratatului de Aderare a Republicii Elene la Comunitatea Europeană (1979).(…) Acest moment a oferit un bun prilej pentru o trecere cuprinzătoare în revistă a chestiunii „avatonului”[1] Sfântului Munte, subiect dezbătut adesea fără cuvenita cercetare și considerație.

II

a. (…) Interdicția intrării și șederii bărbaților în mănăstirile de maici și interdicția intrării și șederii femeilor în mănăstirile de călugări, adică avatonul în cel mai strict înțeles, este un concept foarte vechi, cu obârșii în însăși esența mișcării monahale, mai ales datorită lepădării de către cei dintâi anahoreți a oricărei plăceri materiale, inclusiv înfrânarea sexuală în înțelesul său cel mai cuprinzător. (…)

III

Principiul avatonului a fost păzit cu credincioșie de toate mănăstirile Muntelui Athos, fără excepție, chiar de la întemeierea lor. Ar fi poate folositor să facem acum o scurtă introducere în privința statutului Sfântului Munte.

Potrivit Articolului 105 din Constituția Greciei din 1975/1986/2001, peninsula Athosului aflată dincolo de Megáli Vígla, ce constituie Regiunea Muntelui Athos (Άγιον ‘Ορος, Sfântul Munte), este, în conformitate cu străvechiul ei statut privilegiat, o parte autoguvernată a Statului Grec, a cărei suveranitate a rămas astfel neatinsă.

În Sfântul Munte există cu totul douăzeci de mănăstiri suverane, entități juridice de drept public. Anexate acestora, ca dependințe, există alte așezăminte monahale, precum schiturile, chiliile, colibele etc., care nu au o personalitate juridică separată.

Mănăstirile Sfântului Munte, care astăzi sunt iarăși toate chinovitice (de obște), se supun nemijlocit jurisdicției duhovnicești a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Muntele Athos este totodată supravegheat de statul grec, prin Guvernatorul Sfântului Munte, numit prin decret prezidențial la recomandarea ministrului Afacerilor Externe și având, potrivit noului Regulament Intern al Ministerului Afacerilor Externe, gradul și salarizarea unui secretar general de regiune[2].

În cadrul Sfântului Munte există o deosebire limpede între administrația comunității monahale a celor douăzeci de mănăstiri și administrația fiecărei mănăstiri în parte.

Administrația întregului Munte Athos se face de către Sfânta Chinótită, alcătuită din douăzeci de reprezentanți ai celor douăzeci de mănăstiri, cu sediul în capitala Karyés. Acești reprezentanți sunt aleși potrivit rânduielii fiecărei mănăstiri și rămân în funcție un an. Autoritatea executivă este exercitată de Sfânta Epistasíe – patru reprezentanți aleși prin rotație, după un sistem tetradic: cele douăzeci de mănăstiri sunt împărțite în cinci tetrade, cu una din cele cinci mănăstiri athonite mai de frunte ca prim-membru al fiecărei tetrade. Pe rând, fiecare tetradă preia Sfânta Epistasíe pentru un an, care este condusă de reprezentantul mănăstirii mai de frunte din tetradă, Protoepistatul (sau Protosul, adică cel dintâi între epistaţi).

Organul administrativ suprem, care se întrunește de două ori pe an, la cincisprezece zile după Paști și pe 20 august, este Sfânta Sinaxă extraordinară, având douăzeci de membri, egumenii celor douăzeci de mănăstiri.

Fiecare dintre Sfintele Mănăstiri ale Muntelui Athos este condusă de Egumen, de Gherónție sau „Sinaxa Bătrânilor[3]” (Γερόντια) și de „Sfatul Egumenesc” (Ηγουμενοσυμβούλιο). Egumenul este ales prin vot secret, pe viață, de toți membrii obștii care au cel puțin șase ani de monahism. Membrii Gherónției sunt aleși pe viață după rânduielile interne ale fiecărei mănăstiri. În cele din urmă, Sfatul Egumenesc este alcătuit din doi sau trei membri, în funcție de rânduielile interne ale fiecărei mănăstiri, aleși anual de Gherónție dintre membrii săi.

Pe teritoriul Sfântului Munte, doar cele douăzeci de Sfinte Mănăstiri au drept de proprietate. Întreaga peninsulă athonită este împărțită între acestea, iar teritoriul ei este scutit de expropriere, potrivit unei prevederi constituționale exprese (Articolul 105 din Constituție). Obștea monahală se ocupă de administrarea bunurilor mobile și imobile ale mănăstirilor, care este însă exercitată de Egumen și Sfatul Egumenesc.

IV

(…) b. Obârșia tradițională a avatonului este confirmată și de legislația curentă, și anume Articolul 18 din Charta Constituțională a Sfântului Munte (1924), în uz din 1926, odată cu ratificarea sa de către statul grec prin Decretul legislativ din 10/16 septembrie 1926. Potrivit prevederilor Chartei AthosConstituționale, intrarea femeilor în peninsula athonită este, după vechiul obicei, interzisă. Din punct de vedere al dreptului public însă, această prevedere era o lex imperfecta[4], căci nu prevedea sancțiuni în cazul încălcării ei. Împotriva unei femei ce încălca avatonul se putea lua doar măsura scoaterii forțate de pe teritoriul Muntelui Athos.

Această prevedere a fost totuși completată mai apoi printr-o lege ce pedepsea încălcarea avatonului, în urma debarcării câtorva doamne pe teritoriul Sfântului Munte în timpul celui de-al 9-lea Congres Internațional de Studii Bizantine, întrunit în aprilie 1953 la Thessalonic. Decretul legislativ 2623/1953 stipula că încălcarea avatonului se pedepseşte cu închisoare de la două luni până la un an, care, potrivit prevederilor generale ale Codului Penal, poate fi acum comutată în sancțiune fiscală. (…)

V

Să trecem acum la discutarea posibilelor reţineri ridicate din când în când în privința constituționalității prevederii legale ce stabilește avatonul Sfântului Munte. (…)

O primă abordare superficială ar putea duce la concluzia că interzicerea intrării femeilor pe teritoriul Sfântului Munte contravine principiului egalității și/sau constituie o restrângere a libertății persoanei. Atât principiul libertății, cât și principiul liberei circulații a persoanelor sunt consacrate nu doar de Constituția Greciei, ci și de numeroase tratate internaționale ratificate de Grecia, și reprezintă o parte integrantă a legislaţiei grecești și, mai mult, prevalează asupra oricărei prevederi legale contrarii, conform Constituției.

a. Principiul egalității, consacrat de Articolul 4 al Constituției, obligă legiuitorul să trateze în mod egal sau asemănător toți cetățenii greci, în condiții întocmai sau asemănătoare, și interzice orice favorizare sau defavorizare a acestora ca excepție de la regula generală.

Principiul egalității, însă, nu înlătură diferitele reglementări legale în cazuri diferite sau neasemănătoare, sau în cazuri care comportă condiții diferite sau speciale. Dimpotrivă, în astfel de cazuri este imperativă o tratare diferită, pentru că felurite temeiuri speciale (sociale, economice, religioase etc.) îndreptățesc pe deplin tratarea diferită, atât timp cât o astfel de tratare diferită este obiectivă și se bazează pe criterii generale și nepersonale.

Un astfel de caz este avatonul. Tuturor femeilor le este interzisă intrarea în Sfântul Munte, fără excepție. Ar fi un caz de încălcare a principiului egalității doar dacă anumitor categorii de femei sau doar dacă femeilor ce întrunesc anumite criterii li s-ar îngădui intrarea.

b. Libertatea personală (care, potrivit Articolului 5 paragraful 3 din Constituție, este inviolabilă) nu este nelimitată – așa cum, de altfel, stau lucrurile în cazul oricărui alt drept individual. Constituția menționează în mod anume că libertatea de circulație poate fi restricționată, în condițiile stipulate de lege.

Firește, astfel de restrângeri ale libertății persoanei și, cu precădere, ale liberei circulații a oricărei persoane, nu pot fi arbitrare. Ele trebuie îndreptățite de temeiuri suficiente, care să stea în slujba interesului social sau public comun, și este de datoria judecătoriilor să constate existența unor astfel de împrejurări.

Astfel, de vreme ce nimănui nu i-a trecut vreodată prin minte să conteste constituționalitatea celorlalte restricții de liberă circulație a persoanelor, cum ar fi interdicția intrării în zonele militare sau interdicția de pescuit sau vânat în anumite zone sau în anumite sezoane etc., pe același temei legal nici cazul avatonului nu reprezintă o încălcare a Constituției. (…)

Sursa: Ioannis Konidaris, Avatonul Sfântului Munte (Editura A. Sákkoulas, Athena, 2003)

[…]/ integral pe pemptousia.ro

  • Marturie Athonita:

Avatonul. De ce nu au voie femeile în Sfântul Munte Athos?

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca “avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane. O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.

Manastirile de la Meteora aveau si ele acest “avaton”, insa in anul 1948, acesta a fost anulat. Dupa construirea unei sosele care faciliteaza accesul catre manastirile din varful stancilor, turismul a inceput a devasta orice urma de sfintenie care mai exista la Meteora. Astazi, manastirile de la Meteora au ajuns muzee, “cimitire” ale autenticului monahism de odinioara. La manastirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turisti. Toate sarcinile din complexele monahale au trecut in sarcina mirenilor angajati. Calugarii mai coboara in biserica doar pentru slujba, dupa ce poarta se inchide si turistii nu mai au voie sa intre in manastire.

Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii

Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.

Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele “lavre” athonite.

Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor din Peninsula Chalcidica, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca “loc al calugarilor” si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Aceasta masura a fost reconfirmata de Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale.

Megistis-LavrasGeneralul Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in punerea bazelor primei mari manastiri athonite, anume Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a lui Atanasie se baza pe: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.

Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul Ioan I Tzmiskes aproba un Tipikon, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite existente la acea vreme.

La granita dintre Muntele Athos si Grecia se afla gard de sarma, care are din loc in loc panouri metalice pe care este scris “avaton-ul”, adica interdictia accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale.

Acest act este semnat de toti marii stareti ai manastirilor athonite de astazi. Pe intreaga insula nu se afla nici macar animale de sex feminin, afara de gaini si pisici, cat si de pasarile salbatice.

Toti cei care au ajutat la construirea Sfantului Munte, imparati ortodocsi si voievozi, greci si de alte nationalitati, precum si patriarhi ecumenici, au dorit ca locul sa ramana sub protectia Avatonului, lucru intarit de nenumarate hrisoave si sigilii.

Fiind intrebat un parinte, de ce calugarii tin atat de mult la “avaton-ul” Sfantului Munte, a raspuns, zicand: “Pentru ca iubesc femeile.” Cine are urechi de auzit, sa auda! In intreg Sfantul Munte nu am intalnit nici un parinte care sa urasca femeile, ori care sa le dispretuiasca. Toti calugarii athoniti indeamna familia spre fapte cuvioase si, cu multa dragoste, vorbesc despre mama si despre sotie, despre sot, despre tata si despre copii.

Mai toti marii duhovnici din Athos s-au facut parinti si sprijin crestinilor din lume, prin carti si prin conferinte, prin spovedanie si povatuire. Pentru a ajunge mari duhovnici, acesti parinti mult s-au folosit de linistea si “avaton-ul” Sfantului Munte.

Originea traditionala a “avaton-ului” este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926.

Galla Placidia si mustrarea Maicii Domnului “Antifonitria”

Icoana Maicii Domnului numita “Antifonitria”, adica “Impotriva Graitoarea”, este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.

Aceasta icoana isi leaga numele de fiica imparatului Teodosie cel Mare (379-395), numita Galla Placidia. In anul 385, dupa moartea primei sotii, Plachila, praznuita ca sfanta in ziua de 14 septembrie, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla. Din prima casatorie, imparatul a avut trei copiii (Arcadie, Honorie si Pulcheria), iar maica-domnului-antifonitriadin a doua casatorie, el a mai avut o fiica, anume pe Galla Placidia, viitoarea mama a imparatului Valentinian al III-lea.

Manastirea Vatoped a fost intemeiata, potrivit traditiei locului, undeva pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie I cel Mare. In anul 382, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, fiica imparatului, Galla Pacidia, a venit in Sfantul Munte Athos, spre a vedea si ea ctitoria tatalui ei.

Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, zicandu-i dinspre icoana Maicii Domnului: “Ramai pe loc si sa nu mai cutezi a veni aici, de acum inainte. Cum indraznesti tu, o femeie, sa calci in acest loc?” Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos. Din dragoste si pocainta, femeia a ctitorit in incinta manastirii un paraclis, inchinat Sfantului Mare Mucenic Dimitrie.

Cine doreste desfiintarea “avaton-ului”?

Desfiintarea “avaton-ului” este dorita de toti cei cu viata lumeasca, avand o minte axata pe turism secular si interese financiare. De asemenea, acest lucru este dorit de toti aceia care urasc sau dispretuiesc Biserica Ortodoxa de Rasarit, al carei Sfant Munte este “un varf de lance” in lupta cu duhurile lumii si cu diavolul, care lucreaza in chip viclean, spre piederea cat mai multora.

Desfiintarea “avaton-ului” este ceruta insistent de catre miscarile feministe, grupari de femei straine de dreapta credinta a Ortodoxiei si de orice cuviosie a vietii. Acestea isi cer dreptul de a vizita si de “a umbla” pe Sfantul Munte. Oare acesta sa fie singurul loc din lume pe care nu l-au “vizitat”, spre a suferi de pe urma “avaton-ului?! Oare daca l-ar vizita si pe acesta, ar dobandi fericirea si odihna ?! Cate inselare cuprinde inima acestor femei. Niciodata nu vor avea  pace, odihna si liniste.

Mai mult inca, nici una dintre feministe nu isi doresc sa intre in Athos, pentru binecuvantari si minuni, atata timp cat exista legaturi puternice aruncate asupra femeilor care ar indrazni sa se atinga de Munte, ci mai ales din curiozitate si ambitie psihica.

In ziua de 8 ianuarie 2008, politia Sfantului Munte a dat afara din peninsula athonita un grup de femei si barbati (in jur de 500 de persoane), care au incalcat interdictia pasirii femeilor pe Sfantul Munte, avand drept scop o “profanare simbolica a locului”, dupa marturia lor, ca protest concret impotriva “avaton-ului”. Purtatoarea de cuvant a grupului, Kyriaki Malama, a spus, ignorant: “Este vorba de un act simbolic, am incalcat avatonul.”

In ziua de 11 martie 2008, conducerea athonita a trimis o scrisoare oficiala de protest la adresa Patidului Parlamentar numit SIRIZA, adica “Uniunea Radicala de Stanga”, privind ambitiile acestuia de a anula “avaton-ul”. Partidul SIRIZA este cunoscut pentru pozitiile lui negative fata de “privilegiile” Bisericii Ortodoxe in societatea greceasca.

Soula Panaretou, responsabila a SYN, un mic partid de stanga, foarte progresist in ceea ce priveste problemele religioase, hiper-sensibile in Grecia, declara: “Muntele Athos este un anacronism in cadrul Uniunii Europene. Interdictia privind accesul femeilor ar trebui ridicata.”

Pana in anul 1953, incalcarea “avaton-ului” nu era pedepsita in nici un fel de lege. Dupa acest an, ca urmare a debarcarii mai multor femei pe teritoriul Muntelui Athos, in timpul celui de-al IX-lea Congres International de Studii Bizantine, care a avut loc in aprilie 1953, la Tesalonic, statul grec a luat masuri. Astfel, decretul-lege numarul 2623, din anul 1953, hotaraste ca incalcarea “avaton-ului” sa atraga dupa sine o pedeapsa cu inchisoarea pentru o perioada cuprinsa intre doua luni si un an.

Parintele Macarie Simonopetritul, spune: “Prin anul 1960, existau deja previziuni, din partea responsabililor politici, de a transforma manastirile in hoteluri, de a face sosele asfaltate la standarde europene, de a transforma Muntele Athos intr-un soi de muzeu bizantin si de a-i concentra pe toti monahii in una sau doua manastiri, restul manastirilor urmand a fi transformate in muzee.”

Ministrul Culturii din primul guvern socialist, actrita-politician Melina Mercouri (ministru intre anii 1981-1989 si 1993-1994), a propus, cu ignoranta, “ca monahii athoniti sa fie mutati la manastirile din Meteora si in alte cateva locuri, iar manastirile sa fie transformate in hoteluri, caci trapezele s-ar potrivi perfect pentru jocuri de noroc, iar chiliile ar oferi privelisti minunate asupra marii”. Propunerea acesteia a scandalizat opinia publica mondiala, chiar si o seama de neortodocsi exprimandu-se impotriva.

Autonomia Sfantului Munte si “ajutorul” dat de Uniunea Europeana

In perioada de ocupatie otomana a Greciei, Sfantul Munte a scapat de desfiintarea “avaton-ului”, cat si de distrugere, prin plata anuala a unei sume mari de bani. Autonomia Sfantului Munte a fost pastrata, in vremurile de mare incercare, prin ajutorul tuturor crestinilor din lume. Romanii, alaturi se sarbi, bulgari si rusi, au contribuit semnificativ la acest lucru.

In perioada anilor 1960-1970, Sfantul Munte Athos cunoaste o criza monahala fara precedent, numarul vietuitorilor athoniti imputinandu-se dramatic. In aceasta vreme se ajunsese chiar sa se vorbeasca despre transformarea Muntelui Sfant in statiune turistica, iar a manastirilor in muzee, monahismul urmand a fi desfiintat, ori extrem de limitat.

In anul 2002, numarul calugarilor a ajuns la un total de 1610 de vietuitori. Astazi, numarul calugarilor s-a inmultit, insa odata cu aceasta s-au inmultit si primejdiile ce ameninta autonomia Sfantului Munte. Uniunea Europeana si Comisia Patrimoniului Mondial UNESCO au alocat fonduri enorme pentru dezvoltarea drumurilor si a cailor de acces spre manastiri, cat si pentru restaurarea manastirilor, a frescelor si a tuturor dependintelor acestora.

Din pricina alocarii acestor fonduri considerabile, majoritatea manastirilor athonite intreprind lucrari intense si ample de constructie, reconstructie si restaurare. La mai toate marile manastiri se pot zari macarale, schele si santiere (Marea Lavra, Vatoped, Iviron, Xenofont, Dochiariu, Dionisiu, etc). Potrivit unor calcule periodice, numai pana in anul 1998, Uniunea Europeana a dat 23,4 milioane de euro manastirilor din Sfantul Munte Athos, “pentru a-si conserva si restaura cladirile si mostenirea culturala”. Cand totul va fi restaurat si rezidit cu bani veniti de la acestia, oare nu vor insista asupra anularii autonomiei Sfantului Munte?!

Aderarea Greciei la Uniunea Europeana, in anul 1981, a facut Peninsula Athos eligibila pentru fondurile de conservare ale Uniunii Europene. Cand a intrat in Uniunea Europeana insa, Grecia a negociat si a obtinut un statut aparte pentru Sfantul Munte Athos, anume dreptul Republicii Monahale Athonite de a-si pastra randuielile vechi de secole, printre care se numara si “avaton-ul”, adica interdictia ca femeile sa intre pe teritoriul sau.

Statutul special al republicii este mentionat in protocolul semnat intre Grecia si Uniunea Europeana, la data de 6 noiembrie 1991, pentru intrarea in “spatiul Schengen”. De asemenea, in declaratia greceasca din anul 1997, este reinnoit continutul declaratiei comune despre Sfantul Munte, declaratie anexata Actului final al Tratatului de Accesiune a Greciei la Comunitatea Europeana, in anul 1979.

Fondurile Europene pot face insa mult rau Sfantului Munte Athos, deoarece nici un banut nu se da gratuit in lumea aceasta, din partea necredinciosilor. Orice donatie poate ridica o pretentie.

Drept urmare, continuarea era fireasca. Astfel, la data de 15 ianuarie 2003, pretentia Parlamentului European impotriva “avaton-ului” se concretizeaza in rezolutia cu numarul A5-0451, din anul 2002, neobligatorie insa. “Parlamentul European cere ridicarea interdictiei care impiedica accesul femeilor pe Muntele Athos din Grecia, zona geografica de 400 de kilometri patrati, unde accesul acestora este interzis in virtutea unei decizii luate in anul 1045, de catre calugarii celor 20 de manastiri ale regiunii, decizie care violeaza astazi principiul universal recunoscut al egalitatii genurilor, al non-discriminarii, ca si legislatia comunitara asupra egalitatii, precum si dispozitiile relative la libera circulatie a persoanelor in cadrul Uniunii Europene.”

ana-karaPresedinta “Comitetului pentru Drepturi si Sanse Egale pentru Femei”, din cadrul Parlamentului European de la Strasbourg, anume grecoaica Anna Karamanou lupta aprig pentru desfiintarea avaton-ului. Astfel, la data de 21 ianuarie 2003, la scurt timp dupa adoptarea rezolutiei Parlamentului European, ea a emis o declaratie din care citam:

Aceasta decizie (avatonul) a fost luata cu o mie de ani in urma, in timpul perioadei intunecate a Evului Mediu in Europa si reflecta conditiile sociale ale acelei ere. Astazi, egalitatea genurilor si drepturile femeilor au fost acceptate si recunoscute universal. Prin urmare, aceasta decizie nu mai poate fi legitima, deoarece este in dezacord nu numai cu perceptia dominanta asupra drepturilor femeii, ci si cu religia crestina si credinta insasi. Ma intreb, pe ce Evanghelie, pe ce dogma se intemeiaza aceasta decizie, care interzice la jumatate din specia umana sa intre in Muntele Athos?

In societatile democratice nu pot exista tabu-uri. Respectul pentru traditie nu poate fi folosit ca alibi pentru restrangerea drepturilor omului si impunerea de discriminari pe baza de gen. Monahii athoniti trebuie sa-si reconsidere decizia care atribuie unuia dintre genuri un privilegiu negat celuilalt, tratandu-l pe ultimul (propriile lor mame) ca pe copiii unui Dumnezeu mai mic. Nici o traditie, nici un obicei nu poate fi deasupra respectului pentru drepturile omului si demnitatii umane.

Este demn de notat ca Uniunea Europeana a finantat generos regiunea monahala a Muntelui Athos pentru restaurarea si renovarea manastirilor si pastrarea comorilor culturale care apartin atat barbatilor, cat si femeilor. Nu mai este necesar sa spunem ca femeile platitoare de impozite din Europa au contribuit la aceste fonduri.”

Aceeasi femeie, Anna Karamanou, deputata a Miscarii Socialiste Panelene Pasok, si fost euro-deputat, care s-a situat in fruntea luptei duse la Strasbourg pentru ridicarea acestei interdictii, spune: “Este o rusine sa stii ca pentru Muntele Athos se acorda subventii de milioane de dolari pentru renovarea manastirilor, printre contribuabili fiind si femei, care n-au totusi dreptul sa mearga in acele locuri.”

La data de 4 septembrie 2003, din partea Parlamentului European a venit o noua rezolutie, cu numarul A5-0281, care cere Guvernului Grec sa anuleze hotararea penala care impune o pedeapsa cuprinsa intre doua luni si un an de inchisoare, pentru femeile care incalca interdictia de a intra in Muntele Athos. Cu aceasta ocazie, se repeta deci cererea ca interdictia asupra intrarii femeilor in Muntele Athos sa fie ridicata.

Motivul invocat intotdeauna de necredinciosi este urmatorul: democratia nu permite discriminarea intre sexe. Un al doilea motiv este cel ridicat de feministele din Occident, care spun ca, din moment ce contribuie si ele, alaturi de barbati, prin impozite si taxe, la sprijinirea Sfantului Munte (prin fondurile alocate), si ele au dreptul de a avea aceleasi beneficii precum barbatii.

Nimeni nu este impotriva restaurarii si a repararii comorilor materiale din Sfantul Munte Athos, care zac in paragina de atata multime de ani, ci impotriva duhului modernist secular, care stinge flacara monahismului autentic. Finantarea lucrarilor de catre Uniunea Europeana are o intentie ascunsa, anti-crestina, urmarea finala fiind distrugerea autenticului duh monahal athonit.

Parintele Nicodimos, secretar al Sfintei Comunitati, care administreaza republica monastica athonita, spune: “Muntele Athos are o traditie de 1200 de ani, multumita unui decret al Bizantului. Acest statut trebuie pastrat pentru totdeauna”.

Ce se va intampla daca “avaton-ul” se va desfiinta?

Parintii din Sfantul Munte, spun intr-un glas: “Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii. Asa ne-au invatat batranii nostri, asa au profetit sfintii nostri, care erau facatori de minuni, cuviosi, asceti sau nebuni pentru Hristos.” Acest lucru este marturisit de toti parintii athoniti contemporani.

Sfantul Nil Athonitul, vietuitor in Sfantul Munte Athos intre anii 1612-1692, vorbeste despre momentul in care Maica Domnului va parasi Sfantul Munte Athos si nu il va mai ocroti, anume in momentul pasirii pe Munte a femeilor, zicand: “Ascultati, o, parinti, iata ca v-am spus propovaduirea lui Iona spre pilda, ca cel ce are urechi de auzit sa auda si sa nu se intoarca catre altele, spre vatamarea sufletului sau. Precum a deslusit acel filosof propovaduirea lui Iona, asa si eu va spun: precum magnetul nu a lasat fierul, la inaltime de patru vanturi lovindu-se, si apoi din pricina ruginei l-a lasat, si iarasi, dupa ce a fost curatit, l-a ridicat magnetul, asa este Doamna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea, Acoperamantul binecredinciosilor, care a tinut Muntele acesta pana in ziua de astazi, precum magnetul pe fier. Si daca magnetul, fiind lucru neinsufletit, are atata putere, oare cata putere, tarie si indrazneala are Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea?! Singuri vedem cum tine Muntele acesta cu atottiitoarea ei putere. Insa precum clatina vantul magnetul ca sa lase fierul, asa se ridica asupra acestui Munte neamurile, si in tot chipul umbla sa-l rapeasca din mainile Maicii Domnului, dar nu pot. In sfarsit se va lasa din mainile ei, nu din pricina slabiciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru pacatele celor ce locuiesc intr-insul, pentru ca acestea s-au facut ca o rugina inaintea Maicii Domnului. Ca, daca veti subtia gatlejul vostru cu postul si veti usca trupul vostru, dar intre voi nu aveti dragoste si unire, cu curatia trupului vostru, nici un rod al dreptatii nu aveti.”

Cand “avaton-ul” va fi desfiintat, atunci vom sti ca pentru pacatele noastre si pentru putina noastra rugaciune, Biserica Ortodoxa a fost lipsita de scumpul si nepretuitul Sfant Munte Athos. Cand dragostea si rugaciunea se imputineaza, urmarile nu intarzie niciodata sa apara, iar o lume lipsita de dragoste si rugaciune este o lume in care paganii si necredinciosii, oameni trupesti si straini de orice forma de vietuire duhovniceasca, fac ce vor, urmand poftelor trupului si setei de putere.

Teodor Danalache

Scrisoare de pocăință

Scrisoare de pocăință a femeii care a încălcat legea Avatonului[1] Sfântului Munte Athos

        În anul 1930 am fost reprezentantul Mănăstirii mele la Sfânta Comunitate. În luna Octombrie a venit la Sfânta Comunitate o scrisoare a domnișoarei[2]…, aleasă Miss Grecia, care spunea astfel:

Din Davos, Elveția…

            Cuvioși Părinți, vă mărturisesc din tot sufletul greșeala pe care am săvârșit-o în luna Mai ce a trecut la Mănăstirea Vatoped. Am ajuns acolo cu vaporul logodnicului meu Dl. Moran și s-a întâmplat să fie acolo ancorate și navele de război „Limnos” și „Kilkis”. Atunci vicleanul mi-a insuflat gândul să urc la Mănăstire, deși știam că este interzis pentru femei. Am împrumutat o uniformă de marinar și astfel am intrat (în Mănăstire) împreună cu alikilogodnicul meu, am înconjurat biserica și alte locuri ca un marinar, fără să mă cunoască cineva.

            De atunci, Părinților, mi-am pierdut sănătatea și am ajuns aici în sanatoriile Elveției pentru a mi-o dobândi, însă, din păcate, nu văd nici o îmbunătățire. Am cunoscut și cred cu fermitate că aceasta este o pedeapsă din partea Maicii Domnului, pe care am necinstit-o, căci nu trebuia ca eu, o fată cultivată, să fac ceea ce am făcut. Pentru aceasta acum mă pocăiesc, rugând-o pe Maica Domnului să mă ierte. Rugați-o și voi, sfințiților Părinți. Iar pentru aceasta primiți 5.000 de drahme, ca să faceți Liturghii și paraclise pentru sănătatea mea.

            Cu mult respect…

Și mult-milostiva Stăpână a cerului și a pământului a primit pocăința ei și i-a dăruit iarăși sănătatea.

Arhim. Gavriil Dionisiatul, Avatonul Sfântului Munte, „ORTHODOXOS FILOTHEOS MARTYRIA”, nr. 38-39, Tesalonic 1990, p. 59.

[1] Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. “Avaton” inseamna “neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de “a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

[2] În anul 1930 Miss Grecia și Miss Europa a fost aleasă Alice Diplarakou.

O femeie din Pont a incalcat in 1953 avatonul fortand statul sa activeze o lege de penalizare

Acum 4 ani doua femei dintr-o comunitate de artisti din Brussels, in loc sa se ocupe de lucruri serioase ale comunitatii, au fost ofensate de faptul ca Muntele Athos nu este accesibil femeilor (avaton) si au cerut de “dragul egalitatii de sanse” sa fie abolita aceasta restrictie. Aceste femei plictisite ar fi trebuit sa se ocupe sa inteleaga motivatia acestei interdictii. Statul monastic al Sfantului Munte, o componenta autonoma si cu guvernare proprie a statului grec, apartine politic de Ministerul de externe si religios de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Pe acest teritoriu este instituit “avatonul” care reprezinta interdictia asupra genului opus de a patrunde in spatiul monastic de pe vremea imparatului Justinian introdus in dreptul roman din 539: “este interzis unei femei sa intra intr-o manastire de barbate si unui barbat sa intre intr-o manastire de femei”.

Respectarea Avatonului

Aceasta interdictie a fost respectata chiar si de agalele turci care in timpul vizitelor pe care le faceau in Muntele Athos isi lasau haremul la Karyes. Au tinut avatonul neatins si necalcat de femei. Desigur, acest obicei nu are nimic de a face cu desconsiderarea femeilor ci cu dorinta de a proteja calugarii de ispite. Protectia constitutionala a avatonului a fost respectata intr-o declaratie comuna a Ministrilor de Afaceri Externe ai tarilor Uniunii Europene, cu o exceptie din partea ministrilor Suediei si ai Finlandei, precum si a catorva femei membre in Parlamentul European. Chiar si Parlamentul European a adoptat avatonul prin 277 voturi pentru, 255 impotriva si 15 abtineri.

Violari ale avatonului

Potrivit traditiei, prima incalcare a avatonului a avut loc in anul 1346 de sotia voievodului Serbiei Stefan Dusan, Elena, fara a intra totusi in Manastirea sarbeasca Hillandari. De asemenea, sotia ambasadorului englez in Constantinopol Stratford Canning a vizitat Muntele Atos ca exceptie in 1850, cand a fost primita de calugari. Dar dupa ce Patriarhul Anthimos a aflat de aceasta exceptie, intr-o scrisoare datata 12/18/1854, a dat comunicat ferm sa nu se mai repete o astfel de situatie. De asemenea, a fost consemnata si incalcarea avatonului de catre Miss Europa din 1930, Aliki Diplarakou, care a fost oaspete pe un vapor de cruziera care a acostat intr-un port atonit cu ajutorul unui calugar. Alte doua cazuri de interes sunt cele ale unei journaliste franceze si a unei femei din Pont.

Jurnalista franceza Maryse Choisy a declarat ca in 1929 a intrat in Muntele Athos imbracata ca barbat, a stat o luna, dupa care s-a intors acasa si a scris o carte in care si-a povestit experienta “O luna printre barbati pe Muntele Athos”. A scris despre niste calugari “indecenti” care vorbeau doar despre sex, ispite si despre o constiinta incarcata. Mai tarziu, un reporter de la ziarul Makedonia a mers in Muntele Athos si vorbind cu calugarii a primit urmatorul raspuns:Este doar o fantezie. Probabil ca a vazut Muntele Athos doar de pe vapor. Mai mult, cum ar fi posibil pentru o fata tanara si draguta, dornica de distractii, sa stea in orice fel de straie in mijlocul a cinci mii de calugari si sa nu reuseasca sa duca pe nici unul dintre acestia in ispita? Ar fi ramas nedescoperita o luna intreaga?”

Aventura Mariei Poimenidou si motivatia acesteia

maria poimenidouAl doilea caz se refera la povestea unei tinere pontice din Thesalonik in 1953. Iata ce raporteaza presa zilei:

“In ciuda dezmintirilor oficiale emise de domnul Stratos, Ministrul Greciei de Nord, va dezvaluim astazi ca avatonul muntelui Atos a fost incalcat. Acest lucru nu s-a datorat tinerelor care au participat la Conferinta Scolii de studii Bizantine, ci unei tinere de 22 de ani pe nume Maria Poimenidou, care a intrat la conferinta imbracata in haine barbatesti. Ea a stat timp de 3 zile, de vineri, 17/4/1953, pana sambata, 19 aprilie, vizitand aproape toate manastirile. Asa cum a declarat, tanara isi dorea de multa vreme sa calce in Muntele Athos, cu dorinta arzatoare de a vedea personal in ce fel isi duc viata calugarii de acolo.”

Aventura Mariei Poimenidou a declansat un vot doua luni mai tarziu pe 12 iulie, pe o lege care condamna la o luna de inchisoare pe cei care incalca avatonul.

traducere pentru Cuvantul Ortodox de E.C.

athos-monks2


Categorii

Pagini Ortodoxe, Sfanta Chinotita (Muntele Athos), Traduceri, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

22 Commentarii la “Ce este AVATONUL si cine vrea desfiintarea sa? Cand a fost incalcata INTERDICTIA FEMEILOR de a intra in SFANTUL MUNTE si cu ce consecinte? “Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii”

  1. Oare în Romania se mai aplica la vreo manastire avotonul? Acuma, cred ca se poate discuta pe tema avatonului, personal nu cred ca este o masura discriminanta, ci doar o alegere a unor comunitati monahale, daca nu ma insel exista oare si viceversa, nu stiu? Daca sa zicem ca o comunitate monahala ar renunta la avaton din proprie alegere nu cred ca ar gresi cu nimic, la fel daca ar continua continua cu aplicarea avatonului iarasi nu ar gresi.
    Eu nu zic ca Ortodoxia sa renunte la adevarul continut in spiritualitatea, dogmele si teologia sa, dar cred ca ar trebui sa se plieze cat mai mult la realitatile timpurilor pe care le traim in prezent, un articol foarte bun pe tema asta ar fi http://www.crestinortodox.ro/morala/necuratia-femeii-binecuvantare-blestem-143508.html.

  2. @Alex:

    Oare în Romania se mai aplica la vreo manastire avotonul?

    Manastirea Frasinei. Dar este vorba de avaton. Nu e vorba insa, cel putin in cazul Sfantului Munte, de niste alegeri omenesti, relativizabile si oricand modificabile. Profetiile athonite arata tocmai ca intrarea femeilor in Sfantul Munte echivaleaza cu sfarsitul lumii, cu vremea lui Antihrist.

  3. Mai, si macar de ar avea ce vedea, ca peisaj sau alte chestii legate de turism… De ce ai vrea atat de mult sa mergi undeva unde nu e nimic deosebit (pt ca e clar ca nu pentru sfintenie vor ele sa ajunga acolo) si unde ti se spune ca nu ai voie, daca nu din neascultare crasa? De fapt, e acelasi mecanism al pacatului… Noi de ce pacatuim, daca stim ca nu avem voie sa facem asta sau asta, si totusi CAUTAM pacatul cu tot dinadinsul? E vorba de o stare de pacat, de o parelnica evlavie, doar de suprafata, dorintele proprii biruind porunca dumnezeiasca, canonul duhovnicului etc… Daca gresesc, va rog sa-mi atrageti atentia.

  4. Mie cel mai importnat din toata povestea asta, important pentru viitor, mi se pare problema fondurilor europene, care in mod clar sint si vor fi principalul cal troian pentru spargerea acestei reguli. Intrebare: de ce s-a acceptat primirea de astfel de fonduri si de catre cine?

    As vrea sa fac o observatie. Cu tot respectul mare pe care chiar il am pentru Muntele Athos, exista ceva ce mie nu mi-a sunat niciodata bine: modul in care sint tratati calugarii romani acolo si faptul ca in ciuda uriaselor donatii facute peste timp de domnitori romani care au ajutat la supravietuirea Athosului, unii calugari greci s-au comportat, ca s-o spun pe sleau, hraparet si au pus mandria nationalista mai presus de cerintele iubirii intre frati. Si tare mi-e mie ca exact genul acesta de mandrie nationalista, i-a impins sa accepte oferta UE fara sa se gindeasca prea mult la consecinte. Adica au uitat ca nu orice bani sint acceptabili, si ca sursa lor este foarte importanta.

  5. Pt Petra: ”modul in care sint tratati calugarii romani acolo si faptul ca in ciuda uriaselor donatii facute peste timp de domnitori romani care au ajutat la supravietuirea Athosului, unii calugari greci s-au comportat, ca s-o spun pe sleau, hraparet si au pus mandria nationalista mai presus de cerintele iubirii intre frati. Si tare mi-e mie ca exact genul acesta de mandrie nationalista, i-a impins sa accepte oferta UE”. Exact așa este! Am fost anul trecut acolo și am vorbit cu unii și alții dintre călugării români de acolo. În fapt, cei care sunt români și țin de adevăr sunt marginalizați, pe când aceia care le cântă în strună grecoteilor sunt la mare cinste. Pt aceasta nu tb ca să minimizăm importanța celor din urmă, ci doar să apreciem pe primii. Ca o consecință, din cele 20 de mânăstiri de acolo, niciuna nu este românească, deci n-are vreun cuvânt de spus acolo, deși grecii ar putea cu ușurință să treacă una dintre ele în posesia românilor (Cutlumușu).
    Acum aceasta nu are mare legătură cu subiectul articolului, dar e bine ca să știe românii, că nu tb să se aștepte la mare lucru de la greci, nici măcar de la cei înduhovniciți, căci tot vor trage spuza pe turta lor.

  6. Este o actiune transnationala de denigrare si de ingreunare a vietii romanilor peste tot unde se afla ei in lume inclusiv la Muntele Atos si la Locurile Sfinte.

  7. @Cosmin S.,
    stii cauza?

  8. @Gheorghe
    Nu stiu daca e chiar asa, dar care ar fi cauza? Prea multa dragoste de fratii intru Hristos?

  9. @ Alex:

    In cazul scurgerii de singe a femeii Ce s-a apropiat de Hristos era o Problema medicala. Si din cite imi aduc aminte, acest eveniment NU a avut loc in Biserica-templu. Cum rastalmacim toate dupa mintea omeneasca fara frica de Dumnezeu! Femeile NU au voie sa se impartaseasca in acea perioada precum nici preotii care au scurgeri de singe NU au voie sa savarseasca Sfanta Liturghie in acea perioada–eg. Daca un preot se taie la un deget, si ii curge singe, NU are voie sa litugiseasca. Sau daca dintr-o pricina chiar si medicala eg: scurgeri de singe datorita hemoroizilor sau ORICARE alta Problema medicala care poate produce curgere de singe in timpul savirsirii Sfintei Liturghii, preotul este oprit de la a o savirsii si probabil si a se impartasii. Asadar cu Ce este o femeie mai prezis de un preot? IATA cum ne taiem mintea in Scripturi! Cite zile ale anului ramin in care o femeie se poate impartasi? Cele Ce sint iscodite sa faca asta, nu din evlavie o fac!

    La fel cum Adam si Eva au indraznit sa incalce porunca Lui Dumnezeu si sa guste din fructul oprit a cauzat CADEREA lor, la fel si noi incercam sa “gustam” din fructele oprite si sa ne mai si indreptatim judecind pe toate intr-un duh lumesc. Asta ne Duce la CADEREA noastra si nu ne va ridica, pentru ca aceste canoane ne-au fost date de Sfintii Parinti ca o lege care sa ne ajute sa ne mintuim si au fost insuflate de Sfantul Duh.

    Scurgerea de singe are loc in ciuda inventiilor acestei lumi cu tot felul de materiale igienice. De aceea consider canoanele a fi valabile pina la sfirsitul veacurilor.

    Iar Sfintii Parinti ai Sfantului Munte Athos au ALES sa traiasca acolo departe de femei TOCMAI ca acestea sa nu ii ispiteasca cu dorinte trupesti, cu fustite din Ce in Ce mai scurte Asa cum din ce in Ce mai des vedem prin biserici. Ei vor sa se curateasca de pacate in cel mai strict sens al cuvantului. Iar ‘Prea Sfanta Fecioara I-a aparat sa Tina acel loc neprihanit si unul din mijloace a fost prin eliminarea accesului femeilor, ca acestia sa nu cada in ispita, sa se concentreaze pe cele duhovnicesti si nevointele lor. Au sfintit cu singele lor acel pamant, acolo au rodit martiri si sfinti care au pastrat ortodoxia si au aparat-o de seculalizare, au fost martorii numeroaselor minuni pentru ca au facut ASCULTARE.

    Si acum noi de Ce sa nu stricam TOATA stradania si rostul lor, si sa aducem CADEREA atit a lor cit si a noastra, ca sa “gustam” din fructul oprit, precum Adam si Eva, sa ne mintim pe noi insine ca ne este permis si aia si ailalta si toate, sa ne “pliem” lumii acesteia si stapinului-stapinilor ei, fara rusine si fara frica de Dumnezeu, sa il imbratisam pe antihrist si toate poftele noastre, sa dorim sa schimbam totul pentru ca…. Pe toate le judecam in Afara Bisericii, dupa mintea si poftele si mofturile fiecaruia???

    Aceste femei si Barbatii Ce vor sa schimbe legea Sfintului Munte vor contribui la CADEREA lui, a lor insine si a noastra, distrugind traditia, ascultarea, etc si il vor aduce grabnic pe antihrist.

  10. Mare noroc ca cei care au dat bani pentru minastirile de pe Athos (Mihai Viteazu,Stefan cel Mare, Lapusneanu, Neagoe Basaram samd) ereau convinsi ca ortodoxia si nationalismul nu sunt compatibile. Daca ar fi gindit ca noi, Coltul asta de rai nu mai exista de mult!

  11. @Ioan:

    Pai… problema romanilor din Athos tine de nationalism, intr-adevar, insa nu noi avem o problema aici, ci grecii.

  12. @Florin M.,
    ai dreptate.Cred ca mai este un nucleu de vii rugatori care deranjeaza mult.Acest nucleu romanesc,paradoxal,Dunezeu la inprastiat in toata lumea,model diaspora ruseasca.Intre straini te atasezi mai mult de biserica(bucatica aceea de pamant o consideri romaneasca).Mai e ceva,SLAVA DESARTA SI DEZBINAREA pt. cei de”acasa”care ne face sa fim”vanati” usor(ponegriti,batjocoriti de franceji si de toti ce vor sa-si umple tabloidele cu picanterii).DUMNEZEU ingaduie toate acestea,SPERAND,sa ne vina mintea la cap,SMERENIA de care ducem lipsa crasa.SARAC DAR MANDRU DE DAU IN….GROPI.DOAMNE AJUTA!

  13. Petra si Cristian:

    Staretul Efrem Vatopeditul si altii au fost vocali si s-au pronuntat impotriva intrarii in UE si I-au indemnat si pe Romani sa faca acelasi lucru. Dar cine I-a ascultat? La fel cum Romanii nu au ascultat de Sfantul Parinte Iustin Parvu, Asa nici grecii nu au ascultat de sfintii lor Parinti au Sfantului Munte.

    Staretul Efrem a explicat f. Clar ca nimeni nu I-a cerut aprobarea sau Parerea. Cred ca acestea s-au facut la nivel politic si Asa cum ai nostri politicieni nu au ascultat de sfintii nostri Parinti , la fel au facut si ai lor. Banii le-au fost dati ca sa ii controleze si ca sa schimbe si influenteze randuiala lor. Spunea parintele Dionisie de la Colciu care a trait mult timp in Muntele Athos ca este de nerecunoscut. Cit despre de Ce nu au si Romanii o manastire acolo, tind sa cred ca asta a fost tot pronia Lui Dumnezeu. Altfel El si Prea Sfanta Nascatoare rinduiau altfel. Nu am auzit insa de nici un staret sau monah grec sa vorbeasca de rau pe vreun roman si nici invers. Iar de s-a intimplat asta, trebuie sa nu uitam ca au si ei ispitele lor. Doamne fereste de ele caci potrivnicul abia astepta sa Aduca cearta si raca intre frati si mai ales intre monahi. Cred ca ar trebui sa fim inteleagatori si nu judecatori si sa avem grija cu propriile Pareri ca s-ar putea sa gresim.

    Banii aia nu trebuiau primiti. Sfintul Munte nu are nevoie de modernizare–infrumusetare. Acum citva timp am vazut un documentar despre o manastire care era abandonata aproape si un monah era acolo si lua picturile si le ducea in Franta pentru restaurare la o universitate. Niste studenti (nu neaparat ortodocsi ) lucreaza la ele. Cica ei sint singurii care pot sa le restaureze. Poate e un lucru bun, nu stiu. Mie nu mi se pare parca prea lumesc. Banii Astia nu cred ca sint chivernisiti Asa cum ar Vrea cei din sfintul Munte. CINE ia aceste decizii?

  14. @Emma
    Articolul despre menstruatia femeilor este scris de un preot Ortodox, iar acest articol il consider exceptional. Acuma din articol reiese clar dupa mine ca femeile n-au voie sa se impartaseasca pe perioada menstruatiei.
    “Orice profesor de Drept Canonic va va confirma acest lucru, dar si faptul ca, dupa Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonica a Bisericii a fost puternic influentata de anumite curente monahale exagerate si care au dus la o revenire la unele prescriptii levitice care au fost aplicate selectiv.” citat din articol.”. Oare Emma te intreb, nu cumva esti adepta acelor “curente monahale exagerate”. Pai daca o femeie este pe moarte in perioada menstruatiei ea va fi impartasita, esti de acord cu mine nu?

  15. @Alex
    Să nu ne imaginăm ortodoxia ca pe un set de reguli foarte bine delimitat, care eventual poate fi schimbat după diferite curente, pentru că nu este aşa. Doar la catolici putem găsi reglementări peste reglementări. Au fost numeroase dispute în istoria Bisericii şi încă mai sunt. Desigur, asta nu înseamnă că totul este relativ. Au existat şi vor exista multe păreri diferite în Biserică, unele determinate de împrejurări, altele de concepţii de-a dreptul greşite; însă Biserica şi-a spus destul de clar hotărârile prin dascălii ei.
    În ce priveşte concret permisiunea femeilor de a intra în biserică în perioada lunară şi de a se împărtăşi, problema este foarte nuanţată. Nu se poate spune că femeile sunt spurcate, necurate în această perioadă, totuşi canoanele Bisericii, începând cu ale Sf. Dionisie al Alexandriei (260), întărite expres la Sinodul 6 Ecumenic, sunt de părere să nu intre femeile în biserică, nici să se împărtăşească sau să se boteze în această perioadă, ci să se roage şi să facă alte nevoinţe duhovniceşti acasă. Deci nu poate fi vorba de nişte “curente monahale exagerate” de după Sinodul 7, la câteva sute de ani depărtare.
    Faptul că nu există o motivaţie duhovnicească stârneşte nedumeriri. Totuşi nimeni nu cutează să conteste hotărârea apostolilor de a nu mânca sânge, deşi nu are un temei moral. Aşa şi aceste hotărâri trebuie primite, chiar dacă nu înţelegem deplin justificarea, mai mult decât precizează Sf. Nicodim Aghioritul: nu se cade a face rugăciunile în orice stare ne-am afla.
    Doar o menţiune fac: unii ripostează că astăzi avem metode de igienă superioare celor din trecut, care înlătură inconvenienţele. Oare dacă în trecut era o aşa mare problemă, s-ar mai fi pus întrebarea dacă să intre sau nu femeile în biserică în această perioadă? Dacă ar fi fost împedicate fiziologic, nici nu s-ar mai fi ridicat nedumerirea aceasta.

  16. @un ieromonah1
    O intrebare, chiar sunteti ieromonah sau doar asa ti-ai ales nick name-ul, pentru ca exprimarea din comentariu a fost destul de luminoasa, apropriata de a monahilor.
    Acuma, nu stiu nici eu mai bine cum este mai corect sa interpretam canoanele, ca legi stricte sau mai mult ca niste recomandari duhovnicesti lucratoare.
    Tind sa ma orientez mai mult spre varianta recomandarilor, in cazul particular al menstruatiei femeilor cred ca Sfintii Parinti au recomandat mai mult femeilor aflate la menstruatie sa se roage acasa ca si un semn al curatiei si respectului lor fata de Hristos si fata de casa lui sfanta biserica. Totusi in ziua de azi mult mai mult, cum cred ca si in perioada sinoadelor ecumenice, este o chestiune de alegere a femeilor daca vor sa sporeasca in evlavie, pentru ca nu sta nimeni sa le intrebe in ce perioada sunt sau sa le ingradeasca intrarea in biserica, orice preot se bucura cand o enoriasa vine la biserica. Totusi dupa parerea mea personala daca o femeie si-a asigurat toate masurile de igiena necesare si disponibile in ziua de azi nu cred ca este un pacat sa participe la slujba, si nimeni nu o opreste, insa daca ea vrea sa se considere mult mai respectuoasa fata de sfintenia casei Domnului poate se va ruga acasa.
    Acuma poate ma lamuresti referitor la un articol despre calugarii de la muntele Athos http://filedelumina.ro/2013/07/17/muntele-athos/, si anume fragmentul “În secolul al XV-lea o parte din mânăstiri abandonează regulamentul strict al comunității sub conducerea unui stareț, pentru un sistem mai liberal, unde conducerea aleasă se află temporar în mâinile unor “epitropoi”, călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963[26]) dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Sărăcia călugărilor parte din aceste mânăstiri conservatoare este vizibilă în îmbrăcăminte și igiena personală (conform regulii, călugărul trebuie să fie murdar și nepieptănat).” Acuma cred ca eu ca este o exprimare mai nefericita a fragmentului din articol, dar nu inteleg exact ce inseamna murdar si nepieptanat, adica ma gandesc ca nu participa la liturghie murdari si nepietanati nu?, ci inteleg eu ca regula se refera la petrecerea celui mai mult timp in rugaciune fara a prejudicia timpul rugaciunii cu griji exagerate asupra igienei sau “look-ului”, sau fara ganduri de a avea tot timpul haine noi si stralucitoare, pentru ca din ce stiu eu din canoane in sfanta biserica trebuie obligatoriu pe langa gandul curat sa avem si o igiena trupeasca corespunzatoare si ingrijita.

  17. Pt Emma: ”Cit despre de Ce nu au si Romanii o manastire acolo, tind sa cred ca asta a fost tot pronia Lui Dumnezeu. Altfel El si Prea Sfanta Nascatoare rinduiau altfel.” Dragă Emma, aceasta este o idee periculoasă. Mai ales că după regulă, toate popoarele ortodoxe ar tb să aibă acolo o mânăstire și astfel un cuvânt de spus în chinotită. Împotriva ideii tale stă vorba noastră bătrânească, că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă. Ar fi mai multe de dezvoltat aici, dar nu văd rostul acum și aici.
    ”Cred ca ar trebui sa fim intelegatori si nu judecatori si sa avem grija cu propriile Pareri ca s-ar putea sa gresim.” Nu este părerea mea personală, ci a unor monahi români din Athos și a altor câțiva creștini și preoți români care merg mai des în Athos. Eu mi-am împropriat-o. Este deci o stare de fapt, care pe moment nu poate fi schimbată și care nu tb să ne ducă la judecarea monahilor greci în vreun fel, ceea ce nici nu m-am grăbit să fac și nici nu recomand cuiva.
    În ceea ce privește folosirea banilor europeni în Athos, nu există o părere unanimă nici la monahii athoniți. De remarcat, că parte din banii europeni vin din buzunarele noastre, ale ortodocșilor din UE: români, greci, bulgari, ciprioți. Desigur, că aceștia nu ar tb luați în mod condiționat de către athoniți, dar nici un refuz total nu cred să fie benefic. Numai pt a trata toți pelerinii în Munte cred că ar mai fi nevoie încă de mulți bani, nemaivorbind de clădiri străvechi care ar tb renovate. Personal înclin să cred, că stareții din Athos au destul discernământ duhovnicesc încât să nu fie înșelați cu acești bani europeni!
    Una peste alta, dacă dorim să ne fie bine și ca monahii noștri din Athos să propășească acolo și duhovnicește, și materialicește (nevoi sunt fără îndoială) atunci să ne nevoim noi să le trimitem din puținul nostru bani sau alte lucruri de care au nevoie și nu cred că vor apela vreodată la bani europeni. Părerea mea …
    Și la fel au discernământ să trateze și problema cu femeile în Athos și cu cererile în acest sens a unora și ale altora, care nicidecum nu sunt o noutate.

  18. @Alex
    Nu am priceput aluzia (sau ce-o fi fost) legată de faptul că sunt sau nu ieromonah.
    Eu nu am spus că nu există nişte norme clare în Biserică, şi nici diferite din perioada Sinoadelor Ecumenice. Problema este că ele ţin de conştiinţă, nu sunt scrise pe nişte pietre, ci descoperite prin credinţă. De aceea nu toţi înţeleg acelaşi lucru; adică nu toţi au mintea luminată de evalavie adevărată să priceapă corect legea lui Dumnezeu. Deci nu cred că intervin schimbări de-a lungul timpului nici în legătură cu intratul femeilor în biserică. Iar evlavie este şi a sta deoparte, cum poate fi considerată (greşit) şi a veni în biserică. Depinde de fiecare cum alege să şi-o sporească, şi asta e o capcană dacă nu respectă ce a zis Biserica şi alege să facă după propria “evlavie”.
    Ţinuta monahilor se cuvine să fie precară. În vechime se spunea ca haina unui monah să poată sta 3 zile în drum fără să o ia nimeni. Curăţenia trupului se aplică mai mult mirenilor. Asta nu înseamnă că mizeria este o virtute; evident că acolo a fost o exprimare mai nefericită. Depinde şi locul unde se află mănăstirea, în localităţi, oraşe sau în pustie. Neîngrijirea de trup este o virtute şi poate duce la o oarecare mizerie, dar nu din neglijenţă. Monahii descrişi de Cuv. Paisie Aghioritul aveau farmec duhovnicesc care acoperea sărăcia lucie a streielor. Dacă intevine lenea sau înşelarea, dispare nobleţea sufletească şi mizeria seamănă cu a cerşetorilor şi beţivilor, care nu e acelaşi lucru cu a unuia care se îngrijeşte de suflet mai mult decât de trup. Nu-i stă bine unui monah, chiar şi arhimandrit, să fie foarte fercheş, chiar parfumat sau elegant. În altceva trebuie să stea frumuseţea lui, nu în lucruri văzute, cum de altfel e valabil pentru toţi creştinii (deşi într-o altă măsură).

  19. @ Cristian:
    Daca Dumnezeu randuia sa avem o manastire romaneasca acolo, CINE putea sa Ii stea in cale? Iarta-ma dar asta este parerea mea si o sustin. Crezi tu ca minunea de icoana Prodromita a fost posibila, si alte mari minuni, dar o simpla decizie nu ar fi fost posibila, daca era dat asa de Sus, sa schimbe inimile celor de jos, responsabili pentru luarea acestei decizii, sa puna o stampila pe o hirtie? Ma indoiesc! Nu intelegem noi cu mintea noastra de ce a ingaduit Domnul o astfel de “nedreptate”. Nu vad de ce consideri idea mea periculoasa. Nu avem nadejde si incredere in ce este si ce nu este ingaduit de Dumnezeu? Luam la intrebari deciziile lui?

    Poate asa o fi, cum zici tu, ca fiecare neam ortodox trebuie sa aiba o manastire acolo. Insa cum ramane cu crestinii arabi care sint si mai prigoniti si nedreptatiti decit sint romanii acum? Si vei zice ca ei nu sint un popor. Pai n-or fi ei un popor, dar credinta lor e uriasa, spunea o maicuta din Ierusalim ca pina nu vin ei, nu coboara Lumina de Inviere.

    Da, domnitorii nostri au facut contributii, dar de ce nu au avut si ei o pretentie de manastire, atunci cind au dat banii? Poate crestinii ortodocsi de pe vremea aia, bintuiti de turci si ce alte necazuri au mai avut, nu au avut aceasta dorinta, pentru ca se vedeau ca un popor ortodox, cu aceleasi necazuri, fara bariere nationale? Poate ca era mai multa dragoste si intelegere intre TOTI fratii ortodocsi fara deosebire de nationalitate, pe cind acum vedem cita dezbinare este intre romani?

    A cui este vina ca este asa? Le-am acordat asistenta? A facut Patriarhia Romana o cerere sa se modifice situatia? Cine o poate schimba? Nu stiu! Ce am facut NOI? Eu zic sa-i lasam in pace pe acei monahi greci prin care sint ispititi monahii romani, ispita trebuie sa vina prin cineva, nu? Si cei mai ne-experimentati poate cad mai repede. Vrajba asta dintre frati nu e buna acolo si nicaieri si sincer, ma intristeaza pina la lacrimi, indiferent de partea cui e.

    Insa si noi avem o vina, poate cea mai mare, ca nu ii pretuim. Imi spunea un preot roman din US ca a invitat un monah din Sfintul Munte sa vorbeasca si au venit f. f. putini enoriasi cu toate ca ii anuntate prin telefon pe… TOTI! Si le-a vorbit o vreme celor putini, insa la sfirsit cind a asteptat sa le raspunda la intrebari, nu i s-a pus nici macar o intrebare! Au fost indiferenti si reci, au mers fiecare la casele lor. Si a cui este vina atunci, tot a acelor monahi greci? Ce am facut NOI, generatia noastra, ne-am unit sa avem o manastire acolo? Deci la asta ma refer, nu invinovatesc pe nimeni, nu stiu despre ce vorbesti, eu pe toti monahii greci pe care ii cunosc (3), nu am auzit vreunul sa spuna ceva rau despre romani. Din contra, acestia stiu mai multe decit unii romani si au mare evlavie la sfintii inchisorilor, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Iustin Parvu etc. Ca sint si exceptii, asta nu face nicidecum o regula, si trebuiesc tratate ca atare, cu intelegere ca aceste lucruri s-au intimplat chiar si intre prieteni ex Sf. Nichifor si prietenul sau, care cred ca erau de aceeasi nationalitate, nu?

    Parte din banii europeni vin din buzunarele ortodocșilor din UE, dar parte vin din buzunarele ateistilor din UE care abia asteapta sa improste Biserica cu noroi. Daca am inteles bine, vor face un port si sosele, si alte lucruri pe acolo, dupa care Muntele Athos este responsabil sa le mentina. Uneori cu felul asta de proiecte, iti aduc mai multa bataie de cap pentru ca vor fi cheltuieli in continuare pentru mentinere. Iar banii astia, nu stiu sigur daca au fost dati cadou, sau cu “imprumut” Greciei, dupa care dobinzile o vor ustura-o. Plus ca se tot pling ateistii ca nu le da voie la femei sa “studieze” arta si ca fiind declarat parte din patrimoniu unesco, TOATA lumea are dreptul sa mearga acolo. Asa ca chestia asta cu drepturile omului va adduce atit caderea lor cit si a noastra. Nu este vorba ca duhovnicii nu au “destul discernământ duhovnicesc încât să nu fie înșelați cu acești bani europeni”, ci ca fiind in UE trebuie sa respecte anumite legi, nu stiu daca au aceeasi autonomie sau cit o vor mai avea-o! Am citit intr-un articol ca acum citiva ani cind s-a votat aceasta “problema”, au fost o diferenta f. mica (de numai 5 persoane!) care s-au OPUS desfiintarii avatonului.

    Insa va fi ingaduit pina la urma desfiintarea lui, nu din cauza ca duhovnicii nu ar avea “destul discernământ duhovnicesc” ci din cauza rautatii noastre si a ne-aprecierii proprilor monahi de acolo si a ortodoxiei autentice, asa cum se cuvine. Te rog iarta-ma si Nu te supara, dar asta e parerea mea. Doamne ajuta!

  20. Pt Emma: ”Vrajba asta dintre frati nu e buna acolo si nicaieri si sincer, ma intristeaza pina la lacrimi,” Apăi Emma dragă, lacrimi mai bine ai avea pt propriile-ți păcate sau pt altceva; căci vrajbă între monahii români și greci NU există în Athos! Probabil că-mi dai răspuns după ce-mi citești commentul din 2 în 7 cuvinte…
    ”Luam la intrebari deciziile Lui?” Bag sama că tocmai o faci. Presupunând că decizia Domnului este de a nu avea românii o mânăstire în Sf Munte. Vorbești despre ceea ce nu știi. Poate ar fi mai bine pt tine să te concentrezi pe lucruri mai mărunte, și numai după ce te liniștești, căci prea te-ai ambalat fără motiv.
    În sfârșit, personal am încheiat această discuție sau schimb de păreri. Doamne-ajută!

  21. Nu m-am ambalat, dar TOATE cele Ce se intimpla cunoscute si ne cunoscute noua sint convinsa ca sint din pronia Lui, pe care noi nu o pricepem. Dar tu cel atoate stiutorul trebuie ca stii mai bine 😉

  22. Pingback: SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Călugării români aflați "cu un picior în lumea de dincolo", la: "UN MUNTE DE CREDINȚĂ" - Reportaj de sărbătoare la "România, te iubesc" cu Alex Dima (ProTV) în prima zi de Paști (VIDEO, TEXT)
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare